Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 27/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 15819/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 857/2015
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător A. M.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-pârât M. M., domiciliat în B., ., jud.B., împotriva sentinței civile nr._ din 27.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect ordonanță președințială - pensie, stabilire locuință minor, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. M., domiciliată în B., Al.Industriei nr.5, ., jud.B. și A. T. DIN C. PRIMARIEI MUNICIPIULUI BUZAU.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă M. M., asistată de avocat C. M., lipsă fiind celelalte părți, apelantul-pârât M. M. fiind reprezentat de avocat B. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța dă citire procesului verbal încheiat cu ocazia audierii, în Camera de consiliu, a minorei L.-G..
Apărătorul intimatei-reclamante susține că la instanța de fond minora a avut o altă poziție.
Intimata-reclamantă M. M. învederează că nu a alungat-o pe minoră de acasă, că nu se certau și era preocupată de situația acesteia, o punea să învețe, o asculta la lecții, o suna pe telefonul fix să verifice dacă este acasă și nu a bătut-o niciodată. Minora i-a spus, când a fost de curând în vizită la ea, că a fost beată, a fost înregistrată în locuința unor vecini și nu s-a recunoscut în înregistrare. Tatăl nu s-a dus să se intereseze de ea la școală și în prezent are medii de 5 și este corijentă la biologie. Minora merge noaptea la discotecă și în baruri, a dormit la anumite persoane în vârstă de peste 20 de ani care au fost plecate în Japonia ca dansatoare, deși tatăl și bunicii cunoșteau care este situația. La domiciliul tatălui minora are libertatea pe care o dorește. Susține că o singură dată a trimis minora la tată să aducă actele de la casă, la începutul anului 2014, și a rămas acolo o lună, insistând să revină acasă. Tatăl nu s-a preocupat de copii, a venit o singură dată în urmă cu 2-3 ani, în stare de ebrietate și a luat cu forța minora în Maxi-taxi, situație în care a fost nevoită să apeleze la ajutorul poliției pentru o lua în domiciliul său. Afirmă că minora a cunoscut un băiat care locuia la internat, acesta fiind și motivul pentru care a dorit să se înscrie la Liceul nr.7. I-a spus minorei că dorește să îl cunoască și îi va da voie să meargă cu el în oraș. Probabil a „ținut-o prea strâns” pe minoră, dar i-a fost teamă pentru ea. Dacă fiica ei dorește să stea la tatăl său, este de acord, însă apreciază că nu se va realiza profesional deoarece bunica nu se poate ocupa de ea, iar tatăl nu trece pe la școală. Chiar dacă vorbește cu tatăl referitor la problemele copiilor, tot ce vrea el face. Minora discută cu ea doar cu privire la probleme pe care le are la școală. De 2-3 ori pe săptămână minora vine la ea și a sfătuit-o să învețe pentru a nu se chinui așa, ca părinții ei. În prezent minora s-a schimbat foarte mult, are un comportament neadecvat și dorește să locuiască la domiciliul tatălui pentru că nu este supravegheată și face ceea ce vrea ea.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. V., având cuvântul pentru apelant, arată că își menține punctul de vedere exprimat la termenul anterior. Susține că tatăl este de acord ca minora să hotărască unde să locuiască. În concluzie, solicită admiterea apelului, urmând să se aprecieze cu privire la pensia de întreținere, având în vedere că de la introducerea acțiunii minora este la tată. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat C. M., având cuvântul pentru intimată, arată că nu mai reia concluziile de la termenul anterior, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică. Arată că situația este delicată și a îndrumat intimata să apeleze la servicii specializate, să ia legătura cu un psiholog al școlii. Intimata a mers în această dimineață la școală, a aflat că minora are o corijență iar la alte materii este la limită, iar diriginta i-a comunicat care este comportamentul acesteia. Minora are 15 ani, trebuie coordonată bine, având nevoie de sprijinul ambilor părinți. La instanța de fond minora a declarat altceva. Tatăl nu dorește să plătească pensie de întreținere și o influențează pe minoră, iar mama este dispusă să renunțe numai să fie bine pentru copil.
În replică, avocat B. V. arată că intimata nu a formulat cerere reconvențională și nu a administrat probe. Cunoaște ambele părți și consideră că sunt buni părinți. Minora trebuie să aprecieze unde va locui.
TRIBUNALUL
asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ /29.07.2014 reclamanta M. M. a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâtul M. M., să se stabilească locuința minorilor la mama reclamantă și obligarea pârâtului să contribuie la întreținerea minorelor prin plata unei pensii stabilită prin raportare la venitul minim pe economie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta a învederat, în esență, că din relația părților s-au născut minorele M. L. G. și M. S., că a promovat acțiunea întrucât până la soluționarea cererii de divorț trebuie să încaseze alocația de stat pentru copii, neîncasată de la data despărțirii în fapt a părților, intervenită în februarie 2008, că de la nașterea minorelor și până în prezent a fost cea care s-a ocupat cel mai mult de copii, încurajându-i, ducându-i la doctor, grădiniță, școală, i-a ajutat la lecții, a ținut legătura cu cadrele didactice, ajutată fiind de mama acesteia.
În drept au fost invocate dispozițiile art 86, 94 C fam, art 402 al 1 C. civ, art 529 C. civ, art 400 al 1 C. civ, art 919 rap la art 996-998 C.p.civ
În ceea ce îl privește pe pârât, acesta nu a formulat întâmpinare, însă prezent în instanță cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată
Prin sentința civilă nr._/27.10.2014 Judecătoria B. a admis acțiunea formulata de reclamanta M. M., stabilind, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr_/200/2014 al Judecătoriei B., locuința minorelor M. S.-E., născută la data de 15 mai 2006 și M. L.-G., născută la data de 2 martie 2000, la locuința mamei reclamante.
A obligat pârâtul la plata către reclamanta, în favoarea fiecărei minore de mai sus, a unei pensii de întreținere în sumă de câte 111,83 lei/lunar începând cu data introducerii cererii, 29.07.2014 și până la majoratul minorelor.
De asemenea, a obligat pârâtul la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată în sumă de 320 lei
A fost respinsă solicitarea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a că potrivit art.996 alin.1 C.proc.civ.:” instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, că din textul legal arătat reiese că orice cerere de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească, în afara condițiilor generale ale oricărei acțiuni civile, și condițiile speciale, proprii ordonanței președințiale, și anume urgența, neprejudecarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii luate, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ, că în speță, reclamanta a solicitat soluționarea pricinii pe calea ordonanței președințiale, prevăzută de art 996 C.p.civ iar pe tot parcursul procesului nu a cerut ca soluționarea cauzei să se facă după procedura obișnuită, menținându-și cererea, sub acest aspect, formulată inițial .
Referitor la condiția vremelniciei măsurii, prima instanță a apreciat că este îndeplinită în speță în contextul în care a fost solicitată stabilirea locuinței minorelor și plata pensiei de întreținere pe o perioadă determinată, respectiv până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii dată cererii de divorț formulată pe calea dreptului comun și care formează obiectul dosarului nr_/200/2014 aflat pe rolul Judecătoriei B. ,.
Verificând îndeplinirea condiției neprejudecării fondului cauzei, prima instanță a relevat faptul că doctrina și jurisprudența sunt unanime în a recunoaște judecătorului dreptul de a realiza un examen sumar al cauzei, spre a stabili de partea cui este aparența dreptului și că, din examinarea certificatelor de naștere depuse la filele 16-17 dosar, rezultă că din conviețuirea părților la data de 15 mai 2006 s-a născut minora M. S.- E., iar la data de 2 martie 2000 s-a născut M. L.- G., ambele cu filiația stabilită față de părțile din cauză.
Conform art. 919 C.proc.civ.: „Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.”
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect stabilirea locuinței minorelor la domiciliul reclamantei, instanța a constatat, din depoziția martorului S. A. A. coroborat cu referatul de anchetă psihosocială întocmit de A. Tutelară a mun B., că locuința reclamantei, ce este și fostul domiciliu comun al părților, asigură condițiile optime necesare dezvoltării corespunzătoare a minorelor.
De la despărțirea în fapt a părților, intervenită în urmă cu 6 ani, cele două minore au locuit cu mama reclamantă, minora L.-G. din luna august 2014 plecând în locuința bunicii paterne unde domiciliază și tatăl pârât.
Martorii audiați în cauză, precum și minora cu ocazia audierii sale în Camera de Consiliu, au arătat că motivul plecării copilului a fost determinat de faptul că reclamanta exercita o supraveghere strictă a acesteia, punând-o să aloce un timp îndelungat învățării și că atâta timp cât a locuit la mamă minora a beneficiat de accesul la internet însă pentru un timp limitat și sub controlul reclamantei ; în plus, chiar martorul pârâtului a relatat că mama îi impunea fiicei să meargă la școală și să învețe, însă minora nu mergea pentru că avea „ treburi de făcut”
Din coroborarea acelorași probe, instanța a reținut că minora, adolescentă, de la data mutării sale în casa bunicii paterne are un program permisiv ce nu îi poate fi benefic în viitor, cu atât mai mult cu cât media școlară a acesteia din anul precedent a fost 7,28.
Prima instanță a mai avut în vedere și vârsta minorelor ce trebuie menținute în climatul în care au crescut încă de la naștere, alături de mamă, precum și faptul că locuința reclamantei este foarte aproape de liceul unde învață fiica cea mare. Ca urmare, instanța a admis capătul de cerere analizat și a stabilit, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr_/200/2014 al Judecătoriei B., locuința minorelor M. S.-E., născută la data de 15 mai 2006 și M. L.-G., născută la data de 2 martie 2000, la locuința mamei reclamante.
Ca atare, în ceea ce îl privește pe pârât, au devenit incidente dispozițiile art .516 C.civ potrivit cărora descendentul, cât timp este minor, are drept la întreținere oricare ar fi pricina nevoii în care se află. În atare condiții, prima instanță a relevat că obligația de a contribui la cheltuielile privind întreținerea copilului minor reprezintă aspectul patrimonial al îndatoririlor părintești legate de creșterea, îngrijirea și educarea acestuia.
Criteriile generale avute în vedere la stabilirea întinderii obligației legale de întreținere sunt: nevoia celui care o pretinde și mijloacele celui care urmează să o presteze, părțile putând conveni însă asupra unor cote procentuale mai mari decât cele prevăzute în textul legal indicat.
În considerarea celor ce preced având în vedere că minorele sunt singurii copii aflați în întreținerea pârâtului care nu s-a dovedit a avea un loc de muncă, Judecătoria B., pornind de la venitul minim pe economia națională, a o+bligat pârâtul la plata către reclamanta, în favoarea fiecărei minore de mai sus, a unei pensii de întreținere în sumă de câte 111,83 lei/lunar începând cu data introducerii cererii, 29.07.2014 și până la majoratul minorelor.
În acest context s-a concluzionat că și condiția aparenței dreptului privind capetele de cerere analizate, în favoarea reclamantei, este îndeplinită în speță .
Deși legea nu dă o definiție urgenței, totuși existența sa se apreciază de instanța de judecată în raport de păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere și de prevenirea unei pagube care nu s-ar mai putea repara. Or, potrivit dispozițiilor art 487 și 488 C. civ părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios fără întreruperi.
Față de soluția instanței, având în vedere pe de o parte culpa procesuală a pârâtului, iar pe de altă parte art 453 alin 1 C.p.civ, a fost obligat pârâtul la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată în sumă de 320 lei și a fost respinsă solicitarea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul M. M., înregistrat la instanță la data de 31.10.2014, precizând că va depune motivele de apel detaliat după ce va lua cunoștință de considerentele hotărârii.
Prin motivele de apel depuse la data de 8.12.2014, apelantul a solicitat să se schimbe în tot sentința atacată apreciind că în mod netemeinic si nelegal s-a admis cererea de ordonanță președințială pentru că, în conformitate cu prevederile art.966 C.pr.civ. nu s-a făcut dovada urgentei: Mai mult, pe rolul Judecătoriei B. se află, spre soluționare, acțiunea de divorț cu cererile accesorii, care face obiectul dosarului civil nr. 15._, prin care se solicită, printre altele, și obligarea la plata pensiei de întreținere începând cu aceeași dată, respectiv data introducerii acțiunii, adică 29.07.2014.
Arată apelantul că în dosarul de divorț a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca locuința minorei M. L. G. să se stabilească la domiciliul său din B., ., și să se încuviințeze să aibă legături personale cu cealaltă minoră.
Subliniază netemeinicia sentinței si sub aspectul că locuința minorei M. L.-G. ar fi trebuit să fie stabilită la apelant, atât timp cat părinții săi au crescut-o și având în vedere și voința acesteia, care a declarat judecătorului de la instanța de fond ca nu dorește sa locuiască cu mama sa. Astfel, daca se va păstra aceasta sentința, nu va putea fi pusă în executare, dat fiind faptul că minora nu dorește sa meargă să locuiască cu mama sa.
Mai mult decât atât, având în vedere că minora L. G. se află și în acest moment în întreținerea tatălui, apare ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea la plata pensiei de întreținere pentru aceasta. Astfel, instanța de apel urmează să constate că fiecare părinte are în grijă câte un minor și, cel puțin până la pronunțarea hotărârii din apel, plata pensiei de întreținere nu este datorată.
Consideră că interesul minorei nu este păgubit în niciun fel iar hotărârea pronunțată nu înlătură nicio pagubă sau o lezare a unui drept presupuse a exista, astfel că sentința atacată trebuie reformată și respinsă acțiunea, având în vedere că este posibil să se soluționeze practic fondul cauzei, ce se va pronunța în dosarul de divorț.
Apelantul solicită ca instanța de apel să rețină că intimata nu îi dă voie să țină legătura cu cealaltă fiică și nu primește bunuri și alte produse alimentare.
Având în vedere aceste aspecte, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii.
Intimata M. M. a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea apelului pentru următoarele motive:
Consideră că sentința civila nr_/27.10.2014 a Judecătoriei B. este temeinică și legală întrucât din toate probele administrate și analizate a rezultat necesitatea stabilirii locuinței ambelor minore la domiciliul intimatei, fiind în interesul lor să locuiască acolo unde au parte de liniște și de supraveghere permanentă.
Instanța de fond a fost investită cu o cerere de ordonanța președințială, în care a fost prezentată succint situația de fapt care a dus la decizia reclamantei de a introduce prezenta cerere, considerând că pe această cale, instanța nu analizează motive care țin de fondul cauzei. In fapt, a solicitat ca până la soluționarea definitiva si irevocabila a acțiuni de divorț, in temeiul art 919 Cod pr civila raportat la art 996-998 Cod pr civila, să se dispună, în scopul ocrotirii intereselor copiilor pe cale unei ordonanțe președințiale, o măsura vremelnica cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere a pârâtului, la încasarea alocației de stat pentru copii.
Arată intimata că părțile sunt despărțite în fapt de 6 ani, inițiativă care îi aparține în condițiile in care a ajuns la concluzia ca relația lor este in mod ireversibil compromisa, relațiile de familie, fiind grav si iremediabil vătămate, nemaiexistand nici o posibilitate de împăcare si de continuare a conviețuirii. Din căsătorie au rezultat 2 copii, M. L. G., născut la 25 mai 2000, M. S., și din momentul in care s-au născut a fost cea care s-a ocupat cel mai mult de ei, sprijinindu-i și încurajându-i, fiind singura care i-a dus la doctor, la grădinița, ulterior la scoală, i-a ajutat la lecții, a ținut legătura cu cadrele didactice. In toată această perioadă, cheltuielile făcute de pârât cu minorii au fost nesemnificative, fiind ajutată doar de mama sa care domiciliază și lucrează în Italia.
In condițiile in care copii au fost martorii comportamentului violent al tatălui lor, au ales de buna-voie sa o urmeze, întrucât si ei au nevoie de liniște si de o atmosfera calma si senina in jurul lor.
Cu privire la motivul de apel invocat, in sensul ca minora M. L. G., locuiește in domiciliul apelantului, intimata arată că motivul așa ziselor neînțelegeri dintre ea si fiica cea mare a fost dat de aprecierea sa cu privire la viitorul ei. A terminat ultimul an școlar gimnazial cu nota 8,45, in condițiile in care poate sa fie sârguincioasa si sa dea randament maxim, doar daca este mobilizata si atent supravegheata. Gândindu-se la actualul context social-economic, au decis împreuna ca ar fi bine sa urmeze cursurile Liceului militar, demarând in acest sens o pregătire școlară intensă, întocmind împreuna si dosarul de înscriere.
Cu puțin timp înainte de a susține examenul de admitere in liceu, aceasta s-a împrietenit cu un tânăr mai mare cu un an decât ea, de o factura îndoielnică, locuind in internatul Liceului industrial nr 7. Din acel moment, a sesizat ca interesul ei pentru pregătirea școlara a scăzut, comunica pe internet cu acesta, reproșându-i ulterior ca timpul alocat studiului s-a diminuat. I-a comunicat ca nu mai dorește sa urmeze Liceul militar, ci sa se înscrie la Liceul industrial nr 7, in ideea de a fi cat mai aproape de acest tanar. Evident ca s-a opus, insa minora a găsit o cale facila de a nu tine cont de sfaturile sale, si la examenul de matematica, pentru care se pregătise temeinic si putea sa-l treacă onorabil, a refuzat sa rezolve subiectele obținând nota 3. După aflarea rezultatelor la sfârșitul lunii iulie - început de august, deci de 4 luni si nu de 6 cum insinuează apelantul, a fugit la domiciliul tatălui, cu care in prealabil luase legătura comunicandu-i sa fie ferm si să nu accepte inscrierea minorei la acest liceu. Nu s-a intamplat asa, minora având o medie generala de 5 si beneficiind de sprijinul necondiționat al tatălui, a devenit eleva a acestui liceu.
Din acel moment, a apreciat ca minora dorește sa-si petreacă vacanta la domiciliul familiei tatălui, sperând, ca la momentul inceperii anului școlar, dat fiind si imediata vecinătate a liceului de locuința sa, se va intoarce acasă.
In toata aceasta perioada, a căutat sa ia legătura cu ea, dar s-a lovit de refuzul categoric al familie tatălui, care a împiedicat-o in mod constant să ia legătura cu ea.
După începerea cursurilor școlare s-au întâlnit zilnic și o simte timorata, oscilând in decizia de a se întoarce acasă. A ales sa nu o forțeze, dorind sa redevină ceea ce au fost si pana acum și să-și aducă aminte de anii in care doar ea a fost intotdeauna langa ea, sfatuind-o sa nu faca pasi greșiți pe care sa-i regrete ulterior.
Întrucât bunica sa are o ocupație mai puțin obișnuita, respectiv "ghicitul in cărti" arată intimata că a primit mai multe semnale de la diverse persoane, prin care i s-a relatat de evoluția minorei. A constatat ca vecinătatea locului, i-a modificat acesteia, atitudinea, a devenit impertinentă, împrumutând inclusiv un limbaj colorat, pe care nu l-a auzit acasă niciodată.
Am ales să țină legătura cu cadrele didactice, sa fie la curent cu programul școlar, cu notele ei, vorbind de câteva ori pe săptămâna cu diriginta ei. Asa a aflat ca are in carnet trecute doar 3 note care sunt mai bune, si pe care le arata acasă, restul fiind doar in catalog, intrucat sunt multe note de 3 si 4, diriginta exprimându-si îngrijorarea fata de lipsa ei de implicare si de nepăsare, apreciind ca in ritmul acesta va avea o . corigente.
In condițiile in care tatăl ei este plecat la serviciu de dimineața pana seara, iar bunica ei are preocupările pe care le-a amintit mai sus, minora ramane nesupravegheata, are parte de multa independenta, asa cum si-a dorit, este libera sa faca ce vrea, nefiind controlata de nimeni.
Mai arată intimata că avea grija zilnic sa-si faca temele, o obliga sa invete, avea un program bine inchegat, in care orele dedicate pregătirii școlare erau prioritare, intrucat și-a dorit un viitor bun pentru ea și nu da randament decât daca este ajutata, impinsa de la spate si supravegheata permanent.
De altfel, asa cum retine si instanța de judecata, in urma probatoriilor administrate, motivul principal al plecării sale, pe care de altfel si minora l-a relatat cu ocazia audierii, a fost dat de supravegherea stricta a mamei sale, un acces limitat al conversațiilor pe internet, si mai mult timp dedicat pregătirii sale școlare.
In mod corect, instanța a reținut ca la domiciliul familiei paterne, minora are parte de un program permisiv, care nu-i poate fi benefic in viitor, situație demonstrata de actuala sa situație școlara.
Consideră intimata că motivele financiare sunt cele care il fac pe apelant sa adopte o asemenea atitudine. In cei 6 ani de cand sunt despărțiți, paratul nu numai ca nu a contribuit cu nimic la cheltuielile lor de intretinere, dar s-a folosit in mod nejustificat de alocația de stat.
Apreciază ca aceasta nu este supravegheta la domiciliul tatălui sau, sens in care consider soluția instanței legala si temeinica de a stabili locuința minorilor la domiciliul său, fiind in interesul minorelor sa locuiască alături de ea, unde au parte de supraveghere si de o ingrijire permanenta.
Având in vedere toate aceste aspecte, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței fondului ca fiind legala si temeinica, cu obligarea apelantului la cheltuieli de judecata.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază apelul fondat în limita și pentru următoarele motive:
În ceea ce privește critica referitoare la neîndeplinirea uneia dintre condițiile prev de art 996 alin 1 Cod procedură civilă care fac admisibilă cererea de ordonanță președințială, respectiv urgența, Tribunalul constată că cererea de față este formulată în materia dreptului familiei, reclamanta intimată solicitând stabilirea locuinței minorelor rezultate din căsătorie și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare a acestora până la soluționarea definitivă a cererii de divorț ce face obiectul dosarul nr_/200/2014 al Judecătoriei B..
Potrivit art. 919 Cod procedură civilă intitulat -Măsuri vremelnice- „ Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei”.
În atare condiții, urgența măsurii este prezumată de legiuitor de vreme ce acesta a înțeles să prevadă, în mod expres, că pe tot timpul procesului de divorț se pot lua, pe cale de ordonanță președințială, măsuri vremelnice de genul celor ce fac obiectul cererii de față. Legiuitorul a considerat că simplul fapt că părinții au demarat procedura divorțului constituie o împrejurare suficientă, prin ea însăși, care reclamă urgență în luarea principalelor măsuri legate de minorii rezultați din căsătorie, scutind părintele care le solicită de a face dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate cerute de art 996 alin 1 Cod procedură civilă, condiții ce rămân aplicabile în toate celelalte situații, mai puțin cele enumerate la art 919 Cod procedură civilă. Așa fiind, intimata reclamantă este scutită de a mai face dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prev de art 996 alin 1 Cod procedură civilă, legea consacrând expres, pentru situațiile enumerate la art. 919 Cod procedură civilă, posibilitatea instanței de a lua, pe calea ordonanței președințiale, măsurile înscrise în textul de lege mai sus redat, între care se regăsesc și cele ce fac obiectul acțiunii cu care aceasta a învestit instanța în cauza de față.
În raport de aceste considerente motivul de critică analizat este apreciat ca nefondat.
Referitor la celălalt motiv de apel legat de împrejurarea că greșit s-ar fi stabilit locuința minorei la mamă, în ciuda opțiunii acesteia de a locui la tată Tribunalul relevă faptul că, într-adevăr, potrivit art 264 alin 1 Cod civil, instanța este obligată să audieze copilul care a împlinit vârsta de 10 ani și să aibă în vedere, la luarea măsurilor ce îl privesc, și opinia exprimată de acesta, dar tot atât de adevărat este și faptul că singură, opțiunea exprimată de minor nu poate fi determinantă în luarea măsurilor ce se solicită în cauză.
Astfel, în speță este necontestat faptul că părțile sunt separate în fapt din anul 2008 și tot de atunci ambele minore au avut, în fapt locuința, la domiciliul mamei care s-a ocupat de creștera și educarea lor.
Potrivit art 400 cod civil în caz de separație a părinților, în lipsa înțelegerii dintre aceștia locuința minorilor se stabilește la părintele la care aceștia locuiesc în mod statornic..
În cauza de față, timp de mai bine de 6 ani ambele minore au avut locuința în mod stabil în domiciliul mamei de unde minora L. G. a plecat, prin propria voință, în urmă cu cca 6 luni stabilindu-se la tată.
Din probatoriul administrat rezultă că ceea ce a determinat-o pe minoră să schimbe locuința de la mamă la tată a fost faptul că mama era mai exigentă, o supraveghea îndeaproape și îi cerea să respecte anumite reguli, în principal să acorde o atenție sporită învățăturii.
La tată minora se simte mai puțin supravegheată și mai puțin constrânsă astfel că își dorește mai mult să rămână în locuința acestuia.
Reținând că locuința stabilă a minorei este cea a mamei, unde L. G. s-a aflat în ultimii 6 ani și apreciind că, deși importantă, opțiunea copilului de a locui la unul sau altul dintre părinți nu poate fi, totuși, determinantă, mai ales atunci când este generată doar de intenția acestuia ca, în această manieră, să se sustragă exigențelor celuilalt părinte pornite din dorința acestuia ca propriul copil să nu abdice de la o pregătire școlaăă susținută, menită să contribuie la realizarea lui pe plan profesional, Tribunalul apreciază că nu sunt suficiente motive pentru a admite apelul și a decide în sensul schimbării locuinței minorei la tată.
Aceasta cu atât mai mult cu cât o asemenea măsură, luată pe cale de ordonanță președințială ar avea doar un caracter vremelnic, până la soluționarea acțiunii de divorț și s-ar baza numai pe aparența dreptului, fără ca instanța să aibă la dispoziție un probatoriu complet și îndestulător și, în plus, nici nu s-a solicitat de către tată, printr-o cerere cu care să învestească instanța în acest dosar, stabilirea locuinței la domiciliul d-lui.
În atare condiții, instanța de apel consideră că în mod corect Judecătoria B. a apreciat în sensul că până la soluționarea definitivă a dosarului nr_/200/2014 al Judecătoriei B., având ca obiect divorțul părților iar ca și capete de cerere accesorii stabilirea locuinței celor două minore și obligațiile de întreținere ale părinților față de acestea, nu se impune a se modifica o situație de fapt care a durat mai bune de 6 ani, anume aceea că L. G. a avut locuința la mama sa. Schimbarea unilaterală, de către acesta, a locuinței la domiciliul tatălui nu se constituie, consideră Tribunalul, într-o împrejurarea suficientă pentru respingerea cererii formulată de intimata reclamantă, mai ales că la baza acestei conduite a minorei nu au stat motive solide.
Este adevărat că mama trebuia să dea dovadă de mai multă înțelegere și de tact în gestionarea conflictelor de opinii ce au început să apară odată cu ajungerea minorei la vârsta adolescenței, dar acest lucru se poate rezolva cu o aplecare mai mare și cu un plus de efort și înțelegere față de transformările aduse în viața copilului său de trecerea către o nouă etapă, adolescența.
Caracterul statornic al faptului că minora a locuit timp de 6 ani la mamă nu se impune a fi schimbat printr-o măsură vremelnică și de urgență ci doar instanța învestită cu cererea de divorț, administrând un probatoriu complet, ar putea decide că interesul superior al adolescentei ar fi mai bine îndeplinit la locuința tatălui.
Pentru toate aceste motive și critica analizată, formulată în cererea de apel este considerată neîntemeiată.
Nu același lucru se poate spune despre critica adusă modului de soluționare a celuilalt capăt de cerere al acțiunii introductive, privind obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere.
Într-adevăr, potrivit art 499 alin 1 Cod civil părinții sunt obligați să dea întreținere copiilor lor minori, asigurându-le cele necesare traiului iar potrivit art 530 Cod civil obligația de întreținere se execută în natură iar, în caz contrar, prin obligarea debitorului obligației la plata unei pensii de întreținere.
În speță, de vreme ce minora L. G. se află la domiciliul tatălui de cca 6 luni evident că necesitățile traiului de zi cu zi, legate de hrană, asigurarea spațiului de locuit, etc, îi sunt asigurate de către acesta, în natură.
În atare condiții nu se impune obligarea lui la plata pensiei de întreținere în cuantum de 111,83 lei lunar pentru această minoră decât de la data punerii în executare a hotărârii în ceea ce privește stabilirea locuinței ei la mamă. Atât timp cât minora, în ciuda dispoziției instanței, continuă să locuiască la tată și beneficiază de întreținere din partea acestuia în natură, fapt necontestat de intimata reclamantă, este evident că nu se poate dispune obligarea d-lui să plătească mamei intimate, în favoarea acestei minore vreo sumă de bani cu titlu de cheltuieli de întreținere.
D. urmare dispoziția primei instanțe în ceea ce privește momentul de la care curge obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorei M. L. G. este eronată motiv pentru care, în temeiul art 480 alin 1 Cod procedură civilă, apelul va fi admis și se va schimba, în parte, sentința apelată în sensul că obligația de întreținere constând în plata sumei de 111,83 lei lunar, stabilită în sarcina apelantului, în favoarea minorei M. L. G., născută la 02.03.2000, va curge de la data punerii în executare a hotărârii sub aspectul locuinței minorei, mai exact de la data de la care acesta va avea efectiv locuința la domiciliul mamei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, adică cele privind stabilirea locuinței ambelor minore la domiciliul mamei reclamante, cuantumul pensiei de câte 111,83 lei/lunar pentru fiecare minoră și limita maximă până la care pensia trebuie plătită - ajungerea la majorat a fiecărei minore, data introducerii cererii, 29.07.2014 ca și moment de la care începe să curgă obligația de plată a pensiei în favoarea minorei S., obligația pârâtului la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată în sumă de 320 lei și soluția de respingere a solicitării acestuia de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât M. M., domiciliat în B., ., jud.B., împotriva sentinței civile nr._ din 27.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect ordonanță președințială - pensie, stabilire locuință minor, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. M., domiciliată în B., Al.Industriei nr.5, ., jud.B. și A. T. DIN C. PRIMARIEI MUNICIPIULUI BUZAU.
Schimbă, în parte, sentința apelată în sensul că obligația de întreținere constând în plata sumei de 111,83 lei lunar, pentru minora M. L. G., născută la 02.03.2000, este de la data punerii în executare a hotărârii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă apelantul la 250 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2015.
Președinte, M. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, C. C. |
Red.AM
Th.red.CC/CM/5 ex.
09.02.2015
Dosar fond nr._ Judecătoria B.
Judecător fond P. F.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1492/2015. Tribunalul BUZĂU | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 2464/2015.... → |
|---|
