Pretenţii. Decizia nr. 2690/2015. Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 2690/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 23423/200/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2690

Ședința publică de la 03 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. R.

Judecător I. M.

Grefier E. D.

Pe rol, judecata apelului declarat de pârâții C. N., domiciliată în municipiul B., ., ., județ B. și I. M. G., domiciliat în municipiul B., cartier Crâng II, Micro 14, ..19, județ B., împotriva sentinței civile nr.1738 din data de 02.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ – având ca obiect pretenții (restituire sumă), în contradictoriu cu reclamanta D. GUȚA, domiciliată în municipiul B., ., județ B..

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții C. N. și I. G. M. și intimata D. Guța.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul se află la primul termen de judecată, cererea de apel a fost comunicată intimatei D. Guța care, la data de 15.04.2015, a depus la dosar întâmpinare, s-a formulat răspuns la aceasta de către apelanți la 05.05.2015, după care:

Procedura de citare legal îndeplinită.

Instanța procedează la legitimarea părților prezente, ale căror date de identificare sunt consemnate în caietul grefierului.

Se înmânează intimatei D. Guța un exemplar de pe răspunsul la întâmpinare formulat de apelanții C. N. și I. M. G..

Apelanții C. N. și I. G. M. depun un memoriu la dosar.

Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat.

Tribunalul ia act că părțile nu au cereri de formulat, din oficiu, instanța dispune luarea unui scurt interogatoriu intimatei D. Guța, pe cale de încheiere.

Intimata D. Guța declară faptul că suma împrumutată reclamanților la data de 21.10.2011 este de 13.500 lei, scadența fiind stabilită la 3 luni, reclamanții urmând să-i restituie integral împrumutul. Arată că este rudă cu reclamanții, motiv pentru care nu a solicitat garanții sau dobânzi la suma împrumutată. La data stabilită nu i-a fost restituit împrumutul și a acceptat să-i fie restituită suma în rate. Din suma de 13.500 lei, arată intimata D. Guța, faptul că a primit prima tranșă de 3500 lei, conform eșalonării din 21.10.2011, după aproximativ 2 ani de zile, iar după ce i-a acționat în judecată pe pârâții, a mai primit suma de 7000 lei, în cont bancar. Extrasul de cont se află depus la dosar. Între părți a intervenit un conflict legat de tergiversarea plății. Acestea sunt singurele sume de bani primite de la reclamanți.

Apelanții C. N. și I. M. G., având cuvântul, recunosc faptul că au restituit suma de 3.500 lei pe data de 16.12.2014 și 7000 (conform extrasului de cont existent la fila 31 dosar fond). La data de 21.10.2011, intimata D. Guța i-a rugat să le dea acest împrumut de 13.500 lei, deoarece nu era mulțumită de dobânda practicată de bancă.

Nemaifiind alte cereri, excepții, probe, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului formulat.

Având cuvântul, apelanta C. N. arată că, în anul 2011, a achitat intimatei D. Guța, câte 200 lei/lună, iar din 2013, câte 250 lei/lunar. Pentru sumele restituite nu au încheiat chitanță, banii fiindu-i dați în mână, personal, intimatei D. Guța. În anul 2014, mai exact pe data de 02.02.2014, i-a dat suma de 500 lei în mână intimatei D. Guța, fără a încheia chitanță, apoi, la data de 16.12.2014, i-a dat suma de 9.800 lei, din calculul efectuat rezultă că i-a dat intimatei D. Guța cu 3.300 lei în plus față de suma împrumutată.

Solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată în această cale de atac.

Apelantul I. M. G. susține faptul că, în ce privește ultima sumă de bani restituită, nu au mai avut încredere în intimată și, din acest motiv, au înregistrat convorbirea telefonică purtată cu aceasta, în care intimata a declarat că o să-și retragă plângerea.

Concluzii de admitere a apelului declarat.

Având cuvântul, intimata D. Guța arată că apelanții au tergiversat plata sumei împrumutate, au intenționat să o păcălească, deoarece inițial, au spus că îi vor restitui banii în 3 luni de zile. Mai arată faptul că, pe apelanta C. N. a mai împrumutat-o și cu alte ocazii, iar sumele de bani i-au fost restituite.

Nu recunoaște că apelanții i-au restituit sume de bani, nu există chitanțe încheiate în acest sens, dovezi. Solicită respingerea apelului declarat de reclamanții C. N. și I. M. G., ca nefondat.

Apelanții C. N. și I. M. G. declară că înțeleg să se folosească ca mijloc de probă de înregistrarea obținută la 16.12.2014.

Tribunalul respinge această solicitare, având în vedere dispozițiile art.470 alin.1 pct.c Cod pr.civilă și alin.4 al aceluiași articol, art.254 alin.1 Cod pr.civilă, întrucât nu a fost propusă prin cererea de apel o asemenea probă, iar sancțiunea care intervine este decăderea și, de asemenea, proba a fost solicitată cu încălcarea dispozițiilor art.394 Cod pr.civilă, după închiderea dezbaterilor în fond.

Reține cauza în pronunțare. După deliberări,

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra prezentului apel civil, constata:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau sub nr._ /10.10.2014, reclamanta DRAGULIN . a solicitat obligarea pârâților C. N. și I. G. M. la restituirea sumei de 10.000 lei bani împrumutați, dobânzii bancare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a învederat că le-a împrumutat pârâților suma de 13.500 lei pentru o perioadă de 3 luni, cu scadența la 31.01.2012, fiind rudă cu pârâta; cu foarte mari insistențe au restituit suma de 3500 lei după doi ani, asigurând-o că diferența de_ lei o vor restitui în trei rate, sens în care au încheiat o covenție; până în prezent, deși a încercat soluționarea litigiului și prin mediere, pârâții nu și-au îndeplinit obligația de plată ce le incumba.

În drept, au fost invocate art. 1576-1484 C.

Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 605 lei, potrivit art. 3 al. 1 din OUG 80/2013.

Pârâții nu au formulat întâmpinare, potrivit art. 205 și urm C.p.c, însă au depus la dosar o chitanță depunere în numerar în contul reclamantei a sumei de 7000 lei.

La termenul de judecata din data de 02.02.2015, reclamanta a restrâns câtimea obiectului cererii în ceea ce privește primul capăt de cerere la suma de 3000 lei, motivat de faptul că, după sesizarea instanței, pârâții au achitat 7000 lei.

Instanța a administrat, la solicitarea reclamantei, proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost atașate în copie filele 3-20, 24 dosar.

Prin s.c. nr. 1738/02.02.2015, Judecatoria Buzau a admis acțiunea restrânsă formulata de reclamanta D. GUȚA, in contradictoriu cu paratii C. N. si I. G. M., având ca obiect pretenții restituire sumă; a obligat pârâții la plata către reclamanta a sumelor de 3000 lei reprezentând împrumut restant și a dobânzii legale penalizatoare practicată de BNR, aferentă sumei de 3000 lei, calculată de la data de 26.05.2014 și până la data achitării integrale a acesteia, de 605 lei cheltuieli de judecată; a obligat pârâții la plata către reclamanta a dobânzii legale penalizatoare practicată de BNR, aferentă sumei de 7000 lei, calculată de la data de 26.05.2014 și până la data de 16.12.2014.

Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept: din coroborarea înscrisurilor depuse la filele 3-11 dosar, instanța a reținut că, la data de 21.10.2011, în baza contractului de împrumut încheiat de părți cu respectarea art. 2158 C.c, reclamanta a împrumutat pârâții cu suma de_ lei, stabilind scadența la data de 31.01.2012, prelungită scadența la 15.06.2012, însă din acesta au achitat numai suma de 3500 lei până la data convenită.

Întrucât pârâții nu și-au îndeplinit obligația de restituire la scadență a sumei împrumutate, părțile au încheiat un act adițional la data de 15.04.2013, prin care amânau scadența la 15.05.2013, plătind 3500 lei prin actul din 26.05.2014 au stabilit obligația de restituire a restului de_ lei în maxim o lună.

Reclamanta a notificat pârâții în repetate rânduri să achite integral împrumutul acordat, filele 13-20 dosar, însă pârâții, până la introducerea acțiunii pendinte, nu și-au îndeplinit obligația asumată.

Ulterior, cu chitanța depunere numerar din 16.12.2014 eliberată de Banca Transilvania SA-Sucursala B., pârâții au restituit reclamantei suma de 7000 lei, fila 31 dosar.

F. de considerentele mai sus expuse si de dispozitiile art. 2161, 2164, 2165 C.c, instanta a apreciat că pretentiile reclamantului referitoare la daunele materiale sunt in mod evident intemeiate, urmând a fi admise și a obligat pârâții la plata către reclamanta a sumei de 3000 lei.

Referitor la capătul de cerere privind plata dobânzilor, potrivit art. 3 din OG 13/2011 „(1) Rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României. (2) Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.(2ind 1) În raporturile dintre profesioniști*) și între aceștia și autoritățile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale”

Față de cele ce preced, în temeiul art. 2159, art. 2167-2169 C.c instanța a admis capătul de cerere accesoriu analizat și a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanta a dobânzii legale penalizatoare practicată de BNR, aferentă sumei de 3000 lei, calculată de la data de 26.05.2014 și până la data achitării integrale a acesteia, a dobânzii legale penalizatoare practicată de BNR, aferentă sumei de 7000 lei, calculată de la data de 26.05.2014 și până la data de 16.12.2014.

Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 453 C.proc.civ., care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța a admis cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, pârâtii au fost obligati la plata către reclamant a sumei de 605 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru legal datorată.

Impotriva sentintei au declarat apel paratii, care au criticat solutia pentru netemeinicie, din urmatoarele considerente: sentința de obligare a lor de a-i plăti reclamantei, D. ., suma de 3000 lei, reprezentând împrumut restant și dobânzile legal penalizatoare practicate de BNR aferente sumei de 3000 lei, calculate de la data de 26.05.2014 până la achitarea acesteia, plus 605 lei cheltuieli de judecată, inclusiv dobânda legală penalizatoare practicate de BNR la suma de 7000 lei calculată de la data de 16.12.2014, este pronunțată fară toate datele reale ale evoluției și restituirii sumei împrumutate de apelanti de la reclamantă.

La data de 16.12.2014, data când i-au depus în cont bancar suma de 7000 lei, atât împrumutul, cât și o diferență în plus de 3300 lei, calculați și conveniți cu reclamanta, erau deja incluși în patrimoniul acesteia. Deoarece reclamanta le-a promis că își va retrage acțiunea și va renunța și la alte cheltuieli determinate de procesul declanșat, așa cum au avut înțelegerea până la data acestui proces civil, au avut o încredere mare și nu s-au prezentat la proces cu mijloacele de probă ce susțin aranjamentul partilor.

Solicită, după verificarea mijloacelor de probă pe care le vor prezenta personal, admiterea apelului si sa se constate ca suma împrumutată de 13.500 lei de la reclamantă i-a fost restituită până la data de 16.12.2014 integral, cu un plus de 3300 lei pentru perioada cât au folosit banii acesteia.

Intimata a depus la dosar, in termen legal, intampinare, prin care solicita respingerea acestuia ca neîntemeiat, datorită următoarelor motive: acțiunea existentă pe rolul Judecătoriei B. a fost una legitimă, iar soluția pronunțată de aceasta este justificată prin toate datele împrumutului făcut de către intimata părților adverse și, în consecință, obligarea lor la plată, la dobânzi penalizatoare și cheltuieli de judecată este corectă.

La instanța de fond, apelanții nu au formulat întâmpinare și nici nu și-au făcut apărările firești la care aveau dreptul și, în consecință, trebuie să li se aplice dispozițiile art. 205 - 208 Cod procedură civilă, sancțiunea fiind aceea de a nu-și mai putea aroga susțineri contrare.

S-a putut observa cu suficiență la dezbateri că nerestituirea integrală a împrumutului a atras după sine necesitatea de plată a sumei de 3000 lei și a dobânzilor aferente, întrucât la data de 21.10.2011 împrumutul s-a constituit din suma de_ lei, cu scadență la data de 31.01.2012 și 15.06.2012, însă neîndeplinirea obligației este una clară și neechivocă.

În același fel trebuie taxate și datele înserate în conținutul cererii de apel, pentru că practic ele nu reprezintă motivele pretinse de art. 470 cod procedură civilă, și atâta vreme cât totul este exprimat tendențios, succint și fară a se demonstra interesul legitim, este firesc să se intervină prin păstrarea dispozițiilor hotărârii în totalitatea lor.

Față de toate aceste împrejurări, în conformitate cu art. 480 cod procedură civilă, solicita respingerea apelului cu consecința menționată, aceea de observare a legalității și temeiniciei sentinței atacate.

La termenul de judecata din data de 03.06.2015, instanta a respins solicitarea apelantilor de administrare a probelor, avand in vedere argumentele expuse pe larg in incheierea de sedinta de la acea data.

Examinand apelul prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, probelor administrate, criticilor formulate, prin prisma dispozitiilor legale incidente, tribunalul apreciaza ca apelul este nefondat si urmeaza sa fie respins, avand in vedere urmatoarea argumentare in fapt si in drept:

Obiectul prezentei cauze rezida in actiunea formulata de reclamanta reclamanta DRAGULIN ., care a solicitat obligarea pârâților C. N. și I. G. M. la restituirea sumei de 10.000 lei bani împrumutați, dobânzii bancare, cu cheltuieli de judecată.

Impotriva sentintei au declarat apel paratii, criticile lor vizand, in esenta, faptul ca sentința de obligare a lor de a-i plăti reclamantei, D. ., suma de 3000 lei, reprezentând împrumut restant și dobânzile legal penalizatoare practicate de BNR aferente sumei de 3000 lei, calculate de la data de 26.05.2014 până la achitarea acesteia, plus 605 lei cheltuieli de judecată, inclusiv dobânda legală penalizatoare practicate de BNR la suma de 7000 lei calculată de la data de 16.12.2014, este pronunțată fară toate datele reale ale evoluției și restituirii sumei împrumutate de apelanti de la reclamantă; ca, la data de 16.12.2014, data când i-au depus în cont bancar suma de 7000 lei, atât împrumutul, cât și o diferență în plus de 3300 lei, calculați și conveniți cu reclamanta, erau deja incluși în patrimoniul acesteia; ca, deoarece reclamanta le-a promis că își va retrage acțiunea și va renunța și la alte cheltuieli determinate de procesul declanșat, așa cum au avut înțelegerea până la data acestui proces civil, au avut o încredere mare și nu s-au prezentat la proces cu mijloacele de probă ce susțin aranjamentul partilor; solicită, după verificarea mijloacelor de probă pe care le vor prezenta personal, admiterea apelului si sa se constate ca suma împrumutată de 13.500 lei de la reclamantă i-a fost restituită până la data de 16.12.2014 integral, cu un plus de 3300 lei pentru perioada cât au folosit banii acesteia.

1. Arata apelantii, in primul rand, ca sentinta pronuntata de prima instanta nu tine seama de datele reale ale evoluției și restituirii sumei împrumutate de apelanti de la reclamantă; ca, la data de 16.12.2014, data când i-au depus în cont bancar suma de 7000 lei, atât împrumutul, cât și o diferență în plus de 3300 lei, calculați și conveniți cu reclamanta, erau deja incluși în patrimoniul acesteia, astfel incat, in opinia acestora, nu mai datoreaza nimic reclamantei intimate.

Tribunalul retine faptul ca instanta de apel este datoare sa verifice solutia atacata atat din punct de vedere al temeiniciei, statuand daca situatia de fapt retinuta prin hotarare este concordanta cu probele administrate in cauza si a fost corespunzator stabilita, cat si sub aspectul legalitatii, respectiv daca prima instanta a identificat, interpretat si aplicat corect normele de drept material incidente situatiei de fapt deduse judecatii.

Intrucat apelul este o cale de atac, apelanta are obligatia de a dezvolta criticile sale in fapt si in drept, fata de modul in care s-a desfasurat judecata la prima instanta sau fata de hotararea atacata, iar nu sa reia cele sustinute in prima instanta, prin motivele de apel fixandu-se limitele in care judecata va avea loc in calea de atac.

In conformitate cu prevederile art. 477 cod de procedura civila, instanta de apel este tinuta sa judece in limitele criticilor formulate prin motivele de apel, prin aplicarea regulii tantum devolutum quantum apellatum, reluand judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt si de drept invocate in fata primei instante, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant.

Intotdeauna procesul civil este pornit la cererea celui interesat; obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor.

Principiul disponibilitatii partilor este reglementat de art. 9 cod de procedura civila si semnifica faptul ca partile pot determina nu numai existenta procesului, ci si continutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, in privinta partilor, obiectului si cauzei, precum si a etapelor pe care le-ar putea parcurge.

De asemenea, instanta are dreptul sa puna in discutia partilor fundamentul juridic corect al cererii, insa in masura in care partea insista in solutionarea cererii astfel cum a fost formulata, instanta nu poate proceda la modificarea cererii, intrucat aceasta ar avea drept consecinta incalcarea principiului disponibilitatii partilor in procesul civil. Nu este obligatoriu ca partea sa indice in mod expres articolele din actele normative pe care isi intemeiaza cererea, atat timp cat sunt mentionate motivele de fapt si de drept ale cererii, care pot conduce la o corecta incadrare juridica de catre instanta a pretentiei deduse judecatii.

Tribunalul retine faptul ca instanta de apel are de analizat legalitatea si temeinicia hotararii primei instante, prin prisma intregului material probator administrat in cauza si a temeiurilor de drept invocate de parti.

Apelul are un caracter devolutiv, ceea ce inseamna ca, daca este exercitat in termen, provoaca o noua judecata asupra fondului, fiind readuse in fata instantei de control judiciar toate problemele de fapt si de drept ce au facut obiectul dezbaterilor la prima instanta.

Judecata in apel nu este limitata doar la motivele de nelegalitate (identificarea, interpretarea si aplicarea corecta a normelor de drept material incidente), astfel incat, ca efect al caracterului devolutiv al caii de atac, prin motivele de apel, partile pot concepe si critici de netemeinicie, iar instanta de apel va verifica daca situatia de fapt retinuta prin hotararea apelata este corespunzatoare realitatii si are fundament in probele administrate in cauza.

Textul de lege arata ca judecatorul da sau restabileste calificarea juridica a actelor sau faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire. In acest caz, judecatorul este obligat sa puna in discutia partilor calificarea juridica exacta; de asemeni, judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii, in afara de cazul in care legea ar dispune altfel.

În conformitate cu prevederile art. 22 din codul de procedura civila, judecatorul are indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. In acest scop, cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept, pe care partile le invoca, judecatorul este in drept sa le ceara partilor sa prezinte explicatii, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile se impotrivesc.

Tribunalul reține că instanța de judecată este ținută de obiectul cererii de chemare în judecată, față de principiul disponibilității, care guvernează procesul civil, neputând acorda mai mult, mai puțin sau altceva decât s-a cerut. Instanța trebuie să se pronunțe numai asupra obiectului cererii, potrivit art. 22 al. 6 din Codul de procedură civilă, nefiind, însă, ținută de temeiul juridic, pe care îl poate schimba.

Raportand prevederile legale incidente la speta dedusa judecatii, tribunalul retine ca instanta de fond a avut in vedere sustinerile partilor, probele administrate de acestea, din care a rezultat – aspect necontestat nici de apelanti ca, la data de 21.10.2011, în baza contractului de împrumut încheiat de părți cu respectarea art. 2158 C.c, reclamanta a împrumutat pârâții cu suma de 13.500 lei, stabilind scadența la data de 31.01.2012, prelungită scadența la 15.06.2012, însă din acesta au achitat numai suma de 3500 lei până la data convenită; ca, iÎntrucât pârâții nu și-au îndeplinit obligația de restituire la scadență a sumei împrumutate, părțile au încheiat un act adițional la data de 15.04.2013, prin care amânau scadența la 15.05.2013, plătind 3500 lei; ca, prin actul din 26.05.2014, au stabilit obligația de restituire a restului de_ lei în maxim o lună; ca, desi reclamanta a notificat pârâții în repetate rânduri să achite integral împrumutul acordat, filele 13-20 dosar fond, până la introducerea acțiunii pendinte, acestia nu și-au îndeplinit obligația asumată; ca, ulterior, cu chitanța depunere numerar din 16.12.2014 eliberată de Banca Transilvania SA-Sucursala B., pârâții au restituit reclamantei suma de 7000 lei, fila 31 dosar.

La aceasta se adauga si faptul ca, in fata instanței de fond, apelanții nu au formulat întâmpinare și nici nu și-au făcut apărările firești la care aveau dreptul și, în consecință, sunt decazuti din dreptul de a mai propune probe si invoca exceptii, in afara celor de ordine publica.

F. de considerentele mai sus expuse si de dispozitiile art. 2161, 2164, 2165 C.c, in mod corect instanta de fond a apreciat că pretentiile reclamantei referitoare la daunele materiale, in suma de 3000 lei sunt intemeiate, ca si obligarea paratilor la plata dobânzii legale penalizatoare practicată de BNR, aferentă sumei de 3000 lei, calculată de la data de 26.05.2014 și până la data achitării integrale a acesteia, a dobânzii legale penalizatoare practicată de BNR, aferentă sumei de 7000 lei, calculată de la data de 26.05.2014 și până la data de 16.12.2014.

2. Arata apelantii ca, deoarece reclamanta le-a promis că își va retrage acțiunea și va renunța și la alte cheltuieli determinate de procesul declanșat, așa cum au avut înțelegerea până la data acestui proces civil, au avut o încredere mare și nu s-au prezentat la proces cu mijloacele de probă ce susțin aranjamentul partilor.

In legatura cu aceste aspecte, trebuie mentionat faptul ca, in conformitate cu prevederile art. 479 al. 1 NCPC, instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta.

Or, în aceste condiții, nu este acceptabil, fiind contrar principiului de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu își poate invoca propria turpitudine sau culpă), a susține – așa cum fac apelantii, în motivarea cererii de apel, ca judecătorul nu și-a exercitat rolul activ; ca necalificarea corectă a unui text de lege de către o parte nu poate împieta asupra dreptului judecătorului de a stabili și aplica textul corect situației de fapt.

În acest context, este de reamintit că, potrivit art. 245 al. 6 C.proc.civ., „părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii”, ceea ce înseamnă că nu poate sancționată în căile de atac omisiunea instanței de a dispune din oficiu completarea probelor sau administrarea unor probe noi, precum si largirea, din oficiu, a cadrului procesual, in conditiile in care niciuna din parti nu solicita acest lucru.

Mai mult, trebuie remarcat că, deși sarcina probei le revenea, în baza art. 249 C.proc.civ. – conform cu care „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”-, apelantii nu au dovedit cele afiirmate, referitoare la restituirea integrala a sumei imrpumutate, pentru a putea fi avute in vedere de instanta.

Într-adevăr, în acest context, se observă că paratii nu au depus la dosar intampinare, la instanta de fond si nici nu au propus a li se încuviința vreo proba prin care sa lămureasca chestiunea sus-menționată.

În acest context, este de reamintit că, potrivit art. 245 alin. 6 C.proc.civ., „părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii”, ceea ce înseamnă că nu poate sancționată în căile de atac omisiunea instanței de a dispune din oficiu completarea probelor sau administrarea unor probe noi.

3. Solicită, după verificarea mijloacelor de probă pe care le vor prezenta personal, admiterea apelului si sa se constate ca suma împrumutată de 13.500 lei de la reclamantă i-a fost restituită până la data de 16.12.2014 integral, cu un plus de 3300 lei pentru perioada cât au folosit banii acesteia.

Sustinerile apelantilor cu privire la aceste aspecte au ramas la stadiu de simple afirmatii, acestia nereusind sa formeze convingerea instantei de control judiciar cu privire la veridicitatea afirmatiilor facute. Desi au aratat, in cuprinsul cererii de apel, faptul ca vor prezenta dovezi concludente in acest sens, apelantii nu au solicitat administrarea unui mijloc de proba.

La termenul de judecata din data de 03.06.2015, apelanții C. N. și I. M. G. au declarat că înțeleg să se folosească ca mijloc de probă de înregistrarea obținută la 16.12.2014. Tribunalul a respins această solicitare, având în vedere dispozițiile art.470 alin.1 pct.c Cod pr.civilă și alin.4 al aceluiași articol, art.254 alin.1 Cod pr.civilă, întrucât nu a fost propusă prin cererea de apel o asemenea probă, iar sancțiunea care intervine este decăderea și, de asemenea, proba a fost solicitată cu încălcarea dispozițiilor art.394 Cod pr.civilă, după închiderea dezbaterilor în fond.

La acelasi termen de judecata, instanta a dispus, din oficiu, luarea unui interogatoriu partilor prezente, in urma caruia a fost intarita si mai mut legalitatea hotararii instantei de fond.

Astfel, apelanții C. N. și I. M. G., la intrebarile instantei, au aratat ca recunosc faptul că au restituit suma de 3.500 lei pe data de 16.12.2014 și 7000 (conform extrasului de cont existent la fila 31 dosar fond); ca, la data de 21.10.2011, intimata D. Guța i-a rugat să le dea acest împrumut de 13.500 lei, deoarece nu era mulțumită de dobânda practicată de bancă; ca, în anul 2011, au achitat intimatei D. Guța, câte 200 lei/lună, iar din 2013, câte 250 lei/lunar; ca, pentru sumele restituite nu au încheiat chitanță, banii fiindu-i dați în mână, personal, intimatei D. Guța; ca, in anul 2014, mai exact pe data de 02.02.2014, i-au dat suma de 500 lei în mână intimatei D. Guța, fără a încheia chitanță, apoi, la data de 16.12.2014, i-au dat suma de 9.800 lei, din calculul efectuat rezultă că i-au dat intimatei D. Guța cu 3.300 lei în plus față de suma împrumutată.

Tribunalul retine ca, desi apelantii au aratat ca, lunar, restituiau cate 200 lei reclamantei, fara a incheia un act scris in acest sens, aceste sustineri nu pot fi luate in considerare, atata timp cat nu sunt sustinute de nicio alta proba din dosar, iar afirmatiile sunt contrazise de pozitia reclamantei.

Față de toate aceste împrejurări, în conformitate cu art. 480 cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat, cu consecința mentinerii, ca legala și temeinica a sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâții C. N., domiciliată în municipiul B., ., . și I. M. G., domiciliat în municipiul B., cartier Crâng II, Micro 14, ..19, județ B., împotriva sentinței civile nr.1738 din data de 02.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ – având ca obiect pretenții (restituire sumă), în contradictoriu cu reclamanta D. GUȚA, domiciliată în municipiul B., ., județ B..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2015.

Președinte,

D. R.

Judecător,

I. M.

Grefier,

E. D.

Red./Tehnored.D.R./ 5 ex

09.06.2015

Judecătoria B.

Judec.fond: F. N. P.

Dosar fond:_

← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 128/2015. Tribunalul BUZĂU		Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2764/2015. Tribunalul BUZĂU →

Pretenţii. Decizia nr. 2690/2015. Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 2690/2015. Tribunalul BUZĂU