Legea 10/2001. Sentința nr. 207/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 207/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 2677/117/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 207/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 5 APRILIE 2013
INSTANȚA ESTE CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D.-I. T.
GREFIER: L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cauzei civile privind pe
reclamant P. D. și pe pârât P. C. U., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 21 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii pe fond, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând, reține că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.03.2012, reclamanta P. D. a chemat în judecată pe pârâtul P. C. U., solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de acordare de despăgubiri pentru imobilul teren și construcție demolată, situat în com. U., . CF 219 B., preluat abuziv de la antecesorii săi, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că terenul situat în com. U., . CF 219 B. a aparținut bunicilor săi materni, B. S. și A.. Fiica acestora, B. A. a fost căsătorită cu tatăl reclamantei, I. G.. Părinții reclamantei și aceasta sunt cei care au îngrijit părinții, respectiv bunicii, cei care au rămas în casa părintească. B. reclamantei a și desemnat-o pe acesta prin testamentul din 1978 ca unic moștenitor. Reglementarea întregii succesiuni după bunici și mamă a fost făcută pentru toate bunurile prin sentința civilă nr.193/2007 a Judecătoriei D..
Imobilul menționat a fost expropriat și preluat efectiv de la părinții reclamantei în anul 1985, iar tatăl reclamantei a fost somat să părăsească imobilul teren și să demoleze construcțiile existente pe terenul proprietatea familiei. Această deposedare s-a făcut fără nici un fel de despăgubire și fără a le fi comunicat vreun act de expropriere care să o justifice.
Deposedarea efectivă și finală de întregul imobil a fost realizată în anul 1990 când familia a fost somată să părăsească imobilul în vederea construirii unui . data respectivă, reclamanta a făcut demersuri la GIGCL care a indicat că nu a fost efectuată nici un fel de expropriere pentru acest teren.
După apariția Legii 10/2001, reclamanta a formulat în termenul legal notificare în vederea acordării de despăgubiri cu privire la imobilul situat în ., teren de aproximativ 500 mp și construcția care a fost demolată, solicitând acordarea cu titlu de compensare a apartamentului nr.1, din blocul de locuințe edificat pe terenul aparținând antecesorilor săi. Prefectura jud. Cluj a comunicat la data respectivă notificatoarei că pentru imobilul respectiv nu pot fi acordate bunuri în compensare, decât eventual despăgubiri bănești.
În repetate rânduri s-au formulat cereri în vederea obținerii unui răspuns din partea instituție abilitate și pentru a se obține dispoziție în temeiul Legii 10/2001. Reclamanta a formulat astfel de cereri în 16.11.2005, 20.04.2006 și s-a interesat personal în legătură cu stadiul soluționării cererii. Periodic i s-au solicitat diverse acte în dovedirea calității sale, acte care au fost depuse, completând periodic dosarul cu alte documente, care apoi îi erau din nou solicitate.
Între timp, reclamanta a și încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul solicitat în compensare și pe care îl ocupase anterior în temeiul unui contract de locațiune, ajungând să cumpere un apartament în blocul edificat pe terenul care ar fi trebuit să îi aparțină de drept, de pe care statul demolase casa părintească, fără ca familia ei să primească vreo despăgubire pentru toate aceste bunuri.
Reclamanta a precizat că nici până la această dată nu s-a emis vreo dispoziție de admitere, admitere în parte sau respingere a notificării.
În drept se invocă prevederile art. 1,3,6,7, 21, 25 din Legea 10/2001.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul P. C. U. a arătat că nu se opune admiterii acțiunii privind emiterea dispoziției de propunere acordare a despăgubirilor aferente pentru cota part de 1/8 din imobilul teren și construcție demolată, înscris în CF 219 B., în măsura în care se va face dovada identității între „minorul Baies S.” înscris sub B 6 din CF 219 B. și antecesorul reclamantei Baies S..
Arată că a pus în vedere reclamantei să facă dovada împrejurării că proprietarul înscris sub B+6 din CF 219 B. pentru cota de ¼ din ½ parte, respectiv „minorul Baies S.” este bunicul reclamantei.
Apreciază că se impune lămurirea acestui aspect întrucât antecesorul reclamantei s-a născut la data de 09.05.1900, astfel încât la data de 09.07.1921 când se operează înscrierea de CF sub B+4-7, Baies S. nu mai era minor.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub 6/2001 reclamanta P. D. a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat de la defuncții săi părinți I. G. și I. F., situat în loc. B., constând din casă, grajd, șură, cotețe și teren aferent construcțiilor și curte în suprafață de aproximativ 500 mp. A precizat că imobilul a fost preluat în mod abuziv, fără despăgubiri și fără să existe acte de expropriere, construcțiile au fost demolate, iar pe teren s-a construit un .>
Din copia CF 219 B. rezultă că imobilele cu nr.topo. 318/1, curte cu suprafața de 143 stj.p., nr.topo. 318/2, casă cu suprafața de 14 stj.p., nr.topo. 318/3, casă cu suprafața de 14 stj.p., nr.topo. 318/4, casă cu suprafața de 14 stj.p, au constituit proprietatea tabulară a numiților Baies D., Baies I., Baies S., Baies M., Baies Janos, Baies Todoszia, Baies G., Baies M. și Baies I..
Prin încheierea CF nr. 58-70/2001, în baza sentinței civile nr.1400/2009 a Judecătoriei D., imobilele cu nr.topo. 318/1, nr.topo. 318/2, nr.topo. 318/3, nr.topo. 318/4 au fost comasate într-un singur nr.topo. 318, apoi imobilul cu nr.topo. 318 a fost dezmembrat, .. 318/1, cu suprafața de 301 mp fiind transcris în CF 760 și 761 în favoarea Statului Român, .. 318/2 cu suprafața de 372 mp fiind reînscrisă în CF 219 în favoarea vechilor proprietari.
Instanța reține că prin sentința civilă nr.1400/2000 a Judecătoriei D., printre altele, s-a constatat că pe imobilul cu nr.topo. 318/1 s-a construit un . nivele, construcție care împreună cu trotuarul de protecție și aleile de acces afectează suprafața de 301mp.
Prin sentința civilă nr.193/2007 a Judecătoriei D. s-a admis acțiunea reclamantei P. D. împotriva pârâților I. I., L. A., C. M., B. L., în calitate de moștenitoare a lui B. I., B. A. și B. D. și s-a constatat că masa succesorală după defunctul B. S., decedat la data de 16.08.1977, se compune din cota parte de 1/8 din imobilul înscris în CF 219 B., vocație succesorală concretă având numita B. A., în calitate de soție supraviețuitoare, în cota parte de ¼, respectiv I. F. (născ. Baies) și B. I., în calitate de descendenți, în cota parte de ¾ împreună.
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului din CF 219 pe numele lui B. A., în cota parte de 1/32, respectiv pe numele lui I. F. și a lui Baies I., în cota parte de 3/64.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B. A., decedată la data de 07.09.1978 se compune din cota parte de 1/32 din imobilul înscris în CF 219, moștenitoare fiind reclamanta, în calitate de legatară universală și s-a dispus înscrierea pe seama acesteia în CF a dreptului de proprietate asupra cotei părți de 1/32 din imobil.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta I. F. se compune din cota parte de 3/64 din dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 219, vocație succesorală concretă după defunctă având reclamanta și pârâții de rândul 1 și 3, fiecare în cota parte de 1/3, în calitate de descendenți, pârâta de rândul 2 fiind renunțătoare.
S-a constatat că prin actul de partaj încheiat cu pârâții de rândul 1 și 3 reclamanta a dobândit cotele acestora din moștenirea după defuncta I. F. și s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra cotei părți de 3/64 din imobilul înscris în CF 219 pe numele reclamantei.
S-a constatat că masa succesorală după defunctul B. I. se compune se compune din cota parte de 3/64 din imobilul înscris în CF 219, vocație succesorală după defunct având pârâta de rândul 4, în calitate de soție supraviețuitoare, în cota parte de ¼ și pârâții de rândul 5-6, în calitate de descendenți, în cota parte de ¾ împreună.
S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra cotei părți de 3/256 din imobilul înscris în CF 219 pe numele pârâtei de rândul 4, iar asupra cotei părți de 9/256 pe numele pârâților de rândul 5-6 împreună.
Reclamanta a depus la dosar adresa nr.114/1985 a Consiliului popular U., adresată tatălui său I. G., prin care i se punea în vedere acestuia ca, în vederea construcției blocului de locuințe din satul B., să elibereze terenul aferent și să demoleze construcțiile existente pe această suprafață, situată în satul B. nr.53-54.
De asemenea, a depus o adresă din 26.03.1990 a Primăriei comunei U., adresată mamei sale I. F., prin care i se punea în vedere acesteia să se retragă de pe terenul situat în satul B. nr.256, care a fost repartizat pentru edificarea unui . adresa nr.2778/26.10.2012 a Primăriei comunei U. rezultă că în registrele agricole pentru perioada 1959-1975 B. S. figurează cu o casă din grădele, cu acoperiș din paie, cu suprafața de 28 mp, situată în B. nr.53. În perioada 1974-1980, pentru această casă figurează B. A., iar în perioada 1981-1985 I. D.. Începând cu anul 1985 în registrul agricol nu mai apar proprietarii construcțiilor pe amplasamentul cuprins în CF 219 B..
Din declarația martorului T. I. rezultă că bunicii reclamantei au avut în satul B. o casă bătrânească din bârne, acoperită cu paie, compusă dintr-un antreu, o cameră de aproximativ 16-18 mp și o cămară. De asemenea, exista un grajd cu șură, cotețe pentru păsări și porci. Terenul era de aproximativ 7-800 mp și avea un front la stradă de 13-14 m. Pentru construirea unui . 2 gospodării, prima a lui B. G. și a doua a lui B. S..
Martora I. E. a declarat că bunicii reclamantei B. S. și A. au deținut o casă bătrânească în satul B., cu o cameră, o cămară și un antreu, precum și un grajd și cotețe. În prezent aceste construcții nu mai există, pe locul lor fiind construit un . dispozițiilor art. 3 alin.1 lit. a și art. 4 alin.2, 3 și 4 din Legea nr.10/2001 “sunt indreptatite, in intelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent … persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora. De prevederile prezentei legi beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite. Succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita in temeiul prezentei legi. De cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la cap. III profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire”.
Față starea de fapt descrisă mai sus și în temeiul dispozițiilor legale menționate, instanța consideră reclamanta este îndreptățită să solicite acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 301 mp, situat în . în CF 219 B., cu nr.topo. 318/1, care a fost preluat de stat, așa cum rezultă din sentința civilă nr.1400/2000 a Judecătoriei D., precum și pentru construcțiile demolate, formate din casă din grădele, cu acoperiș din paie, cu suprafața de 28 mp, grajd, șură și cotețe, care au existat pe terenul menționat .
Contrar susținerilor pârâtului, reclamanta și-a dovedit calitatea de moștenitoare a defuncților B. S. și B. A. prin sentința civilă nr.193/2007 a Judecătoriei D.. De asemenea, din probele testimoniale administrate și din adresele Consiliului popular U. și Primăriei comunei U. reiese că la data preluării de către stat terenul descris mai sus și construcțiile se aflau în proprietatea antecesorilor reclamantei.
Referitor la situația actuală a terenului în litigiu, din sentința civilă nr.1400/2000 a Judecătoriei D. rezultă că pe imobilul cu nr.topo. 318/1 s-a construit un . nivele, construcție care împreună cu trotuarul de protecție și aleile de acces afectează suprafața de 301mp, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art.10 alin. 1 și 2 din Legea nr.10/2001, nu se poate dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 301 mp, în condițiile în care pe acesta există construcții și este afectat servituților legale si altor amenajări de utilitate publica.
Pentru toate motivele expuse mai sus, instanța urmează să admită acțiunea formulată de reclamanta P. D. și să dispună acordarea de despăgubiri bănești în favoarea acesteia pentru terenul în suprafață de 301 mp, situat în comuna U., . în CF 219 B., cu nr.topo. 318/1 și pentru construcțiile demolate, formate din casă din grădele, cu acoperiș din paie, cu suprafața de 28 mp, grajd, șură și cotețe .
În baza dispozițiilor art.274 C.proc.civ. pârâtul va fi obligat să achite reclamantei suma de 10 00 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. D., cu domiciliul procesual ales la sediul av. C. U., în Cluj-N., ..1, . împotriva pârâtului P. C. U., cu sediul în comuna U., ., jud. Cluj și în consecință:
Dispune acordarea de despăgubiri bănești în favoarea reclamantei pentru terenul în suprafață de 301 mp, situat în comuna U., . în CF 219 B., cu nr.topo. 318/1 și pentru construcțiile demolate, formate din casă din grădele, cu acoperiș din paie, cu suprafața de 28 mp, grajd, șură și cotețe .
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în ter men de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică din data de 5 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, D.-I. T. | ||
GREFIER, L. M. |
Red. D.T./L.M. /10.06. 2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 698/2013. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Încheierea nr. 623/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
