Superficie. Decizia nr. 2932/2015. Tribunalul BUZĂU

Impotriva sentintei este formulat apelul de fata, criticile acestora urmand a fi analizate in cele ce urmeaza.

In primul rand, se arata de apelanti faptul ca, in susținerea cererii de chemare in judecata, au administrat proba cu înscrisuri, respectiv faptul ca s-au înregistrat in evidentele paratei in Registrul agricol volumul 4/6, conform adeverinței 3937/24.07.2014 si plătesc impozitele si taxele aferente imobilului, certificate de atestare fiscala, planul de amplasament si delimitare a imobilului intocmit de ing. geodez Z. V.-Buzau - PFA si proba cu martorul M. L., care a relatat sitatia de fapt; ca instanța de judecata, in mod nelegal, a respins cererea de chemare in judecata motivat de faptul ca suprafața măsurata in planul de amplasament nu corespunde cu cea din Registrul agricol din 2007, situație explicabila fata de faptul ca măsurătoarea la nivelul anului 2007 s-a realizat cu ruleta, iar in 2014 cu aparate specializate, in plus reclamanți aducând imbunbatatiri imobilului in timp; ca, in mod eronat, instanța a reținut ca martorul M. L. nu poate preciza exact ca aceasta construcție a fost edificata de reclamanți, atat timp cat, din declarație, ca ii cunoaște de mai bine de 8 ani, fiind vecini, ca sunt cunoscuți ca proprietari, ca a fost realizata de către reclamanți cu forte proprii, greșit consemnandu se ca acest imobil a fost construit inainte sa ii cunoască martora; ca, in condițiile in care instanța de judecata considera ca împrejurările deduse judecatatii nu sunt in clar dovedite, in asa modalitate in care instanța sa isi formeze o părere concreta, in virtutea rolului activ, trebuia sa suplimenteze probatoriul administrat in cauza si care ar fi reieșit din dezbateri si sa dispună administrarea de noi probe, iar in condițiile in care sarcina probei revine reclamanților, daca nu ar fi administrat probatoriul menționat, instanța trebuia sa respingă cererea, ca nedovedita; in susținerea cererii, depun alăturat memoriul tehnic imobil-ing Z. V..

In legatura cu aceste aspecte, tribunalul retine faptul ca, in conformitate cu prevederile art. 22 din codul de procedura civila, judecatorul are indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. In acest scop, cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept, pe care partile le invoca, judecatorul este in drept sa le ceara partilor sa prezinte explicatii, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile se impotrivesc. In acelasi context, conform art. 22 al. 6 cod de procedura civila, judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea dispune altfel.

De asemenea, instanta are dreptul sa puna in discutia partilor fundamentul juridic corect al cererii, insa in masura in care partea insista in solutionarea cererii astfel cum a fost formulata, instanta nu poate proceda la modificarea cererii, intrucat aceasta ar avea drept consecinta incalcarea principiului disponibilitatii partilor in procesul civil. Nu este obligatoriu ca partea sa indice in mod expres articolele din actele normative pe care isi intemeiaza cererea, atat timp cat sunt mentionate motivele de fapt si de drept ale cererii, care pot conduce la o corecta incadrare juridica de catre instanta a pretentiei deduse judecatii.

Tribunalul reține că instanța de judecată este ținută de obiectul cererii de chemare în judecată, față de principiul disponibilității, care guvernează procesul civil, neputând acorda mai mult, mai puțin sau altceva decât s-a cerut. Instanța trebuie să se pronunțe numai asupra obiectului cererii, potrivit art. 22 al. 6 din Codul de procedură civilă, nefiind, însă, ținută de temeiul juridic, pe care îl poate schimba.

Al. 4 din art. 22 arata ca judecatorul da sau restabileste calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire, acestuia revenindu-i sarcina de a face încadrarea în normele legale. Ceea ce trebuie să precizeze reclamantul în cererea de chemare în judecată este fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată, ceea ce înseamnă raportul juridic dedus judecății. Or, din motivarea în fapt a cererii, precum si din temeiul de drept precizat de reclamanti, respectiv dispozitiile art. 35 cod de procedura civila, se poate observa că Judecătoria Buzau a soluționat cererea cu care a fost învestită, s-a pronunțat asupra obiectului cererii.

Tribunalul retine ca instanța stabilește în ce măsură probele propuse de fiecare din părți sunt utile, pertinente și concludente soluționării speței deduse judecății, în vederea aflării adevărului pe baza stabilirii faptelor și pentru aplicarea corectă a legii împrejurării concrete deduse judecății, încuviințând administrarea celor necesare ce îndeplinesc cerințele de pertinență și concludență, fără a se substitui reclamantului în dovedirea acțiunii/pretențiilor formulate ori pârâtului în dovedirea apărărilor. Este însă necesar ca propunerea probelor în fața instanței să fie făcută cu respectarea normelor de procedură ce reglementează explicit termenele în care se exercită drepturile procesuale.

Incuviintarea probelor de catre instanta, adica aprecierea asupra admisibilitatii probelor propuse si a aptitudinii lor de a duce la solutionarea procesului, presupune punerea lor in discutia partilor, in sedinta de judecata. Instanta va asculta sustinerile partii atat cu privire la probele propuse de aceasta, cat si cu privire la cele propuse de adversar, chiar si in conditiile art. 223 al. 2 si 3 NCPC (isi mentin actualitatea in contextul noului cod civil si o . decizii ale cconstitutionale prin care s-a subliniat ca, in cceea ce priveste competenta recunoscuta instantei de a hotari asupra admisibilitatii unei probe in functie de pertinenta si concludenta sa, aceasta este un corolar firesc si necesar al investirii sale cu solutionarea cauzei pe care este tinuta sa o finalizeze printr-o hotarare legala si temeinica si ca, dincolo de ratiunile care impun si justifica o atare prerogativa, consacrarea ei nu releva insa niciun fine de neconstitutionalitate).

In conformitate cu prevederile art. 258 cod de procedura civila, ,,probele se pot incuviinta numai daca sunt intrunite cerintele prevazute la art. 255, in afara de cazul cand ar exisa pericolul ca ele sa se piarda prin intarziere.

Incheierea prin care se incuviinteaza probele va arata faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de proba incuviintate, precum si obligatiile ce revin partilor in legatura cu administrarea acestora,,.

Inainte de a fi incuviintate, probele propuse trebuie puse de instanta in discutia contradictorie a partilor; aceste discutii presupun o identificare a faptelor care trebuie probate si a mijloacelor de proba.

Instanta este datoare sa asculte partea atat cu privire la probele propuse de aceasta, cat si cu privire la cele propuse de adversar, chiar si in conditiile art. 223 al. 2 si 3 cod de procedura civila; dupa aceasta, instanra va da o incheiere de admitere sau de respingere a probelor propuse, care trebuie sa fie motivata. In incheierea prin care se incuviinteaza probele se arata fapele care vor ttrebui dovedite, precum si mijloacele de dovada incuviintate, dispozitiile art. 255 fiind aplicabile.

Cand o parte s-a opus unei probe propusa de cealalta parte, incheierea va arata si temeiurile pentru care proba a fost incuviintata sau respinsa, pentru ca aceasta incheiere, facand corp comun cu hotararea care se va pronunta in fond, este supusa controlului judiciar.

Lipsa acestor mentiuni poate atrage anularea incheierii de incuviintare a probei, daca partea interesata dovedeste ca a suferit o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului. Respingerea nemotivata a unei probe solicitate face ca hotararea sa fie nelegala si netemeinica, deoarece nu se poate verifica ratiunea pentru care probele solicitate au fost respinse.

În ce privește dispunerea asupra completării probelor propuse și administrate de părți în condițiile legii, atunci când întreg probatoriul din dosar nu este suficient pentru lămurirea în întregime a procesului, ori a posibilității de a pune în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care instanța le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc, aceste instrumente sunt puse la îndemâna judecătorului prin textul de lege sus menționat tocmai în vederea aflării adevărului și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Instanța de judecată este ținută de obiectul cererii de chemare în judecată, față de principiul disponibilității, care guvernează procesul civil, neputând acorda mai mult, mai puțin sau altceva decât s-a cerut. Instanța trebuie să se pronunțe numai asupra obiectului cererii, potrivit art. 22 din Codul de procedură civilă, nefiind, însă, ținută de temeiul juridic, pe care îl poate schimba.

In acest scop, cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept pe care partile le invoca, judecatorul este in drept sa le ceara sa prezinte explicatii, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept, chiardaca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile se impotrivesc.

Al. 6 arata ca judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii, in afara de cazul in care legea ar dispune altfel.

In speta, la termenul de judecata din data de 10.03.2015, instanta de fond a pus in discutia partilor incuviintarea probatoriului solicitat prin cererea de chemare in judecata, respectiv inscrisurile depuse la dosar si proba cu un martor, M. L..

In ceea ce priveste lipsa de rol activ a instantei in solutionarea prezentei cauze, tribunalul retine ca, in conformitate cu prevederile art. 479 al. 1 NCPC, instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta.

În acest context, este de reamintit că, potrivit art. 245 al. 6 C.proc.civ., „părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii”, ceea ce înseamnă că nu poate sancționată în căile de atac omisiunea instanței de a dispune din oficiu completarea probelor sau administrarea unor probe noi, precum si largirea, din oficiu, a cadrului procesual, in conditiile in care niciuna din parti nu solicita acest lucru, astfel incat si aceasta critica este gasita neintemeiata de instanta de control.

In al doilea rand, se arata de catre reclamantii apelanti ca hotararea instantei de fond este netemeinica, avand in vedere urmatoarele: prin cererea de chemare in judecata, reclamantii au solicitat să se constatate că au dobândit un drept de superficie, prin edificarea unui imobil casa de locuit in suprafața de 44 mp si a unei anexe in suprafata de 17 mp, pe un teren in suprafață de 1082 mp, situat în ., jud. B., tarlaua 65, inclus în domeniul privat al acesteia; in cererea de chemare in judecata au arătat ca au calitatea de soti, căsătoria lor fiind încheiată la data de 6.08.1993 și înregistrată în registrul civile al Stării Civile din cadrul Primăriei P., Hunedoara la nr. 145/1993 în cursul anului 2007; in timpul căsătoriei, au inceput lucrările de construcție la imobilul casa de locuit, din veniturile comune, in suprafața de 44 mp, imobil compus din trei camere si un hol pe fundație de beton, zidărie din chirpici, acoperit cu tabla, racordata la reteaua de curent electric; in aceeași perioada, au inceput si construcția anexei gospodărești in suprafața de 17 mp; imobilul casa de locuit este amplasat pe suprafat de 1082 mp teren intravilan, inclus in domeniul privat al Comnuei, având următoarele vecinătăți: N – Drum; S - C. C.; E - C. E.; V - T. E.. Intreaga suprafață de teren de 1082 mp este împrejmuită cu gard. Construcțiile au fost executate în regie proprie, însă fără autorizație de construire; in perioada de timp ce s-a scurs de la data edificării imobilului - 2007 și până în prezent, au exercitat posesia pașnică asupra terenului, cât și asupra construcțiilor acestora; in susținerea cererii de chemare in judecata au administrat proba cu înscrisuri, respectiv faptul ca s-au înregistrat in evidentele paratei in Registrul agricol volumul 4/6, conform adeverinței 3937/24.07.2014 si plătesc impozitele si taxele aferente imobilului, certificate de atestare fiscala, planul de amplasament si delimitare a imobilului intocmit de ing. geodez Z. V.-Buzau - PFA si proba cu martorul M. L., care a relatat sitatia de fapt; instanța de judecata, in mod nelegal, a respins cererea de chemare in judecata motivat de faptul ca suprafața măsurata in planul de amplasament nu corespunde cu cea din Registrul agricol din 2007, situație explicabila fata de faptul ca măsurătoarea la nivelul anului 2007 s-a realizat cu ruleta, iar in 2014 cu aparate specializate, in plus reclamanți aducând imbunbatatiri imobilului in timp; in mod eronat instanța a reținut ca martorul M. L. nu poate preciza exact ca aceasta construcție a fost edificata de reclamanți, atat timp cat, din declarație, ca ii cunoaște de mai bine de 8 ani, fiind vecini, ca sunt cunoscuți ca proprietari, ca a fost realizata de către reclamanți cu forte proprii, greșit consemnandu se ca acest imobil a fost construit inainte sa ii cunoască martora.

In legatura cu aceste aspecte, tribunalul constata ca apelul are un caracter devolutiv, in sensul ca, daca este exercitat in termen, provoaca o noua judecata asupra fondului, fiind readuse in fata instantei de control judiciar toate problemele de fapt si de drept ce au facut obiectul dezbaterilor la prima instanta.

Instanta de apel este datoare sa verifice solutia atacata atat din punct de vedere al temeiniciei, statuand daca situatia de fapt retinuta prin hotarare este concordanta cu probele administrate in cauza si a fost corespunzator stabilita, cat si sub aspectul legalitatii, respectiv daca prima instanta a identificat, interpretat si aplicat corect normele de drept material incidente situatiei de fapt deduse judecatii.

Intrucat apelul este o cale de atac, apelanta are obligatia de a dezvolta criticile sale in fapt si in drept, fata de modul in care s-a desfasurat judecata la prima instanta sau fata de hotararea atacata, iar nu sa reia cele sustinute in prima instanta, prin motivele de apel fixandu-se limitele in care judecata va avea loc in calea de atac.

In conformitate cu prevederile art. 477 cod de procedura civila, instanta de apel este tinuta sa judece in limitele criticilor formulate prin motivele de apel, prin aplicarea regulii tantum devolutum quantum apellatum, reluand judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt si de drept invocate in fata primei instante, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant.

Insa, din redactarea motivelor de apel, rezulta ca apelantii, asa cum recunosc prin motivarea apelului, reiau cele sustinute in cererea de chemare in judecata, in fata instantei de fond, apararile lor fiind avute in vedere de judecatorul fondului la pronuntarea hotararii apelate.

Cu toate acestea, avand in vedere caracterul devolutiv al apelului, tribunalul va analiza temeinicia si legalitatea hotararii primei instante, prin prisma temeiului de fapt si de drept al actiunii introductive si al apararilor intimatei apelante.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecatoriei Patarlagele sub nr._, reclamanții C. C. și C. N., în contradictoriu cu U.A.T. Calvini – prin primar, au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că au dobândit un drept de superficie, prin edificarea unui imobil casă de locuit în suprafață de 44 mp și a unei anexe în suprafață de 17 mp, pe un teren în suprafață de 1082 mp, situat în satul Calvini, ., județul B..

În motivarea cererii, reclamanții au aratat că sunt căsătoriți, căsătoria fiind înregistrată în Registrul Stării Civile al Primăriei P., județul Hunedoara, sub nr. 145 / 06.08.1993. În anul 2007 au început lucrările de construcție a imobilului casă de locuit în suprafață de 44 mp din veniturile comune, construind totodată și anexa gospodărească, în suprafață de 17 mp. Casa de locuit este amplasată pe suprafața de 1082 mp teren intravilan inclus în domeniul privat al comunei Calvini, având ca vecini: la N – drum, la S – C. C., la E – C. E., la V – T. E.. Suprafața de teren este împrejmuită cu gard, construcția este edificată fără autorizație de construire. Suprafața de teren și construcțiile sunt indicate în planul de amplasament depus la dosarul cauzei.

În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Codul de Procedură Civilă.

In conformitate cu prevederile acestui text de lege, cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei sai inexstentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege.

Cererile in constatare au caracter subsidiar in raport cu cererile in realizare de drepturi, lucru care trebuie verificat de instanta investita cu asemenea actiuni.

In speta, asa cum am aratat, se cere sa se constate că au dobândit un drept de superficie, prin edificarea unui imobil casă de locuit în suprafață de 44 mp și a unei anexe în suprafață de 17 mp, pe un teren în suprafață de 1082 mp, situat în satul Calvini, ., județul B..

- Dreptul de superficie are, insa, o existenta clar determinata in noul cod civil, in art. 693 si urm. Cod civil, in care se arata ca superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o constructie pe terenul altuia, deasupra ori in subsolul acestui teren, asupra caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta.

Dreptul de superficie este acel drept ce consta in dreptul de proprietate pe care il are o persoana, denumita superficiar, asupra constructiilor, plantatiilor, sau altor lucrari care se afla pe o suprafata de teren ce apartine unei alte persoane, teren asupra caruia superficiarul are un drept de folosinta.

Potrivit art. 693 al. 1 NCC, superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o constructie; textul distinge intre forma principala (deplina) a dreptului de superficie, care presupune existenta constructiilor in momentul constituirii dreptului si forma secundara (incipienta), cand proprietarul dezmembreaza dreptul sau de proprietate asupra terenului, transmitand persoanei respective folosinta si, in mod limitat, posesia si dispozitia asupra terenului, urmand ca lucrarile de construire sau plantare sa se desfasoare ulterior.

- Al. 2 al aceluiasi articol 693 arata ca dreptul de superficie se poate dobandi prin act juridic, prin uzucapiune sau prin alt mod prevazut de lege; dispozitiile in materie de carte funciara raman aplicabile.

El se poate constitui atat prin act cu titlu gratuit, cat si prin act cu titlu oneros. Contractul prin care se constituie dreptul de superficie trebuie incheiat in forma autentica. Regula a fost impusa de Legea nr. 247/2005 in privinta circulatiei juridice a terenurilor si mentinuta de noul cod civil; forma autentica este impusa atat pentru inscrierea dreptului in cartea funciara, cat si pentru dobandirea acestuia – art. 885 si 888 NCC.

Implicand o suprapunere a doua drepturi de proprietate, dreptul de superficie ca dezmembramant al dreptului de proprietate se constituie prin conventia partilor, cu respectarea conditiilor de fond si de forma privind instrainarea terenurilor. Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, nu este ingaduit ca partile sa convina in sensul ca proprietarul sa ramana cu un drept ideal de proprietate asupra terenului, iar titularul pretinsului drept de superficie sa exercite in fapt atributele dreptului de proprietate, prin aceea ca ar pastra proprietatea constructiei si ar folosi terenul aferent.

Superficia se poate inscrie si in temeiul unui act juridic prin care proprietarul intregului fond a transmis exclusiv constructia ori a transmis terenul si constructia, in mod separat, catre doua persoane, chiar daca nu s-a prevazut expres constituirea superficiei.

In situatia in care s-a construit pe terenul altuia, superficia se poate inscrie pe baza renuntarii proprietarului terenului la dreptul de a invoca acccesiunea, in favoarea constructorului; de asemenea, ea se poate inscrie in favoarea unui tert pe baza cesiunii dreptului de a invoca accesiunea.

- Dispozitiile in materie de carte funciara raman aplicabile si in ceea ce priveste dobandirea dreptului de superficie; textul se completeaza cu prevederile art. 885, 887 si 888 NCC. Sub rezerva unor dispozitii contrare, dreptul de superficie asupra imobilelor cuprinse in cartea funciara se dobandeste, atat intre parti, cat si fata de terti, numai prin inscrierea lor in cartea funciara, pe baza actului sau faptului (ex. uzucapiunea) care a determinat si justificat inscrierea (art. 885 al. 1 NCC).

- Constituirea dreptului de superficie presupune un acord, prealabil sau concomitent cu ridicarea constructiei pe terenul stapanit, in beneficiul superficiarului.

- Pentru constituirea dreptului de superficie se cere, in primul rand, dovedirea dreptului de proprietate asupra constructiei, iar in al doilea rand, fie existenta unei dispozitii legale, fie o conventie inchietata intre superficiar si proprietarul terenului, deoarece dreptul de superficie ia nastere in puterea legii ori prin conventia partilor, care nu pot fi altele decat cei doi proprietari, ai constructiei si ai terenului si are ca obiect constituirea superficiei.

In lipsa unei conventii, constructorul, chiar de buna credinta, dobandeste doar un drept de creanta in despagubire si nu un drept real. Pe de alta parte, nu este admisibila o actiune in constatare a dreptului de superficie, cat timp reclamantul nu are recunoscut si realizat dreptul real a carui constatare o solicita, iar inscrierea in cartea funciara este o executare a hotararii, care nu este admisibila in cazul celor pronuntate in baza art. 35 C.. Simplul fapt de a ridica o construtie, chiar daca constructorul este de buna credinta, in lipsa unui acord, nu conduce la obtinerea unui drept real de superficie, titularul constructiilor neputand dobandi decat un drept de creanta impotriva proprietarului terenului.

- Conform art. 695 cod de procedura civila, dreptul de superficie se exercita in limitele si in conditiile actului constitutiv. In lipsa unei stipulatii contrare, exercitarea dreptului de superficie este delimitata de suprafata de teren pe care urmeaza sa se construiasca si de cea necesara exploatarii constructiei sau, dupa caz, de suprafata de teren aferenta si de cea necesara exploatarii constructiei edificate.

In cazul unei constructii, superficiarului trebuie sa i se asigure, daca partile nu au convenit altfel, o portiune de teren strict necesara pentru acces la acea constructie, bineinteles cu dreptul pentru proprietarul terenului de a cere o despagubire corespunzatoare de la superficiar.

- Cat priveste momentul dobandirii dreptului, se distinge intre dreptul de proprietate asupra constructiei, care se dobandeste de superficiar treptat, pe masura incorporarii materialelor in teren si dreptul de superficie care, constituind premisa dreptului de a construi, se dobandeste in momentul incheierii conventiei. In acest moment, constructorul dobandeste dreptul de a construi, ceea ce inseamna dobandirea dreptului de folosinta asupra terenului.

Facand aplicarea prevederilor legale la speta dedusa judecatii, tribunalul constata ca, asa cum a retinut instanta de fond, în cererea de chemare în judecată se indică suprafața casei de locuit de 44 mp, în adeverința nr. 3937/24.07.2014 emisă de Primăria Comunei Calvini se precizeaza că reclamantul C. C. figurează înscris în Registrul Agricol cu casă de locuit de 44 mp din anul 2007, aceeași suprafață desfășurată rezultând și din certificatul de atestare fiscală din 28.07.2014, emis de Primăria Calvini – fila 13, în planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de P.F.A. Z. V., casa de locuit are o suprafață de 94 mp, contrar celor reținute în înscrisurile anterioare. De asemenea, în ce privește faptul juridic al edificării imobilului, a reținut instanța de judecată că martorul M. L. nu poate preciza exact că această construcție a fost edificată de reclamanți.

De asemenea, reclamantii nu au putut dovedi dobandirea acestui drept prin act juridic, prin uzucapiune sau prin alt mod prevazut de lege; ca exista un contract prin care se constituie dreptul de superficie, incheiat in forma autentica si inscris in cartea funciara, pe baza actului sau faptului (ex. uzucapiunea) care a determinat si justificat inscrierea (art. 885 al. 1 NCC); a unui acord, prealabil sau concomitent cu ridicarea constructiei pe terenul stapanit, in beneficiul superficiarului; nu au dovedit dreptul de proprietate asupra constructiei, iar in al doilea rand, nu au dovedit fie existenta unei dispozitii legale, fie o conventie inchietata intre superficiar si proprietarul terenului, deoarece, asa cum am aratat, dreptul de superficie ia nastere in puterea legii ori prin conventia partilor.

In ceea ce priveste terenul cu privire la care reclamantii solicita sa se constate ca au dobandit un drept de superficie, tribunalul retine ca nu sunt indeplinite cerintele art. 695 cod de procedura civila, in care se arata ca dreptul de superficie se exercita in limitele si in conditiile actului constitutiv si ca, in lipsa unei stipulatii contrare, exercitarea dreptului de superficie este delimitata de suprafata de teren pe care urmeaza sa se construiasca si de cea necesara exploatarii constructiei sau, dupa caz, de suprafata de teren aferenta si de cea necesara exploatarii constructiei edificate si ca superficiarului trebuie sa i se asigure, daca partile nu au convenit altfel, o portiune de teren strict necesara pentru acces la acea constructie, bineinteles cu dreptul pentru proprietarul terenului de a cere o despagubire corespunzatoare de la superficiar.

Pe de alta parte, tribunalul are in vedere ca dreptul de superficie se dobandeste in momentul incheierii conventiei, moment in care constructorul dobandeste dreptul de a construi, ceea ce inseamna dobandirea dreptului de folosinta asupra terenului.

Retinand ca, in speta dedusa judecatii, nu sunt intrunite cerintele legale anterior mentionate, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat, solutia instantei de fond fiind legala si temeinica.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de reclamanții C. C. și C. N., ambii domiciliați în comuna Calvini, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat I. M., cu sediul în municipiul B., ..1, ., județ B., împotriva sentinței civile nr.603 din 18.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, având ca obiect superficie, în contradictoriu cu pârâta U. ., cu sediul în ., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2015.

Red./Tehnored.D.R./ 5 ex.

05.10.2015

Judecătoria Pătârlagele

Dosar fond:4061/ 277/2014

Judec.fond: M. G.