Revendicare imobiliară. Decizia nr. 128/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 3997/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 128/2015
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de către reclamanții R. I. și R. L., ambii cu domiciliul în com. Mînzălești, ., împotriva sentinței civile nr._/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții U. C. domiciliat în B., . A, ., U. A. G. domiciliat în B., cart. Crâng II, .. 1, județul B., U. L. G. - prin curator M. I. domiciliată în comuna Mânzălești, . și M. S. domiciliată în comuna Mânzălești, ., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții R. I. și R. L., personal și asistați de avocat N. Aleodor și intimații M. S., U. C., U. A. G. personal, intimata U. L. G. prin curator M. I..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se identifică intimatul U. C., care prezintă CI . nr._ domiciliat în B., . și intimatul U. A. G. care prezintă CI . nr._ domiciliat în B., cart. Crâng II, .. 1, județul B..
Intimații U. C. și U. A. G. precizează că au cunoștință de cererea de recurs și nu solicită termen în acest sens, că achiesează la întâmpinarea formulată în cauză.
Instanța pune în discuția părților excepția de tardivitate a formulării recursului invocată de către intimați.
Intimații M. S., U. C., U. A. G., U. L. G. prin curator M. I. având cuvântul, precizează că își mențin excepția tardivității formulării recursului, așa cum a fost formulată și motivată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Avocat N. Aleodor, pentru recurenții R. I. și R. L., solicită respingerea excepției tardivității formulării recursului ca neîntemeiată. Astfel arată că la data de 16.01. s-a făcut comunicarea sentinței, la data de 02.02.2015 s-a depus la poștă cererea de recurs.
După deliberare, tribunalul respinge excepția tardivității formulării recursului având în vedere faptul că ultima zi în care recurenții aveau posibilitatea să formuleze recursul, calculată potrivit dispozițiilor procedurale, era data de 02.02.2015, dată la care recursul, conform avizului de transport existent la dosar și atașat plicului, a fost depus la curierat.
Intimata U. L. G., prin curator M. I., solicită incuviințarea probei cu înscrisuri.
Avocat N. Aleodor, pentru recurenții R. I. și R. L., arată că intimații, cât a fost cauza pe rolul instanței de fond au avut această posibilitate, lasă la aprecierea instanței.
Instanța apreciază că această probă nu este concludentă și utilă cauzei, raportat la faptul că există titlul de proprietate care a fost analizat de către instanța fondului și a cărei documentație există la dosar.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, astfel că instanța deschide dezbaterile asupra apelului, dând cuvântul părților, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.
Avocat N. Aleodor, pentru recurenții R. I. și R. L., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, arată că, în ce privește revendicarea, să se admită acest capăt de cerere, apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică, neținând cont nici de faptul că potrivit celor consemnate în raportul de expertiză N. G., există un gard de lemn pe aliniamentul situat între punctele 26-27-28-29 dar între terenul ocupat de 286 mp și restul proprietății nu există decât niște mărăcini amplasați între punctele 5-6, fiind evident că terenul recurenților a format un trup comun, fiind ocupată de către pârâți, în mod abuziv, partea dinspre pârâul Slănic, revendicată în prezenta cauză.
Intimații, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 03.02.2012, reclamanții R. I. si R. L. au solicitat, in contradictoriu cu pârâții URSCAHE C., U. A., U. L. si M. S., obligarea paraților sa le lase in deplina proprietate si pașnica posesie suprafața de aproximativ 350 mp teren situata in com. Manzalesti, ., având ca vecinătăți la N- Paraul Slanic, la S – restul proprietatii lor, E – D. E. si la V – mos. U. Tica (paratii), acaparata de aceștia pe toata lungimea laturii proprietății lor cu care se învecinează, sa se dispună grănițuirea proprietatilor lor pe aliniamentul ce va fi stabilit cu obligarea paratilor sa contribuie in cuantum egal la cheltuielile efectuate cu granituirea, iar in caz de refuz, sa fie autorizați pentru a efectua aceste operațiuni, pe cheltuiala lor cu contribuția pe jumătate a pârâților, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii de chemare in judecata reclamanții au arătat ca, sunt proprietarii imobilului constând in casa de locuit si suprafața de 1750 mp teren aferent casei de locuit, situate in ., imobil pe care l-au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/21.07.1994.
Au menționat ca dreptul de proprietate asupra imobilelor arătate le-a fost transferat de câtre numita T. S., care le-a deținut in proprietate exclusiva, după decesul soțului sau, defunctul T. I., așa cum reiese din Certificatul de moștenitor nr. 486 din 13.06.1994, aceste imobile fiind utilizate drept casa de vacanta de autorii lor, situație de care a profitat autorul paraților din prezenta cauza, care tranzita terenul proprietatea numitei T. S., pentru a avea acces direct la parau, iar pentru ca animalele sa nu distrugă proprietatea lor s-a încercat o protejare a acestora prin aruncarea unor mărăcini pe latura dinspre parau, care ar fi format o protecție.
Au precizat ca, in momentul intrării lor in posesia imobilelor, vânzătoarea le-a specificat atât lor, cat si autorilor paraților, defunctul Urscahe Tica, faptul ca proprietatea lor se întinde pana la Pârâul Slănic, punându-i in vedere numitului U. Tica sa respecte proprietatea pe care din acel moment dumneaei a înțeles sa o înstrăineze.
Au învederat ca au încercat sa aibă o relație fireasca cu parații, la început neexistând probleme in ceea ce privește granița existenta intre proprietăți, proprietatea familiei U. învecinându-se cu proprietatea reclamanților doar pe latura de sud, insa in timp parații au înțeles sa folosească din ce in ce mai des, de mai multe ori creându-le inconveniente in exercitarea dreptului de proprietate.
Au mai arătat ca au solicitata de mai multe ori concursul organelor de politie care au dat curs solicitărilor lor, deplasându-se in teren, însoțiți de specialiști si dorind soluționarea acestui litigiu pe cale amiabila, insa, cu toate acestea parații au înțeles sa treacă in continuare pe terenul lor.
In drept au invocat prevederile art. 480 C.civ., art. 584 si urmat. C.civ., art. 1073 C.civ., art. 1075 si urmat c.civ., art. 555 N.C.civ.
In probațiune au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, expertiza de specialitate, fiind depuse la dosar, in fotocopie, mai multe înscrisuri, respectiv Contract de vânzare-cumpărare nr._/21.07.1994, certificat de atestare fiscala, adeverința, adrese, carte de identitate, certificat de moștenitor nr. 486/13.06.1994, plan de încadrare in zona, Încheiere OCPI, extras de carte funciara.
Cererea a fost legal timbrata, cu taxa de timbru in cuantum de 430 lei si 3,3 lei timbru judiciar.
Parații Urscahe C., U. A., U. L. și M. S. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, având in vedere ca la data la care reclamanții au încheiat contractul de vânzare-cumpărare, suprafața de teren revendicata aparținea in fapt defunctului U. D., acesta fiind proprietar din 1973 – 1985 al unei mori de apa in componenta căreia intra si un iaz pentru alimentarea cu apa a acesteia, iazul întinzându-se pe o lungime de aproximativ 500 m si constituia linia de hotar ce separa proprietatea fostului proprietar G. I. si prundul de gârla aferent Pârâului Slănic.
Au precizat ca, lângă si paralel cu acest iaz exista si încă mai exista un drum comunal care asigura accesul tuturor celor care au proprietățile in acea zona, toate proprietățile situate pe acea parte având ca limita de hotar acest drum.
Au mai arătat ca, urmare a faptului ca fostul proprietar G. I. a decedat, proprietatea acestuia a rămas moștenire fiului acestuia care la rândul sau a încetat din viata iar proprietatea a intrat in posesia soției, T. S., cea care nefiind din partea locului si nelocuind in acea casa nu a știut istoria terenului, încheind contractul de vânzare-cumpărare cu reclamanții fără măsurători prealabile, precizând ca suprafața aferenta imobilului este de 1750 mp, deși in realitate era de 1400 mp, diferența explicându-se prin includerea suprafeței de 350 mp pe care o revendica reclamanții fără ca in prealabil sa se consulte cu moștenitorii lui U. D..
Au susținut ca aceasta suprafața de teren nu i-a aparținut niciodată si nici nu a stăpânit-o vreodată, vânzarea făcându-se cu terenul împrejmuit, linia de hotar de pe lângă iazul cu apa fiind împrejmuita cu un gard de craci uscate ce datează din anul 1973 când defunctul U. D. a construit moara cu apa, gard ce a fost demolat si ars de reclamanți.
Au menționat ca def. U. D. a plătit atât impozit pe venit cat si o taxa anuala in baza căreia a beneficiat de pensie, iar pentru darea in folosința a acestei mori au fost necesare diverse aprobări din partea mai multor instituții, ceea ce demonstrează ca terenul respectiv nu a fost luat cu forța din proprietatea nimănui, la vremea aceea, aceste teren ca si celelalte fiind la dispoziția primăriei, care prin hotărâre a consiliului a decis trecerea lor la statutul de teren agricol, iar cei care au solicitat au fost puși in posesie fără limita de hotar.
Au mai arătat ca def. U. D. deține titlul de proprietate pe o suprafața de 1218 mp, suprafață in care sunt incluși si cei 350 mp revendicați de reclamanți.
Au precizat ca fosta proprietara, T. S. nu a avut niciodată discuții cu def, U. D. pe baza acestui subiect, faptul ca de-a lungul timpului au folosit acel drum comunal, neînsemnând ca au încălcat proprietatea reclamanților.
In probațiune au depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, respectiv Titlu de proprietate nr._/65/12.02.1996, schița, dispoziție de instituire a curatelei pentru Urscahe L. G., cereri, schițe, fisa tehnica, adrese, buletin de recepție si plata, proces verbal de impunere, chitanțe.
In vederea soluționării cauzei instanța a încuviințat pentru pârti proba cu înscrisuri, interogatorii, proba testimoniala cu cate doi martori, declaratiile acestora fiind consemnate si atașate la dosarul cauzei, proba cu expertiza tehnica de specialitate, fiind desemnat expert in cauza dl. C. S., care ulterior a fost înlocuit de dl. M. D., la raportul de expertiza efectuat de acesta pârtile având de formulat obiecțiuni, lucrarea fiind completată de expert, însă părțile au solicitat efectuarea unei alte expertize in prezenta cauza, fiind desemnat expert specialitatea topo – cadastru dl. N. G., lucrare cu privire la care s-au făcut de asemenea obiecțiuni, așa încât instanța a dispus convocarea dl. expert in Camera de Consiliu pentru a răspunde la aceste obiecțiuni, potrivit încheierii din data de 30.09.2014.
Au fost de asemenea solicitate relații de la Administrația Naționala Apele Romane – Direcția Apelor B. I., de la Primăria . documentația ce a stat la baza eliberării Titlului de proprietate invocat de pârâți.
Urmare a materialului probator administrat, prin sentința civilă nr._ pronunțată în ședința publică din 09.12.2014, Judecătoria B. a admis în parte acțiunea formulata de reclamanții R. I. și R. L., în contradictoriu cu pârâții U. C., U. A. G., U. L. G. – prin curator M. I. și M. S., având ca obiect revendicare imobiliară, a consfințit linia de hotar dintre proprietățile limitrofe ale părților, amplasate în ., jud B., pe aliniamentul 16 – 30 – 31 – 32 – 33 – 34 - 6 delimitată cu linia continuă prin planșa nr. 1 anexă la raportul de expertiză topo întocmit de expert M. D., ( fila 63) ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, parații fiind obligați să contribuie in cuantum egal la cheltuielile efectuate cu ocazia grănițuirii, a compensat cheltuielile de judecată și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 286 mp teren.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit disp. art. 555 cod civil proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege, că la art. 560 Cod civil se arată că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligate sa contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, in mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta, că, potrivit art. 563 proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană ce-l deține fără drept iar potrivit art. 480 din Vechiul Cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut in limitele legii și totodată, art. 481 prevede că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
A reținut că, acțiunea in revendicare imobiliară este acțiunea reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar, iar în cauza de față, instanța constată ca reclamanții R. I. si R. L. au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr._ din data de 21.07.1994 autentificat de notariatul de Stat, locuința si terenul aferent in suprafață de 1750 mp situate in com. Manzalesti, ., situata intre vecinii: N – D. E., S- U. Tica, E – Soseaua Buzau, V – Pârâul Slănic.
In cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare se prevede ca suprafața de teren a fost dobândită prin moștenire de la defunctul soț G. I. iar din Certificatul de moștenitor nr. 486 din 13.06.1994 eliberat de Notariatul de stat reiese ca numita T. S. este moștenitoarea def. G. I., iar din masa succesorala rămasa de pe urma acestuia face parte si suprafața de teren de 1750 mp teren construcții, teren dobândit prin înzestrare de la părinții G. I. si A..
Reclamanții au înscris la Cartea funciara terenul achiziționat, astfel cum reiese din Încheierea nr._ aflata la fila 55 din dosar.
Potrivit Titlului de proprietate nr._/65 din 12.02.1996 def. U. D. i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 3 ha si 8900 mp teren, pe raza com. Manzalesti, ., in aceasta suprafața de teren fiind inclusa si suprafața de teren din intravilan de 2668 mp.
Din răspunsurile la interogatoriile luate de către instanța, reclamanții au recunoscut ca la momentul achiziționării terenului prin contractul de vânzare cumpărare, acesta era împrejmuit, existând un gard de mărăcini care separa terenurile, gardul care separa cele doua proprietăți existând pe acel amplasament dintotdeauna, iar pe terenul revendicat de către reclamanți a existat anterior un drum comunal pe care se circula la moara aparținând def. U. D..
Din declaratiile martorului U. D. instanța de fond a reținut că reiese ca terenul reclamanților se învecinează cu drumul care ducea la moara, drum paralel cu proprietatea, iar pese acest drum era un iaz care ducea la moara, declarația coroborându-se atât cu răspunsurile la interogatoriu date de către reclamanta R. L. cat si cu declaratiile date de martorul M. R. D., aceasta arătând ca terenul reclamanților se învecinează cu parații, in trecut existând o moara funcționala iar drumul de acces era circulat, in prezent fiind stăpânit de parați, terenul reclamanților fiind împrejmuit, iar când l-au cumpărat nu era si bucata de teren revendicata.
S-a reținut că, din declarația martorului D. D. E. reiese ca terenul achiziționat de reclamanți era împrejmuit la momentul achiziționării, intre parți existând un conflict, deoarece parații au refuzat sa-si retragă gardul pentru ca si reclamanții sa aibă acces la Râul Slanic, martora arătând ca anterior acolo exista un drum de acces la moara, parte din terenul revendicat identificându-se cu vechiul drum de acces, care in prezent nu mai este folosit ca drum de acces iar din înscrisurile depuse la dosar reiese ca autorul paraților a deținut o moara de apa, pe terenul revendicat in prezenta cauza fiind calea de acces la moara.
Instanța fondului a reținut că faptul că terenul reclamanților era împrejmuit cu gard, din mărăcini, vechi de peste 30 de ani, reiese si din expertizele efectuate in cauza, expertul M. D. arătând ca intre punctele 16 – 30 Anexa la raportul de expertiza, limita dintre proprietăți fiind marcata de un rând de tufăriș precum si de o evidenta diferență de nivel de-a lungul liniei dintre cele doua puncte.
S-a mai reținut că, expertul N. G. a arătat ca pe aliniamentul dat de punctele de contur 2-3-4-5 de pe schita anexa la raportul de expertiza exista un gard care are vechimea de peste 30 de ani, iar pe aliniamentul dat de punctele de contur 5-6 există un gard de mărăcini care datează dinaintea anului 1994 pe același amplasament, expertul precizând ca proprietatea paraților este împrejmuita in totalitate, inclusiv in zona in litigiu, cu gard vechi asupra căruia nu se poate identifica nici o modificare, terenul revendicat in prezenta cauza fiind identificat de către expertul M. D. ca fiind in suprafața de 284 mp, situat intre punctele 16 –30-23-22-21-J-17-16, teren ce este inclus in documentația cadastrala a reclamanților dar si in Titlul de proprietate al paraților.
Potrivit acestui raport de expertiză, a reținut instanța de fond, reclamanții stăpânesc suprafața de 1493 mp, fiind cu 257 mp mai mica decât suprafața înscrisa in contractul de vânzare-cumpărare, iar parații stăpânesc suprafața de 2488 mp, cu 180 mp mai puțin decât suprafața înscrisa in titlul de proprietate.
Astfel, coroborând concluziile expertizei, cu înscrisurile depuse, cu răspunsurile la interogatorii și depoziția martorilor, instanța a reținut faptul că pârâții nu au acaparat vreo suprafață de teren din cel aparținând reclamanților, încă de la momentul dobândirii imobilului reclamanții posedând o suprafață mai mică de teren, iar nu întreaga suprafață din contract, rezultând și faptul că, prin construirea de către pârâți a gardului despărțitor, aceștia nu au ocupat vreo porțiune din terenul reclamanților, vechiul gard, din mărăcini, existând acolo încă dinainte de cumpărarea de către reclamanți a terenului, situație rezultată din declarația martorilor, constările expertului, planșele foto, și chiar recunoașterea reclamanților, la interogatoriu.
Mai mult, astfel cum au recunoscut părțile din prezenta cauza, terenul revendicat de către reclamanți nu a fost posedat niciodată de către aceștia, parații fiind posesorii terenului și dețin la momentul de față suprafața de teren așa cum aceasta era împrejmuita la momentul dobândirii de la vânzători.
La momentul cumpărării de către reclamanți a suprafeței de teren delimitată de terenurile vecine ce aparțin pârâților - anul 1994, aceștia ar fi trebuit să procedeze la măsurarea efectivă a suprafeței, lămurind astfel dacă aceasta corespunde celei din actele de proprietate deținute de înstrăinători în condițiile în care pârâții nu au efectuat nici un act de acaparare a vreunei suprafețe vecine, astfel încât să dea naștere vreunei pretenții în revendicare din partea vecinilor.
Singurul element cert, a reținut instanța de fond, este diferența dintre suprafața ce rezultă din actele de proprietate și suprafața efectivă din teren pentru fiecare din părți, și faptul că reclamanții posedă o suprafață mai mică decât cea din actele de proprietate, dar și pârâții posedă o suprafață mai mica decât cea din actele lor de proprietate, acest singur element probatoriu cert-neconcordanța dintre suprafața din acte și cea reală a terenurilor învecinate, în lipsa altor probe certe din care să rezulte uzurparea-modificarea împrejmuirilor sau a laturilor, ocuparea fără drept a unei porțiuni de teren - neputând face proba indubitabilă a uzurpării iar concluzia potrivit căreia singura explicație a diferenței dintre suprafața din acte și cea reală, nu poate fi decât acapararea suprafeței vecine de teren de către pârâți, ar fi o simplă supoziție care nu s-ar întemeia pe nici o probă.
S-a reținut de asemenea că, reclamanții au susținut că în cauză se impune compararea de titluri, întrucât titlurile de proprietate ale părților provin de la autori diferiți, pentru a se stabili dacă se poate acorda preferință vreunuia dintre acestea pentru excedentul de proprietate descoperit cu ocazia efectuării expertizei în cauză însă instanța reține că din probele administrate reiese faptul că titlul de proprietate al reclamanților, pentru suprafața de teren de 284 m.p., îl constituie contractul de vânzare – cumpărare autentificat notarial sub nr._/21.07.1994, că pe de altă parte, vânzătoarea acestei suprafețe de teren, T. L., a dobândit acest teren prin moștenire de la defunctul sau soț, G. I., care l-a dobândit prin înzestrare de la părinții săi, așa cum se menționează ion Certificatul de moștenitor nr. 486/13.06.1994 și așa cum reiese din adresa emisa de Primăria Manzalesti, terenul aparținând reclamanților nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, acesta nefiind inclus in CAP.
In ceea ce privește titlul paraților, instanța a constatat că acesta este reprezentat de Titlul de proprietate nr._/65 din data de 12.02.1996 care cuprinde si aceasta suprafață de teren, că documentația ce a stat la baza eliberării acestui Titlu a fost depusă la dosar de către Primăria . condițiile în care titlurile parților provin de la autori diferiți, in practica judiciara s-a stabilit ca, in cazul acțiunii in revendicare sa se compare intre ele drepturile autorilor de la care provin cele doua titluri, urmând a câștiga acea parte care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil.
În aceste condiții s-a apreciat că, instanța nu poate retine acapararea reclamanților, potrivit căreia, Titlul cu data cea mai veche are câștig de cauza, având in vedere ca titlul paraților a fost emis ulterior titlului lor.
Instanța a apreciat că, nu poate retine nici apărarea reclamanților potrivit căreia parații nu au putut sa justifice menționarea in acest titlu a suprafeței de teren de 1000 mp in plus fata de suprafețele de teren cu care au intrat in fostul CAP, aceasta suprafața nefiind validata de Comisia de fond funciar, având in vedere ca Titlul paraților nu a fost anulat și a constatat ca Hotărârea de validare menționata de reclamanți privește suprafața de 2,79 ha, iar Titlul de proprietate este emis pentru suprafața de 3,89 ha.
Instanța a apreciat ca, din actele de înscrisele in CAP, reiese ca autorul paraților a deținut aceste suprafețe de teren., si, chiar daca acestora li s-ar fi reconstituit mai mult decât li s-a validat de câtre Comisie, nu s-a determinat cu certitudine ca exact suprafața de teren revendicata in prezenta cauza ar fi cea care a fost atribuita paraților in plus.
Coroborând aceste aspecte cu faptul că, din niciuna dintre declarațiile martorilor, nu a reieșit că reclamanții ar fi stăpânit în fapt tot excedentul identificat, ci mai mult, martorii arătând că, niciodată reclamanții nu au folosit acest teren, instanța a apreciat că revendicarea de către reclamanți a unei suprafețe de teren aflate în folosința pârâților este nejustificată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea celor două proprietăți, instanța a apreciat că acesta este întemeiat, de vreme ce, până în momentul de față, între părți nu a intervenit un acord referitor la limita dintre proprietățile lor, impunându-se ca aceasta să fie stabilită de către instanță și având în vedere întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța a apreciat că linia de hotar propusă de expertul tehnic M. D. pe aliniamentul 16 – 30 – 31 – 32 – 33 – 34 - 6 delimitată cu linia continuă prin planșa nr. 1 anexă la raportul de expertiză topo, ( fila 63) ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, corespunde cel mai bine situației din teren și actelor de proprietate ale părților, paratei fiind obligați sa contribuie in cuantum egal la cheltuielile efectuate cu ocazia grănițuirii.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a constatat că, deși capătul de cerere privind revendicarea imobiliară este neîntemeiat, cel privind grănițuirea proprietăților urmează a fi admis, situație în care, potrivit dispozițiilor legale expuse, cheltuielile sunt suportate de părți în cote egale, astfel încât, având in vedere si concluziile parților, a compensat cheltuielile judiciare efectuate de parți.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții R. I. și R. L. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând în temeiul art. 304, pct. 7, 8, 9, C.P.C., raportat la art. 312, al. 3, teza I - a C.P.C. admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurată, iar pe fond admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată cu toate consecințele de rigoare, urmând a se dispune obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 286 m.p., așa cum a rezultat din măsurători, respectiv să le lase în proprietate și posesie suprafața aflată între punctele 5-6-36-35-29-28-27-26-5 din planul de situație al terenurilor amplasate în comuna Mânzălești, ., conform raportului de expertiză alcătuit în cauză de către dl. expert N. G.; grănițuirea proprietăților lor conform aceluiași raport de expertiză, pe aliniamentul situat între punctele 2-3-4-5-26, iar dacă se va aprecia că pârâții dețin teren și în partea de vest a proprietății lor urmând a se dispune grănițuirea cu acest teren pe aliniamentul situat între punctele 35-29.
Susțin că, urmează a fi obligați pârâții să contribuie în mod egal la edificarea gardului dintre proprietăți, după obiceiul locului, iar în caz de refuz al pârâților să fie autorizați ei să efectueze edificarea gardului urmând ca pârâții să le achite jumătate din aceste cheltuieli.
Au solicitat de asemenea, ca în temeiul art. 304, indice 1, C.P.C. să fie examinată cauza sub toate aspectele de nelegalitate și netemeinicie și să fie obligați intimații la plata cheltuielilor de judecată efectuate de ei în fața tuturor gradelor de jurisdicție.
Referitor la primul motiv de modificare a hotărârii recurate, consideră că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinzând, de asemenea motive străine de natura pricinii, așa cum vor arăta în continuare, fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 304, pct. 7 C.P.C.
Apreciază că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății si a schimbat natura si înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia, fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 304, pct. 8 C.P.C
Au solicitat a se avea în vedere, ca motiv de nelegalitate care atrage modificarea în tot a acestei hotărâri, și pe acela prevăzut de art. 304, pct. 9, respectiv hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului au susținut că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată au solicitat în contradictoriu cu pârâții obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de aproximativ 350 m.p., situat în corn. Mînzălești, ., cu următoarele vecinătăți: - la N - Pîrîul Slănic; - la S - restul proprietății mele;- la E - D. E.; - la V - moșt. U. T., grănițuirea proprietăților lor, situate în corn. Mînzălești, ., urmând să se stabilească linia de hotar, conform actelor de proprietate pe care le dețin, solicitând totodată obligarea pârâților, să contribuie în cuantum egal, la cheltuielile efectuate cu ocazia grănițuirii, după obiceiul locului, pe amplasamentul stabilit de instanță, iar în caz contrar, să fie autorizați pentru a efectua aceste operațiuni, pe cheltuiala pe jumătate a pârâților.
În motivarea cererii au arătat și dovedit faptul că, sunt proprietarii unui imobil constând în casă de locuit și suprafața de 1.750 m.p. teren aferent casei de locuit, situate în corn. Mînzălești, ., imobil pe care l-au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare" autentificat sub nr._/21.07.1994.
Au menționat faptul că dreptul de proprietate asupra imobilelor arătate mai sus le-a fost transmis de către numita T. S., care le-a deținut în proprietate exclusivă, după decesul soțului său, defunctul T. I., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 486 din 13 iunie 1994, aceste imobile fiind utilizate drept casă de vacanță de autorii lor, situație care a profitat autorului pârâților care tranzita terenul proprietatea numitei T. S., pentru a avea acces direct la pârâu, iar pentru ca animalele să nu distrugă proprietatealor s-a încercat o protejare a acestora prin aruncarea unor mărăcini care ar fi format o protecție.
Au încercat să aibă o relație firească cu vecinii, însă pârâții, cu rea credință, au înțeles să le cotropească o suprafață de 286 m.p. încălcându-le dreptul de proprietate și creându-le reale inconveniente în exercitarea acestuia și deși în decursul anilor s-au încercat soluții de mediere, autoritățile dând curs solicitărilor lor, trimițând reprezentanți în teren, care au verificat actele și au pus în vedere pârâților să respecte dreptul lor de proprietate, oferindu-le concursul în vederea lămuririi definitive a acestei situații și sugerându-le să încerce să evite căile litigioase, s-a ajuns în situația actuală.
Precizează că, urmează a se avea în vedere faptul că deși instanța de fond constată, că aceștia au dobândit în anul 1994, în mod legal, dreptul de proprietate asupra terenului intravilan in suprafață de 1750 m.p. a reținut în mod greșit, fără {a exista un suport probator în acest sens, faptul că pe terenul revendicat ar fi existat, anterior, un drum comunal pe care se circula la o moara aparținând defunctului U. D., moară care actualmente nu mai există.
Susțin că, interpretând greșit probatoriile administrate în cauză și dând eficiență exclusivă depozițiilor martorului pârâților în sensul că terenul reclamanților s-ar fi învecinat cu drumul care ducea la moară, drum paralel cu proprietatea, prima instanță a înlăturat fără nici o justificare probatoriile acestora, care atestă faptul că terenul cumpărat de către aceștia se învecina cu apa neexistând un drum pe acolo trecând doar apa care alimenta moara și care s-a retras prin anii 1970.
De asemenea, instanța de fond a schimbat înțelesul relatărilor martorei M. R. D., reținând în mod greșit faptul că terenul reclamanților ar fi fost împrejmuit și lipsit de bucata de teren revendicată pe care au cumpărat-o. în condițiile în care toate probatoriile administrate în cauză confirmă situația reală din teren, respectiv faptul că pe acea latură era doar o protecție de mărăcini cum e și în prezent și mai mult decât atât, faptul că din înscrisurile depuse la dosar reiese că autorul pârâților a deținut o moară de apă, nu poate conduce la concluzia „categorică a primei instanțe" în sensul că „pe terenul revendicat în prezenta cauză era calea de acces la moară ".
Urmează astfel a se observa faptul că motivarea instanței în sensul existenței acestui „drum comunal pe care se circula la moara aparținând defunctului U. D." nu este confirmată de nici un document oficial al autorităților locale, al Apelor Române, sau al instituțiilor care administrează și au evidența drumurilor și podurilor și consideră că prima instanță a interpretat greșit actul dedus judecății si probatoriile administrate în cauză, atunci când a reținut faptul că „ pârâții nu au acaparat vreo suprafață de teren din cel aparținând reclamanților încă de la momentul dobândirii imobilului posedând o suprafață mai mică de teren iar nu întreaga suprafață din contract" ignorând faptul că pârâții dețin în fapt mai mult teren decât în actele de proprietate.
De asemenea, instanța de fond a scapat din vedere, în mod intenționat, faptul că deja „celebrul gard" despărțitor al proprietăților acestora nu a fost niciodată un gard în adevăratul sens al cuvântului, ci doar o grămadă de mărăcini care împiedicau animalele să distrugă proprietatea încercându-se o protejare pe latura dinspre pârâu de pătrunderea animalelor spre interiorul proprietății lor.
Referitor la acesta suprafață de teren de 286 m.p. revendicată, aceasta este ocupată în mod abuziv și tendențios de pârâți pentru a împiedica accesul lor la pârâul Slănic cu care ar trebui să se învecineze pe latura de nord a proprietății lor, așa cum rezultă în mod evident din actele lor de proprietate.
Mai mult decât atât, fiind formulată o acțiune în revendicare, au dovedit faptul că titlul reclamanților este mai bine caracterizat, mai vechi decât titlul invocat de pârâți, au făcut dovada originii dreptului lor de proprietate, precum și faptul că pârâții le-au încălcat atributul posesiei.
In ceea ce privește posesia urmează a se observa faptul că aceasta a fost recunoscută de pârâți în totalitate, astfel că aceștia sunt proprietarii neposesori care au la dispoziție acțiunea în revendicare. In ceea ce privește dreptul acestora de proprietate susțin că, urmează a se avea în vedere faptul că a fost dovedit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul_ din 21.07.1994 la fostul Notariat de Stat B..
In baza acestui titlu aceștia au în proprietate
suprafața de 1.750 m.p., teren situat în corn. Mânzălești, ., între vecinii: nord - D. E., sud - U. T., est - Șoseaua B. - Lopătari, vest - Pârâul Slănic, iar în momentul de față dețin în patrimoniu dreptul de proprietate asupra acestui teren, dar nu-și pot exercita și atributul posesiei decât parțial, întrucât suprafața de 286 m.p. este ocupată de pârâți.
Originea dreptului de proprietate este menționată în contractul de vânzare cumpărare, terenul fiind moștenit de la cea care le-a transmis în patrimoniu dreptul de proprietate de la defunctul soț al acesteia, conform certificatului de moștenitor nr. 486 din 13.06.1994 emis de fostul Notariat de Stat Local Onești, jud. Bacău, locul decesului defunctului G. I., certificatul fiind depus la dosarul cauzei iar prin comparație cu dreptul lor de proprietate ale cărei origini l-au dovedit, pârâții au depus titlul de proprietate nr._ din 12.02.1996, titlu emis ulterior contractului lor, acesta fiind un argument în plus pentru veridicitatea titlului ce-l dețin.
Referitor la titlul de proprietate al pârâților susțin faptul că, aceștia nu au putut să justifice originea dreptului de proprietate, mai precis nu au putut să justifice menționarea în acest titlu a celor 1.000 m.p. în plus față de suprafețele de teren cu care au intrat în fostul C.A.P și în mod surprinzător prima instanță a înlăturat toate aceste probe evidente, iar cu prilejul comparării titlurilor părților ajunge la o concluzie care contravine oricăror principii de drept, în sensul că deși titlul pârâților a fost emis ulterior titlului lor, deși titlul pârâților este emis pentru o suprafață de teren mai mare decât cea validată de către Comisia Locală de Fond Funciar, aceasta nu va putea reține apărarea potrivit căreia titlul cu data cea mai veche are câștig de cauză.
Prima instanță, arată recurenții, nu a ținut cont de faptul că analizând cererea de intrare în C.A.P., Registrul Agricol, cât și cererea de reconstituire a dreptului de proprietate se putea observa faptul că pârâții sau autorul acestora nu au avut niciodată cei 1.000 m.p. teren care a fost trecut în plus în titlul de proprietate și nici nu au cerut să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru acest teren și așa cum rezultă si din adresa nr. 2191/09.07.2014, emisă de Primăria Comunei Mînzălești, jud. B., pârâții nu au avut niciodată în proprietate suprafața de 1000 m.p., această suprafață nefiind validată de Comisia Locală Mânzălești.
Au susținut că, din evidențele aflate la dispoziția Primăriei Mânzălești rezultă că defunctul U. St. D. a avut în proprietate ,,la . de 2,79 ha, însă titlul i-a fost eliberat pentru suprafața de 2,89 ha trecându-se în plus 1000 m.p., deși, așa cum au arătat, această suprafață nu a fost validată de Comisie.
Susțin că, apărarea pârâților, preluată întru-totul de către instanța de fond, preluată ca motivare pentru respingerea cererii lor de revendicare, conform căreia titlul acestora nu a fost atacat de către ei, apreciază că, nu are nici un fundament, în măsura în care ei au dovedit că titlul lor este mai vechi și mai bine caracterizat, situație în care nu aveau nici un motiv pentru a face o cheltuială în plus și un proces nou pentru a lămuri situația titlului lor, aceasta fiind obligația celor două Comisii de fond funciar.
Mai mult decât atât, susține că, urmează a se avea în vedere faptul că prima instanță a ignorat toate relațiile oficiale oferite de către autoritățile statului, neținând cont nici de mențiunile din adresa eliberată de Primăria Comunei Mânzălesti, din care rezultă că terenul cumpărat de subsemnații nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, fiind evident că nu s-a făcut nici o operațiune de reconstituire a dreptului de proprietate peste terenul cumpărat de ei.
De asemenea, urmează a se avea în vedere faptul că aceeași instanță nu a dat importanță nici faptului că pârâții nu au putut depune un plan de amplasament și delimitare a imobilului efectuat de Comisia Locală Mânzălesti, nici adresei comunicată de Administrația Națională Apele Române din care se poate observa faptul că terenul revendicat nu se suprapune peste terenul aflat în administrarea acestei instituții, astfel că nu au fost dovedite nici apărările conform cărora pe terenul revendicat ar fi fost un drum de trecere, sau ar fi trecut un curs de apă.
Arată că, deși cele susținute de reclamanți au fost dovedite și prin adresa Primăriei Comunei Mânzălesti, care arată că în zona respectivă nu a existat niciodată un drum, prima instanță își întemeiază în cea mai mare parte respingerea cererilor lor, pe existența acestui drum comunal pe care s-ar fi circulat la moara aparținând autorului pârâților.
In ceea ce privește situația de fapt a celor două proprietăți, arată că, urmează a se avea în vedere faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică, neținând cont nici de faptul că potrivit celor consemnate în raportul de expertiză întocmit de expert N. G., există un gard de lemn pe aliniamentul situat între punctele 26-27-28-29, dar între terenul ocupat de 286 m.p. și restul proprietății nu există decât niște mărăcini amplasați între punctele 5-6, fiind evident că terenul lor a format un trup comun, fiind ocupată de către pârâți, în mod abuziv, partea dinspre Pârâul Slănic, a cărei revendicare au solicitat-o.
Referitor la motivarea instanței în sensul că pârâții nu ar fi acaparat vreo suprafață de teren din acel care le aparține, neconcordanța dintre suprafața din acte și cea reală a terenurilor învecinate neputând face proba indubitabilă a uzurpării întrucât aceștia nu ar fi dovedit momentul cotropirii, arătă că această cotropire s-a produs în mod viclean, profitând de absența autorilor lor sau a acestora de la domiciliu, când pârâții au început să-și extindă accesul pe terenul lor, cu motivația inițială că vor numai să treacă cu vitele spre locul de pășunat sau spre pârâu, însă ulterior, aceștia au refuzat să mai părăsească acest teren.
In această situație consideră că instanța de fond a greșit atunci când a apreciat că revendicarea de către reclamanți a unei suprafețe de teren aflate în folosința pârâților este nejustificată, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâților să ne lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 286 m.p. teren în condițiile în care ansamblul probator administrat în cauză justifica pe deplin cererea noastră.
In ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților părților urmează a se observa faptul că instanța încearcă să creeze o aparență de echitabilitate prin hotărârea pronunțată în cauză, în sensul că ar admite acest capăt de cerere, însă în realitate nu se poate vorbi de o admitere a cererii în grănițuire în condițiile în care consfințește linia de hotar dintre proprietățile limitrofe ale pârtilor pe aliniamentul 16-30-31-32-33-34-6, delimitată cu linia continuă prin Planșa nr. 1, anexă la Raportul de expertiză topo întocmit de expert M. D., atribuindu-le astfel pârâților terenul proprietatea lor.
În aceste condiții, față de cele expuse mai sus apreciază că prima instanța a încălcat legea atunci când a respins solicitările lor sub toate capetele de cerere și singura soluție legală este aceea de admitere a recursului formulat, cu obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care se va admite modificarea în tot a hotărârii.
In termen legal intimații U. C., U. A. G., M. S. și U. L. G. prin curator M. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca tardiv întrucât a fost depus după expirarea celor 15 zile, respectiv pe data de 03.02.2015, data limita fiind 31.01.2015, întrucât înștiințarea atât a reclamanților cât și a pârâților a fost pe data de 16.01.2015, sub semnătura, recursul fiind înregistrat la tribunal pe data de 06.02.2015.
Raportat la fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca fiind nelegal și netemeinic, fără suport juridic si legal la nici unul din motivele invocate.
Urmează a constata că hotărârea pronunțată de prima instanța este corectă și bine fundamentată pe probe și să se dispună punerea în aplicare în tot ceea ce a hotărât instanța.
Au solicitat a se respinge capătul de cerere privind grănițuire solicitata de reclamanți pe aliniamentul situat intre punctele 2,3,4,5,26, întrucât pe acest aliniament instanța a admis grănițuirea in baza expertizei efectuata de expert M. D., aliniament care se suprapune cu aliniamentul expertului N. G., numai că notațiile aliniamentului expertului M. D. sunt diferite, pe aliniamentul 35-29 neînvecinându-se cu R. I. pe acea latura.
Consideră ca prin această solicitare reclamanții au încercat sa inducă instanța in eroare știind ca prima instanța a admis granituirea in baza primei expertize, reclamantul făcând această solicitare în baza celei de-a doua expertiză bazându-se pe faptul ca instanța nu va sesiza acest lucru iar reclamanții vor fi scutiți de cheltuielile de judecata întrucât instanța va dispune compensare cheltuielilor financiare intre părți.
Au solicitat de asemenea obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata efectuate de parați si să constate ca de 3 ani de zile sunt purtați pe drumuri de către reclamanți care in mod nejustificat pe cai ilegale, au încercat sa intre in posesia unui teren pe care nu l-au avut niciodată in posesie.
Mai mult, în plângerea formulata li s-au adus acuzații foarte grave potrivit cărora i-au amenințat cu moartea, acuzații ce nu au putut fi probate in instanța la solicitarea lor, au fost întrebați când s-a întâmplat, când au fot amenințați cu moartea răspunsul reclamantei R. L. fiind: o data in martie si o data in aprilie 2012, in condițiile in care au formulat plângerea pe 03.02.2012.
Susțin că, urmează a fi analizate răspunsurile pe care reclamanții le-au dat la interogatoriu, potrivit cărora au recunoscut ca la cumpărarea imobilului acesta a fost împrejmuit cu gard pe toate laturile si ca suprafața de teren pe care o revendica de 350 m pătrați se situa in afara proprietății împrejmuite si în acest context cum probează ca au fost lăsați sa treacă cu animalele pe pământul lor
Au solicitat a se analiza planșa numărul 3 si 4 din planul topografic din care se constată existenta topografica a drumului vechi si existenta clădirii morii de apa si gârla morii ce alimenta aceasta moara cu apa, toate acestea fiind vehement negate de către reclamanți.
Au precizat că, gârla morii separa cele 2 proprietăți întrucât trecea chiar pe lângă gardul dintre cele doua proprietăți grănițuit de prima instanța, iar din lipsa de argumente si elemente probatorii, reclamantul R. I. recurge la un procedeu ilegal și anume întocmirea cărții funciare în timpul derulării procesului act ce contravine Ordinului 634/13.10.2006 si Ordinul 700/ 09.07.2014 potrivit cărora pentru o suprafața de teren aflata in litigiu cartea funciara se întocmește numai după sentința definitiva data de instanța .
In acest context R. I. apelează la serviciile expert asistent O. M. si fără a-i consulta a întocmit documentația cadastrala cotropind din proprietatea defunctului U. ST. D., suprafața aflată în litigiu si ulterior a folosit-o in instanța ca element probatoriu pe baza căruia reclamantul își aroga dreptul de proprietar al unei părți din proprietatea defunctului U. ST. D. .
Partea reclamanta solicita instanței expertiza topo care se executa in mod corect cu aparatura moderna, cu elemente de profunzime ce au contribuit la clarificarea situației și pentru ca raportul expertizei nu le-a fost favorabil reclamanții solicita o noua expertiza topo pe cont propriu pe motive netemeinice, conform căruia expertul M. D. a fost însoțit pe teren doar de partea parata deși expertul M. D. prin fotografiile clare depuse la dosar a consfințit prezenta ambelor parți pe teren. Instanța de fond aprobă solicitarea si numește ca expert pe N. G., expert care îl ia ca asistent pe domnul inginer O. M. cel care întocmește cartea funciara a reclamantului in condiții ilegale si neoportune deci făcând parte din proces din partea reclamanților si care prin lucrarea sa a contopit suprafața defunctului U. ST. D., suprafată aflată in litigiu, în acest fel partea reclamantă vrând să se asigure că cea de-a doua expertiză le va fi favorabilă .
Arată că, au depus obiecții in acest sens, expertul N. G. fiind chemat în camera de consiliu și în final instanța fondului înțelegând să se pronunțe in baza expertizei lui M. D. precizând ca aceasta este completa si cu elemente de profunzime și întrucât cele doua expertize nu l-au favorizat pe reclamant, acesta a solicitat prin instanța documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate al defunctului U. ST. D. de la Primăria Manzalesti
Primăria Manzalesti, se arată în întâmpinare, înțelege prin aceasta documentație doar procesul verbal nr. 33/18.04.1991 care conține doar suprafețele de pământ cu care s-a intrat in C.A.P. evitând in mod intenționat sa evidențieze ca in registrul agricol existau si alte suprafețe pe care defunctul U. ST. D. le-a dobândit pana la data punerii in posesie si eliberării titlului de proprietate, condiții în care urmează a se observa ca titlul de proprietate al defunctului U. D. totalizează o suprafața totala de 3,89 ha si nu 2,89 ha cum eronat a dorit sa evidențieze Primăria iar suprafața totala înscrisa in registrul agricol este de 4,89 ha, sens în care vor depune o copie a acestui registru la dosar, acel plus de 1000 m.p a fost pus în evidență de Primărie doar prin persoana doamnei secretare si nu întreaga comisie locala, acest lucru dovedind reaua credința manifestata fata de ei si in același timp dorința arzătoare de a-1 ajuta pe reclamant.
Arată de asemenea că, au solicitat la instanța de fond procesul verbal si copie de pe actele care au stat la baza punerii in posesie a titlului de proprietate, iar Primăria Manzalesti prin persoana doamnei secretare a răspuns ca nu deține acest proces verbal care reprezintă actul de bază si ce privește punerea in posesie,
Susțin că, originea dreptului de proprietate este justificat prin prezenta acelui proces verbal de punere in posesie, iar acei 1000 m pătrați evidențiați ca fiind in plus reprezintă doar un pretext nejustificat sugerând părții reclamate sa atace titlul de proprietate iar în adresa nr. 2191/09.07.2014 Primăria Manzalesti nu face referire la posesia sau neposesia celor 1000 m pătrați si nici nu face referire la validarea sau invalidarea de către Comisia locala a acelei suprafețe de 1000 mp, astfel că, sunt doar neadevăruri pentru ca în întregul proces, reclamanții au recurs numai la neadevăruri.
Se arată în acest sens că, în urma investigațiilor făcute de D.N.A B. au fost înștiințați verbal de către comisarul sef care se ocupa de caz ca titlul de proprietate al defunctului U. ST. D. este perfect legal si ca acel plus de 1000 m pătrați sugerat de Primărie nu există fiind doar o sugestie a acesteia deci nu sunt motive din acest punct de vedere sa se solicite anularea titlului de proprietate, că la solicitarea D.N.A a unei copii după Registrul Agricol pe numele defunctului G. I. a rezultat faptul ca la numele acestuia figurează că imobilul vândut de T. S. lui R. I. are o suprafața de 14 ari adică 1400 m pătrați si nu 1750 mp evocați in actul de vânzare-cumpărare, de aici rezultând că acei 350 m pătrați pe care-i revendica R. I. au fost adăugați în mod nejustificat si cu complicitatea Primăriei Manzalesti de T. S. in certificatul de moștenitor pe care aceasta l-a obținut la data de 13.06.1994 urmând ca pe data de 21.07.1994 sa vândă acest imobil lui R. I., aspect care este in curs de cercetare de către D.N.A B..
In sensul celor prezentate mai sus urmează a se solicita copie de pe registrul Agricol pe numele lui G. I. de la Primăria Manzalesti, defunctul G. I. fiind cel de la care T. S. a preluat moștenire imobilul pe care l-a vândut.
Au precizat ca limita de hotar dintre R. I. si defunctul Urscahe ST. D. cea stabilita de prima instanța prin grănițuire este argumentata prin însăși existenta unor înscrisuri depuse la dosar cu nr.4168/20.04.134 si nr. 397/03.03.1936 ce atestă că, gârla morii ce separă, cele doua proprietăți datează din perioada datată în înscrisuri nemodificându-si traseul decât o data cu închiderea morii, adică după 1986, terenul aferent gârlei morii a intrat in posesia si folosirea defunctului U. ST. D. conform titlului de proprietate.
Solicită respingerea recursului declarat de reclamanți ca fiind neintemeiat, nefondat lipsit de argumente și fondat pe neadevăruri dovedite de ei cu înscrisuri si dovezi si solicită instanței de control judiciar să constate ca in urma celor doua expertize s-a precizat ca nu exista contopire de teren a paraților din proprietatea reclamanților, lucru consemnat si de prima instanța, să ia act de implicarea Primăriei Manzalesti in acest proces nu pentru a clarifica situația dintre cele doua parți ci in mod vădit pentru a-l favoriza pe reclamantul R. I., aspect ce este in curs de cercetare de către D.N.A B..
Au solicitat a fi obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecata si la plata unei daune morale de 10.000 lei pentru acuzațiile neprobate aduse la adresa părții parate, respingerea recursului declarat de reclamanți, respingerea granițuirii solicitată deoarece pe acel aliniament prima instanța a admis grănițuirea in baza expertizei efectuate de expert M. D. si nu de expert N. G., cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecata.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a normelor legale incidente, Tribunalul constată că este temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății reclamanții R. I. si R. L. au solicitat, in contradictoriu cu pârâții Urscahe C., U. A., U. L. și M. S., obligarea paraților sa le lase in deplina proprietate si pașnica posesie suprafața de aproximativ 350 mp teren situata in com. Manzalesti, ., având ca vecinătăți la N- Paraul Slanic, la S – restul proprietatii lor, E – D. E. si la V – mos. U. Tica (paratii), acaparata de aceștia pe toata lungimea laturii proprietății lor cu care se învecinează, sa se dispună grănițuirea proprietatilor lor pe aliniamentul ce va fi stabilit cu obligarea paraților sa contribuie in cuantum egal la cheltuielile efectuate cu granituirea, iar in caz de refuz, sa fie autorizați pentru a efectua aceste operațiuni, pe cheltuiala lor cu contribuția pe jumătate a pârâților, cu cheltuieli de judecată.
În urma materialului probator administrat, prin sentința a cărei recurare se solicită Judecătoria B. a admis în parte acțiunea formulata de reclamanții R. I. și R. L., în contradictoriu cu pârâții U. C., U. A. G., U. L. G. – prin curator M. I. și M. S., având ca obiect revendicare imobiliară, a consfințit linia de hotar dintre proprietățile limitrofe ale părților, amplasate în ., jud B., pe aliniamentul 16 – 30 – 31 – 32 – 33 – 34 - 6 delimitată cu linia continuă prin planșa nr. 1 anexă la raportul de expertiză topo întocmit de expert M. D., ( fila 63) ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, parații fiind obligați să contribuie in cuantum egal la cheltuielile efectuate cu ocazia grănițuirii, a compensat cheltuielile de judecată și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 286 mp teren.
Prin apelul formulat reclamanții R. I. și R. L. au criticat sentința
pentru nelegalitate și netemeinicie solicitândîn temeiul art. 304, pct. 7, 8, 9, C.P.C., raportat la art. 312, al. 3, teza I - a C.P.C. admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurată, iar pe fond admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată cu toate consecințele de rigoare, urmând a se dispune obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 286 m.p., așa cum a rezultat din măsurători, respectiv să le lase în proprietate și posesie suprafața aflată între punctele 5-6-36-35-29-28-27-26-5 din planul de situație al terenurilor amplasate în comuna Mânzălești, ., conform raportului de expertiză alcătuit în cauză de către dl. expert N. G.; grănițuirea proprietăților lor conform aceluiași raport de expertiză, pe aliniamentul situat între punctele 2-3-4-5-26, iar dacă se va aprecia că pârâții dețin teren și în partea de vest a proprietății lor urmând a se dispune grănițuirea cu acest teren pe aliniamentul situat între punctele 35-29.
Au susținut că, urmează a fi obligați pârâții să contribuie în mod egal la edificarea gardului dintre proprietăți, după obiceiul locului, iar în caz de refuz al pârâților să fie autorizați ei să efectueze edificarea gardului urmând ca pârâții să le achite jumătate din aceste cheltuieli.
Au solicitat de asemenea, ca în temeiul art. 304, indice 1, C.P.C. să fie examinată cauza sub toate aspectele de nelegalitate și netemeinicie și să fie obligați intimații la plata cheltuielilor de judecată efectuate de ei în fața tuturor gradelor de jurisdicție.
Raportat la incidența în cauză a disp. art. 304, pct. 7 C.P.C. arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinzând, de asemenea motive străine de natura pricinii.
Tribunalul constată că motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Acest motiv, vizează prin conținutul său nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., pe care recurenta nu le-a citat și nici nu a argumentat distinct criticile care ar putea fi încadrate în motivul de nelegalitate invocat.
Observând considerentele sentinței criticate se constată că aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept pe care instanța își motivează soluția pronunțată în sensul că a analizat susținerile părților, apărările formulate de acestea prin prisma probelor administrate în cauză la solicitarea acestora.
Împrejurarea că, interpretând probele, instanța de fond a stabilit o situație de fapt care, în cele din urmă, a impus o soluție neconvenabilă recurenților, nu se circumscrie acestui motiv de recurs, mai exact motivului referitor la lipsa motivării ori contradictorialitatea considerentelor, iar sub acest aspect nu poate fi reținută nelegalitatea întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât argumentele recurentei care vizează probele dosarului nu conduc la concluzia evocată.
Un alt motiv invocat este acela că, instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia, fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 304, pct. 8 C.P.C.
În acest sens recurenții susțin că, interpretând greșit probatoriile administrate în cauză și dând eficiență exclusivă depozițiilor martorului pârâților în sensul că terenul reclamanților s-ar fi învecinat cu drumul care ducea la moară, drum paralel cu proprietatea, prima instanță a înlăturat fără nici o justificare probatoriile acestora, care atestă faptul că terenul cumpărat de către aceștia se învecina cu apa neexistând un drum pe acolo trecând doar apa care alimenta moara și care s-a retras prin anii 1970.
Au precizat de asemenea că, instanța de fond a schimbat înțelesul relatărilor martorei M. R. D., reținând în mod greșit faptul că terenul reclamanților ar fi fost împrejmuit și lipsit de bucata de teren revendicată pe care au cumpărat-o, în condițiile în care toate probatoriile administrate în cauză confirmă situația reală din teren, respectiv faptul că pe acea latură era doar o protecție de mărăcini cum e și în prezent și mai mult decât atât, faptul că din înscrisurile depuse la dosar reiese că autorul pârâților a deținut o moară de apă, nu poate conduce la concluzia „categorică a primei instanțe" în sensul că „pe terenul revendicat în prezenta cauză era calea de acces la moară ".
Recurenții procedează astfel în motivarea recursului, la o prezentare vastă a situației prezentată prin cererea dedusă judecății și totodată o analiză minuțioasă a probelor administrate în fața instanței fondului.
Nici această critică nu poate fi reținută de instanța de control judiciar pentru următoarele considerente:
În conformitate cu disp. art. 304 alin. 1 pct. 8 Cod Proc. Civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere „când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia;.”
Potrivit dispozițiilor mai sus citate recursul este admisibil atunci când, prin hotărârea atacată, instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, altfel spus, acest motiv de recurs, sancționează hotărârea prin care s-a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., trecând peste voința părților exprimată în actul dedus judecății.
În speță, tribunalul constată că, este lesne de observat faptul că, criticile dezvoltate de recurenții-reclamanți subsumat acestui motiv de nelegalitate sunt nefondate, având în vedere că instanța de fond a analizat cauza dedusă judecății prin prisma obiectului acesteia și a probelor administrate cauzei la solicitarea părților astfel încât, nu se poate aprecia că a schimbat natura sau înțelesul acestora.
Astfel, se poate observa că motivele invocate de recurenta-reclamantă vizează în mod deosebit probele dispuse de instanță și respectiv administrate la solicitarea părților, or, acest aspect este o chestiune de administrare și apreciere a probelor care nu poate face obiectul art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
S-a invocat de asemenea incidența în cauză a disp. art. 304, pct. 9, C. proc. civ. solicitând a se avea în vedere, ca motiv de nelegalitate care atrage modificarea în tot a acestei hotărâri, faptul că, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, susținând în motivarea recursului că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată au solicitat în contradictoriu cu pârâții obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de aproximativ 350 m.p., situat în corn. Mînzălești, ., cu următoarele vecinătăți: - la N - Pîrîul Slănic; - la S - restul proprietății mele;- la E - D. E.; - la V - moșt. U. T., grănițuirea proprietăților lor, situate în corn. Mînzălești, ., urmând să se stabilească linia de hotar, conform actelor de proprietate pe care le dețin, solicitând totodată obligarea pârâților, să contribuie în cuantum egal, la cheltuielile efectuate cu ocazia grănițuirii, după obiceiul locului, pe amplasamentul stabilit de instanță, iar în caz contrar, să fie autorizați pentru a efectua aceste operațiuni, pe cheltuiala pe jumătate a pârâților.
Raportat la situația de fapt reținută de instanța de fond, consideră că aceasta a greșit atunci când a apreciat că revendicarea de către reclamanți a unei suprafețe de teren aflate în folosința pârâților este nejustificată, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâților să ne lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 286 m.p. teren în condițiile în care ansamblul probator administrat în cauză justifica pe deplin cererea lor, iar în ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților părților urmează a se observa faptul că instanța încearcă să creeze o aparență de echitabilitate prin hotărârea pronunțată în cauză, în sensul că ar admite acest capăt de cerere, însă în realitate nu se poate vorbi de o admitere a cererii în grănițuire în condițiile în care consfințește linia de hotar dintre proprietățile limitrofe ale pârtilor pe aliniamentul 16-30-31-32-33-34-6, delimitată cu linia continuă prin Planșa nr. 1, anexă la Raportul de expertiză topo întocmit de expert M. D., atribuindu-le astfel pârâților terenul proprietatea lor.
În aceste condiții, apreciază că prima instanța a încălcat legea atunci când a respins solicitările lor sub toate capetele de cerere, astfel că, singura soluție legală este aceea de admitere a recursului formulat.
Pornind de la dezvoltarea acestui motiv de recurs, tribunalul constată că nu poate face obiectul disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civ., ce vizează situația în care „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii; ”
În referire la aceste critici, tribunalul constată că din dezvoltarea motivului de recurs formulat de recurenții reclamanți, rezultă fără dubiu faptul că aceasta critică vizează de asemenea modul de administrare și interpretare a probelor, în condițiile în care acestea aveau posibilitatea să solicite și să administreze toate probele care considerau că ar fi fost de natură a conduce la o altă soluție în cauză, critică ce nu poate fi reținută în condițiile în care din considerentele sentinței recurate rezultă că instanța fondului a făcut o minuțioasă și corectă analiză a cauzei deduse judecății raportat și la probele administrate cauzei și totodată o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei.
Față de considerentele ce preced tribunalul urmează să constate că recursul promovat de recurenții reclamanți este nefundat astfel că, pe cale de consecință îl va respinge ca atare.
De observat este faptul că prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații solicită a fi obligați reclamanții la plata unor daune morale de 10.000 lei pentru acuzațiile neprobate aduse la adresa lor, cerere formulată prima oară în fața instanței de recurs.
Potrivit art. 294 alin. 1 C.pr.civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
La rândul său, art. 316 C.pr.civ. prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, astfel încât nici în recurs nu se pot formula cereri noi, urmând a fi respinsă și această cerere a intimaților pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanții R. I. și R. L., ambii cu domiciliul în com. Mînzălești, ., împotriva sentinței civile nr._/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții U. C. domiciliat în B., . A, ., U. A. G. domiciliat în B., cart. Crâng II, .. 1, județul B., U. L. G. - prin curator M. I. domiciliată în comuna Mânzălești, . și M. S. domiciliată în comuna Mânzălești, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2015.
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, V. P. |
Red.Ș.Mdos.fond-_
Teh.RED.Ș.M/A.P/2ex.jud.fond- M.A.B.
| ← Succesiune. Decizia nr. 2608/2015. Tribunalul BUZĂU | Pretenţii. Decizia nr. 2690/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
