Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 2464/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2464/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 203/277/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr.2464
Ședința publică de la 03 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier C. M. O.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta D. (N.) G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat M. E. cu sediul în mun. Râmnicu V., .. 39, ., ._, J. V., împotriva sentinței civile nr. 984 din 02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul S. G., domiciliat în . de Sus, Cod poștal_, J. B., autoritatea tutelară P. M. RÂMNICU V., cu sediul în mun. Râmnicu V., .. 14, Cod poștal_, J. V., P. C. CALVINI, cu sediul în ._, J. B., având ca obiect exercitarea autorității părintești (exercit. autorității părintești, stabilire locuință minor, pensie întreținere).
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 27 martie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, a dispus amânarea pronunțării astăzi, 03 aprilie 2015, pentru depunerea concluziilor scrise ale apelantei.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pătârlagele sub nr._, reclamanta N. G. a chemat în judecată pe pârâtul S. G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună: exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, conform art.397 NCC, asupra minorei S. G. B., născuta la 06.11.2004, stabilirea minorei la reședința reclamantei, respectiv mun. Rm.V., ., .,., conform art.400 NCC, obligarea pârâtului, în baza art.402 N.C.C la plata unei contribuții lunare cu titlu de pensie de întreținere, raportată la salariul minim pe economia națională.
În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului la ‚acceptarea unui plan parental, care vizează interesul major al minorei, acesta având la îndemâna posibilitatea legăturilor personale cu minora, după următorul program:
„ În a doua și a patra săptămâna din luna, de sâmbăta pana duminica de la orele 10,00 pana la oral8,00, pe 24 decembrie în anii pari și pe 25 decembrie în anii impari, între orele 10,00-20,00, în prima zi de P. în anii impari și în a doua zi de Paști în anii pari, între orele 10,00-20,00, o săptămână în vacanța de iarnă și doua săptămâni în vacanța de vară, cu luarea minorei din domiciliul mamei;
Pârâtul poate vizita minora la școală în cadrul programului stabilit de instituția de învățământ și poate participa la ședințele cu părinții ori alte acțiuni ale instituțiilor de învățământ.
În perioada programului stabilit prin acțiune tatăl nu poate părăsi țara cu minora fără acordul mamei, iar în perioada în care tatăl nu are stabilit program de vizită mama nu poate părăsi țara cu minora fără acordul tatălui.
În cazul în care copilul suferă de o boala, mama este obligata să îl anunțe pe tată în 24 ore din momentul în care a aflat, iar eventualele cheltuieli materiale sunt suportate în cote egale.
Regulile cu privire la educarea minorei, să fie aceleași în ambele case,privind creșterea și educarea minorei în domeniile importante din viața ei.
Problemele importante în legătură cu minora asupra cărorapărinții decid împreună sunt: activitățile și performanțele școlare, activități extrașcolare (excursii, tabere, cursuri, competiții),starea de sănătate și grupul de prieteni.
Deciziile în legătură cu problemele curente ce vor fi luate separat: rutina zilnică, efectuarea temelor, alimentație, cumpărături (îmbrăcăminte, încălțăminte)
Suportarea cheltuielilor privind pensia alimentară - tatăl va contribui la întreținerea minorei lunar, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorei.
Schimbul de informații cu privire la minora se va face telefonic.
Menținerea legăturilor cu membrii familiei extinse - fără restricții pentru fiecare părinte atunci când copilul se afla in grija sa, dar cu acordul minorei”.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că din căsătoria cu pârâtul, S. Gheorghită, a rezultat copilul S. G. B., născută la 06.11.2004.
A fost căsătorită din anul 2002, până în 2011, iar Sentința Civila nr.808 din 28.04.2011, pronunțata în dosarul nr._ al Judecătoriei Pătârlagele, județul B., a declarat desfăcuta căsătoria înregistrata sub nr.20/13.10.2002 la P. C. Calvini, B. și în temeiul art.42 C.fam., a încredințat-o spre creșteresi educare pe minora G.-B., tatălui- S. G..
A susținut că, din dosarul precizat, în care a avut calitatea de reclamantă, datorită amenințărilor și bătăilor repetate din partea fostului soț, a fost nevoită să nu-și poată susține acțiunea, iar fiica, pur și simplu sechestrată la domiciliul bunicilor paterni, a fost încredințată spre creștere și educare acestuia, chiar dacă în concret bunica este cea care o îngrijește.
Mai mult, bunica trăiește și ea, permanent, violentele și amenințările fiului său care a avut și o condamnare penală, persoană care nici în prezent nu lucrează într-un loc cu caracter continuu, care consuma alcool și devine agresiv, dar care, ca orice mama îi tratează cu clemență comportamentul și evita sa-l contrazică.
Personal, alungată din domiciliul conjugal, bătuta și traumatizata fizic și psihic, a încercat în timp să-și vad fiica pe ascuns sau să se bucure câteva minute de prezența ei, dar copilul a crescut, personalitatea este în formare și sfaturile telefonice primite de la reclamantă sunt imediat năruite de comportamentul negativ al tatălui sau. |
În prezent este stabilită în municipiul Râmnicu V., lucrează, are locuință, posibilitate și stabilitate pentru a-și creste și educa fiica, aflată în acea etapa a vieții în care este nevoie absolută de mama, și care, la rândul ei dorește să fie lângă reclamantă, departe de violențele, amenințările și agresiunile tatălui său.
Întrucât, în concret acesta nu a fost participant activ la creșterea și educarea fiicei, ci doar o sursăpentru primirea unor sume de bani din pensia trimisă de reclamantă, posibilitatea admiterii prezentei acțiuni are la baza probatoriul, ce consta în înscrisuri, martori, ancheta sociala la domiciliul indicat de reclamantă, dar și audierea minorei în camera de consiliu.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat că, prin sentința civilă nr.808/28.04.2011, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, fiica părților G.-B. i-a fost încredințată spre creștere și educare.
Față de soluția pronunțată de instanța de fond, reclamanta nu a formulat apel, ba mai mult, din atitudinea manifestată pe parcursul derulării procesului, nu a lăsat să se înțeleagă că ar fi preocupată ca minora să-i fie încredințată, renunțând chiar și la apărător.
Motivul invocat în cererea pe care o formulează în prezent, cum că ar fi fost împiedicată să-și susțină acțiunea, sunt afirmații gratuite, fără nici un fel de corespondent în realitate.
Pe fondul atitudinii negative, de prezentare denaturată a stărilor de fapt, reclamanta își permite să afirme că între pârât și mama sa, respectiv bunica paternă a minorei, ar subzista o atmosferă de maximă și permanentă încordare, cauza constituind-o presupusul comportament, constând din „violențe și amenințări”. Dimpotrivă, relațiile mamă, fiu, nepoată sunt generate de o atmosferă de bună înțelegere și afecțiune reciprocă maximă.
Referitor la „garanțiile”, cu care încearcă să convingă reclamanta că: are locuință, posibilitate și stabilitate pentru a crește și educa fiica, sunt chestiuni relative, și oricât de adevărate ar fi, este greu de crezut că pot fi depășite condițiile, din categoria acestora, pe care pârâtul și mama sa, le oferă minorei. Minora ar fi pusă în situația de a ajunge să trăiască într-o locuință, și într-un context unde relațiile de așa-zis familie, nu sunt temeinice, bazându-se pe o relație de concubinaj cu un bărbat, ale cărui conduite și comportament pot fi îndoielnice.
În ceea ce privește motivarea potrivit căreia pârâtul nu ar „fi participat activ la creșterea și educarea fiicei noastre”, este imposibil de acceptat.
Nici un om de bună credință nu-și poate imagina că un copil, care trece printr-un parcurs școlar și de condițiile de ordin material de care beneficiază fiica, le-ar avea satisfăcute, numai din contribuția mamei, cu titlu de pensie de întreținere.
În cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul părților, au fost întocmite referate de anchete sociale la locuințele părților și a fost audiată minora, în camera de consiliu.
Raportat la probatoriul administrat, prin sentința civilă nr.984/02.10.2014 a Judecătoriei Pătârlagele a fost admisă, în parte, acțiunea, s-a dispus ca reclamanta și pârâtul să exercite în comun autoritatea părintească cu privire la persoana copilului S. G. - B., născută la 06.11.2004.
Au fost respinse capetele de cerere privind stabilirea la reclamantă a locuinței copilului S. G. – B., obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea copilului S. G. – B., stabilirea programului conform căruia pârâtul poate avea legături personale cu copilul.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru) corespunzător admiterii în parte a acțiunii .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 13.10.2002, din relațiile de căsătorie ale acestora rezultând copilul G.-B., născută la data de 06.11.2004.
Prin sentința civilă nr.808/28.04.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Pătârlagele s-a respins ca nesusținută acțiunea formulată de către reclamanta S. G. (actualmente N. G.), prin care aceasta solicitase desfacere din culpa pârâtului (sau din culpa comună a soților) a căsătoriei acestora și încredințarea către reclamantă a copilului G. – B., spre creștere și educare.
S-a admis cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant S. G., s-a desfăcut din culpa exclusivă a reclamantei-pârâte căsătoria părților, iar copilul a fost încredințat spre creștere și educare pârâtului reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținută că, reclamanta-pârâtă a lipsit nejustificat la două termene consecutive de la procesul de divorț și în consecință cererea reclamantei a fost respinsă ca nesusținută.
S-a reținut, în sentință, că între soți au apărut neînțelegeri, datorate culpei reclamantei care întreținea relații extraconjugale (recunoscute chiar de reclamantă) își neglija soțul și copilul, iar ulterior și-a părăsit familia, refuzând ca, la momentul părăsirii familiei să ia copilul, ci l-a lăsat în îngrijirea pârâtului.
S-a reținut, de asemenea că pârâtul se ocupă, ajutat de mama sa, de creșterea și educarea corespunzătoare a copilului ca aceste este bine îngrijit, crescut, educat și supravegheat.
Astfel, instanța a reținut că la momentul pronunțării sentinței, instanța a încredințat copilul spre creștere și educare tatălui său, (pârâtul din acțiunea ce face obiectul prezentei cauze) întrucât: - pe de o parte reclamanta, lipind la două termene de judecată a procesului de divorț a dovedită că nu este interesată de copil, de creșterea și educarea acestuia, că nu dorește să-i fie încredințat copilul spre creștere și educare, pentru că neprezentându-se în instanță la judecarea procesului de divorț și a cererilor accesorii, reclamanta a știut și a acceptat că această neprezentare va avea drept consecință respingerea ca nesusținută a acțiunii sale, deci și a cererii de a i se încredința copilul spre creștere și educare.
Pe de altă parte, instanța a constatat temeinicia și legalitatea cererii reconvenționale, a constatat că pârâtul, ajutat de mama sa, s-a ocupat corespunzător de creșterea și educarea copilului în perioada în care reclamanta și-a părăsit familia, că se ocupă în continuare de copil, că acesta este bine crescut, întreținut și educat, că urmează cursurile școlare, că între copil, pârât și bunica paternă a copilului sunt relații afective puternice.
Având în vedere această situație, instanța de fond a reținut că urmează a se constata dacă subzistă temeiurile reținute și în baza cărora instanța a pronunțat sentința civilă nr.888/28.04.2011, dacă există temeiuri care să justifice admiterea acțiunii ce face obiectul prezentei cauze, dacă interesul superior al copilului este acela de a locui în continuare cu tatăl său, sau de a se dispune a locui împreună cu mama sa.
Potrivit art. 903 cod civil schimbarea locuinței copilului de la un părinte la celălalt se poate efectua dacă părintele care cere acesta face dovada schimbării împrejurărilor ce au determinat inițial stabilirea locuinței copilului la unul dintre părinți.
Această schimbare a împrejurărilor trebuie să fie de natură a înfrânge puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.808/28.04.2011.
În cauză, în ceea ce privește condițiile materiale de trai, preocuparea pârâtului (ajutat de mama sa) de a asigura o bună întreținere, îngrijire, educație și instruire a copilului, împrejurările avute inițial în vedere nu s-au schimbat.
Copilul dispune de spațiu de locuit suficient, bine întreținut, bine mobilat, dotat cu instalații sanitare de apă, curent electric, mobilat și dotat cu aparatură casnică, aflat în bună stare de curățenie.
Copilul urmează cu bune rezultate la învățătură cursurile școlii din localitate, este ajutat de către pârât, bunică, este supravegheat de aceștia, este bine educat. Întrucât copilul de la naștere sa și până în prezent, deci o perioadă de 10 ani, a locuit în același loc, a fost înconjurat practic de aceleași persoane ca și în prezent, în condițiile în care reclamanta și-a părăsit familia în urmă cu patru ani, s-a constatat că legăturile afective între copil, tată, bunică și mătușa sa au devenit puternice.
Susținerile reclamantei, în sensul că dispune la rândul său de condiții de locative corespunzătoare, că locuiește într-un oraș mare, că instruirea școlară ce o poate primi copilul în acest oraș, că pârâtul a suferit condamnări penale, sunt reale, dar urmează a fi considerate de către instanță ca nefiind de natură a forma convingerea că interesul superior al copilului este de a i se schimba locuința existentă, deoarece: potrivit probelor administrate, apartamentul în care locuiește în prezent reclamanta și soțul său nu este proprietatea acestora, ci a unei rude, aflată numai temporar plecată din țară, și, în plus, în apartament locuiește sporadic și o rudă a soțului reclamantei, reclamanta este salariată, realizează venituri, dar în același timp, se reține că lucrează alternativ în două schimburi, faptul că, prin stabilirea locuinței la reclamantă, într-un oraș mare (Râmnicu V.) copilul ar beneficia de posibilitatea de a urma școli superioare celei din localitatea unde locuiește în prezent copilul, și pe de altă parte, ar beneficia de alte condiții de trai, acest fapt deci, nu este relevant, întrucât, pe de o parte, localitatea în care domiciliază actual copilul este corespunzătoare locuitorilor săi, iar copilul (care are bune rezultate la învățătură) beneficiază la școala unde este elev în prezent de condiții și de cadre didactice în măsură de a asigura o bună instrucție și educație copilului, de a o pregăti pentru a putea urma studii liceale așa cum a făcut și fac și în continuare și școlile din mediu rural.
Este adevărat că pârâtul a suferit condamnări penale, dar acestea nu pot constitui un motiv în sprijinul acțiunii reclamantei, întrucât: undele condamnări au survenit anterior căsătoriei, reclamanta cunoștea acesta și a acceptat căsătoria cu pârâtul; iar ulterior când a părăsit familia, reclamanta nu a avut nici o reținere a-și lăsa copilul în familia pârâtului, și, ulterior, nu și-a fondat cererea de divorț (pe care de altfel nici nu a susținut-o, neprezentându-se în instanță) pe condamnările penale suferite de pârât.
Din anul 2003, când a executat ultima pedeapsă și până în prezent pârâtul nu a mai comis fapte penale sau contravenționale, iar raportul de anchetă socială, consemnează o bună comportare a pârâtului și străduința în creșterea și educarea copilului.
S-a constatat că pârâtul este dispus la colaborare cu reclamanta și la implicarea acesteia în viața copilului.
Aceasta rezultă din faptul că pârâtul s-a deplasat de câteva ori cu copilul la reclamantă, în orașul Rm. V. că a permis și permite necondiționat ca reclamanta să viziteze copilul, să vorbească la telefon cu aceasta, să-i trimită copilului diferite bunuri materiale.
Pârâtul și familia acestuia au permis accesul reclamantei în locuință, de altfel reclamanta a organizat în locuința pârâtului sărbătorirea aniversării zilei de naște a copilului.
Și în ce privește situația locativă a părților acest criteriu pare a fi mai favorabil pârâtului, criteriile privind istoricul îngrijirii copilului și dorința exprimată de minor par mai favorabile pârâtului, din declarația copilului, potrivit căreia, acesta dorește să locuiască cu tatăl său, dar și să-și viziteze mama.
Criteriile privind dorința părților de a se stabili locuința copilului la domiciliul acestora și respectiv privind concluziile autorităților tutelare urmează a fi considerate la fel de favorabile ambelor părți.
Sintetizând, instanța a reținut că nu s-au schimbat condițiile și împrejurările ce au determinat inițial stabilirea locuinței la pârât.
Luarea copilului din mediul în care a trăit de la naștere și până în prezent deci 10 ani (din care ultimii 4 ani în absența reclamantei) mediu în care au existat toate condițiile materiale și morale necesare creșterii îngrijirii și educării copilului, în care s-au format legături afective puternice între copil, tată, bunică și mătușă acestuia, această luare a copilului deci, și ducerea lui într-un mediu necunoscut, între persoane necunoscute, nu ar fi în interesul superior al copilului.
S-a constatat astfel că cererea de stabilire la reclamantă a domiciliului copilului este neîntemeiată, fiind însă și temeinică, conform disp. art. 397 cod civil cererea reclamantei acceptată de către pârât, privind exercitarea în comun de către părinții copilului a autorității tutelare părintești. Față de măsurile dispuse, cererea privind stabilirea unui program prin care pârâtul să-și viziteze copilul a fost reținută ca neîntemeiată și, întrucât cererea reclamantei a fost admisă, în parte, a fost obligat pârâtul să plătească doar ½ din valoarea cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantă, singurele cheltuieli dovedite a fi efectuate fiind cele privind plata taxei de timbru.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta D. (N.) G. solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în raport de criticile formulate.
A criticat sentința pentru următoarele motive:
1.Încălcarea principiului contradictorialității, deoarece, sentința apelata nu prevede motivul pentru care i s-a respins petitul privind obligarea paratului privind acceptarea unui plan parental, subsecvent petitului exercitării autorității părintești de către ambii părinți, atât timp cât paratul, S. G. a achiesat la acest capăt de cerere.
Autoritatea părinteasca este asimilata unui drept subiectiv, care nu se pierde de niciunul din părinți în nicio circumstanță, ea fiind un dat născut din legătura naturala dintre părinte si copil, iar exercițiul autorității părintești cu exercitarea acestui drept subiectiv.
În speța, deși a arătat și dovedit ca a fost siluita, amenințata si bătuta la momentul despărțirii de pârât, situație creată de acesta pentru a renunța și la divorț, dar și la fiica sa, instanța de fond, reține „ că la momentul pronunțării sentinței, instanța a încredințat copilul spre creștere si educare tatălui sau,(...)întrucât pe de o parte reclamanta, lipsind la doua termene de judecata a procesului de divorț a dovedit ca nu este interesata de copil, de creșterea si educarea acestuia, ca nu dorește sa-i fie încredințat copilul spre creștere si educare, pentru ca neprezentându-se in instanța la judecarea procesului de divorț si a cererilor accesorii, reclamanta a știut si a acceptat ca acesta reprezentare va avea drept consecință respingerea ca nesusținuta a acțiunii sale, deci si a cererii de a i se încredința copilul spre creștere si educare. Pe de altă parte, instanța a constatat temeinicia și legalitatea cererii reconvenționale, (..paratul, ajutat de mama sa, s-a ocupat corespunzător de creșterea si educarea copilului in perioada in care reclamanta si-a părăsit familia, (...) ca intre copil, parat si bunica paterna a copilului sunt relații afective puternice”.(fila 5 Sentința apelata)
Astfel, în pofida întregului probatoriu administrat, acesta este înlăturat fiind, practic, lipsită de eficiență fiecărei probe în parte, pentru ca în final să se hotărască faptul ca situația avuta în vedere de instanța în Sentința Civila nr.808 din 28.04.2011, este aceeași.
per a contrario, a învederat că aceeași analiza a foii de scoring, propusă prin lucrarea intitulată Manualul judecătorilor, editata de ANPDC, precizează că:
„Pentru a determina interesul superior al copilului, trebuie să se utilizeze criterii obiective, iar judecătorul trebuie să tină seamă de ele, evitând să decidă doar pe baza sentimentelor sau a convingerilor personale.”
2.În lumina acestor îndrumări date, instanța de fond le-a aplicat părtinitor, deoarece între soți nu a existat și nu există disponibilitate ca părinți, în sensul de a fi implicată cu privire la deciziile legate de fetiță.
Ancheta sociala de la V. face dovada proprietății (chiar și in indiviziune ) asupra apartamentului din Râmnicu V., a soțului D. G. G., proprietate care se adaugă la imobilul casa situat în Comuna Galicea, ., aspecte nereținute in mod voit de instanța de fond. Ancheta sociala de la Patarlagele nu stipulează absolut nimic privind relația dintre fiică și tatăl ei, doar relația spusă de bunica paterna dintre aceasta si fiică, respectiv cu mătușa ei, aspecte reținute de instanța de fond care hotărăște că este necesara ingerința acestora în viața fetei ei. Recunoașterea din interogatoriu privind participarea mea la creșterea si educarea minorei, faptul ca a avut parte de violență în timpul căsniciei și ca pârâtul nu a avut niciodată un loc de muncă, a fost condamnat penal, însă aspectul reținut de instanța de fond este sancționator pentru ea întrucât „unele condamnări au survenit anterior căsătoriei, reclamanta cunoștea acesta și a acceptat căsătoria cu paratul”.
Au fost depuse înscrisuri care dovedesc atașamentul și iubirea fetiței pentru ea, la care nu s-a făcut referire de către instanța de fond, dovezi privind plata pensiei de întreținere și a coletelor cu obiecte si haine pe care le-a trimis, declarația martorului L. S., martor fără niciun grad de rudenie, care a declarat nu numai despre posibilitățile financiare ale ei și soțului meu în creșterea și educarea fetiței, dar a și precizat cum îi sunt restricționate posibilitățile de comunicare cu minora, totodată prezentând și caracterul violent, infracțional al fostului soț.
Procesul verbal din 16.06.2014 de Camera de Consiliu, privind audierea minorei în prezenta tatălui si avocatului ales, încalcă nu numai procedura civilă dar și orice regulă a bunei credințe. Au fost depuse și înscrisuri privind lipsa totala a veniturilor și cazierul judiciar din care rezulta ca inclusiv în anul 2013 și anul în curs a suferit condamnări (inclusiv pentru violenta), aspecte cosmetizate de instanța de fond în favoarea paratului.
Nu există disponibilitate din partea pârâtului de a-i permite accesul în locuința sa, deoarece nu are locuința sa întrucât proprietar este mama acestuia, ea nu a fost primită decât o singura dată (așa cum rezulta și din depozițiile de martor ale lui D. F. și Grigoruta E. M., de ziua fiicei, ocazie în care am fost însoțita și de părinții ei, de frate și de soț.
Mai mult, în vara acestui an, având admisă o cerere pe cale de ordonanța președințială (dosar nr._ al Judecătoriei Patarlagele), pentru a petrece cu fiica mea doua săptămâni în vacanta de vara, opoziția tuturor din familie o dat naștere unui conflict care a necesitat intervenția organelor de politie și, chiar dacă a solicitat intervenția executorului judecătoresc, nu a putut beneficia de efectele constrângerii statale și respectiv de posibilitatea petrecerii vacanței cu fiica.
Activitatea constantă de denigrare a paratului si familiei acestuia, cu intenția înstrăinării de ea, ca mamă, are ca scop excluderea din viata fetiței, în totalitate. A făcut referire la Cauza C. vs. România, Cauza Fusca vs. România.
Instanța a cenzurat posibilitățile sale pentru creșterea și educarea fiicei și, în tendențios a scos în evidență posibilitățile bunicii paterne, pentru că ale tatălui lipsesc cu desăvârșire.
În ceea ce privește istoricul îngrijirii copilului, un alt indicator ANPDC, din ancheta socială rezultă că are cunoștință despre starea fetei, ținând legătura telefonică cu doctorul de familie, trimite pachete cu vitamine necesare efortului la școală și esențiale creșterii.
În primăvara anului curent, a fost sunată de fiica sa spunându-mi ca se simte rău si ca merge la spital să se interneze, drept pentru care, fără să motivez la locul de muncă, a plecat la spital, loc unde am avut parte de alte scandaluri din partea paratului si mamei acestuia, fiindu-i interzis să stea cu ea spital. În probațiune a depus acordul medicului șef pentru a fi internată cu fiica mea, si am stat împreuna cu bunica paterna, alături de aceasta, ca si cum as fi prezentat pericol social.
Dorința minorei cu privire la stabilirea locuinței rezultă din procesul verbal de audiere în camera de consiliu, aceasta precizând că „dorește sa stea și cu mama”.
Raportul de evaluare de către autoritatea tutelară este deosebit de important deoarece reprezentanții autorității tutelare verifică în mod nemijlocit condițiile de locuire pe care fiecare dintre părinți le oferă copilului (cameră separată, curățenie, facilități generale ale locuinței, loc dedicat pentru studiu în cazul elevilor de vârstă școlară).
Potrivit răspunsului la interogatoriu, coroborat cu probele administrate, paratul nu are locuința proprie, deci, siguranța și bunăstarea copilului precum și capacitatea fiecărui părinte de a îngriji copilul, nu exista în cazul paratului, aspect cosmetizat de instanța de fond.
Un ultim indicator, care a primat invers proporțional de susțineri și probatori, și care, a format greșit convingerea instanței de fond în hotărârea dată, deoarece, în opinia sa are la bază lipsa acurateței, a dreptei analize a cauzei și a imparțialității.
Din prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, actualizată, reiese că orice măsură s-ar dispune, în temeiul acestei legi, cu privire la un minor, aceasta trebuie să se facă exclusiv în vederea interesului superior al minorului întrucât ceea ce primează întotdeauna este interesul minorului și o bună protejare a bunurilor acestuia.
Judecătorul român trebuie sa aibă intuiție în cauza dedusă judecații, în sensul să descopere împrejurările făcute să incite, să liniștească, să nu tulbure și să șlefuiască sufletul unui copil, să ia hotărârea necesară liber de subiectivism și imparțial.
În drept au fost indicate dispozițiile art. 470 NCPC.
Intimatul S. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelul, cu consecința menținerii sentinței atacate și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
Referitor la afirmațiile apelantei privind acceptarea unui plan parental, această cerere cu caracter subsidiar, secundar, viza, așa cum se poate constata cu lejeritate, obligarea pârâtului la acceptarea unor legături personale ale acestuia cu minora, după un program propus de către reclamantă.
În aceste condiții, prin respingerea ca neîntemeiate a capetelor de cerere principale, având ca obiect, stabilirea locuinței minorului la mama și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere și admiterea exercitării autorității părintești de către ambii părinți, instanța fondului nu putea să se pronunțe decât în sensul respingerii stabilirii programului parental prin care se solicita o modalitate prin care pârâtul să poată avea legături personale cu minora în condițiile în care minora are stabilit domiciliu la tată conform sentinței civile 808/2011. Mai mult, dacă instanța fondului ar fi dispus un program de vizitare al copilului de către mamă, acesta nefiind solicitat prin cererea introductivă, s-ar fi încălcat principiul disponibilității părților în procesul civil.
Sunt netemeinice susținerile privind încălcarea principiului contradictorialității de către instanța de fond și afirmațiile reclamantei privind dovedirea caracterului său agresiv și violent.
Susținerile reclamantei din cererea de apel nu sunt veridice, neavând suport probatoriu, iar din acuzațiile reclamantei la adresa sa și chiar a judecătorului fondului evidențiază caracterul violent, impulsiv al apelantei și instabilitatea afectiv emoțională cu consecințe negative în creșterea și educarea minorei.
Referitor la motivarea sentinței apelate privind stabilirea locuinței minorei, instanța de fond a avut în vedere interesul superior al minorei.
În acest sens instanța de fond a apreciat corect faptul că din sentința de divorț reiese fără putință de tăgadă dezinteresul apelantei față de trăirile minorei, coroborat cu existența relației actuale a apelantei cu un alt bărbat . Mai mult, prima instanță a constatat că încredințarea minorei către mamă ar avea un efect negativ asupra creșterii și educării acesteia, deoarece copilul ar fi nevoit să iasă din mediul său social și educațional adecvat fiind nevoit să trăiască alături de un străin, într-un mediu social și educațional complet nou, necunoscut și inadecvat aceasta cu atât mai mult cu cât persoana cu care este mama sa constituie unul din motivele divorțului cu consecința separării minorei de mama sa.
Instanța de fond, analizând anchetele sociale, afirmațiile minorei, declarațiile martorilor, înscrisurile de la dosar, a stabilit, raportându-se la criterii obiective că se impune respingerea solicitărilor apelantei.
Instanța de fond s-a aplecat cu toată seriozitatea și conștiința profesională asupra cauzei, raportându-se permanent la criterii obiective, respectiv la indicatorii din manualul editat de ANDC dar apelanta, cu un subiectivism de înțeles și o furie de neînțeles, printr-o semantică inadecvată și invectivă, consideră că judecătorul fondului nu a ținut cont de ele.
Nu înțelege de ce mama copilului nu dorește să țină cont de dorința copilului care a precizat că vrea să locuiască în casa sa, de ce nu se raportează la ancheta socială din care rezultă că are toate condițiile pentru creșterea, educarea și îngrijirea copilului, de ce nu conștientizează că ceea ce a distrus relațiile de familie a fost relația sa extraconjugală din timpul căsătoriei, iar antecedentele sale penale anterioare căsătoriei nu pot prevala asupra cauzei, nefiind concludente în acest sens.
Mai mult, se poate constata din probele administrate în cauză, relațiile armonioase ale copilului cu tatăl, mediul social, școlar și familial în care trăiește și din care odată scos, fără acceptul lui poate avea consecințe dramatice pe termen mediu și lung asupra psihicului acestuia.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 Cod procedură civilă.
În cauză, potrivit dispozițiilor art.479 alin.2 Cod procedură civilă, s-a dispus reaudierea minorei, în camera de consiliu, fiind întocmit Procesul verbal din 27.03.2015.
Tribunalul, verificând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și probele administrate în cauză, în limitele efectului devolutiv al apelului, conform dispozițiilor art.477-478 Cod procedură civilă, reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor legale menționate, instanța de apel va proceda la rejudecare fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de apelant, cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărârea care a fost atacată, iar părțile nu se pot folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
În același timp, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot formula pretenții noi.
Astfel, în raport de motivele de apel formulate de reclamantă, tribunalul reține faptul că acesta vizează modul de soluționare al capătului principal de cerere privind stabilirea locuinței minorei G. B., născută la 06.11.2004 și al celui subsidiar, privind obligarea pârâtului la acceptarea planului parental, în modalitatea precizată de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Referitor la primul motiv de apel, prin care se critică respingerea capătului de cerere având ca obiect planul parental, s-a susținut de către apelantă încălcarea principiului contradictorialității, însă fără a se invoca motive ce țin de acest principiu.
Codul de procedură civilă reglementează, în art.14 - Contradictorialitatea, în sensul că:
„ (1) Instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea.
(3) Părțile au obligația de a expune situația de fapt la care se referă pretențiile și apărările lor în mod corect și complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părțile au obligația de a expune un punct de vedere propriu față de afirmațiile părții adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.
(4) Părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu.
(5) Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.
(6) Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii”.
Ori, prin primul motiv de apel nu au fost formulate critici ale sentinței apelate, care să facă referire la încălcarea acestor dispoziții procedurale.
În cauză, așa cum rezultă din actele dosarului, a fost respectat acest principiu, apelanta reclamantă a fost legal citată, a fost reprezentată, pe parcursul procesului de apărătorul ales, a avut posibilitatea să-și motiveze pretențiile, i-a fost comunicată întâmpinarea formulată de pârât, în acest sens fiind procesul verbal de înmânare din 24.03.2014, a solicitat și i-au fost încuviințate probatorii, iar dezbaterile au fost contradictorii.
Susținerile apelantei cu privire la modul de soluționare a acestui capăt de cerere, deși invocă încălcarea principiului contradictorialității, sunt în sensul că sentința nu cuprinde motivul pentru care i-a fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la acceptarea planului parental, atât timp cât pârâtul a achesat la acesta.
Însă, rezultă din considerentele sentinței motivarea respingerii acestui capăt de cerere, consecință a respingerii capătului principal, privind stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei.
Prin cererea de obligare a pârâtului la acceptarea planului respectiv era indicată o anumită modalitate de stabilirea a legăturilor personale ale acestuia cu minora, iar în situația în care au fost respinse cererile de stabilire a locuinței minorei la reședința reclamantei și obligare a pârâtului la plata pensiei de întreținerea, evident că, fiind o cerere subsecventă acestora, instanța de fond a respins, în mod corect, capătul subsidiar, minora având în continuare locuința la domiciliul tatălui pârât, măsură dispusă prin sentința civilă nr.808/2011 a Judecătoriei Pătârlagele și care nu a fost schimbată.
Nu rezultă, din întâmpinarea formulată de pârâtul intimat, aflată la fila 31 dosar fond, și nici din concluziile cu ocazia dezbaterilor, de la termenul de judecată din 22.09.2014, că pârâtul a achesat la capătul subsidiar, privind planul parental, așa cum a invocat apelanta, fiind consemnat însă acordul acestuia numai cu privire la capătul de cerere referitor la exercitarea, de către ambii părinți, a autorității părintești
Cu privire la celălalt motiv de apel ce viza modul de soluționare al capătului principal de cerere, stabilirea locuinței minorei G. B., născută la 06.11.2004, la reședința reclamantei apelante și modul de interpretare și valorificare a probatoriului, tribunalul reține că este, de asemenea, nefondat.
Instanța de fond a constatat, în mod corect, în raport de interesul superior la copilului analizat, în concret, față de împrejurările cauzei, că nu s-au schimbat condițiile și împrejurările ce au determinat stabilirea locuinței la pârât, prin sentința de divorț.
Motivarea apelantei potrivit căreia a arătat și a dovedit că a fost amenințată și bătută, la momentul despărțirii în fapt, pentru a renunța și la divorț, nu pot fi reținute în prezenta cauză, situația de fapt și motivele pentru care a fost desfăcută căsătoria părților fiind stabilită, cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr.808/2011 a Judecătoriei Pătârlagele prin care a fost desfăcută căsătoria și i-a fost încredințată pârâtului, spre creștere și educare, minora G. B..
Instanța de fond a făcut doar referire la condițiile în care a fost desfăcută căsătoria părților și a fost încredințată minora tatălui, reținând situația de fapt de la momentul respectiv, potrivit considerentelor sentinței de divorț, așa cum s-a precizat expres.
În cauză, instanța a avut în vedere, la soluționarea capătului principal, dispozițiile art.403 Cod civil, referitoare la modificarea măsurilor cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii minori, în cazul schimbării împrejurărilor și a analizat dacă subzistă temeiurile reținute de instanța ce a stabilit, anterior, locuința minorei la tatăl pârât, dacă există temeiuri care să justifice schimbarea măsurii și care este interesul minorei în situația dată.
Rezultată din utilizarea conceptului legal de „interes superior al copilului” că, „superioritate” interesului acestuia trebuie înțeleasă, astfel cum rezultă și din art. 2 din Legea nr. 272/2004, în sensul că realizarea drepturilor trebuie să conveargă, să se subordoneze și, la aceste drepturi, trebuie să se raporteze acțiunile tuturor factorilor ale căror responsabilități generale ori specifice implică relația cu copilul.
Interesul copilului, dincolo de respectarea drepturilor fundamentale și care sunt inerente oricărei persoane, este un concept al cărui conținut trebuie stabilit prin raportare la fiecare copil; interesul diferă în funcție de individualitatea fiecărui minor: de vârstă, de dezvoltare fizică și stare de sănătate, dezvoltare intelectuală, temperament, sensibilitate, relații afective, relații de rudenie etc.
Nu mai puțin, interesul copilului trebuie să aibă în vedere contextul în care această problemă se pune, și anume materia pentru care este analizat: instituirea sau modificarea unei măsuri de protecție, stabilirea unei pensii de întreținere, schimbarea felului învățăturii, schimbarea măsurilor privind încredințare lui etc.
Ori, în cauză, tocmai în raport de situația concretă a minorei și de interesul acesteia, la acest moment, au fost avute în vedere de instanța de fond, la analizarea condițiilor care presupun schimbarea unei măsuri cu privire la minor, inclusiv a probelor administrate.
Din probatoriul cauzei, depozițiile martorilor, coroborate cu concluziile anchetei sociale și cu opinia minorei, exprimată la audierea în camera de consiliul, instanța de fond a reținut, corect, că nu se impune luarea minorei din mediul în care a trăit, încă de la naștere, aproape 10 ani, din care ultimii ani în absența mamei, mediu în care au existat condițiile creșterii și educării ei, s-au format legături afective cu tatăl și celelalte rude, inclusiv bunica paternă.
Deși apelanta a susținut că nu au fost avute în vedere probele pe care le-a administrat, rezultă, din considerentele hotărârii, că instanța a verificat condițiile care ar fi impus schimbarea măsurii privind locuința minorei și a comparat situația părților, raportat la probatoriu, comparativ.
Astfel, a analizat condițiile materiale, situația locativă a părților, înlăturând motivat susținerile reclamantei.
Reiese din coroborarea referatului de anchetă socială, a depozițiilor martorilor D. F., G. E. M. că minora locuiește împreună cu pârâtul, bunica paternă, în imobilul situat în . fiind realizate din activitatea de administrator a acesteia și veniturile obținute ca ziler de pârât, nefiind astfel întemeiate motivele apelantei care a susținut că acesta este total lipsit de venituri.
A fost avut în vedere și motivul privind comportamentul violent al pârâtului, faptul că a avut condamnări penale, reținându-se că din anul 2003, deci anterior pronunțării sentinței de divorț, când a terminat executarea unei pedepse, nu a mai comis alte infracțiuni.
Situația a fost reținută corect, potrivit fișei de cazier judiciar a pârâului, depusă la dosarul de fond.
Și în privința disponibilității de a-i permite apelantei legături personale cu minora, nu pot fi reținute motivele apelatei, din depozițiile celor patru martori nerezultând faptul că i-au fost interzise aceste legături.
Este adevărat că și apelanta reclamantă a administrat probatorii referitoare la situația sa locativă, la interesul manifestat de a menține relațiilor cu minora, la plata pensiei de întreținere și contribuția materială la creșterea acesteia, însă în soluționarea capătului principal de cerere instanța s-a ghidat tot în raport de interesul superior al minorei.
Instanța de fond a avut în vedere dorința acesteia de a locui în continuare cu tatăl, consemnată în procesul verbal din 16.06.2014, în care s-a consemnat și împrejurarea să dorește să se ducă și la reclamantă, în vacanțe.
Și cu ocazia audierii, în camera de consiliu, de către tribunal, conform Procesului verbal din 27.03.2015, minora G. B. și-a exprimat dorința de a rămâne în continuare cu tatăl, în casa bunicilor paterni, în care locuiește de când s-a născut.
Astfel, tribunalul, reține că interesele copilului sunt legate nu numai de posibilitățile materiale ale părinților, ci și de vârsta acestuia, de comportarea părinților înainte de desfacerea căsătoriei și ulterior, de gradul de atașament, de preocuparea pe care au manifestat-o față de copil și de legăturile afective care s-au stabilit între părinți și copil, iar în cauză, la momentul actual nu este în interesul minorei schimbarea măsurii privind locuința sa, așa cum a fost dispusă, anterior, prin sentința nr.808/2011, situație reținută în mod întemeiat prin sentința apelată.
În consecință, față de aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul.
Se va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată, astfel cum a precizat, prin apărător, la termenul din 27.03.2015.
Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta D. (N.) G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat M. E. cu sediul în mun. Râmnicu V., .. 39, ., ._, J. V., împotriva sentinței civile nr. 984 din 02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul S. G., domiciliat în . de Sus, cod poștal_, J. B., autoritatea tutelară P. M. RÂMNICU V., cu sediul în mun. Râmnicu V., .. 14, cod poștal_, J. V., P. C. CALVINI, cu sediul în ._, J. B..
Ia act ca intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2015.
Președinte, G. S. | Judecător, A.-M. D. | |
Grefier, C. M. O. |
Red/thred.AMD
6 ex/29.04.2015
Judecătoria Pătârlagele
Dosar nr._
Judecător fond :T. N.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 27/2015. Tribunalul BUZĂU | Pensie întreţinere. Decizia nr. 2724/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
