Contestaţie la executare. Decizia nr. 2548/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2548/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 863/114/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2548/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător E. P.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de către intimata D. GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul procesual ales în mun. B., ., jud. B. împotriva deciziei civile nr. 995 din 06.02.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu contestatoarea P. L. N., domiciliată în mun. Râmnicu Sărat, ., ., având ca obiect contestație la executare dos. nr._
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, că cererea se află la primul termen de judecată, că s-a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța constată că s-a solicitat, în scris, judecata în lipsă, conform art. 223 din Codul de procedură civilă, și, având în vedere faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, constată cererea în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentei contestații in anulare.
Prin decizia civilă nr. 995 din 6.02.2015 pronunțată de Tribunalul B. a fost anulat ca tardiv apelul declarat de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin A.J.F.P. B. împotriva sentinței civile nr. 1313 din 22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat.
Tribunalul a retinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat, sub nr._ din data de 25.03.2014, contestatoarea P. L. N., în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G.–Serviciul Fiscal Municipal Râmnicu Sărat, a formulat contestație împotriva titlului executoriu nr._ și a somației nr. 10/_ /_, solicitând anularea în parte a acestora, respectiv pentru suma de 1470 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de stat, sumă pe care nu o datorează și pentru suma de 666,97 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2012.
Prima instanță a admis contestația la executare prin sentința civilă nr. 1313/22.10.2014, a constatat că în mod eronat s-au emis formele de executare pentru suma de 1470 lei reprezentând contribuții la asigurări sociale și a anulat formele de executare, respectiv titlul executoriu nr._/27.02.2014 și somația nr. 10/ 30/ 2/ 2014/_/ 27.02.2014. A dispus restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 154,59 lei după rămânerea definitivă a contestației.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., la data de 20.11.2014, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 12.12.2014.
În motivare, apelanta a arătat că instanța de fond a reținut că AJFP B. nu a probat faptul ca titlul executoriu și somația contestate au fost emise în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc creanțe fiscale principale și/sau accesorii.
Din oficiu tribunalul a pus in discuție excepția tardivității declarației de apel.
Potrivit art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau, după caz, cercetarea în fond a pricinii”, astfel încât tribunalul va analiza excepția tardivității apelului declarat.
Hotărârea apelată a fost pronunțată în materia contestației la executare, reglementată în Capitolul VI al Titlului I din Cartea a V-a a Codului de procedură civilă. La art. 650, intitulat „instanța de executare”, alin. 2, se prevede că „instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”, iar la alin. 3 al aceluiași articol se dispune că „hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”.
Fiind o normă specială în privința termenului de declarare a apelului împotriva unei hotărâri pronunțate în contestația la executare, derogatorie de la regula ce constituie dreptul comun în materia termenului de apel, cuprinsă la art. 468 din Codul de procedură civilă, aceasta se aplică în cauză, situație în care apelantul era obligat, sub sancțiunea decăderii prevăzute de art. 185 alin. 1 din Codul de procedură civilă, urmată de nulitatea actului de procedură efectuat peste termen, să promoveze calea de atac în termen de 10 zile de la data la care hotărârea i-a fost comunicată, și nu în termenul general de 30 de zile.
Potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, termenele socotite pe zile se raportează la zile libere, fără a fi luate în calcul nici ziua în care termenul începe să curgă, nici cea în care se împlinește.
Așa cum rezultă din conținutul dovezii de înmânare aflate la fila 74 din dosarul primei instanțe, sentința apelată a fost comunicată pârâtei la data de 06.11.2014, situație în care ultima zi a termenului de apel de 10 zile a fost data de 17.11.2014.
Raportat la cele de mai sus, depunerea cererii de apel la judecătorie, la data de 20.11.2014, așa cum rezultă din rezoluția de la fila 3 din dosarul de apel, se situează peste termenul prevăzut de lege, astfel că apelanta este decăzută din dreptul de a mai exercita calea de atac, iar actul de procedură este nul. Apelul a fost depus prin poștă, conform mențiunii de pe cererea de apel, în două exemplare, însă plicul care a conținut cele două exemplare ale cererii (aflat la fila 6), nu are ștampila oficiului poștal, cererea nefiind predată, înăuntrul termenului legal și imperativ, prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, conform art. 183 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În aceste condiții, tribunalul a admis excepția invocată din oficiu și a anulat, în temeiul art. 480 alin. 1, cu aplicarea art. 185 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ca fiind tardiv formulat, apelul, neputând fi cercetate motivele invocate.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin A.J.F.P. B. care a criticat-o pentru nelegalitate.
S-a mentionat că soluția instanței de apel este rezultatul unei greșeli materiale în sensul art. 503 alin.2 teza a II-a Cod procedură civilă.
Astfel, s-a arătat că instanța de apel a reținut în mod corect că sentința primei instanțe a fost comunicată la data de 6.11.2014 însă a considerat în mod greșit data înregistrării declarației de apel, aceasta fiind expediată la data de 17.11.2014 prin poșta militară. Față de această dată declarația de apel a fost formulată în termenul de 10 zile prevăzut de lege.
La cererea de apel a fost atașat borderoul nr. 100 din 17.11.2014 din care rezultă predarea corespondenței către poșta militară.
Contestația în anulare este fondată.
Într-adevăr sentința civilă nr. 1313/22.10.2014 pronuntată de Judecătoria Rm. Sărat a fost comunicată apelantei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. la data de 6.11.2014, iar termenul de apel era de 10 zile de la comunicare potrivit dispozițiilor art. 650 alin.3 Cod procedură civilă.
Apelul a fost expediat prin poșta militară la data de 17.11.2014, așa cum rezultă din borderoul nr. 100 /17.11.2014.
Potrivit art. 181 Cod procedură civilă, când termenul procedural se socotește pe zile nu intră in calculul acestuia ziua de la care a început să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește. Ca atare, termenul de 10 zile pentru declararea apelului a început să curgă la data de 7.11.2014 și s-a împlinit la data de 17.11.2014, întrucât ultima zi, respectiv 16.11.2014, nu intră în calculul acestuia, cu atât mai mult cu cât această zi a căzut într-o duminică, care este zi nelucrătoare, astfel încât termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
În mod neîntemeiat tribunalul a considerat că apelul este tardiv deoarece pe plicul în care a fost transmisă declarația de apel nu se află ștampila serviciului poștal, ceea ce reprezintă un argument în sprijinul contestației în anulare în sensul că declarația de apel a fost transmisă cu poșta militară la data de 17.11.2014.
Data de 20.11.2014 reținută de tribunal ca dată a depunerii cererii de apel la prima instanță nu se justifică întrucât această dată reprezintă ziua în care declarația de apel a fost primită și rezoluționată la Judecătoria Rm. Sărat, dar în realitate declarația de apel a fost expediată la 17.11.2014 prin poșta militară, în interiorul termenului de 10 zile prevăzut de dispozițiile legale.
Constatând că declarația de apel a fost formulată în termenul legal iar dintr-o eroare materială tribunalul a admis din oficiu excepția tardivității acesteia, tribunalul va admite contestația în anulare, va anula decizia nr. 995 din 6.02.2015 și va proceda la judecarea pe fond a apelului.
Examinând sentința atacată tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prima instanță a reținut că intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin A.J.F.P. B. a emis la data de 27.02.2014 titlul executoriu nr._ pentru suma de 2498 lei, iar ca natura a obligației fiscale s-a mentionat că aceste sume reprezintă contribuții de asigurări sociale de sănătate si contribuții de asigurări sociale de stat și somația nr.10/_ /_ pentru suma de 1470 lei reprezentând contribuții asigurări sociale de stat si suma de 1027 lei reprezentând contribuții de asigurării sociale de sănătate, cumulate reprezentând aceiași sumă.
Începând cu data de 01 iulie 2012 casele de pensii teritoriale au predat organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, creanțele reprezentând contribuțiile datorate de persoanele fizice prevăzute la capitolul II și III din titlul IX”2 al Codului fiscal, conform Ordinului comun al MFP nr.806/06.06.2012, MS nr.608/13.06.2012 și MMFPS nr.934/06.06.2012.
Casa Județeană de Pensii a transmis către intimată debitul în cuantum de 1470 lei reprezentând contribuția restantă în ceea ce-o privește pe contestatoare în condițiile în care aceasta este avocat și nu este obligată să se asigure in sistemul public de pensii întrucât are sistem propriu de asigurări sociale, fila 9 dosar.
Intimata a recunoscut că în mod eronat Casa Județeană de Pensii B. a transmis în baza de date obligația fiscală ca fiind neachitată și că suma de 1470 lei a fost scăzută din evidența fiscală prin referatul nr._/09.07.2014.
În atari condiții instanța a constatat că în mod eronat s-au emis forme de executare pentru această sumă.
Tot cu data de 01.07.2012 Casele de asigurări de sănătate au predat organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, creanțele reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la capitolul II și III din titlul IX”2 al Codului fiscal, stabilite și neachitate până la data de 30.06.2012.
Cu privire la suma de 1027 lei menționată în somație și titlul executoriu ca reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, intimata nu a depus dovezi din care să rezulte ce a stat la baza emiterii titlului executoriu.
Din dosarul de executare comunicat de către intimată, instanța a reținut că acesta conține titlul executor și somația ce au fost comunicate și contestatoarei și un anunț colectiv.
Cu privire la colectarea creanțelor fiscale, legea este in sensul că aceasta se face în temeiul unui titlu de creanță, care este actul administrativ prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală întocmit de organele competente.
Instanța a avut în vedere că intimata nu a emis un titlu de creanță fiscală în ceea ce o privește pe contestatoare (decizie de impunere) prin care să se individualizeze și să se stabilească obligațiile fiscale (impozite, taxe, contribuții) și/sau accesorii (dobânzi, penalități, majorări, etc.) cărora să le dea un caracter concret pentru a face posibilă executarea acestora in conformitate cu dispozițiile procedurii fiscale .
In conformitate cu dispozițiile codului de procedură fiscală titlul de creanță stă la baza emiterii titlului executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc creanțe fiscale principale și/sau accesorii.
Titlul de creață se comunică persoanelor obligate la plată și poate fi atacat în condițiile legii.
Numai după expirarea acestor termene titlul de creanță își schimbă radical, prin efectul legii, regimul juridic în titlu executoriu, ceea ce înseamnă că impozitele, taxele, contribuțiile menționate în acesta devin obligatoriu de plătit.
Contestatoarea a precizat instanței că în afara somației și titlului executoriu depus la dosar nu a primit anterior acestora nici o decizie de impunere.
În speță nu s-a emis un astfel de act administrativ fiscal pe numele contestatoarei, respectiv o decizie de impunere cu toate elementele menționate în procedura fiscală, astfel că la baza titlului executoriu nu stă nici un titlu de creanță încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale legii.
Dacă s-ar fi emis un titlu de creanță, contestatoarea ar fi cunoscut exact care sunt obligațiile fiscale datorate, mărimea obligației fiscale, modul de calcul al accesoriilor, și nu ar fi fost în eroare cu privire la suma pe care ar datora-o pentru întreg anul 2012 cu titlu de contribuții sociale de sănătate.
În absența acestui titlu de creanță evident că nici intimata nu a putut prezenta instanței o situație clară a obligațiilor fiscale care nu au fost plătite, termenul la care trebuiau achitate și modul de calcul stabilit pentru fiecare trimestru, mergând pe raționamentul de stingere a datoriilor în funcție de vechimea creanței – art.115 pct.1 lit.b cod procedură fiscală, pornind de la un debit de 421 lei care nu este menționat în titlul executoriu.
Intimata a stabilit in sarcina contestatoarei obligații de plată în sumă de 1027 lei menționate direct in titlul executoriu nr._ comunicat acesteia prin somația nr.10/_ /_ ambele emise la aceiași dată, fără a avea la bază titlul de creanță așa cum prevăd imperativ dispozițiile legale fiscale.
Împrejurarea că aceste sume au fost stinse în funcție de vechimea creanței in conformitate cu prev.art.115 pct.1 lit.b cod procedură fiscală, nu are relevanță în cauză și instanța nu poate să pronunțe o soluție de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect, această modalitate de plată nu poate acoperi nulitatea titlului executor, în condițiile în care titlul executoriu a fost emis cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii.
Împotriva sentinței a declarat apel Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin A.J.F.P. B. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului se arată că la data de 27.02.2014 petenta datora contribuții de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 1027 lei. Casa Națională de Asigurări de Sănătate a transmis apelantei actualizările privind contribuția debit la asigurările sociale de sănătate.
Ca atare, în mod corect și legal, având în vedere dispozițiile Codului de procedură fiscală organul de executare a procedat la emiterea somației, fiind îndeplinite condițiile art. 145 alin.2 în sensul că somația cuprinde nr. dosarului de executare, suma pentru care începe executarea silită, termenul în care cel somat trebuie să efectueze plata precum și menționarea consecințelor nerespectării acestuia.
Executarea silită încetează dacă s-au stins integral obligațiile fiscale prevăzute în titlul executoriu.
Apelanta, se arată în continuare, a procedat la întocmirea somației și a titlului executoriu cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că nu există niciun motiv de nulitate sau de anulare a acestora. Mai mult, contestatoarea a recunoscut suma datorată bugetului consolidat prin plățile pe care le-a efectuat ulterior. Astfel, la data de 23.09.2014, a achitat suma de 1029 lei, motiv pentru care soluția pe care trebuia să o pronunțe instanța era de respingere pe fond a contestației ca rămasă fără obiect.
Potrivit art. 110 alin.2 Cod procedură fiscală, colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau a unui titlu executoriu m după caz.
Titlul de creanță este definit ca reprezentând actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, fiind intocmit de către organele competente.
Asemenea titluri sunt deciziile de impunere, declarația fiscală, declarația vamală, procesul verbal de contravenție, precum și altele asemenea.
Împotriva titlului de creanță se poarte formula contestație, așa cum dispune art.205 Cod procedură fiscală. Contestația reprezintă o cale administrativă de atac și nu inlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Aceste contestații împotriva titlurilor de creanță se soluționează de către structuri specializate în soluționarea contestațiilor din cadrul Direcțiilor de finanțe.
Deciziile emise in soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.
În mod judicios prima instanță de judecată a reținut că pentru sumele datorate cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate direct la emiterea unui titlu executor și a somației de executare.
Or, dispozițiile Codului de procedură fiscală prevăd in mod expres că realizarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță, titlu care se emite în urma unei proceduri administrative.
Întrucât apelanta intimată a procedat la punerea în executare a sumei datorate cu titlu de asigurări sociale de sănătate fără ca să fie individualizată creanța în condițiile art. 110 alin. 2 Cod procedură fiscală, respectiv prin constituirea unui titlu de creanță, tribunalul constată că în mod corect prima instanță de judecată a admis contestația la executare și a anulat formele de executare reprezentate de somație și titlu executoriu.
Așa fiind, procedând la rejudecarea pe fond a apelului, tribunalul urmează să îl respingă ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de către intimata D. GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul procesual ales în mun. B., ., jud. B. împotriva deciziei civile nr. 995 din 06.02.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu contestatoarea P. L. N., domiciliată în mun. Rm Sărat, ., ..
Anulează Decizia nr. 995 din 6.02.2015 a Tribunalului B. și pe fond respinge apelul ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Aprilie 2015.
Președinte, V. B. | Judecător, E. P. | |
Grefier, V. P. |
Red.V.B./Th.red.V.P./ 4 ex./27.04.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Rm. Sărat
j.f. D. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 115/2015. Tribunalul BUZĂU | Anulare act. Decizia nr. 2488/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
