Evacuare. Decizia nr. 556/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 556/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 3572/328/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 556/R/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: A.-S. S.
JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: D.-I. T.
GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta L. K. împotriva sentinței civile nr. 4097 din 12.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimat M. E., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei, avocat D. S., în substituirea avocat P. A. L. și intimata pârâtă M. E., personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul, în baza art. 159 indice 1, alin.4 Cod procedură civilă, din oficiu își verifică competența și stabilește că este competent, general, material și teritorial la soluționarea recursului, conform prevederilor art.2, pct.3 din Codul procedură civilă.
Tribunalul constată că în ce privește prezentul recurs, acesta a fost declarat în termenul prevăzut de lege, este motivat, comunicat.
Tribunalul constată că odată cu pregătirea dosarului pentru primul termen de judecată, recurenta a fost citată cu mențiunea de a cuantifica daunele până la înregistrarea recursului și să timbreze aceste daune.
Reprezentanta recurentei precizează că recurenta nu a înțeles să achite taxă judiciară de timbru și nici să cuantifice daunele pe care le solicită.
La solicitarea instanței, reprezentanta recurentei depune la dosar delegație avocațială.
Raportat la precizările făcute de către reprezentanta recurentei, tribunalul în baza art. 137 C.pr.civ., raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 invocă excepția netimbrării recursului și pune în discuția părților.
Reprezentanta recurentei arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Intimata pârâtă M. E. precizează că nu poate să-și exprime punctul de vedere; solicită instanței anularea recursului.
Tribunalul reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Deliberând reține că prin sentința civilă nr.4097/12.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria T. a admite în parte cererea formulată de reclamanta L. K., în contradictoriu cu pârâta M. E. și, în consecință:
A dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat pe terenul aferent garajului provizoriu identificat cu nr. administrativ 1988, edificat pe terenul situat la adresa administrativa ., în incinta Liceului L. R..
Obligă pârâta la plata sumei de 10,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin contractul de închiriere cu încheiat la data de 17 aprilie 2009, înregistrat la Administrația Finanțelor publice T. sub nr._/22.04.2009, între defunctul L. Ș., antecesorul reclamantei, în calitate de locator și pârâta M. E., în calitate de locatar s-a transmis folosința terenului aferent garajului aflat în proprietatea pârâtului, situat pe .. T..
Contractul a fost încheiat pe o durată de 6 luni, începând cu data de 17 aprile 2009, cu posibilitatea prelungirii prin act adițional.
Potrivit precizărilor reclamantei, confirmate prin înscrisul sub semnătură privată denumit „Chitanță”, încheiat de părți la data de 03 mai 2011, contractul a fost prelungit prin acordul părților, până la data de 17 aprile 2010.
Referitor la legea aplicabilă în cauză, instanța a reținut că în privinta actului juridic, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privința condițiilor de validitate si, pe cale de consecință, a nulității, ci si pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după . unei noi legi), pentru executarea obligațiilor asumate de părți, pentru încetarea actului juridic.
Această regulă se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin. 2 și 3 Cod.civ., cât si din art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia, ”contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveste încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa”.
În drept, potrivit art. 969 C.civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În speță, prin contractul de închiriere, părțile și-au prevăzut și asumat obligațiile și termenul până la care pârâtul putea deține imobilul cu titlu locativ. Totodată art. 1436 Cod civil, stabilește că locațiunea făcută pe un termen determinat încetează prin împlinirea termenului.
Potrivit art. 480 C.civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, din conținutul textului de lege indicat putând defini dreptul de proprietate ca fiind dreptul subiectiv care permite titularului să folosească, să posede și să dispună de un lucru, perpetuu și exclusiv, în putere și interes propriu.
Pentru respectarea dreptului de proprietate al reclamantei, în vederea realizării tuturor atributelor acestui drept: posesia folosința și dispoziția, față de folosirea abuzivă de către pârâtă a imobilului obiect al dreptului de proprietate, instanța constatând întemeiată solicitarea de evacuare a pârâtului din imobilul în litigiu.
În ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtei la plata de daune interese în cuantum de 100 lei pe zi de la data formulării acțiunii până la predarea efectivă, liberă a terenului, instanța l-a respins ca neîntemeiat.
S-a apreciat astfel că daunele interese solicitate de către reclamantă au caracterul unor daune cominatorii, admisibile în condițiile prevăzute de art. 578 - 579 Cod. pr. civ. Astfel, daca partea obligata sa paraseasca ori sa predea un imobil nu-si îndeplinește aceasta obligație în termen de 5 zile de la primirea somatiei, ea va fi îndepărtata prin executare silita, iar imobilul va fi predat celui îndreptățit, iar conform art. 579 din același act normativ, în vederea executării silite a obligației prevăzute la art. 578, executorul judecatoresc va soma pe debitor sa paraseasca de îndata imobilul, iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul fortei publice, punând pe creditor în drepturile sale.
De asemenea, potrivit art. 572 Cod. pr. civ., în cazul în care obligatia debitorului prevazuta în titlul executoriu consta în lasarea posesiunii unui bun, în predarea unui bun ori a folosintei acestuia, în desfiintarea unei constructii, plantatii sau a altei lucrari ori în îndeplinirea oricarei alte activitati stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa în termenul prevazut în somatie, executorul sau, dupa caz, creditorul, în raport cu împrejurările cauzei si natura obligației ce se executa, va proceda fie la executarea silita, fie va sesiza instanța de executare în vederea aplicarii unei amenzi civile.
P. urmare, întrucât contractul de închiriere de care se prevalează reclamanta nu reprezintă titlu executoriu, un astfel de caracter având doar hotărârea de evacuare, care se pune în executare prin intermediul executorului judecătoresc, pârâta nu poate fi obligat la plata de daune cominatorii în aceasta faza a judecații.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. constând culpa procesuală a pârâtei, instanța a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 10,30 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta L. K., solicitând modificarea acesteia în parte, în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată.
Pentru termenul de judecată din data de 22.05.2013 recurenta a fost citată cu mențiunea de a cuantifica daunele până la înregistrarea recursului și să achite taxa judiciară de timbru pentru această valoare.
În ședința publică din 22.05.2013 recurenta, prin reprezentant, a arătat că nu înțelege să cuantifice daunele pe care le solicită și nici să achite taxa judiciară de timbru.
Raportat la cele menționate, tribunalul a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea 146/1997 conform cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, tribunalul urmează să admită excepția invocată și să anuleze ca netimbrat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta L. K. împotriva sentinței civile nr. 4097 din 12.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2013.
PREȘEDINTE, A.-S. S. | JUDECĂTOR, D. T. | JUDECĂTOR, D.-I. T. |
GREFIER, L. C. |
Red. D.T./31.05.2013
Jud. fond: F. C. J.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 356/2013. Tribunalul CLUJ | Legea 10/2001. Sentința nr. 637/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
