Pretenţii. Decizia nr. 115/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 115/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 30273/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 115/2015
Ședința publică de la 27 aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător E. P.
Judecător A.-E. D.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de pârâții O. M. și O. G., domiciliați în mun. B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr._/06.11.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul O. I., domiciliat în mun. B., ., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul O. G. personal și asistat de avocat Tîrcavu G. care reprezintă și pe recurenta O. M. și intimatul O. I. personal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul registratură, la data de 22.04.2015, apărătorul recurenților a depus cerere de lăsare a cauzei la ultima strigare, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Intimatul precizează că, în realitate, mașina este cumpărată de la firmă și că nu știe dacă are legătură cu doctorul M..
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul cu privire la recursul declarat.
Apărătorul recurenților, având cuvântul cu privire la recursul declarat, arată că soluția pronunțată în cauză este nelegală, fiind dată cu aplicarea nelegală a legii, că prezenta cauză privește un pretins împrumut, că instanța de fond a admis acțiunea, cu toate că înscrisul nu poartă mențiunea „bun și aprobat”, conform art. 1180 Cod civil. Menționează că instanța de fond a invocat în motivare dispozițiile art. 1180 cod civil pe care le-a coroborat cu dispozițiile art. 969 Cod civil, acestea din urmă fără a fi puse în discuția părților, încălcându-se în acest mod principiul contradictorialității și cel al rolului activ al judecătorului. Prima instanță printr-o motivare contradictorie a dispus admiterea cererii reclamantului, cerere care nu a fost probată nici cu înscrisul invocat de reclamant și nici cu prezumții. Solicită să se observe că instanța de fond a invocat în motivare două texte de lege, respectiv art. 969 și 970 Cod civil, dispoziții ce nu au fost puse în discuția părților, încălcându-se principiul contradictorialității. Insistă în faptul că instanța poate invoca texte de lege dar acestea trebuie puse în discuția părților. În continuare, precizează că un alt motiv de nulitate al hotărârii recurate se referă la încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, al dreptului la apărare și la un proces echitabil. Astfel, la prima instanță intimatul a depus înscrisuri la dosar care nu au fost comunicate recurenților, deși la termenul respectiv s-a prezentat la a doua strigare a cauzei, obligația instanței fiind de a comunica înscrisurile, conform art. 112, 116 Cod procedură civilă. Susține că pe acest aspect al necomunicării unui act ce stă la baza soluției se încalcă dreptul la apărare și la un proces echitabil. Invocă, în acest sens, decizia din data de 03.08.2010 pronunțată de Tribunalul B., art. 6 CEDO, Cauza Baumet contra Franței. Sub aspectul netemeiniciei, invocă disp. art. 3041C., menționează că instanța de fond a reținut o situație de fapt ce nu a fost probată cu martori și prezumții și care contravine probatoriilor administrate în cauză. Astfel, instanța de fond a reținut că banii pe care reclamantul pretinde că i-a împrumutat pârâților au fost folosiți la cumpărarea unui autovehicul marca VW, acesta fiind dobândit cu mai mult timp înainte de momentul la care se pretinde că le-ar fi fost împrumutați banii. În continuare, se referă la extrasele de cont aflate la filele 109 și 139 din dosar fond și apreciază că trebuia emisă o adresă la bancă pentru a se observa transferul sumelor de bani aflate în discuție, pentru a fi comunicate extrase de cont. Mai arată că singurele venituri ale reclamantului erau reprezentate de dobânzile pe care le încasau lunar din banii depozitați la bancă din care trebuiau să se întrețină, reclamantul având și un copil minor. Face referire la filele 4,6,112,113,118 și 119 dosar reprezentând corespondență și arată că scrisorile sunt din perioada în care reclamantul trimitea bani în țară prin diverse persoane, bani pe care recurenții i-au înmânat intimatului. Se referă, în continuare, la probele administrate la instanța de fond, respectiv proba cu expertiză grafoscopică, verificarea de scripte. Cu privire la înscris, învederează că acesta este redactat de intimat pe o coală antescrisă de recurenți. Apreciază că se impune emiterea unei adrese către Banca Comercială Română, bancă unde reclamantul și soția sa au avut deschise conturile pentru a se constata ce sume de bani au deținut aceștia, transferul banilor etc. Pentru considerentele expuse pe larg în motivele de recurs, a solicitat în principal admiterea recursului, casare sentinței recurate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru a se proceda la rejudecarea cauzei cu respectarea principiilor invocate. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecată datorate în fond și recurs.
Intimatul, având cuvântul, arată că într-adevăr, chitanța nu a fost în „spiritul legii” și că aceasta a fost scrisă între el și părinții săi. Se referă în continuare la casă, arată că a avut un proces de evacuare de care nu a avut cunoștință pentru că i s-au luat citațiile, că a rămas pe drumuri, a cerut ajutor la cantină pentru că nu avea ce mânca. Chitanța a fost un „as în mânecă” pe care l-a avut și susține că banii au fost munciți cu greu. Cu privire la susținerea recurenților în sensul că nu a avut venituri, susține că a adus carte de muncă, a fost învoit de la serviciu pentru a se prezenta la proces, iar cu privire la înscrisuri învederează că avocatul trebuia să se informeze singur. În prezent locuiește cu chirie și arată că a cumpărat mașină pentru că fiind un copil sărac a vrut să vadă cum este să ai un astfel de bun. Susține că este de acord să se facă verificări la bancă.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei B. la data de 04.12.2012 sub nr._, reclamantul O. I. a chemat in judecata pe parații O. M. si O. G., solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 20.000 euro echivalent in lei, la cursul de schimb din ziua plații, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că, este fiul paraților, că, a realizat venituri din muncă în Spania, începând cu anul 2002 pana in anul 2008, mai precis pana în luna august, ocazie cu care s-a stabilit definitiv in B., in locuința părinților. Aceștia i-au promis ca vor încheia un contract de vânzare-cumpărare pentru aceasta locuința, dar si pentru cea din Posta Câlnău, pe care paratul o deținea ca proprietar. Motivația acestei promisiuni o constituia ajutorul financiar pe care l-a oferit pârâților, in perioada 2002-2004. Pârâții nu i-au restituit împrumutul de 16.000 euro, însă l-au convins să le acorde și 20.000 euro, în vederea renovării locuinței, ocazie cu care s-a încheiat chitanța de mana din data de 23.02.2010, care atesta dovada împrumutului, chitanță pe care pârâții au semnat-o clar si indescifrabil. Pârâții nu si-au respectat promisiunile si nu si-au onorat împrumuturile sumelor de bani, dar au si procedat . neomenesc, evacuându-l pe reclamant împreuna cu șotia si fetita acestora, din locuința lor, conform procesului verbal din data de 21.11.2012 întocmit de B. P. A. G..
In susținerea cererii, reclamantul a arătat ca înțelege sa se folosească de proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, un set de înscrisuri (filele 4-21, 28-45).
Acțiunea formulată nu a fost întemeiată în drept.
În termen legal pârâții au formulat întâmpinare (fila 46), prin care au solicitat respingerea acțiunii.
In motivarea cererii, pârâții au arătat ca, in fapt, reclamantul este fiul lor si a locuit in imobilul proprietatea lor, începând cu anul 2008 (din 2010 locuind cu soția si copilul acestora) si, întrucât a generat diverse conflicte atât cu familia lor, cât si cu familia fiicei lor, în anul 2012, au fost nevoiți sa promoveze o acțiune în evacuare a acestuia din imobil. Relațiile dintre dânșii si familia fiicei lor, pe de o parte, și pârât, pe de altă parte, sunt tensionate de mult timp, însă au încercat sa aplaneze aceste tensiuni pentru a putea conviețui cu acesta și familia sa.
Au arătat că, până în anul 2008, pârâtul a lucrat în Spania, iar după revenirea în țară, i-au solicitat să contribuie și el la renovarea și modernizarea casei, pentru a-și crea condiții optime de locuire, solicitare cu care acesta nu a fost de acord, motivând faptul ca nu are de gând sa rămână cu dânșii, condiții, în care au luat cu împrumut suma de 20.400 lei si au modernizat casa, reclamantul neavând nicio contribuție, deși deținea bani in banca. In decursul timpului, au mai împrumutat si de la alte persoane, diverse sume de bani.
Au mai susținut că, tensiunile s-au agravat după momentul în care reclamantul s-a căsătorit și au atins un punct maxim în data de 30.05.2012, iar afirmațiile reclamantului, în sensul că le-ar fi pus la dispoziție diverse sume de bani investite in imobilul lor, bani obținuți de acesta din munca din Spania, nu sunt adevărate.
In ceea ce privește chitanța de mână depusa la dosar, arată că, nu este întocmită conform legii, motiv pentru care acest înscris nu poate susține demersul judiciar inițiat de reclamant și mai mult decât atât, contesta semnăturile depuse in numele lor pe acest înscris, înscris despre care cred ca a fost contrafăcut de reclamant, după momentul judecării cererii de evacuare.
In susținerea cererii, pârâții au depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri (filele 50-71).
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (fila 80), prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâților.
In susținerea cererii, reclamantul a mai depus la dosarul cauzei, alte documente (filele 82-99).
La data de 24.10.2013, în Camera de Consiliu, instant a admis cererea reclamantului si a dispus scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbre in cuantum de 3.291 lei aferentă cererii de chemare în judecată (fila 100).
La termenul de judecata din data de 24.10.2013 (fila 101), instanța, în temeiul art.167 C.proc.civ., încuviințând parților – proba cu înscrisuri si interogatoriul parților adverse, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente si utile soluționării cauzei.
La termenul de judecata din data de 05.12.2013, instanța a administrat proba cu interogatoriul reclamantul si al paratului O. G., răspunsurile la interogatoriu fiind consemnate si atașate la dosarul cauzei (filele 120-121, 122). Parata O. M. nu s-a prezentat la termenul acordat, in vederea administrării probei cu interogatoriu, fiind depusă la dosarul cauzei o adeverință medicală (fila 111).
Pârâții au depus la dosarul cauzei note de ședință (fila 103), prin care au arătat ca reclamantul este cel care a scris in întregime chitanța de mana, opunându-le doar semnăturile pe care nu le recunosc, fără a putea dovedi faptul remiterii sumei de bani cu martori, care ar fi asistat la aceasta remitere. Față de încălcarea dispozițiilor art.1180 C.civil, parații au înțeles să invoce nulitatea înscrisului de mana, ca mijloc de proba, ca înscris constatator al împrumutului, acest înscris putând avea doar valoarea de început de dovadă scrisa, care poate fi completata cu alte mijloace de proba, astfel că, înscrisul prezentat nu poate fi utilizat ca mijloc de proba.
Pârâții au depus la dosarul cauzei note de ședința (fila 146), prin care au arătat ca, in condițiile in care, semnăturile depuse pe înscris, le aparțin, nu contesta ca semnăturile depuse pe înscrisul prezentat de reclamant, le-ar aparține, ci faptul că nu au semnat originalul înscrisului, cu toate mențiunile cuprinse de acesta. In aceste condiții, pârâții bănuiesc ca reclamantul a întocmit înscrisul in forma prezentata la instanța de judecata, după ce semnăturile lor erau depuse pe acest înscris.
La termenul de judecata din data de 17.04.2014 (fila 149), instanța, in temeiul art.138 C.proc.civ., a încuviințat proba cu expertiza tehnica a documentelor, la solicitarea paraților, apreciind-o ca fiind pertinenta, concludenta si utila soluționării cauzei.
La solicitarea instanței de judecata, Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București a înaintat raportul de expertiza criminalistica nr.314/25.08.2014 (filele 164-169).
Urmare a materialului probator administrat, prin sentința civilă nr._, pronunțată în ședința publică din 06.11.2014, Judecătoria B. a admis acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul O. I., în contradictoriu cu pârâții O. M. si O. G., au obligat pârâții să achite reclamantului, suma de20.000 euro – reprezentând împrumut acordat, la cursul de schimb BNR de la data plății efective,.
Instanța a respins capătul de cerere formulat de către pârâți privind cheltuielile de judecată efectuate, ca neîntemeiat, a obligat pârâții să achite reclamantului suma de 5,00 lei – reprezentând timbru judiciar și bugetului de stat, suma de 3.291 lei – cu titlu de taxa judiciara de timbru.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că, reclamantul O. I. a chemat in judecata pe pârâții O. M. si O. G., solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 20.000 euro echivalent in lei, la cursul de schimb din ziua plătii, acordata în baza chitanței de mână din data de 23.02.2010, chitanță atașată la fila 8 dosar, că, pârâții au negat existenta vreunei înțelegeri dintre părți cu privire la vreun împrumut acordat în acest sens, de reclamant, care este fiul lor.
Raportat la data nașterii presupuselor obligații între părți, în temeiul art.3 din Legea nr.71/2011, instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil.
A reținut astfel că, dovada contractului de împrumut, în cazul în care valoarea bunului împrumutat depășește suma de 250 de lei, se poate face, potrivit dispozițiilor art.1191 alin.1 C.civ., numai prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată, că, o condiție de formă în plus este cerută de dispozițiile art.1180 C.civ., potrivit cu care înscrisurile sub semnătură privată, care constată obligația unilaterală a unei părți de a plăti altei părți o sumă de bani sau o cantitate de lucruri fungibile, trebuie să fie scrise în întregime de mâna debitorului sau, în caz contrar, să cuprindă înaintea semnăturii mențiunea "bun și aprobat pentru..." sau o altă mențiune asemănătoare, urmată de indicarea în litere a sumei sau a cantității de lucruri fungibile la plata căreia debitorul se obligă, că, sancțiunea nerespectării formalităților cerute de art. 1180 C. civ. în cazul contratelor unilaterale având ca obiect o sumă de bani este aceea că, înscrisul este lipsit de putere probatorie, ceea ce nu afectează convenția ca act juridic, ce se poate dovedi prin alte mijloace de probă, chiar cu martori și prezumții, pentru că, deși nul ca înscris, acesta constituie totuși un început de dovadă scrisă.
A reținut totuși instanța că aceste dispoziții nu sunt imperative, părțile de comun acord putând să se abată de la ele, astfel cum se arată în mod expres în alin.3 al art. 1191 cod civil.
Referitor la chitanța menționată anterior, instanța a reținut că, aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.1180 C.civil, întrucât, deși conține mențiunea "bun și aprobat pentru...", respectiv suma de bani este consemnată atât în cifre, cât și în litere, înscrisul nu a fost scris în totalitate de către debitori, în speță de pârâți, însă, verificând conținutul acestei chitanțe, instanța a apreciat că aceasta constituie un contract de împrumut, prin care reclamantul afirmă că a împrumutat pe cei doi pârâți cu suma de 20.000 euro, în timp ce pârâții recunosc că au împrumutat de la reclamant, această sumă de bani, obligându-se să o restituie până la data de 15.02.2012.
A mai reținut instanța de fond că, potrivit art. 969 C.civ. de la 1864 aplicabil față de momentul încheierii contractului de împrumut, „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante” și în temeiul art. 970 C.civ. „trebuie executate cu bună-credință”.
Instanța a remarcat atitudinea oscilantă a pârâților pe parcursul soluționării cauzei, respectiv, în cadrul întâmpinării depuse la dosarul cauzei, contestă semnăturile depuse în numele lor pe acest înscris (fila 48), pentru ca ulterior (abia la termenul de judecata din data de 17.04.2014, fila 149), să recunoască semnăturile de pe acest înscris. S-a reținut de asemenea că, susținerea pârâtului O. G., în sensul că, semnăturile ar fi fost pe o cerere adresată Primăriei Mun.B., în vederea acordării unui ajutor de căldură, după care reclamantul ar fi rupt prima parte din această pagină și ar fi înserat, cu primul scris, conținutul acelui “contract”, nu poate fi reținut, atâta timp cât nu se coroborează cu niciun mijloc de probă administrat în cauză, sarcina probei aparținându-le conform art.1169 C.civil.
In ceea ce privește declarația pârâților referitoare la faptul că banii ar fi fost folosiți de reclamant pentru achiziționarea unui autoturism VW B., instanța a reținut că, acest autoturism a fost achiziționat la data de 10.12.2005 de către reclamant, la prețul de 10.000 lei, însă anterior ca reclamantul să figureze cu disponibilul bănesc, conform extrasului de cont de la fila 109, care atestă că acesta avea 22.133,92 euro în cont (la nivelul anului 2008).
Pe de altă parte, reclamantul a precizat la termenul de judecată din data de 05.12.2013 (fila 124), că banii au fost dați în mai multe tranșe, acesta declarând că el a fost cel care a scris în totalitate chitanța, iar părinții doar au semnat-o.
Instanța a constatat că reclamantul a avut disponibil bănesc în contul său, dar și al soției (in euro), potrivit extraselor de cont aflate la filele 109 și 139 din dosarul cauzei, iar pe de altă parte, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța a reținut că ansamblurile grafice „O. G.” și „O. M.” au fost executate de un singur scriptor, altul decât cel care a redactat celelalte mențiuni olografe de pe înscris, așa încât, deși pârâții au declarat că dânșii contestă și scrisul de deasupra semnăturilor lor, totuși, se reține că aceste scrieri nu aparțin reclamantului. Raportul de expertiză a arătat că, nu se poate stabili dacă toate mențiunile de pe înscris au fost sau nu scrise la același moment de timp, totuși, conform obiectivului B (fila 169), s-a constatat că la redactarea înscrisului contestat, s-a folosit pixul ca instrument de scriere și același tip de material de scriere, că expunerea înscrisului la toată gama de filtre și surse luminoase ale aparatului, a relevat „un comportament unitar al pastei depuse pe aceasta” (planșa foto nr.7).
Instanța a constatat de asemenea că, deși reclamantul a depus la dosarul cauzei, o . înscrisuri reprezentând corespondență (filele 4-6, 112-113, 118-119) (despre care reclamantul a afirmat că ar fi fost trimisă de părinții săi), prin care s-a recunoscut faptul că reclamantul ar fi trimis bani părinților, totuși, pârâții nu au contestat niciodată conținutul acestora, pe parcursul soluționării cauzei.
În aceste condiții, instanța a apreciat că, reclamantul a făcut dovada convenției dintre părți, înscrisul reprezentând chitanța de mână din 23.02.2010 (chiar dacă are valoarea doar a unui început de dovadă scrisă), și se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții O. G. si O. M. criticând-o pentru nelegalitate și neteminicie.
În motivarea recursului a arătat că, în conformitate cu dispoz.art. 304. pct 7 și 9 C. proc. civ. instanța de fond a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor reținute ca fiind aplicabile în cauză, respectiv a dispozițiilor art .969, 970 și 1180 C. civ., sentința recurată conținând o motivarea contradictorie.
Conform art. 304. pct 5 Cod proc. civ. apreciază că, sentința este lovita de nulitate din perspectiva dispozițiilor art. 105 alin. 2 C. proc. civ. întrucât instanța de fond a încălcat principiului contradictorialității si principiul rolului activ al judecătorului prin aceea că, sentința este motivată pe texte de lege neinvocate de reclamantul-intimat si nepuse în discuția contradictorie a părților, respectiv dispozițiilor art. 969 și art.970 C. civ.
Prima instanță, arată recurenții, le-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil prin necomunicarea înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantul-intimat la termenul din 20.02.2014.
Sentința recurata este neîntemeiată întrucât instanța de fond reține o situație de fapt care nu a fost probată conform dispozițiilor legale și practicii judiciare(cu martori si prezumții) si care contravine probatoriilor administrate in cauză, ignorând cu desăvârșire să analizeze poziția exprimată de aceștia pe calea întâmpinării. Susțin că, astfel cum au arătat în întâmpinare și în concluziile scrise depuse la fondul cauzei înscrisul de mână pe care reclamantul-intimat și-a întemeiat acțiunea nu este redactat cu îndeplinirea cerințelor impuse de dispozițiile art. 1180 din Vechiul Cod civil aspect care este reținut și în considerentele sentinței recurate. Cu toate acestea, instanța de fond, din coroborarea dispozițiilor art. 1180, art 969 și art. 970 din Vechiul Cod Civil retine faptul că: Sancțiunea nerespectării formalităților cerute de art. 1180 C. civ este aceea că înscrisul este lipsit de putere probatorie, ceea ce nu afectează convenția ca act juridic, ce se poate dovedi prin alte mijloace de probă, chiar cu martori și prezumții, pentru ca, deși nul ca înscris, acesta constituie totuși un început de dovadă scrisă.
In ceea ce privește chitanța menționată anterior, se arată că, instanța reține că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1180 C. civ, întrucât, deși conține mențiunea„bun și aprobat pentru ...", respectiv suma de bani este menționată atât în cifre cât și în litere, înscrisul nu a fost scris în totalitate de debitori, în speță parați.
Cu toate acestea, verificând conținutul acestei chitanțe, instanța apreciază că, aceasta constituie un contract de împrumut, prin care reclamantul afirmă că a împrumutat pe cei doi pârâți cu suma de 20 000 Euro, în timp ce pârâții recunosc că, au împrumutat de la reclamant această sumă de bani, obligându-se sa o restituie până la data de 15.02. 2012...,,
Apreciază că, această motivare a instanței de fond este nelegală și contradictorie întrucât: în primul rând, în motivarea reprodusă anterior, instanța de fond dă valoare probatorie înscrisului de mână, apreciindu-1 ca fiind un contract de împrumut, analizând acest înscris din punct de vedere formal, în sensul că în conținutul său există mențiunile despre împrumutarea sumei respective și despre obligația împrumutaților de a restitui această sumă.
Această motivare însă vine în contradicție nu doar cu textul de lege analizat de instanța de fond, ci cu propria motivare a instanței care retine, în prealabil, faptul că „sancțiunea nerespectării formalităților impuse de art 1180 C. civ este aceea că, înscrisul este lipsit de valoare probatorie eventuala convenție dintre părți putând fi probată prin alte mijloace de probă.
Aplicarea greșita a dispozițiilor art 1180 C. civ. arată recurenții, derivă și din aceea ce instanța de fond a reținut în mod greșit, faptul că înscrisul depus în cauză ar îndeplini formalitatea „..bun si aprobat pentru...,, prin aceea că suma pretins a fi împrumutată a fost menționată atât în cifre cât și în litere; pentru ca această formalitate să fie respectată, trebuia ca ei, recurenții, să scrie în întregime acest înscris, sau cel puțin,la finalul înscrisului, să facă mențiunea în sensul că au primit suma respectivă scrisă în cifre și în litere de ei, nu de către reclamantul-intimat, și să semneze înscrisul.
Faptul că, instanța de fond a dat valoarea probatorie unui înscris pe care l-a apreciat nul rezultă fără tăgadă din invocarea dispozițiilor art. .969 C, civ, referitoare la convențiile legal făcute care au, între părți, valoarea/puterea de „lege,,.
Apreciază că, analizarea și incidența în speță a acestui text de lege{neinvocat în cererea de chemare în judecată) nu puteau fi făcute de instanța de fond decât în măsura în care, între părți, era încheiată și trebuia analizata o convenție legal făcută și dovedită cu înscrisul supus analizei.
Contradicția motivării instanței de fond, apreciază că, este relevată de invocarea dispozițiilor art. 970 c. civ. referitoare la buna credință cu care părțile trebuie să-și execute obligațiile contractuale; și acest text de lege este analizat de instanța de fond din perspectiva existentei unui înscris de mână valabil întocmit care face dovada convenției părților, convenție care, în cauza de față a fost dovedită exclusiv cu înscrisul de mână constatat nul de instanța de fond, nefiind administrate alte probe din care să reiasă existența și conținutul convenției pretins a fi încheiate între părți, după cum nu au fost reținute niciun fel de prezumții relative la existenta convenției.
Consideră că, ceea ce este important de evidențiat din perspectiva dispozițiilor art 970 C. civ. (dispoziții legale invocate de instanța de fond fără a fi invocate și de către reclamantul-intimat,) este faptul că, instanța a apreciat faptul că, ar fi de rea credința în executarea obligațiilor contractuale întrucât, pe parcursul judecății, ar fi avut o atitudine oscilantă, respectiv faptul că, inițial ar fi contestat semnăturile depuse în numele lor pe înscrisul depus de reclamantul-intimat, pentru ca, ulterior (prin notele de ședința de la termenul din data de 17 04 2014), să recunoască semnăturile de pe acest înscris.
Apreciază că, această reținere a instanței de fond este neîntemeiată întrucât, din analiza întâmpinării și a notelor de ședința de la termenul din data de 17 04 2014, se poate observa faptul că, în esență, au contestat întocmirea în prezența tuturor celor trei părți semnatare a unui înscris cu conținutul depus în dosar, încă de la momentul depunerii întâmpinării specificând faptul că, bănuiesc că, acel înscris ar fi contrafăcut, bănuiala care au detaliat-o prin notele de ședința din data de 17.04.2014 și au emis o ipoteză (singura posibilă având în vedere faptul că, înscrisul este redactat pe o coală A4 din care este ruptă partea de sus), arătând faptul că, aceste semnături le aparțin dar le contestă ca și moment al inserării lor în acest înscris.
In aceste condiții, poziția lor nu a fost una contradictorie, ci una constantă de negare a semnării acestui înscris în prezența reclamantului-intimat.
In aceste condiții, este evident faptul că instanța de fond, printr-o motivare contradictorie, a dispus în mod nelegal admiterea cererii reclamantului-intimat, cerere care nu a fost probată nici cu înscrisul invocat de reclamantul-intimat nici cu alte mijloace de probă (martori sau prezumții), instanța de fond reținând în mod nelegal faptul că celelalte înscrisuri depuse în dosar s-ar corela cu chitanța de mână care este lovită de nulitate.
In ceea ce privește cea de-a doua critică, relativă la faptul că, sentința de fond este lovită de nulitate, au arătat în primul rând, trebuie observat faptul că, instanța de fond a invocat în motivarea sentinței recurate dispozițiile art. 969 și 970 C. civ, texte de lege care nu au fost invocate de reclamant și pe care instanța fondului (care putea să facă aplicarea acestor texte de lege în baza principiului rolului activ)nu le-a pus în discuția contradictorie a părților .
Procedând în acest fel, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129 alin 4 C. proc. civ și principiul contradictorialității, motiv pentru care sentința recurata este lovită de nulitate absolută, cauzându-le o vătămare care nu poate fi acoperită decât prin anularea hotărârii pronunțate în mod nelegal.
In ceea ce privește nulitatea sentinței derivată din încălcarea dreptului la apărare, precizează faptul că, instanța de fond și-a motivat sentința recurată pe înscrisuri depuse în dosar de către reclamant (la termenul din data de 20 03 2014 -filele 139 si 140), înscrisuri care nu le-au fost comunicate, deși la termenul la care au fost depuse s-au prezentat la dosar la a doua strigare a cauzei, împreună cu apărătorul ales, ocazie cu care instanța de fond nici măcar nu i-a informat asupra faptului ca reclamantul ar fi depus înscrisuri noi la dosar, context în care acestea nu le-au fost comunicate.
Procedând astfel instanța de fond a încălcat atât dispozițiile art. 112 alin.5 si art 116 C. proc. civ.(care prevăd obligativitatea pentru parte de a se depune in dosar atâtea exemplare cate părți cu interese contrare sunt, in vederea comunicării (acestora de către instanța de judecata), cat si dispozițiile art. 6 din CEDO referitoare la un proces echitabil.
Din perspectiva acestei ultime critici, solicită instanței de control judiciar să aprecieze asupra nulității sentinței recurate prin aceea că înscrisurile necomunicate de instanța de judecată au fost invocate ca probe în dovedirea faptului că reclamantul-intimat O. I. ar fi dovedit că ar fi dispus de disponibilități bănești pentru a le acorda cu titlu de împrumut suma de 20 000 Euro.
In ceea ce privește cea de-a treia critica, relativă la faptul că sentința recurata este neîntemeiată întrucât instanța de fond reține o situație de fapt care nu a fost probată conform dispozițiilor legale și practicii judiciare(cu martori și prezumții) și care contravine probatoriilor administrate în cauză ignorând cu desăvârșire să analizeze poziția exprimată de ei pe cale de întâmpinare, arată că prima instanța a reținut incorect următoarele aspecte ale situației de fapt: reținerea conform căreia aceștia ar fi motivat faptul că banii pe care pretinde reclamantul intimat ca i-a împrumutat ar fi fost folosiți la cumpărarea unui autovehicul marca VW, autovehicul care ar fi fost dobândit cu suma de 10.400 Euro, când, în realitate, acest autovehicul a fost dobândit cu mult înainte de momentul la care se pretinde ca le-ar fi fost împrumutați banii și cu suma de 10.000 lei .
Această reținere este incorecta întrucât ei nu au pretins faptul că mașina cumpărată cu suma de 10.400 Euro și nu cu 10 000 lei (astfel cum in mod nereal s-a menționat in contractul de vânzare cumpărare a unui vehicul folosit, prețul acestor mașini pe piața fiind mai mult decât notoriu, fiind imposibil să se dobândească un astfel de autoturism cu prețul de 10 000 lei) ar fi fost cumpărată din suma de 20.000 Euro pretinsă de reclamant, ci din suma de 16 000 Euro pe care reclamantul le-o trimitea în țară prin diverse persoane anterior momentului în care și-a depus banii în bancă; aceasta suma fiind strânsă de ei și predată reclamantului intimat la venirea în țară în anul 2005, sumă cu care și-a cumpărat autovehiculul menționat de la o persoana cunoscută din B., respectiv dl. doctor P., directorul pe atunci al Spitalului Județean de Urgență B..
Reținerea conform căreia reclamantul a avut disponibil in contul său și al soției potrivit extraselor de la filele cu nr. 109 si 139, deși corectă raportat la actele din dosar, nu este un element pe care instanța de judecata să-și fundamenteze concluzia(pe baza unei prezumții care, de altfel, nici nu a fost trasă de instanța de fond) în sensul că banii din conturile intimatului și al soției acestuia le-ar fi fost dați recurenților, cu titlu de împrumut.
Arată recurenții, că, important de arătat este faptul că, după întoarcerea în țară, nici reclamantul-intimat și nici soția acestuia nu au avut venituri obținute din muncă, singurele lor venituri fiind reprezentate de dobânzile pe care le încasau lunar din banii depozitați la bancă, venituri din care trebuiau să se întrețină pe ei și pe copilul minor rezultat din căsătoria lor.
In acest context, arată că, pentru a se proba faptul ca reclamantul intimat le-ar fi dat cu titlu de împrumut suma de 20 000 Euro în mai multe tranșe,(astfel cum a susținut în mod contradictoriu pe parcursul judecații, modificându-si poziția exprimată în acțiune în care a menționat faptul că le-a dat într-o singură tranșă suma de bani în anul 2010) ar fi trebuit să facă dovada faptului că, aceste sume de bani au fost extrase din contul bancar în perioadele în care se pretinde ca le-ar fi acordat împrumutul, respectiv: în perioada anilor 2008-2009 suma de: 11 000 Euro conform reținerilor din încheierea de la termenul din data de 05.12. 2013 sau 12 000 Euro conform reținerii din încheierea de la termenul din 20.02.2014; în perioada anului 2010 suma de: 9.000 Euro conform reținerilor din încheierea de la termenul din data de 05.12.2013 sau 8.000 Euro conform reținerii din încheierea de la termenul din data de 20.02. 2014.
Apreciază că, în lipsa unei astfel de dovezi, reținerea instanței de judecata este lipsită de orice suport probator, in mod nelegal reținându-se faptul ca aceste înscrisuri s-ar corobora cu chitanța de mana întocmită in fals de către reclamantul intimat.
Nu lipsit de importanta, arată recurenții,, este observarea faptului ca in anul 2008, la finalul anului (luna septembrie), conform extrasului de la fila cu nr. 109, reclamantul avea în cont suma de 22.133 Euro, din care se pretinde ca le-ar fi dat suma de 11.000 sau 12.000 Euro, condiții in care mai rămânea cu suma de 11.132 Euro sau 10.132 Euro., iar în anul 2009(luna septembrie), conform extrasului de la fila cu nr. 140, reclamantul intimat figura cu două depozite de 4.000, respectiv 7000 Euro, in total având depusa in cont suma de 11.003 Euro, fapt care ar fi de natura a justifica poziția exprimata de reclamantul-intimat ca le-ar fi dat doar suma de 11.000 Euro, conform mențiunilor din încheierea de la termenul din data de 05 12 2013;
Acesta pretinsa probare a faptului ca le-ar fi dat suma de 11.000 Euro vine insa in totala contradicție cu extrasul de la fila cu nr. 139 din dosar, fila la care este depus un extras de cont pentru suma de 18.979 lei pe numele soției sale, fapt care îi îndreptățește să creadă ca banii au fost scoși din cont si deschis un cont pe numele soției, suma din cont crescând de la 11.003 Euro la 18.979 Euro, creșterea sumelor din cont neputând fi justificată in condițiile in care, după cum au menționat, nici reclamantul-intimat nici soția acestuia nu aveau serviciu, trăind din dobânzile obținute de la bancă pana in urma cu aproximativ 2 ani.
Creșterea sumelor de bani nu poate fi justificata nici de dobânzile obținute la depozitul bancar întrucât, după cum se poate observa din extrasul de la fila cu nr. 139, pentru perioada 24.02._09, dobânzile aferente depozitului de 18.000 euro au fost de doar 978 Euro.
In contextul celor arate consideră că, in mod total neîntemeiat instanța de fond a tras concluzia implicita in sensul ca sumele de bani menționate in extrasele de cont le-ar fi fost date cu titlu de împrumut recurenților.
Reținerea conform căreia, deși reclamantul ar fi depus in dosar o . înscrisuri, reprezentând corespondenta (filele 4-6, 112-113, 118-119), despre care reclamantul a afirmat ca ar fi corespondenta trimisa de părinții săi, prin care s-a recunoscut faptul ca ar fi fost trimiși bani părinților, totuși, parații nu au contestat niciodată conținutul acestora pe parcursul soluționării cauzei, chiar daca ar fi corecta (sub aspectul necontestării scrisorilor) este total străină de cauză deoarece în afara de înscrisul de la paginile 4-6 (datând din perioada anilor 2002-2004), restul înscrisurilor depuse in dosar de către reclamantul-intimat nu sunt datate, condiții in care ele nu pot fi coroborate cu chitanța de mana, astfel cum in mod greșit a făcut instanța de fond; aceste scrisori fiind din perioada in care reclamantul-intimat trimitea banii in tara prin diverse persoane (anterior anului 2005),bani care erau ținuți de apelanți, fiindu-i înmânați reclamantului - intimat in anul 2005, când si-a luat mașina; acest fapt rezultând si din înscrisul de la pagina 112, verso, in care ii scriau faptul ca „ ...Eu încă o data iți repet sa nu fii supărat că toți banii tăi o sa fie toți grămada...,,
În contextul celor arătate si având in vedere faptul ca înscrisurile depuse de către reclamantul-intimat nu au nici o relevanță in soluționarea cauzei era inutil sa conteste aceste înscrisuri pe care, ca si conținut, nu le pot nega.
In ceea ce privește reținerea instanței de fond in sensul ca „... deși parații au declarat ca dânșii contestă si scrisul de deasupra semnăturii lor, totuși, se retine ca aceste scrieri nu aparțin reclamantului, apreciază că, vine în totală contradicție cu notele de ședința din data de 17. 04. 2014 in care au arătat textual faptul că: Prima parte a înscrisului este redactata de către reclamant; mențiunile referitoare la numele lor, care sunt scrise cu majuscule, sunt scrise de o alta persoana, fapt care poate fi lesne observat din comparare caracterelor cu care au fost scrise aceste mențiuni cu cele din partea de început a înscrisului respectiv ,, chitanța încheiată astăzi ... „.
In aceste condiții, consideră că, este evident ca, au invocat faptul ca numele lor au fost scrise de aceștia pe un înscris din care reclamantul a rupt partea de început, completând restul colii cu mențiunile referitoare la încheierea convenției de împrumut, mențiuni pe care nu le-au recunoscut si nu le recunosc nici la momentul actual, așa încât, această reținere a instanței de fond (care este mai mult decât evident ca s-a transformat în apărătorul reclamantului-intimat) nu are nici o relevanta in soluționarea cauzei din perspectiva expusa de instanța de fond, respectiv contradicțiile dintre poziția exprimata de ei si concluziile expertizei efectuate in cauză.
Relevanta faptului ca numele lor au fost scrise de ei (in speța de, recurent) este data de ipoteza pe care au avansat-o în sensul că, reclamantul-intimat a folosit un înscris conceput de ei pentru alte nevoi (posibil o cerere adresata către Primăria B., cerere pe care nu au mai depus-o), cerere din care a menținut doar partea cu numele si semnătura si pe care a întocmit chitanța de mâna astfel cum a dorit acesta.
Acest aspect al situației de fapt (căruia reclamantul-intimat îi dă o justificare puerila: ,,..așa era hârtia când au întocmit chitanța de mana..,, ) instanța de fond nu-l analizează in nici un fel, admițând implicit justificarea reclamantului - intimat.
Din perspectiva modului în care instanța de fond a valorificat raportul de expertiza efectuata in cauza, înțeleg sa critice sentința de fond pentru faptul ca, din reproducerea unui fragment din raportul de expertiza (relativ la „... un comportament unitar al pastei depuse pe aceasta (planșa foto nr.7), instanța de fond, in mod implicit, încearcă sa acrediteze ideea in sensul ca întregul conținut al scrisului depus pe înscrisul dedus judecații ar fi fost depus in același timp, concluzie care vine in totala contradicție cu răspunsul la obiectivul C, în care se arată fără nici un fel de dubiu faptul că nu se poate stabili dacă toate mențiunile de pe acest înscris au fost scrise la același moment de timp.
Apreciază că, aceasta reținere, care vine in totala contradicție cu conținutul raportului de expertiza efectuată în cauză, face încă o data dovada faptului ca instanța de fond, in exercitarea cu mare larghețe a rolului activ de care a dat dovada in cauza, s-a transformat in apărătorul reclamantului - intimat, depășindu-si astfel atribuțiile date de lege.
Au solicitat in principal, in condițiile in care vor fi reținute ca întemeiate criticile referitore la nulitatea sentinței recurate (nulitate derivata din încălcarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialității și a dreptului la un proces echitabil si din care se poate aprecia asupra faptului ca instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei), in temeiul dispozițiilor art.312 alin. 5 C. proc civ., admiterea recursului, casarea in tot a sentinței recurate si trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se proceda la rejudecarea cauzei cu respectarea principiilor invocate, iar în subsidiar, au solicitat admiterea recursului si, modificarea în tot a sentinței recurate, urmând ca pe fond sa se dispună respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
In temeiul dispozițiilor art. 295 C. proc civ., având in vedere reținerile greșite ale instanței de fond si necomunicarea înscrisurilor de la filele cu nr. 139 si 140 au solicitat prelungirea probatoriilor cu: efectuarea unei adrese către BCR pentru a se preciza evoluția sumelor din conturile deschise pe numele reclamantului intimat și al soției acestuia in perioada anilor 2008-2010; suplimentarea interogatoriului care a fost luat la fond reclamantului-intimat
In termen legal intimatul O. I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Susține cu privire la motivele de recurs invocate de recurenți, ca acestea sunt nefondate, chiar hilare si evident ca nici nu pot fi încadrate sub temeiul dispozițiilor art.304 pct. 5, 7 si 9 Cod Procedura Civilă.
Sub aspect procedural, învederează faptul ca in cauza au fost respectate cu strictețe toate regulile impuse de Codul de Procedura civila, atât prin considerente si motivare, ori cum este susținut de art.261 pct.5 Cod Procedura civila, care consacra principiul general, după care, orice hotărâre trebuie motivata, dispoziție edictata atât in interesul unei bune administrări a justiției cat si pentru a da instanțelor superioare posibilitatea unui control al judecații primei instanțe, ori in cauză motivarea s-a făcut în concordanță cu actele de la dosar, arătându-se ca sunt întrunite elementele absolut esențiale si necesare pentru admiterea cererii sale de restituire a sumei de 20.000 Euro, echivalent in lei, la cursul de schimb din ziua plații, acordata sub forma de împrumut, instanța de fond s-a pronunțat si motivat strict pe înscrisurile depuse, pe declarațiile si apărările părților coroborate cu concluziile raportului de expertiza.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat - art. 304 pct.7 C. proc. Civ., solicită să fie respins ca nefondat, deoarece sentința atacata îndeplinește criteriile art.261 pct.5 C.proc. civ. care statuează ca trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței. Precizează ca, recurenții nu au făcut dovada existentei condițiilor esențiale, care duc la obligativitatea modificării, in sensul inexistentei unei contradicții intre considerentele sentinței civile nr._/06.11.2014 si dispozitiv, in sensul dintr-o parte a hotărârii rezulta ca acțiunea este întemeiata, si că lipsește sau este superficiala motivarea.
Astfel, la pagina nr.3, se apreciază, de către Judecătoria B., ca sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod Civil, raportat la data nașterii presupuselor obligații între pârti, in temeiul art.3 din Legea nr.71/2011, după care, se continua prin expunerea in mod didactic, a faptului ca chitanța depusa de el îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1191 alin.1 Cod civil, insa, chitanța sa de mana nu îndeplinește puterea probatorie, conform dispozițiilor art. 1180 Cod Civil, dar aceasta sancțiune, nu afectează convenția lor ca si act juridic, care se poate dovedi prin alte mijloace de proba, chiar cu martori si prezumții, pentru ca, deși nul ca înscris, acesta constituie totuși un început de dovada scrisa, dispozițiile nefiind imperative, potrivit art. 1191 alin.3 Cod Civil, părțile de comun acord putând sa se abată de la ele.
Mergând mai departe, din cuprinsul sentinței sus menționate, instanța apreciază faptul ca înscrisul său constituie un contract de împrumut, fiindu-i aplicabile dispozițiile art.969 si 970 C.civ. de la 1864 aplicabil fata de momentul încheierii contractului de împrumut, care statuează faptul ca convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante si trebuie executate cu buna-credința, remarcând astfel, atitudinea oscilanta a paraților-recurenți, care, deși inițial au contestat vehement propriile semnături de pe înscris, sa recunoască propriile semnături de pe acest înscris (abia la termenul de 17.04.2014, fila 149), instanța înlăturând susținerea paratului O. G., deoarece nu se coroborează cu niciun mijloc de proba administrat in cauza, sarcina probei aparținându-le conform art.1.169 C.civil, aceștia neaducând nici un mijloc de proba pentru nici unul din argumentele expuse in apărare.
Parații-recurenți au declarat in mod mincinos ca banii au fost folosiți pentru achiziționarea unui autoturism VW B., fapt infirmat de el si probat cu Contractul de Vânzare-cumpărare, in care a făcut dovada expresa a faptului ca autoturismul a fost cumpărat de la . SRL - reprezentata legal de M. O. si nicidecum de la persoana fizica - dr. P. - directorul de atunci al Spitalului Județean B., așa cum încearcă recurenții sa inducă in eroare Onorata Instanța de Control Judiciar, care fără rușine si fără nici-o proba o dezinformează, așa cum a procedat la Judecătoria B., cu informații mincinoase si neprobate, cum ar mai fi că, trăiește din dobânzile bancare, in condițiile in care, aceștia l-au acuzat in scris in cuprinsul cererii de chemare in judecata, ca se află în întreținerea lor, potrivit sentinței civile de evacuare, pe care o depune, ca proba, infirmând apărările - acuzatoare si neprobate de cei doi parați-recurenți in nici-o etapa procesuala.
De asemenea, instanța de fond a reținut ca figura cu disponibil bănesc, conform extrasului de la fila 109, că, la nivelului anului 2008, figura in cont cu disponibil bănesc de 22.133,92 euro, iar banii împrumutați de el au fost dați in mai multe transe si mai ales ca i-a mai împrumutat cu ani in urma pe parații-recurenți, potrivit scrisorilor depuse la dosar, care au făcut dovada convenției părților, fapt netăgăduit de cei doi parați-recurenți.
A învederat că aceste argumente expuse anterior au fost reținute de către instanța fondului, care le-a coroborat cu concluziile raportului de expertiza, efectuat în cauză, care au arătat ca nu el a executat ansamblurile grafice" O. G. si O. M." si cu scrisorile-corespondenta, trimise lui in Spania, de către cei doi parați, prin care recunoșteau sumele de bani împrumutate, extrasul de cont care dovedea ca a dispus de sumele de bani împrumutate, au format convingerea instanței, de existenta convenției dintre el si cei doi recurenți opinând că, înscrisul reprezentând chitanța de mână din 23.02.2010 (document de valoarea unui început de dovada scrisa), ca se coroborează cu celelalte mijloace de proba administrate în cauză, fapt ce a dus la admiterea acțiunii sale.
Referitor la al doilea motiv de recurs invocat - art. 304 pct.9 O proc. Civ., solicită a fi respins ca nefondat, deoarece prin sau în sentința atacata nu se încalcă nici o lege de drept material, sentința civila nr._/06.11.2014, pronunțata de Judecătoria B., fiind motivată în drept si nu este dată cu aplicarea greșită a legii, neexistând nici un impediment care ar fi dus la o aplicare greșita a legislației in vigoare.
Astfel, la pagina nr.3, din cuprinsul sentinței sus menționate, instanța de fond apreciază ca sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod Civil, raportat la data nașterii presupuselor obligații intre parți, in temeiul art.3 din Legea nr.71/2011, după care, se continua prin expunerea in mod didactic, a faptului ca chitanța depusa de el îndeplinește condițiile prevăzute de aii.1191 alin. 1 Cod civil, insa, chitanța sa de mana nu îndeplinește puterea probatorie, conform dispozițiilor art. 1180 Cod Civil, dar aceasta sancțiune, nu afectează convenția lor ca si act juridic, care se poate dovedi prin alte mijloace de proba, chiar cu martori si prezumții, pentru ca, deși nul ca înscris, acesta constituie totuși un început de dovada scrisa, dispozițiile nefiind imperative, potrivit art. 1191 alin.3 Cod Civil, părțile de comun acord putând sa se abată de la ele.
In ceea ce privește motivul de recurs invocat - art. 304 pct.5 C. proc. Civ., solicită a fi respins ca nefondat, deoarece motivul de nulitate relativa invocat de recurenții, care se bazează pe necomunicare, nu a fost dovedit si nici solicitat la instanța de fond, actele pe care le invoca ca fiind necomunicate, au fost publice si prezente in dosar la toate termenele de judecata, iar cei doi parați-recurenți au beneficiat de apărător ales, care potrivit statutului profesional, avea obligația de a depune diligente, care înseamnă si consultarea dosarului, ceea ce nu a făcut, fapt care nu-i poate fi imputabil lui si instanței de fond, in lipsa unei solicitări legale de comunicare.
A solicitat astfel respingerea recursului ca fiind vădit lipsit de fond chiar șicanatoriu, singurul scop fiind acela de a prelungi achitarea datoriei, creându-i un prejudiciu și o situație de incertitudine.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate a probelor administrate, a normelor legale incidente, Tribunalul constată că este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății reclamantul O. I. a chemat in judecata pe parații O. M. si O. G., solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 20.000 euro echivalent in lei, la cursul de schimb din ziua plații, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, infirmând faptul că ar fi primit vreo sumă de bani cu titlu de împrumut de la reclamant, care este fiul lor.
Prin sentința a cărei recurare se solicită, pe baza probelor administrate, instanța de fond a admis acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul O. I., în contradictoriu cu pârâții O. M. si O. G., au obligat pârâții să achite reclamantului, suma de20.000 euro – reprezentând împrumut acordat, la cursul de schimb BNR de la data plății efective, a respins capătul de cerere formulat de către pârâți privind cheltuielile de judecată efectuate, ca neîntemeiat, a obligat pârâții să achite reclamantului suma de 5,00 lei – reprezentând timbru judiciar și bugetului de stat, suma de 3.291 lei – cu titlu de taxa judiciara de timbru.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții O. G. si O. M. criticând-o pentru nelegalitate și neteminicie.
Invocă apelanții că instanța de fond a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor art. 969, 970 și 1180 C. civ., că, sentința este lovita de nulitate din perspectiva dispozițiilor art. 105 alin. 2 C. proc. civ., întrucât instanța de fond a încălcat principiului contradictorialității si principiul rolului activ al judecătorului prin aceea că, sentința este motivată pe texte de lege neinvocate de reclamantul-intimat si nepuse în discuția contradictorie a părților, respectiv dispozițiilor art. 969 și art.970 C. civ.
Referitor la această critică, Tribunalul constată că cererea formulată de reclamant a fost motivată în fapt, fără ca acesta să o motiveze și în drept, iar prin notele de ședință formulate de pârâți, atașate la filele 103-104 dosar, aceștia au invocat încălcarea disp. art. 1180 cod civ. în ceea ce privește înscrisul invocat de reclamant ca dovadă a acordării împrumutului a cărui restituire o solicită.
Din considerentele sentinței recurate se constată că instanța de fond analizează cauza prin prisma disp. art. 969, 970 cod civ. dispoziții neinvocate de părți și nepuse în discuția părților, neclarificând astfel care din aceste temeiuri de drept stau la baza acțiunii civile cu care a fost investită, iar instanța de control judiciar neputând stabili pentru prima dată obiectul acțiunii civile întrucât s-ar încălca dreptul părții la un grad de jurisdicție. Această obligație revine primei instanțe astfel că este întemeiat motivul invocat de recurenți, respectiv faptul că prima instanță nu a respectat prev.art. 129 alin. 5 C. proc. civ. potrivit căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Or, acesta este și înțelesul rolului activ al instanței, și anume de a face o corectă stabilire a obiectului acțiunii, după ce este pus în discuția părților și de a face o corectă calificare în drept a acțiunii civile. Tribunalul apreciază că, la prima zi de înfățișare, trebuia lămurit obiectul cererii cu care a fost învestită instanța, instanța de control judiciar neputând efectua în aceste condiții o verificare a legalității și temeiniciei hotărârii pronunțate, cauza fiind judecată fără să se stabilească în concret temeiului de drept al acesteia după punerea în discuția părților. Or, aceste lipsuri echivalează cu necercetarea fondului cauzei, astfel că hotărârea instanței de fond este nelegală, având în vedere motivele arătate mai sus.
Invocă de asemenea recurenții că, prima instanță, le-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil prin necomunicarea înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantul-intimat la termenul din 20.02.2014.
Din încheierea de ședință pronunțată la acest termen rezultă că, apărătorul apelanților a depus o cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare, cerere însoțită de document justificativ - a se vedea filele 133-136 dosar, cerere încuviințată de instanță, motivul amânării fiind determinat de necesitatea prezentării în instanță a pârâților în vederea verificării de scripte, sens în care la momentul reluării cauzei în prezența părților și a apărătorului ales, instanța punând în vedere pârâților să se prezinte la termenul stabilit la 20.03.2014, la acest termen nefiind depuse la dosar probe de către reclamant.
Tribunalul constată însă că, la termenul din 20.03.2014, apelanții nu s-au prezentat în instanță și nici apărătorul ales, că, a fost atașată la dosar o nouă cerere de lăsare la ultima strigare a cauzei sau de amânare, cerere de asemenea însoțită de înscris doveditor, la acest termen reclamantul depunând într-adevăr la dosar două înscrisuri intitulate „stare financiară persoană autorizată” ce se află atașate la filele 139-140 dosar, necomunicate părții adverse, prin încheiere instanța dispunând citarea pârâților cu mențiunea de a se prezenta în instanță sub sancțiunea amendării cu amendă judiciară conf. art. 1081 cod proc.civ. și de a prezenta înscrisuri autentice anterioare datei de 23.02.2010, pentru verificare de scripte.
De necontestat este faptul că, potrivit disp. art. 116 C. proc. civ.reclamantului îi revenea obligația de a depune la dosar înscrisurile în atâtea exemplare câte părți cu interese contrare sunt, in vederea comunicării acestora de către instanța de judecată, însă potrivit disp. art. 129 cod proc. civ. „(1)Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.”
În condițiile în care la termenul din 20.03.2014 instanța fondului nu a rămas în pronunțare, cauza primind încă patru termene la care părțile au administrat probe, tribunalul constată că apelanții aveau posibilitatea să ia la cunoștință de cele două înscrisuri atașate la dosar printr-un simplu studiu al dosarului, așa încât acest motiv de nulitate neputând fi reținut de instanță.
Se invocă de asemenea faptul că instanța a pronunțat soluția pe baza unui probatoriu insuficient, astfel că se impune completarea probatoriilor inclusiv cu relații privind evoluția conturilor reclamantului și soției acestuia.
Această critică, tribunalul constată că este întemeiată în condițiile în care pe parcursul derulării procesului la instanța de fond părțile nu au avut o poziție constantă cu privire la modul de plată a sumelor ce constituie împrumut achitat de reclamant părinților săi, precum și la modul de încheiere a chitanței care în opinia reclamantului constituie cel puțin un început de dovadă privind plata sumelor.
În aceste condiții Tribunalul constată că se impune în baza art. 312 cod proc. civ., admiterea recursului declarat de pârâții - recurenți O. M. și O. G., împotriva sentinței civile nr._/06.11.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul - intimat O. I., casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond pentru suplimentarea probatoriilor în vederea stabilirii corecte a situației de fapt.
În rejudecare instanța de fond va solicita relații la bancă privind evoluția conturilor reclamantului și ale soției acestuia, relații care urmează a fi coroborate cu probele deja administrate sau cu alte probe ce se vor administra la cererea părților în vederea stabilirii susținerilor făcute de părți pe parcursul soluționării cauzei.
Tot în rejudecare instanța va stabili și va pune în discuția părților obiectul cererii cu care a fost investită, temeiul legal al acesteia urmând a se avea în vedere și celelalte critici invocate de recurenți prin recursul promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții - recurenți O. M. și O. G., domiciliați în mun. B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr._/06.11.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul - intimat O. I., domiciliat în mun. B., ., .,
Casează sentința recurată și trimite cauza la aceeași instanță de fond pentru suplimentarea probatoriilor în vederea stabilirii corecte a situației de fapt.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 aprilie 2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, E. P. | Judecător, A. E. D. |
Grefier, D. P. |
Red. Ș.M dos.fond-_
Teh.red.Ș.M /A.P/2 ex./27.04.2015 jud.fond-S.M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2485/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2548/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
