Succesiune. Decizia nr. 269/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 269/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 269/2015
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător A. M.
Judecător G. I. R.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de reclamantul V. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat I. C., din B., ., nr.23, ., împotriva sentinței civile nr.6363/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect succesiune, în contradictoriu cu pârâtele V. F., domiciliată în localitatea Cernătești, jud.B., R. V., domiciliată în orașul Tăndărei, Șos.București, ..B, . și fără forme legale în localitatea Cernătești, jud.B. și G. E., domiciliată în com.Cernătești, ., jud.B.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurent - avocat I. C., intimata V. F. a fost prezentă personal, lipsă fiind intimatele R. V. și G. E..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat I. C., având cuvântul pentru recurent, arată că soluția instanței de fond a fost criticată cu privire la modul în care a fost preluată în dispozitiv varianta omologată. Astfel, prin varianta unică s-a propus ieșirea din indiviziune prin atribuirea în natură, dar s-a echilibrat lotul reclamantului cu sulta în cuantum de 1454 lei, propusă prin raportul de expertiză în sarcina pârâtelor. Însă, în dispozitivul hotărârii nu a mai fost preluată și sulta, regăsindu-se doar atribuirea în natură. Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul completării dispozitivului cu obligarea pârâtelor la plata sultei. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata V. F. arată că nu este de acord cu recursul deoarece nu are posibilități financiare pentru achitarea sultei, beneficiind de o pensie în sumă de 400 lei, din care a plătit și onorariul de expert. Recurentul a fost cel care a spus să ia terenul respectiv.
În replică, apărătorul recurentului arată că din sultă se va compensa onorariul de expert.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, la data de 31.08.2009, reclamantul V. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele V. F. și V. V., să se constate că este unicul moștenitor acceptant al averii rămase de pe urma def. V. N. G., cu ultimul domiciliu în com. B., ., fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că la apariția legii fondului funciar, a făcut demersuri pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole care au aparținut def. V. N. G., că vine la moștenire prin retransmitere, iar cele două pârâte sunt soția supraviețuitoare, respectiv fiica defunctului său frate, V. A., decedat la data de 11.10.1995, că de pe urma autorului defunct V. N. G. au rămas, ca avere, mai multe suprafețe de teren, pentru care reclamantului și def. frate i-au fost eliberate TP nr._/21 prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,2000 ha teren arabil, situat în . din 02.04.2003 și TP nr._/55 din 15.07.2004 prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,19 ha teren agricol și că, anterior decesului fratelui, la data de 22.06.1995, a obținut sentința civilă nr. 368, pronunțată în dosarul nr. 278/1995, prin care Comisia Locală B. a fost obligată să îl pună în posesie pe suprafața de teren pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate, pe raza acestei comune, iar după decesul fratelui, în anul 1995, a primit titlurile de proprietate, în anii 2003 și 2004, a preluat și stăpânit netulburat terenurile agricole, iar pârâtele nu au acceptat moștenirea în termenul legal prevăzut de art. 700 C.C. și nu au manifestat nici un interes față de aceste terenuri, plecând după decesul fratelui din comună și nu au mai revenit niciodată.
A mai arătat reclamantul că este singurul moștenitor legal acceptant al succesiunii defunctului frate, astfel după cum rezultă din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, eliberată de Serviciul de Stare civilă al Primăriei B..
Cererea nu a fost motivată în drept.
Legal citate, pârâtele au depus întâmpinare și cerere reconvențională.
Apreciază că cererea este neîntemeiată, pentru lipsa coparticipării procesuale pasive, reclamantul nechemând în judecată și pe G. E., fiică a defunctului V. A..
În ceea ce privește cele două titluri de proprietate, arată pârâtele că acestea au fost emise atât pe numele reclamantului, dar și pe numele autorului lor, motiv pentru care, apreciază că ambii și-au exprimat dreptul de opțiune succesorală, în temeiul art. 11 al. 3 din Legea nr. 18/1991, iar împrejurările legate de punerea în posesie și eliberarea titlurilor la care face referire reclamantul nu sunt relevante, întrucât reprezintă situații de fapt petrecute ulterior formulării cererii de reconstituire și de către autorul d-lor.
De asemenea, apreciază ca fiind fără relevanță susținerea reclamantului că a posedat exclusiv terenurile deoarece a stăpânit în calitate de moștenitor al tatălui său, iar autorul d-lor, def. V. A. a decedat la data de 11.10.1995, astfel după cum rezultă din certificatul de deces al acestuia.
Referitor la cererea privind constatarea calității reclamantului de unic moștenitor față de autorul d-lor arată că la data decesului acestuia, în patrimoniul lui existau ½ din terenurile rămase de la părintele lor, evidențiate în cele două titluri de proprietate, dar și ½ dintr-o casă de locuit, edificată împreună cu pârâta V. F., în . proprietatea mamei pârâtei.
De asemenea, arată că după decesul autorului s-a eliberat sesizarea privind deschiderea procedurii succesorale din conținutul căreia rezultă că de pe urma sa a rămas o casă de locuit cu suprafața de 300 mp curți, în ., de asemenea, pârâta V. F. arată că a construită împreună cu defunctul, și înstrăinată împreună cu acesta, parte din banii rezultați în urma vânzării fiind folosită la susținerea cheltuielilor de înmormântare iar restul sumelor fiind însușite de către celelalte moștenitoare.
Pe cale de cerere reconvențională, au solicitat să se constate că sunt în stare de indiviziune asupra terenurilor incuse în titlurile de proprietate, izvorul stării de indiviziune fiind diferit, vocația pârâtelor, se arată că este determinată de calitatea de moștenitoare a tatălui lor, V. A., iar calitatea reclamantului este determinată de calitatea de descendent de gradul 1 al def. V. N. G..
Odată cu întâmpinarea, s-a depus în copie, C.I. petente (Fila 54 – 57), adeverința nr. 1373/18.09.1991 (fila 57), sesizare privind deschiderea procedurii succesorale nr. 539/20.02.1996 (fila 58).
Prin încheierea de ședință din data de 22.04.2013, Judecătoria B. a disjuns cererea reconvențională având ca obiect „partaj succesoral”, formulată de pârâtele reconveniente, dispunând judecarea separată a cererii disjunse.
Ca urmare a disjungerii, s-a format dosarul nr._, înregistrat pe rolul Judecătoriei B., la data de 06.06.2013.
În cauză a fost efectuată o expertiză, având ca obiect identificarea suprafețelor de teren care fac obiectul TP nr._/21 din 02.04.2003 și TP nr._/55 din 15.07.2004 - fila 48 – 63.
În baza materialului probator administrat Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr.6363/25.05.2015 prin care a admis cererea disjunsă formulată de pârâtele reconveniente V. F., R. V. și G. E. în contradictoriu cu reclamantul V. D. și a declarat deschisă succesiunea def. V. N. G., decedat la data de 22.07.1987, constatând că au calitatea de moștenitori ai acestuia reclamantul V. D., cu o cotă de ½ din masa succesorală, în calitate de fiu al defunctului și pârâtele reconveniente V. F., R. V. și G. E., soția, respectiv fiicele def. V. A., decedat la data de 11.10.1995, de asemenea, fiu al defunctului, toate cu o cotă de ½ din masa succesorală.
A constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului V. N. G. este compusă din suprafața de teren de 0,2 ha, conform TP nr._/21 din 02.04.2003 și suprafața de 1,1900 ha, conform TP nr._/55 din 15.07.2004 și a dispus ieșirea din indiviziune prin omologarea Raportului de expertiză tehnică efectuat de expert M. D., în variantă unică atribuind părților următoarele loturi:
Reclamantului V. D. lotul format din următoarele suprafețe de teren:
- 2200 mp, teren arabil, situat în T 112, P 46, în extravilanul .> - 800 mp, teren neproductiv, situat în T 100, P 17, în extravilanul .> - 2000 mp, teren arabil, situat în T 46, în extravilanul .> - 1000 mp, teren fâneață, situat în T 103, în extravilanul .> Pârâtele reconveniente V. F., R. V. și G. lotul format din următoarele suprafețe de teren:
2300 mp, teren arabil, situat în T 112, P 46, în extravilanul .> 700 mp, teren arabil, situat în T 112, P 46, în extravilanul .> 3000 mp, teren arabil, situat în T 70, în extravilanul .> 1000 mp, teren fâneață, situat în T 103, în extravilanul .> A compensat cheltuielile de judecată, în ceea ce privește onorariile de avocat și a obligat reclamantul să achite pârâtelor reconveniente, suma de 619,5 lei, reprezentând ½ din taxa de timbru și onorariu de expert, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul din cererea principală este fiul def. V. N. G., împreună cu fratele acestuia, V. A., în prezent, decedat la data de 11.10.1995, astfel după cum rezultă din certificatul de deces aflat la dosarul cauzei. Moștenitori de pe urma acestui defunct sunt pârâtele, respectiv, V. F., în calitate de soție supraviețuitoare și R. V. și G. E., în calitate de fiice ale defunctului.
Văzând dispozițiile art. 651 CC 1864, potrivt cărora, succesiunile se deschid prin moarte, instanța a declarat ca fiind deschisă succesiunea de pe urma def. V. N. G., decedat la data de 22.07.1987 iar în baza art. 659 CC 1864 a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului, reclamantul V. D., cu o cotă de ½ din masa succesorală, în calitate de fiu, și pârâtele reconveniente V. F., R. V. și G. E., soția, respectiv fiicele def. V. A., decedat la data de 11.10.1995, de asemenea, fiu al defunctului, toate cu o cotă de ½ din masa succesorală.
În ceea ce privește masa succesorală, prima instanță a reținut că pe numele defunctului, prin TP nr._/21 din 02.04.2003 a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,2000 ha teren arabil, situat în com. Cochirleanca, ., iar prin TP nr._/55 din 15.07.2004, a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,19 ha teren agricol.
Potrivit dispozițiilor art. 728 CC 1865, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, un coerede putând cere oricând împărțeala succesiunii.
În baza dispozițiilor legale mai sus redate și având în vedere cererea reconvențională formulată, judecătoria a dispus ieșirea din indiviziune prin omologarea Raportului de expertiză tehnică efectuat de expert M. D., in variantă unică, așa după cum chiar și părțile au solicitat.
D. urmare, reclamantul V. D. a primit, în deplină proprietate și posesie, următoarele suprafețe de teren: - 2200 mp, teren arabil, situat în T 112, P 46, în extravilanul ., teren neproductiv, situat în T 100, P 17, în extravilanul ., teren arabil, situat în T 46, în extravilanul . mp, teren fâneață, situat în T 103, în extravilanul .> Pârâtele reconveniente V. F., R. V. și G. E. au primit, în deplină proprietate și posesie, următoarele suprafețe de teren: 2300 mp, teren arabil, situat în T 112, P 46, în extravilanul ., teren arabil, situat în T 112, P 46, în extravilanul ., teren arabil, situat în T 70, în extravilanul . mp, teren fâneață, situat în T 103, în extravilanul .> Instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată, în ceea ce privește onorariile de avocat și, în baza art. 274 C. 1865, ca parte căzută în pretenții și având în vedere și caracterul dual al acțiunii de partaj, a obligat reclamantul să achite pârâtelor reconveniente, suma de 619,5 lei, reprezentând ½ din taxa de timbru și onorariu de expert, cu acest titlu.
Împotriva sentinței civile nr.6363/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. a declarat apel reclamantul V. D., în temeiul art. 466 cod proc. civ., care a criticat soluția cu privire la modul în care a fost preluată, în dispozitivul hotărârii, varianta unică de împărțeală.
Astfel, a arătat apelantul că deși terenurile au fost înscrise în dispozitivul hotărârii în mod corect ca întindere și amplasament, din expertiza omologată nu a mai fost preluată și sulta în cuantum de 1.454 lei propusă prin expertiză în sarcina pârâtelor intimate pentru echilibrarea loturilor. În varianta de lotizare omologată de instanță se menționează expres la aprecierea loturilor pârâtelor - reclamante că, "valoarea loturilor atribuite este de 11.990 lei, cu 1.454 lei mai mult decât li se cuvine; urmează sa plătească aceasta sumă cu titlu de sultă pârâtului (reclamantului - pârât) V. D.". În același timp, la determinarea drepturilor sale succesorale, expertiza stabilește că "valoarea loturilor atribuite (reclamantului - pârât V. D.) este de 9.082 lei, cu 1.454 lei mai puțin decât i se cuvine; urmează sa primească această sumă cu titlu de sultă de la reclamante (pârâtele - reclamante)".
Prin sulta stabilită s-a realizat echilibrarea loturilor după atribuirea în natură, astfel încât drepturile părților sa fie respectate.
Cum sulta face parte din drepturile ce i se cuvin, iar prin hotărârea pronunțată nu sunt realizate în totalitate aceste drepturi, solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței supusă controlului judiciar, în sensul de a se completa dispozitivul și cu obligarea pârâtelor la plata sultei în cuantum de 1.454 lei. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata V. F. a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat, mai întâi, calificarea căii de atac ca fiind recursul în termen de 15 zile de la comunicarea sentinței, iar nu apel așa cum și-a intitulat V. D. calea de atac exercitată.
Pe fond, arată că prin sentința Judecătoriei B. a fost omologată varianta unică a raportului de expertiza M. D., deoarece părțile s-au înțeles să primească în loturi terenurile din această variantă, prin semnătura la locul expertizei fiind de acord cu partajarea astfel a terenurilor, fără a se mai discuta ca ea și fiicele sale să plătească sultă suma de 1454 lei, pe care o pretinde recurentul în calea de atac.
Prin încheierea de ședință din data de 16.10.2013, văzând caracterul patrimonial al cererii de chemare în judecată și faptul că valoarea obiectului acesteia, dată de valoarea masei de împărțit, se situează sub pragul de 100.000 lei, în temeiul art 282 coroborat cu art 282 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul a dat calificarea corectă căii de atac, aceea de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, Tribunalul apreciază recursul fondat pentru următoarele motive:
Atunci când a dispus ieșirea din indiviziune a părților în proces prima instanță a omologat raportul de expertiză tehnică efectuat de expert M. D., în variantă unică, atribuind părților loturile propuse de către expert.
Verificând conținutul raportului de expertiză Tribunalul constată că expertul a stabilit valoarea lotului propus a se atribui reclamantului V. D. la suma de 9082 lei iar valoarea lotului pe care urma să-l primească pârâtele, la suma de_ lei. Conform celor statuate de către prima instanță și necontestate de către părți, în raport de dispozițiile art. 659 cod civil de la 1864 aplicabil în cauză, dreptul de partaj al reclamantului recurent, fiu al def V. N. G., este egal cu dreptul de partaj al intimatelor pârâte care vin la moștenire prin retransmiterea drepturilor succesorale de la celălalt fiul al defunctului, V. A., decedat la data de 11.10.1995, cei doi moștenind câte o cotă de ½ din masa succesorală.
În atare condiții, expertul a propus egalizarea loturilor atribuite părților prin plata unei sulte în sumă de 1454 lei de către intimatele pârâte, recurentului reclamant.
Intimata pretinde că a existat o înțelegere între părți în sensul că, deși loturile nu sunt egale ca valoare, să nu se mai plătească sultă.
Tribunalul constată că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că între părți ar fi intervenit o asemenea înțelegere astfel că, în raport de considerentele ce preced, se impune ca intimatele pârâte să fie obligate a plăti recurentului reclamant suma de 1454 lei cu titlu de sultă
D. consecință, în temeiul art 312 alin 3 coroborat cu art 304 ind. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi admis și se va modifica în parte sentința recurată în sensul că se va dispune egalizarea loturilor atribuite părților în proces în urma partajului de față, prin obligarea intimatelor pârâte să plătească recurentului reclamant suma de 1454 lei cu titlu de sultă.
În ceea ce privește cererea recurentului de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată Tribunalul constată că singurele cheltuieli pentru care există dovezi la dosar sunt cele în sumă de 54 lei reprezentând taxa de timbru –f. 5 dosar.
Instanța urmează să respingă cererea recurentului având în vedere că acesta a ales să formuleze cerere de recurs, și să suporte cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru, în condițiile în care avea la dispoziție și posibilitatea de a obține îndreptarea hotărârii în baza prevederilor art 281 ind. 1 Cod procedură civilă, cerere pentru care nu ar fi datorat taxă de timbru.
Reține instanța de recurs că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art 282 ind 2 a Cod procedură civilă, introdus prin Legea 202/2010 având în vedere că cererea dedusă astăzi judecății a fost disjunsă din dosarul_, astfel că, în raport de dispozițiile art XXII alin 2 din Lege, recurentul avea alegerea între calea de atac a recursului împotriva sentinței civile nr.6363/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. și procedura specială a îndreptării hotărârii reglementată de art 282 ind 1 Cod procedură civilă.
Culpa în alegerea, dintre cele două căi, a celei pentru care se datorează taxa de timbru aparținând recurentului, Tribunalul apreciază că nu există temei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru, singurele dovedite în cauză, chiar dacă aceasta a pierdut procesul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul V. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat I. C., din B., ., nr.23, ., împotriva sentinței civile nr.6363/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect succesiune, în contradictoriu cu pârâtele V. F., domiciliată în localitatea Cernătești, jud.B., R. V., domiciliată în orașul Tăndărei, Șos.București, ..B, . și fără forme legale în localitatea Cernătești, jud.B. și G. E., domiciliată în com.Cernătești, ., jud.B.
Modifică, în parte, sentința, în sensul că obligă pârâtele să plătească sultă reclamantului, în termen de 2 luni de la data pronunțării deciziei, suma de 1454 lei.
Respinge cererea recurentului de obligare a intimatelor la cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2015.
Președinte, M. N. | Judecător, A. M. | Judecător, G. I. R. |
Grefier, C. C. |
Red.AM
Th.red.CC/AM/2 ex.
30.12.2015
Dosar fond nr._ Judecătoria B.
Judecător fond N. N.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 706/2015. Tribunalul BUZĂU | Succesiune. Decizia nr. 3252/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
