Pensie întreţinere. Decizia nr. 905/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 905/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 905/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 905/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător A. E. D.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de pârâtul M. C. Z.,domiciliat în SPANIA,Ctra De Sonsoles ,nr.9,portal 7, b.b.AVILA și cu domiciliul procedural ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat O. R., cu sediul în municipiul BUCUREȘTI,., nr. 10-22, ., etaj 6, . împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 24.10.2014 de Judecătoria B. în contradictoriu cu reclamanta V. E. M.,domiciliată în ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale la sediul Cabinetului de Avocat O. S. A., cu sediul în municipiul B., ..3 A, parter, având ca obiect exercitarea autorității părintești
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelantul M. C. Z., reprezentat de avocat R. O. și intimata V. E. M., reprezentată de avocat O. C. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, apelul a fost motivat, după care:
Avocat R. O. a depus la dosar chitanța nr._ din 4.02.2015 în valoare de 40 lei reprezentând taxă de timbru .
A arătat că, citația prin care apelantul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru a fost semnată de I. I. .
S-a înmânat apărătorului ales al apelantului copie de pe întâmpinarea depusă la dosar de intimată și înscrisurile atașate acesteia.
Tribunalul, pune în discuție excepția competenței internaționale și acordă cuvântul pe aceasta.
Avocat R. O. având cuvântul a arătat că, potrivit dispoz.art.1070 Cod proc.civ. competența de soluționare a cauzei aparține instanței spaniole motivat de faptul că ambii părinți locuiesc în Spania, iar copilul s-a născut de asemenea în Spania .
Avocat O. C. M. a arătat că, atât apelantul cât și intimata au doar reședință pe teritoriul Spaniei, competentă să soluționeze cauza fiind instanța din România.
Instanța, având în vedere faptul că atât părinții cât și minorul se află pe teritoriul Spaniei invocă excepția inadmisibilității acțiunii.
Avocat R. O. a arătat că, lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii.
Avocat O. C. M. având cuvântul a arătat că ,ambii părinți sunt cetățeni români ,minora este cetățean român, și având în vedere interesul superior al copilului urmează a fi respinsă excepția inadmisibilității și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil se constată:
Prin cererea înregistrata pe rolul Jud. B. sub nr._/08.11.2013 reclamanta V. E. M. in contradictoriu cu pârâtul M. C. Z. si AUTORITATILE TUTELARE PRIMĂRIA COMUNEI SAHATENI si PRIMARIA COMUNEI CHIOJDU, JUDEȚUL B., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri in care sa dispună stabilirea locuinței minorei M. V. S. născuta la data de 23.09.2005 la domiciliul sau ,ca exercitarea autoritarii părintești asupra minorei sa se facă in mod exclusiv de către ea ,obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere pentru minora.
In motivarea cererii reclamanta arata ca s-a despărțit de pârât.
In dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri,solicitând si proba cu martori.
Urmarea probatoriului administrat, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr._/24.10.2014 prin care a respins excepția autorității de lucru judecat invocata de pârât, a admis cererea formulata de reclamanta și a admis in parte cererea reconvenționala formulata de pârât.
A stabilit locuința minorei M. V. S. născuta la data de 23.09.2005 la domiciliul reclamantei.
A dispus ca exercitarea autoritarii părintești asupra minorei să se facă in exclusivitate de către reclamanta.
A obligat pârâtul sa achite minorei o pensie de întreținere lunară in cuantum de 150 euro începând cu data de 08.11.2013 si până la majorat.
A stabilit legături personale intre pârât si minora prin vizitarea acesteia la domiciliul sau ori de câte ori este disponibil cu un prealabil anunț de cel puțin 48 ore înainte.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile au trăit in concubinaj și din legătura lor ocazionala s-a născut la data de 23.09.2005 in Spania minora Mioseanu V. S..
Părțile s-au despărțit in anul 2009.
Pentru reglementarea situației juridice a minorei reclamanta inițial a formulat o cerere in Spania care prin sentința nr._ din 2011 pronunțata de Judecătoria de prima instanța si instrucție nr. 2 Avila a dat minora spre creștere si educare acesteia,a stabilit custodia . a obligat tatăl la plata unei pensii de întreținere in suma de 250 euro,redusa ulterior la 150 euro si a stabilit un program de vizita a minorei
Luând hotărârea instanței spaniole drept provizorie reclamanta a formulat cererea ce formează obiectul dosarului de fata.
Pârâtul a formulat întimpinare fata de cererea reclamantei si a invocat excepția puterii de lucru judecat având in vedere hotărârea instanței spaniole.
Totodată pârâtul a formulat o cerere reconvenționala in care a solicitat legături personale cu minora si exercitarea in comun de către ambii părinți a autoritarii părintești .
La termenul din data de 24.10.2014 instanța a audiat martorul reclamantei V. Virginel care in depoziția sa a arătat ca pârâtul nu s-a mai interesat de minora,ca este căsătorit si are o alta familie,ca nu a contribuit la întreținerea copilului.
Sentința pronunțata de Judecătoria din Avila are un caracter provizoriu in sensul unei ordonanțe președințiale de la noi. In aceasta situație cererea reclamantei ce formează obiectul dosarului de fata nu i se poate opune autoritatea de lucru judecat.
Pe fond cauzei, instanța de fond a reținut că cererea reclamantei apare ca întemeiata.
Pârâtul înainte si după aceasta relație de concubinaj pe care a avut-o cu reclamanta,a mai avut si alte relații,care au dus la neglijarea si înlăturarea minorei din cauza părților.
Din actele doveditoare depuse de reclamanta la dosar rezulta ca numai aceasta, in exclusivitate de ocupa de minora,o educa si îi asigura cele necesare traiului zilnic.
In ceea ce privește cererea reconvenționala a pârâtului aceasta pare întemeiata in parte in ceea ce privește stabilirea legăturilor personale cu minora.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâtul M. C. Z., care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate și pe fondul cauzei admiterea cererii reconvenționale ca temeinică și legală.
Într-un prim motiv de apel, apelantul a apreciat că hotărârea este nelegală deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției invocate respectiv excepția autorității de lucru judecat, sau a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor care reglementează autoritatea de lucru judecat, motivând că sentința spaniolă are un caracter provizoriu în sensul unei ordonanțe președințiale din tara noastră.
Sub acest aspect, apelantul arată că sentința nr 11/2011 are ca părți pe reclamanta V. E. M. și pe M. C. Zorel ca pârât, iar ca obiect – pensie alimentară în favoarea fiicei minore, prin care instanța spaniolă a dispus acordarea pensiei de întreținere în cuantum de 250 Euro, sentința este definitivă și irevocabilă și nu a îmbrăcat forma unei adevărate președințiale( dosarul a fost promovat în anul 2011 și soluționat în 2013).
Apelantul invocă excepția competenței internaționale prevăzut de art 1070 NCPC.
În ceea ce privește cererea reconvențională, apelantul arată că instanța de fond nu a admis cererea reconvențională cu privire la programul de vizitare achitat de el respectiv: două week-end-uri pe lună( primul week-end și ultimul) prin luarea minorei de la( si aducerea) la domiciliu de către pârât, de vineri orele 20 și până duminica orele 20, petrecerea împreună cu minora a zilelor de sărbători legale de C., Paști, în mod alternativ; între 1-10-august a fiecărui an prin luarea copilului de la domiciliul, de la orele 9 la orele 20.
Solicită stabilirea exercitării în comun, de către ambii părinți, a autorității părintești cu privire la copilul minor, conform art 397 cod civil.
Intimata V. E. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, cu obligarea apelantului la cheltuieli de judecată.
În ședința publică din 06.02.2015 Tribunalul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței instanțelor române, excepție pe care o apreciază ca întemeiată având în vedere următoarele:
Astfel, de la 01.01.2007, România a aderat la Uniunea Europeană, iar potrivit articolelor din Regulamentul Comunității Europene nr 2201/2003 privind competența, recunoașterea si executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, acesta este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct între toate statele membre, în conformitate cu Tratatul de Instruire a Comunității Europene.
În expunerea de motive a Regulamentului, la pct 12, se prevede că, în materia răspunderii părintești ar trebui să fie competente, în primul rând instanțele statului membru în care copilul își are resedința obișnuită
Astfel, art 8 alin 1 din Regulamentul menționat, instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru, la momentul în care instanța a fost sesizată, iar potrivit art 2 pct.7 din același regulament, răspunderea părintească cuprinde în special încredințarea și dreptul la vizită
Pentru aplicabilitatea art 8 alin 1 din Regulament este îndeplinită si condiția prevăzută de art 9, respectiv să fi trecut 3 luni de la mutare, deoarece, așa cum rezultă din actele dosarului rezultă că minora S. M. V. este născută în Spania unde se află și în prezent, fiind înscrisă în anul școlar 2013/2014 la o școală din Castilla y L. și deci are reședință obișnuită în Spania.
Luarea unei măsuri față de un copil a cărei reședință obișnuită nu se află în țară, de către instanța română ar însemna violarea drepturilor conferite atât de către legile speciale în domeniu, cât și încălcarea convențiilor la care România este parte.
De asemenea, CEDO a statuat în mod constant că problema dreptului privind încredințarea sau reîncredințarea minorilor se decide în lumina legislației statului pe teritoriul căruia se află reședința obișnuită a copilului
Având în vedere că minora locuiește din anul 2005 în Spania,unde autoritatea tutelară poate fi consultată cu mai multă rapiditate, se apreciază că instanța de la reședința obișnuită a părților si copilului, din Spania, are o legătură mai specială cu copilul si este mai bine plasată pentru a soluționa cauza, ceea ce servește interesului superior al copilului
Potrivit art 480 alin 4 din NCPC, dacă instanța de apel stabilește că prima instanță a fost necompetentă, iar necompetența a fost invocată în condițiile legii, va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent, ori, după caz, va respinge cererea ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, Tribunalul urmează să admită apelul, va anula sentința apelată, va admite excepția necompetentei teritoriale a instanței, si va respinge acțiunea și cererea reconvențională ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâtul M. C. Z., domiciliat în SPANIA, Ctra De Sonsoles ,nr.9,portal 7, b.b.AVILA și cu domiciliul procedural ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat O. R., cu sediul în municipiul BUCUREȘTI, ., nr. 10-22, ., etaj 6, . împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 24.10.2014 de Judecătoria B. în contradictoriu cu reclamanta V. E. M., domiciliată în ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale la sediul Cabinetului de Avocat O. S. A., cu sediul în municipiul B., ..3 A, parter.
Anulează sentința apelată si admite excepția invocată din oficiu.
Respinge acțiunea si cererea reconvențională ca inadmisibile.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, A. E. D. | |
Grefier, A. P. |
RED.A.E.D
Tehnored O.R. 4ex/04.03.2015
D f_
J.F.I. V. C.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 1502/2015. Tribunalul BUZĂU | Pensie întreţinere. Hotărâre din 05-06-2015, Tribunalul BUZĂU → |
|---|
