Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2753/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2753/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 4888/200/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2753/2015
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier C. M. O.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de creditoarea apelantă C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria B. la data de 02.04.2015, în contradictoriu cu intimatul debitor R. A., cu domiciliul în mun. B., ., județ B., având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelanta și intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este primul termen de judecată după finalizarea procedurii premergătoare prealabile, stadiul procesual apel, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Verificând actele dosarului, instanța constată apelanta a solicitat prin cererea de apel judecata în lipsă, conform dispozițiilor prevăzute de art. 223 Cod procedură civilă, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petentul Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești ”P. si M.”, a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.06.2011, împotriva debitorului R. A., la cererea creditoarei C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că debitorul a refuzat să execute de bunăvoie obligațiile stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu menționat, motiv pentru care s-a solicitat executarea silită.
În drept au fost invocate dispozițiile art.665 alin.1 C.proc.civ.
Petentul a uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat Încheierea din data de 02.04.2015, prin care a respins cererea de încuviințare a executării silite.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Potrivit art. 665 alin. 1 C. pr. Civ, executorul judecătoresc solicită încuviințarea executării silite, în maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, instanței de executare, căreia îi va înainta în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 664 alin. 1 și dovada taxei de timbru.
Potrivit dispozițiilor art. 632 C.proc.civ, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, care poate fi reprezentat de o hotărâre judecătorească executorie, o hotărâre judecătorească definitivă, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Conform art. 37 din OG 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În cauză procesul verbal de contravenție a fost comunicat petentului prin afișare, astfel cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal atașat la dosar.
Instanța constată că procesul verbal nu a fost comunicat în mod legal, nefiind respectate dispozițiile deciziei în interesul legii a ICCJ nr. 10/2013, conform căreia în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Potrivit art. 330/7 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțele de judecată de la data publicării deciziei în Monitorul oficial al României.
În cauză instanța constată că procesul verbal a fost comunicat prin afișare, deși potrivit dispozițiilor Deciziei în Interesul Legii, comunicarea procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Procesul verbal de contravenție nefiind comunicat în mod legal, nu constituie titlu executoriu. Cum potrivit art. 37 din OG 2/2001, doar procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, în condițiile în care, în speță, procesul verbal nu a fost comunicat în mod legal, termenul de atacare al acestuia nu a început să curgă, și prin urmare, nu poate constitui titlu executoriu.
Conform art. 665 alin. 5 pct. 2 C.pr.civ. instanța poate respinge cererea de încuviințare silită dacă înscrisul nu constituie titlu executoriu.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor 665 alin. 5 pct. 2 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de încuviințare a executării silite.”
Împotriva acestei încheieri a declarat apel C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, s-a arătat, în esență că s-a solicitat înregistrarea si deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului R. A., întrucât acesta nu si-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv PVCC . nr._/10.06.2011.
In urma solicitării, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia si deschiderea dosarului de executare silita, apreciind ca sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitoarei.
De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu.
Prin încheierea atacată, instanța de executare a respins in mod netemeinic si nelegal cererea de încuviințare a executării silite, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu, "prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicării prin posta, cu aviz de primire" în conformitate cu prevederile O.G. 2/2001 si că procesul - verbal in cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu in sensul dispozițiilor art. 37 din OG nr.2/2001.
In acest sens, apelanta a învederat faptul că, potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor."
Mai mult decât atât, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care constă in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudența înaltei Curți de Casație si Justiție.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție. Secția Penala s-a statuat faptul ca "in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii in vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, in speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul că, in speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, apelanta a susținut faptul că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002; precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
Emiterea si comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, s-a solicitat să se constate faptul că procesul - verbal de contravenție in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Prin urmare, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.l din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție si nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul - verbal de contravenție ca si sancțiune aplicata pentru fapta săvârșita.
In acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, procesul verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, s-a solicitat să se constate faptul că in cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției, in cauză este identificată creanța supusă executării silite si că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fara a deține rovinieta valabila.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003. cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, reiese fără echivoc faptul că in speță este vorba de o creanță de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Aceasta creanță este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC si la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare si să constate faptul că procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond, trebuia să constate faptul că această creanța este certa, lichida si exigibila, întrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 NCPC.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedura necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formală si limitată („pipăie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin. 5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond in temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare in România, in momentul pronunțării si deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația sa respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: "Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie."
Totodată, s-a învederat faptul că potrivit art. 665 alin. 2 NCPC încuviințarea executării silite se face fara citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedura necontencioasa, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, in aceasta faza, instanța de executare are numai obligația de a verifica daca procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu si modalitatea de comunicare a acestuia.
In acest sens, in procedura necontencioasa a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare să facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICC.I., întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, in măsura in care dovedește o vătămare in drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investita cu o cerere de încuviințare silita.
De asemenea, s-a solicitat să se constate faptul ca Deciziile pronunțate de către înalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ in speța de față, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, s-a solicitat să se constate faptul că procedura de comunicarea a titlului executoriu in cauză, s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la momentul respectiv.
In baza acestor considerente, s-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a PVCC . 11 nr._/10.06.2011.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 665 alin. 6 NCPC, art. 466 si următoarele NCPC.
Apelanta a uzat de proba cu înscrisuri.
Intimatul deși legal citat nu a formulat întâmpinare în cauză.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul apreciază că apelul este nefondat, din următoarele considerente:
Raportat la situația de fapt concretă, Tribunalul constată că, obiectul acțiunii, îl constituie cererea creditoarei C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin executorul judecătoresc, de încuviințare a executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției, pentru începerea executării în vederea recuperării sumei de 28 euro, tarif de despăgubire.
Sub acest aspect, Tribunalul reține că potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
În raport de prevederile art. 31 al.1 din OG2/2001, care reglementează modalitatea formulării plângerii în termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal, Tribunalul constată că prevederile acestei ordonanțe, care reprezintă legea cadru în materia contravențiilor, la momentul pronunțării prezentei decizii au fost interpretate printr-un recurs în interesul legii de către Î.C.C.J..
Sub acest aspect, Tribunalul reține că prin decizia nr.10 din 10.06.2013, Î.C.C.J. a dat o interpretare aplicării dispozițiilor art. 27 al.1 teza I raportat la art. 14 al.1, art.25 al.2 și art. 31 al.1 din OG 2/2001, statuând că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Față de dezlegarea acestei probleme de drept, ce este obligatorie pentru instanțe, Tribunalul, constată că atâta timp cât apelanta nu a realizat comunicarea acestuia prin poștă cu aviz de primire, cerință primordială stabilită prin decizia susmenționată, CNADNR SA, conform dovezilor administrate, a îndeplinit doar obligația subsidiară de comunicare.
Totodată, Tribunalul reține că pentru a fi titlu executoriu, fără nicio altă formalitate, art. 37 din O.G. nr. 2/2001 prevede: „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”. Norma trimite la art. 31, care, pentru atacarea procesului-verbal, la alin. 1, dispune: „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.
Din coroborarea acestor norme cu cele referitoare la comunicarea procesului-verbal, astfel cum au fost interpretate prin decizia în interesul legii, obligatorie pentru judecător, în temeiul art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că, pentru a începe să curgă termenul de 15 zile de la data comunicării, în interiorul căruia persoana sancționată este îndreptățită să formuleze plângere împotriva procesului verbal de contravenție, este necesar ca actul de sancționare să fie înmânat sau comunicat prin poștă, cu aviz de primire, în principal. Numai în subsidiar, dacă organul constatator nu a putut transmite actul de sancționare în această modalitate, se poate proceda la afișarea la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiune care să fie atestată de un martor.
Din dosarul de executare atașat, Tribunalul constată că apelanta nu a făcut dovada că a comunicat procesul verbal de contravenție în modalitatea principală, prevăzută de art. 27 alin. 1 teza I din O.G. nr. 2/2001, ci a afișat procesul-verbal de contravenție la domiciliul intimatului, fără să procedeze la recomunicarea actului înainte de a cere executarea silită.
În acest context, așa cum corect a reținut și instanța de fond, o astfel de comunicare, se impunea, deoarece procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. În lipsa unei comunicări valabile, termenul de 15 zile, prevăzut pentru plângere, nu începe să curgă, astfel încât nu se poate reține împlinirea termenului pentru a se aprecia că procesul-verbal este neatacat în termen.
În conformitate cu art. 665 alin. 5 pct. 2 din Codul de procedură civilă, se constată că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite „dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu”.
Conform art. 638 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă, sunt titluri executorii și pot fi puse în executare silită, titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie. Art. 37 din O.G. nr. 2/2001 recunoaște puterea executorie a procesului-verbal de contravenție neatacat în termenul de 15 zile, de la data comunicării, însă, cât timp comunicarea unui asemenea act nu s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, nu a început să curgă termenul în care debitorul intimat avea posibilitatea să formuleze plângere, iar procesul-verbal nu a devenit executoriu.
Susținerile apelantei în sensul cercetării doar formale a procedurii încuviințării executării silite care este o procedură necontencioasă judiciară, nu pot fi acceptate, întrucât analiza caracterului titlului executoriu nu este de ordine privată, instanța fiind obligată să analizeze condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un înscris sau hotărârea judecătorească, pentru a deveni titlu executoriu. Această analiză se impune a fi efectuată și în privința hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță, care nu sunt executorii de drept și a căror încuviințare se solicită, instanța de executare verificând procedura de comunicare, pentru că numai dacă aceasta a fost legal îndeplinită, se poate stabili că nu a fost exercitată calea de atac, iar hotărârea a devenit definitivă, conform art. 633 și 634 din Codul de procedură civilă).
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în mun. București, .. 401A, sectorul 6, împotriva încheierii de ședință din 02.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect încuviințare executare silită, în contradictoriu cu intimatul debitor R. A., cu domiciliul în mun. B., ., județ B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2015.
Președinte, G. S. | Judecător, A.-M. D. | |
Grefier, C. M. O. |
G.S. 26.06 2015
Tehnored.O.C./4ex.
Judecătoria B.
Judecător fond V. A. M.
Dosar fond:_
| ← Acţiune posesorie. Decizia nr. 2771/2015. Tribunalul BUZĂU | Pretenţii. Decizia nr. 2785/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
