Obligaţie de a face. Decizia nr. 256/2013. Tribunalul CLUJ

Tribunalul CLUJ - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 256/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 7599/211/2008

ROMÂNIA

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 256/R/2013

Ședința publică de la 06 Martie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE D. T.

Judecător V. G.

Judecător D.-I. T.

Grefier C.-S. Ș.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent R. R., recurent R. M. F., împotriva Sentinței civile nr._/23.10.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat M. G., intimat M. M., intervenient C. M. F., intimat R. R. D., intimat R. S. C., intimat C. A. MINORA REPREZ. PRIN C. M. F., intimat R. T. V. MINOR REPREZ. LEGAL DE DL. R. M. F., intimat R. R. MINORA REPREZ. LEGAL DE DL. R. M. F., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 27.02.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr._/23.10.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., s-a respins acțiunea civilă precizată și extinsă formulată de reclamanții: RIMBAȘIU R., și R. M.-F., și intervenienții RIMBAȘIU RĂZVANA D., RIMBAȘIU S. C., C. A., minoră reprezentată prin C. M. F., în calitate de mamă, R. T. V., minor reprezentată prin R. M. F., în calitate de tată și R. R., minoră reprezentată prin R. M. F., în calitate de tată, în contradictoriu cu pârâții M. G. și M. M., pentru revendicare.

A obligat reclamanții și intervenienții la plata în favoarea pârâților a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:

Prin Titlul de proprietate nr._/2816 eliberat la data de 10.02.1999 de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Cluj: f.10 s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 cu privire la suprafața de teren de 8500 mp arabil, situat în T 91, P 112 între următorii vecini: la nord - drum, la est T. i., la vest R. A.., la sud –drum, teren, în favoarea numitei R. D. A..

Ulterior, numita R. D. A. și-a întabulat acest teren în C.F. nr._, prev. cu nr. top._/2 in suprafața de_ m.p.: f. 8 și f. 9

La data de 01.11.2007 numita R. D. A. a decedat, componența masei succesorale rămasă după această defunctă și calitatea de moștenitori a reclamanților și intervenienților din prezenta cauză fiind stabilită în mod definitiv și irevocabil prin Sentința civilă nr.3838 pronunțată la data de 17.03.2009 de Judecătoria Cluj-N. în Dosar nr._/211/2008: f. 143 – f. 145.

Instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă fără echivoc din probatoriul administrat în cauză, terenul prev. cu nr. top._/2 proprietatea antecesoarei reclamanților și intervenienților, - folosit de aceștia ca un tot unitar împreuna cu terenul in suprafața de 250 m.p. cu nr. top._/1 inscris in CF nr._ Cluj, așadar întreg terenul cu nr. top._ - și terenul prev. cu nr. top._/1/2/2;_/1/3/2 in suprafața de 5200 m.p. înscris in CF nr._ Cluj, proprietatea tabulară a pârâților M. G. si M. M., împreuna cu terenurile învecinate proprietatea numiților D. G. si M. E. au făcut obiectul Dosarului Civil nr. 2569/2004 al Judecătoriei Cluj-N. având ca obiect grănițuire.

S-a mai reținut că, prin Sentința Civila nr. 3011/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în Dosar nr. 2569/2004, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit linia de graniță între terenul înscris in CF nr._ Cluj, prev. cu nr. top._/1/2/2;_/1/3/2, proprietatea tabulară a pârâților, terenul înscris in CF nr._ Cluj, prev. cu nr. top._/1/2/1/2;_/1/3/1/2, proprietatea tabulară a numitului M. E., terenul înscris in CF nr._ Cluj, prev. cu nr. top._/1/2/1/1;_/1/3/1/1, proprietatea tabulară a lui D. G. si terenul inscris in CF nr._ Cluj, prev. cu nr. top._/2, proprietatea tabulară a lui R. D. A., antecesoarea reclamanților și intervenienților din prezenta cauză, în temeiul expertizei judiciare efectuate în acel dosar de expert tehnic judiciar M. M. T. pe aliniamentul punctelor 18-33A-34A-40A.

După rămânerea definitivă și irevocabilă, Sentința Civila nr. 3011/2006 din Dosarul nr. 2569/2004 al Judecătoriei Cluj-N. a fost pusa in executare încheindu-se Procesul-verbal de grănițuire la data de 21.06.2011, anexat cauzei, în prezența tuturor proprietarilor tabulari fiind trasată astfel linia de graniță dintre proprietățile acestora.

În prezenta cauză a fost întocmit la solicitarea reclamanților un Raport de expertiză Tehnică în specialitatea topografie de expert tehnic judiciar G. T.: f. 27 – f. 38, vol. II, care după identificare imobilelor în litigiu, a concluzionat că pârâții M. G. si M. M. nu ocupa nici o suprafață din terenul reclamanților și că aceștia nu au încălcat linia de granița dintre cele doua proprietăți stabilita prin Sentința Civila nr. 3011/2006 a Judecătoriei Cluj-N., definitiva .

Instanța de fond a mai reținut că, în cauză a fost administrată și proba cu interogatoriul părților f.161 – f. 176, prin care acestea și-au menținut poziția procesuală exprimată prin cererea de chemare în judecată precizată respectiv prin întâmpinările anexate cauzei.

Astfel, instanța de fond, având în vedere că prin sentința civilă anterior menționată s-a stabilit cu putere de lucru judecat limita dintre proprietățile părților din prezentul litigiu, limită, pe care pârâții prin folosința actuală a imobilului proprietate lor, o respectă, ținând cont și de concluziile formulate de expertul tehnic judiciar prin lucrarea tehnică întocmită în prezenta cauză, instanța în temeiul dispoz. art. 480 și urm. C. civil a respins ca neîntemeiată prezenta cerere de chemare în judecată.

În temeiul dispoz. art. 274 C.pr.civilă, reținând culpa procesuală a reclamanților și intervenienților în derularea prezentului litigiu, instanța a obligat reclamanții și intervenienții la plata în favoarea pârâților a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții R. R. și R. M. F., solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii cererii introductive de instanța așa cum aceasta a fost formulata si precizata, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului reclamanții arată faptul că un prim aspect de nelegalitate al sentinței recurate consta in încălcarea de către prima instanță a obligației instituita prin art. 129 alin. 4 si 5 C.Proc.Civ.

Reclamanții/recurenți arată că, sunt moștenitori din clasa descendenților ai defunctei R. D., pe numele căreia a fost emis Titlul de Proprietate nr._/2816/10.02.1999 prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului situat în T. 91, P.112 între următorii vecini: la nord - drum, la est T. I., la vest R. A.., la sud – drum, teren este înscris în CF nr._ Cluj-N., având nr. top._/2.

Se mai susține că defuncta antecesoare a recurenților a fost pusă în posesie cu privire la suprafața de teren menționată prin Procesul-Verbal nr. 2278/41 din data de 29.01.1993, punerea în posesie având loc la data de 25.01.1993.

Recurenții mai arată că, pârâții/intimați care sunt proprietarii unui teren învecinat cu terenul proprietatea reclamanților și-au extins în mod abuziv posesia și cu privire la circa 400 m.p. din terenul proprietatea recurenților.

Astfel, cu ocazia efectuării unei expertize în dosar nr.2569/2006 a Judecătoriei Cluj-N., experții Poșta M. și D. M. au constatat că suprafața de teren deținută de către pârâți și învecinat celui aflat în proprietatea recurenților este cu 2912 mp mai mare decât aceea cu care aceștia sunt înscriși în Cartea Funciară, în timp ce suprafața de teren deținută de reclamanți în urma extinderii abuzive a folosinței de către pârâți este cu 273 mp mai mică decât aceea cu care aceștia au fost puși în posesie și sunt înscriși în CF.

Recurenții apreciază că, prin sentința civilă nr. 3011/2006 din dosarul mai sus menționat Judecătoria Cluj-N., prin stabilirea eronată a liniei de demarcație între terenul reclamanților și terenul pârâților, a majorat suprafața de teren ocupată abuziv de către pârâți din terenul recurenților la circa 400 mp.

In aceste condiții, recurenții consideră că, dreptul lor de proprietate a fost știrbit, iar din considerentele sentinței recurate lipsește orice referire la acest element a stării de fapt pe care reclamanții le-au invocat si au solicitat sa fie verificată de prima instanță, astfel încât din aceasta perspectiva sentința recurată este lovita de nulitate.

Un alt aspect de nelegalitate al sentinței recurate este și faptul că, judecătorul fondului a omis sa ia in considerare si sa constate totodată puterea de lucru judecat a celor stabilite prin Sentința Civila nr._/2001, deci in baza căreia reclamanții/recurenți si-au intabulat dreptul de proprietate cu privire la terenul in discuție.

Se mai arată că prin încheierea de ședința din data de 31 mai 2010, prin care a fost încuviințată expertiza topo judiciara solicitata de către reclamanți s-a pus in vedere expertului desemnat sa efectueze menționata expertiza ținând cont de linia de grănițuire dintre cele doua proprietăți stabilita prin sentința civila nr.3011/2006 a Judecătoriei Cluj-N., fara a se tine seama de faptul ca reclamanții intabulandu-și dreptul de proprietate in baza sentinței nr.l1070/2001, suprafața cu care s-au intabulat trebuie sa aibă existenta reala in teren deoarece a fost stabilita pe baza unei expertize judiciare realizata de către expert Sarffy Alfred.

Recurenții susțin că, revendicarea și grănițuirea sunt două varietăți ale acțiunii civile care se disting prin obiectul lor, prin finalitatea lor și prin regimul lor juridic, motiv pentru care acestea nu se exclud reciproc ci uneori pot avea caracter complementar.

Astfel, este clar că o acțiune în grănițuire nu se poate confunda cu o acțiune în revendicare, iar aceasta din urma nu poate fi restrânsă cat privește exercitarea ei la cele care au fost stabilite in grănițuire, în condițiile în care grănițuirea se face prioritar prin raportare la folosința exercitata de către proprietarii învecinați, iar revendicarea vizează integritatea dreptului de proprietate al reclamantului care nu întotdeauna coincide cu suprafața de teren efectiv folosita de către reclamant.

Recurenții susțin că, chiar daca printr-o hotărâre judecătoreasca irevocabila s-a stabilit o linie de grănițuire intre proprietățile învecinate ținând seama de folosința faptica exercitata de către respectivii proprietari aceasta nu împiedica pe proprietarul care ulterior constata ca suprafața de teren efectiv folosita de el este mai mica decât aceea prevăzuta in titlul sau de proprietate, sa promoveze o acțiune in revendicare împotriva vecinului la care se regăsește minusul sau de suprafața.

Astfel se arată că, prima instanța, deși avea de luat in considerare in mod prioritar cele stabilite prin titlul de proprietate al reclamanților/recurenți care este sentința civila nr._/2001 in temeiul căreia aceștia si-au intabulat dreptul de proprietate in Cartea Funciara, a luat in considerare ca element de referința cele stabilite prin Sentința Civila nr.3011/2006 prin care s-a stabilit linia de granituire intre proprietatea recurenților si terenul proprietatea M. raportat exclusiv la folosința faptica exercitata de către aceștia care nu corespundea cu întinderea dreptului lor de proprietate, parați deținând in folosința o suprafața de teren mai mare decât cea corespondenta dreptului lor de proprietate in timp ce reclamanții/recurenți au exercitat folosința pe o suprafața de teren mai mica decât cea cu referire la care si-au intabulat dreptul de proprietate in Cartea Funciara.

Un alt aspect de nelegalitate al sentinței recurate, invocat de recurenți, consta in faptul ca prima instanța a respins de plano obiecțiunile făcute de către reclamanții/recurenți la expertiza întocmită de către d-na exp. G. T. pe motiv ca doamna expert a respectat linia de grănițuire, instanța considerând ca obiecțiunile formulate sunt străine raportului de expertiză, astfel se consideră ca prin respingerea de plano a acestor obiecțiuni in condițiile in care prin obiecțiunea numărul 5 s-a solicitat explicit ca doamna expert sa fie îndrumata sa refacă raportul de expertiza luând in considerare cele statuate prin sentința civila nr._/2001 a Judecătoriei Cluj-N., devenita irevocabila, in temeiul căreia reclamanții si-au intabulat dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu, a fost încălcat dreptul acestora din urma la un proces echitabil consacrat prin art. 6 al CEDO precum si cele stabilite prin art.129 alin.5 C.proc.civ.

Totodată, recurenții mai susțin faptul că, au solicitat atât înainta închiderii dezbaterilor asupra fondului cat si prin concluziile scrise redeschiderea dezbaterilor si încuviințarea unei contraexpertize, dar solicitarea noastră a fost respinsa in mod nejustificat.

La data de 24.01.2013, intimații pârâți M. M. și M. G. au depus la dosar întâmpinare solicitând instanței respingerea recursului.

În motivare intimații pârâți au arătat faptul că in ceea ce privește primul motiv de recurs, consideră ca acesta se impune a fi respins, având in vedere, in primul rând, ca nu sunt incidente in spete disp.art.129 al. 4 si 5 din Codul de procedura civila, respectiv, instanța de judecata nu avea ce lămuriri suplimentare sa solicite de la părți, in condițiile in care, așa cum rezulta din actele si lucrările prezentului la dosar, la data pronunțării hotărârii atacate exista deja un proces verbal de punere in executare a sent.ciy.nr.3011/2006 pronunțata de Judecătoria Cluj-N. in dos.nr.2569/2004, la baza acestui proces verbal stand o schița care indica toate punctele cadastrale necesare stabilirii liniei de granița dintre terenul aflat in proprietatea intimaților si terenul aflat in proprietatea, recurenților.

Se subliniază faptul ca acel proces verbal a fost semnat de absolut toate părțile din prezentul dosar, respectiv părțile dându-si acordul la respectiva punere in executare, astfel că expertul numit in prezenta cauza a răspuns tuturor obiectivelor care i-au fost comunicate, indicând in cadrul concluziilor ca, ținând cont de linia de mejdie stabilita prin sent.civ.nr.3011/2006 nu a fost încălcata.

In aceste condiții, ce întrebări suplimentare sa pună instanța de fond, in situația in care chiar recurenții au aderat la punerea in executare a sent.civ.nr.3011/2006 sau ce alte probe ar fi fost necesare sa fie administrate in cauza având in vedere tocmai acest aspect?

In ceea ce privește susținerea recurenților ca ar fi solicitat sa se măsoare întreg teren pe care intimați îl folosesc in fapt este un neadevăr, in condițiile in care in cadrul obiecțiunilor la raportul de expertiza nu se face referire la acest aspect, astfel apreciază că, față de punerea in executare a sent.civ.nr.3011/2006, un asemenea demers ar fi fost inutil.

In ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv cel referitor la puterea de lucru judecat al sent.civ.nr._/2001, intimații solicită a fi respins ca nefondat, având in vedere următoarele aspecte.

Astfel, problema puterii de lucru judecat cu privire la conținutul sent.civ.nr._/2001 nu se mai poate pune. in prezent decât, eventual, referitor la întinderea suprafeței de teren aflata in proprietatea recurenților, nu si cu privire la poziționare, aceasta, in condițiile in care, intre timp a fost pronunțata sent.civ.nr.3011/2006, pronunțata de Judecătoria Cluj-N. in dos.nr.2569/2004, care este investita cu autoritate de lucru judecat în ceea ce privește linia de mejdie dintre cele doua proprietăți, in condițiile in care, in cadrul acestui litigiu a fost analizata si linia de mejdie dintre cele doua proprietăți pornind tocmai de la sent.civ.nr._/2001.

În aceste condiții, intimații arată că, daca linia de mejdie intre proprietățile părților este stabilita cu autoritate de lucru judecat, chiar daca sent.civ.nr,_/2001 ar avea putere de lucru judecat cu privire la întinderea suprafeței terenului aflat in proprietatea recurenților, iar acestora le lipsește o anumita suprafața de teren, rezulta fara nici un dubiu ca aceasta suprafața de teren nu are cum sa se regăsească in folosința intimaților, din moment ce aceștia susțin că respectă mejdia stabilita prin sent.civ.nr.3011/2006.

Intimații susțin că, la. stabilirea. liniei de mejdie prin sent.civ.nr. 3011/200 nu s-a ținut cont de folosința faptica a terenurilor din zona respectiva, ci s-a ținut cont de planurile cadastrale si cele topografice aflate la OCPI Cluj, având in vedere faptul ca reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile respective s-a făcut in integralitate pe vechiul amplasament al antecesorilor celor care au formulat cererile in baza legilor fondului funciar, aceștia fiind proprietari tabulari, parcelele lor având repartizate anumite numere topografice.

Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs, intimații consideră ca acesta se impune a fi respins ca nefondat, întrucât efectuarea unei nou expertize, in condițiile in care deja s-a pus in executare dispozitivul sent.civ.nr.3011/2006, sentința care are autoritate de lucru judecat cu privire la linia de mejdie dintre cele doua proprietăți, este inutilă, inutilitatea rezultând din faptul ca atâta timp cat exista linia de mejdie stabilita cu autoritate de lucru judecat, rezulta cu evidenta faptul ca terenul revendicat de către recurenții reclamanți nu se afla in posesia intimaților, dincolo de aceasta linie de mejdie.

Intimații au solicitat cheltuieli de judecata in cuantum de 1.000 lei, conform chitanței anexate la întâmpinare.

Tribunalul examinând actele și lucrările dosarului, recursul declarat de R. R. și R. M. F., împotriva Sentinței civile nr._/2012 pronunțată la data de 23.07.2012 în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., stabilește următoarele:

În mod corect instanța de fond a reținut starea de fapt, respectiv că, prin acțiunea civilă precizată și extinsă înregistrată la acea instanță reclamanții: RIMBAȘIU R., domiciliată în Cluj-N., ., . și R. M.-F., domiciliat în Cluj-N., ., jud. Cluj și intervenienții: RIMBAȘIU RĂZVANA D., cu domiciliul în Cluj-N., ., nr. 16, ., RIMBAȘIU S. C., domiciliată în Cluj-N., ., ., C. A., minoră reprezentată prin C. M. F., în calitate de mamă, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., ., R. T. V., minor reprezentată prin R. M. F., în calitate de tată, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., .. 191, jud. Cluj și R. R., minoră reprezentată prin R. M. F., în calitate de tată, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., .. 191, jud. Cluj au chemat în judecată pe pârâții M. G. și M. M., domiciliați în Cluj-N., ., jud. Cluj au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să le recunoască dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 400 mp., pe care au ocupat-o abuziv din terenul proprietatea lor înscris în CF nr._ Cluj-N., nr. topo_/2 și să le predea în deplină posesie această suprafață de teren.

În motivarea cererii lor de chemare în judecată reclamanții Rimbașiu R. și R. M.-F. și intervenienții: Rimbașiu Răzvana D., Rimbașiu S. C., C. A., R. T. V. și R. R. au arătat că ei sunt moștenitori ai defunctei R. D., calitatea lor de moștenitori fiind stabilită în mod definitiv și irevocabil prin Sentința Civilă nr.3938 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._/211/2008.

Judecătoria Cluj-N. a mai reținut corect că, prin Titlul de proprietate nr._/2816 eliberat la data de 10.02.1999 de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Cluj: f.10 s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 cu privire la suprafața de teren de 8500 mp arabil, situat în T 91, P 112 între următorii vecini: la nord - drum, la est T. i., la vest R. A.., la sud –drum, teren, în favoarea numitei R. D. A..

Ulterior, numita R. D. A. și-a întabulat acest teren în C.F. nr._, prev. cu nr. top._/2 in suprafața de_ m.p.: f. 8 și f. 9

Instanța de fond a reținut corect că, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, terenul prev. cu nr. top._/2 proprietatea antecesoarei reclamanților și intervenienților, - folosit de aceștia ca un tot unitar împreuna cu terenul in suprafața de 250 m.p. cu nr. top._/1 inscris in CF nr._ Cluj, așadar întreg terenul cu nr. top._ - și terenul prev. cu nr. top._/1/2/2;_/1/3/2 in suprafața de 5200 m.p. înscris in CF nr._ Cluj, proprietatea tabulară a pârâților M. G. si M. M., împreuna cu terenurile învecinate proprietatea numiților D. G. si M. E. au făcut obiectul Dosarului Civil nr. 2569/2004 al Judecătoriei Cluj-N. având ca obiect grănițuire.

S-a mai constat că, prin Sentința Civila nr. 3011/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în Dosar nr.2569/2004, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit linia de graniță între terenul înscris in CF nr._ Cluj, prev. cu nr. top._/1/2/2;_/1/3/2, proprietatea tabulară a pârâților, terenul înscris in CF nr._ Cluj, prev. cu nr. top._/1/2/1/2;_/1/3/1/2, proprietatea tabulară a numitului M. E., terenul înscris in CF nr._ Cluj, prev. cu nr. top._/1/2/1/1;_/1/3/1/1, proprietatea tabulară a lui D. G. si terenul inscris in CF nr._ Cluj, prev. cu nr. top._/2, proprietatea tabulară a lui R. D. A., antecesoarea reclamanților și intervenienților din prezenta cauză, în temeiul expertizei judiciare efectuate în acel dosar de expert tehnic judiciar M. M. T. pe aliniamentul punctelor 18-33A-34A-40A.

Astfel, instanța de fond, având în vedere că prin sentința civilă anterior menționată s-a stabilit cu putere de lucru judecat limita dintre proprietățile părților din prezentul litigiu, limită, pe care pârâții prin folosința actuală a imobilului proprietate lor, o respectă, ținând cont și de concluziile formulate de expertul tehnic judiciar prin lucrarea tehnică întocmită în prezenta cauză, instanța în temeiul dispoz. art. 480 și urm. C. civil a respins corect ca neîntemeiată prezenta cerere de chemare în judecată.

Tribunalul constată că deși recurenții au invocat în recursul promovat că ar fi incidente dispozițiile art.129 al. 4 si 5 din Codul de procedura civila, respectiv, că instanța de judecata a fondului nu a solicitat lămuriri suplimentare de la părți, nu a administrat toate probele pertinente și nu a stăruit prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului, acesta a administrat întregul probatoriu necesar clarificării stării de fapt a aflării adevărului, reținând corect că, la data pronunțării hotărârii atacate exista deja un proces verbal de punere in executare a sentinței civile nr.3011/2006 pronunțata de Judecătoria Cluj-N. in dos.nr.2569/2004, că la baza acelui proces verbal a stat o schița care indica toate punctele cadastrale necesare stabilirii liniei de granița dintre terenul aflat in proprietatea intimaților si terenul aflat in proprietatea, recurenților.

Totodată în mod corect s-a reținut faptul ca acel proces verbal a fost semnat de absolut toate părțile din prezentul dosar, respectiv părțile dându-si acordul la respectiva punere in executare, astfel că expertul numit in prezenta cauza a răspuns tuturor obiectivelor care i-au fost comunicate, indicând in cadrul concluziilor ca, ținând cont de linia de mejdie stabilita prin sent.civ.nr.3011/2006, aceasta nu a fost încălcată.

Recurenții au susținut că, cu ocazia efectuării unei expertize în dosar nr.2569/2004 a Judecătoriei Cluj-N., experții Poșta M. și D. M. au constatat că suprafața de teren deținută de către pârâți și învecinat celui aflat în proprietatea recurenților este cu 2912 mp mai mare decât aceea cu care aceștia sunt înscriși în Cartea Funciară, în timp ce suprafața de teren deținută de reclamanți în urma extinderii abuzive a folosinței de către pârâți este cu 273 mp mai mică decât aceea cu care aceștia au fost puși în posesie și sunt înscriși în CF.

Tribunalul, analizând acest aspect invocat de recurenți, consideră că în mod corect instanța de fond nu a luat în considerare susținerile reclamanților în condițiile în care aceștia au acceptat mejdia stabilită în 2006, respectiv situația de fapt existentă între cele două proprietăți, iar de la acea dată nu a intervenit nicio modificare a liniei de hotar dintre părți, în sensul ocupării vreunei suprafețe de teren de către intimați.

Tribunalul examinând încheierea de ședință din data de 31.05.2010 din prezentul dosar, f.188, constată că instanța de fond nu a dispus expertului desemnat sa efectueze menționata expertiza ținând cont de suprafața de teren cu care reclamanții cu care s-au intabulat anterior pe baza unei expertize judiciare realizata de către expert Sarffy Alfred.

In aceste condiții, instanța de fond a apreciat cauza lămurită, nefiind necesar completarea expertizei sau efectuarea altei lucrări de specialitate, în condițiile în care chiar reclamanții au aderat la punerea in executare a sent.civ.nr.3011/2006, iar din probe nu rezulta o încălcare din partea pârâților a liniei de hotar stabilită.

In ceea ce privește susținerea recurenților ca ar fi solicitat sa se măsoare întreg teren pe care intimați îl folosesc in fapt nu s—a dovedit a fi reală, reclamanții formulând obiecțiuni la expertiza tehnică pentru alte considerente, f.55-56.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv cel referitor la puterea de lucru judecat al sent.civ.nr._/2001, tribunalul consideră că acesta nu poate constituii motiv de admitere a recursului și implicit modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.

Astfel, tribunalul apreciază că, aspectul puterii de lucru judecat cu privire la conținutul sent.civ.nr._/2001 se mai poate pune. in prezent doar cu privire la întinderea suprafeței de teren aflata in proprietatea reclamanților, nu si cu privire la poziționare, acestui teren, întrucât, intre timp a fost pronunțata sent.civ.nr.3011/2006, pronunțata de Judecătoria Cluj-N. in dosar nr.2569/2004, care este investita cu autoritate de lucru judecat în ceea ce privește linia de mejdie dintre cele doua proprietăți, in condițiile in care, in cadrul prezentului litigiu a fost analizată si linia de mejdie dintre cele doua proprietăți pornind tocmai de la sent.civ.nr._/2001, constatându-se că intimații pârâți nu au depășit limita mejdiei stabilită prin hotărârea judecătorească menționată mai sus.

În mod corect instanța de fond a constatat pe baza expertizei tehnice că pârâții intimați nu au depășit limita de proprietate stabilită prin sent.civ.nr.3011/2006, pronunțata de Judecătoria Cluj-N. in dosar nr.2569/2004, iar la stabilirea. liniei de mejdie prin acea sentință nu s-a ținut cont de folosința faptica a terenurilor din zona respectiva, ci s-a ținut cont de planurile cadastrale si cele topografice aflate la OCPI Cluj, având in vedere faptul ca reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile respective s-a făcut in integralitate pe vechiul amplasament al antecesorilor celor care au formulat cererile in baza legilor fondului funciar, aceștia fiind proprietari tabulari, parcelele lor având repartizate anumite numere topografice.

Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs,privind efectuarea unei nou expertize, in condițiile in care deja s-a pus in executare dispozitivul sent.civ.nr.3011/2006, sentința care are autoritate de lucru judecat cu privire la linia de mejdie dintre cele doua proprietăți, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond nu a mai administrat o altă expertiză tehnică considerând-o inutilă, inutilitatea rezultând din faptul ca atâta timp cat exista linia de mejdie stabilita cu autoritate de lucru judecat, rezulta cu evidență faptul ca terenul revendicat de către recurenții reclamanți nu se afla in posesia intimaților, dincolo de aceasta linie de mejdie.

Pentru aspectele arătate mai sus, tribunalul, constată legală și temeinică soluția instanței de fond, motiv pentru care în conformitate cu revederile Art. 312 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de R. R., recurent R. M. F., împotriva Sentinței civile nr._/2012 pronunțată la data de 23.07.2012 în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.

În baza art.274 Cod pr.civilă, tribunalul va obliga recurenții să plătească în solidar intimaților M. G., M. M. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de R. R. și R. M. F., împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată la data de 23.07.2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.

Obligă recurenții să plătească în solidar intimaților M. M. și M. G. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 06.03.2013.

Președinte Judecător Judecător

D. T. D.-I. T. V. G.

fiind plecat din instanță semnează

Președintele secției civile, judecător

A.-S. S.

Grefier

C.-S. Ș.

← Legea 10/2001. Încheierea nr. 287/2013. Tribunalul CLUJ		Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 632/2013.... →

Obligaţie de a face. Decizia nr. 256/2013. Tribunalul CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 256/2013. Tribunalul CLUJ