Obligaţie de a face. Decizia nr. 131/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 33346/211/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 131/A/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. O.-S.
JUDECĂTOR D.-I. T.
GREFIER C.-G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant A. H., apelant V. A., apelant V. A., apelant M. A., apelant M. D. și pe intimat S. R., intimat S. I., având ca obiect apelul declarat împotriva Sentinței civile nr._ din 07.11.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N., dosar având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că dezbaterile au avut loc la data de 12 martie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la această dată, încheiere care face parte integrantă din decizia ce se va pronunța.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr._ din 07.11.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamanților Aljwabra H., V. A. și V. A., M. A. Și M. D. formulată în contradictoriu cu pârâții Ș. R. S. și Ș. I.; au fost obligați reclamanții la plata către pârâți a sumei de 1860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit cărții funciare nr._ Cluj-N. pârâții Ș. R. S. și Ș. I. sunt proprietari ai terenului în suprafață de 209 mp situat pe ..12G și a casei 7, având nr. cadastral 5473/7, 5484/7, aceștia devenind proprietari în baza unui contract de vânzare cumpărare autentificat de BNP M. D. la data de 09.03.2007.
Potrivit cărții funciare nr._ Cluj-N., pârâții sunt și proprietari ai imobilului cu nr. cadastral 5483/12, 5484/12 cu destinația de „drum”, având o cotă parte ideală de 48/528 parte .
Construcția pârâților situată pe ..12G face parte dintr-un ansamblu de 11 case înșiruite, numerotate de la 12A la 12I, reclamanții fiind proprietarii caselor de la nr.12A, 12F și 12I. Acest aspect nu a fost contestat de către pârâți.
Aceste construcții au fost edificate în baza Autorizației de construire nr. 258/25.02.2006 emisă pentru terenul cu nr. cadastral_,_ Cluj-N., nr. topografice_/2/2,_/2/1/3,_/2/1/3,_/2/4, fiind luate în folosință la data de 17.11.2006. Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor a fost încheiat la data de 03.11.2006, fiind semnat în calitate de învestitor de numitul C. N..
De la numitul C. N. atât reclamanții, cât și pârâții au cumpărat construcțiile și drumul aferent acestora în suprafață de 528 mp.
La data de 22.08.2011 pârâții Ș. R. S. și Ș. I. cumpără de la numiții P. I. și C. M.-D. printr-un contract autentificat de către BNP C. M. L. terenul în suprafață de 429 mp înscris în cartea funciară_, nr. cad._, care era grevat de un drept de servitute de trecere auto și pietonală, pe o porțiune de imobil, în favoarea imobilului cu nr. cad._ înscris în cartea funciară_ Cluj-N..
Terenul în suprafață de 429 mp provine dintr-o dezmembrare pe care foștii proprietari, P. I., C. M.-D. și N. Ciurbă C. C. și N. Ciurbă R. L. au efectuat-o prin actul de lotizare și ieșire din indiviziune autentificat de BNP C. M. L., la data de 26.01.2011 prin care s-au format trei loturi: nr. cadastral_, nr. cadastral_ și nr. cadastral nr._, iar în favoarea terenului cu nr. cadastral_ s-a instituit cu titlu oneros un drept de servitute în defavoarea terenurilor cu nr. cadastrale_ și nr._ (f.141-145). Această lotizare s-a efectuat pe baza documentației cadastrale din 16.12.2010 avizată de OCPI Cluj.
Potrivit autorizațiilor de construire nr.3926 din 2001 și nr.1664 din 2003 și a certificatelor de urbanism aferente, numiților P. I. și C. M. D. li s-a permis să efectueze un gard de împrejmuire a proprietății, gard format din panouri transparente, din plasă de sârmă pe stâlpi, cu porți de acces metalice.
Acest gard se află pe mejdia dintre terenul în suprafață de 528 mp cu destinația de drum, aferent celor 11 case înșiruite și terenul cu nr. cadastrale_,_ și_, deci inclusiv terenul în suprafață de 429 mp (nr. cadastral_) cumpărat de către pârâți .
Pentru a avea acces la terenul în suprafață de 429 mp, la data de 11.10.2011, pârâții au demontat cu acordul proprietarului P. I. o parte din gardul aflat pe mejdie și au montat o ușă și o poartă mobile.
Reclamanții au solicitat instanței să constate că drumul în suprafață de 528 mp este destinat să deservească numai cele 11 case înșiruite, că există o coproprietate forțată asupra acestuia, că destinația sa nu i se poate schimba fără acordul celorlalți coproprietari, solicitând ca pârâții să aducă gardul la starea inițială.
Din modalitatea în care s-a făcut motivarea și din interogatoriul reclamanților, instanța a reținut că, în esență, aceștia sunt nemulțumiți pentru că se exercită în fapt un drept de servitute pe drum, fără acordul tuturor, aspect care le aduce prejudicii și că pârâții au obligația de a cere un drept de trecere de la vânzătorul terenului de 429 mp, în fapt existând pentru acesta deja instituit un drept de servitute.
În ceea ce privește legea civilă aplicabilă în timp, instanța reține că terenul în suprafață de 429 mp a devenit „loc înfundat” anterior intrării în vigoare a noului cod civil, iar montarea porții s-a făcut ulterior intrării în vigoare a noului cod civil.
Prin art.6 alin.1 Noul cod civil se stabilește regula neretroactivității legii noi, cu excepția alin.6 în care se arată situațiile în care legea veche nu are efecte ultraactive: dispozițiile legii noi sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate (…) din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.
În consecință, având în vedere că în speță, este vorba de raporturi de vecinătate și de proprietate, cu toate că situația juridică s-a născut sub legea veche, respectiv terenul în suprafață de 429 mp a devenit loc înfundat prin diverse acte de lotizare și ulterior de vânzare, instanța a făcut aplicarea prevederilor legii noi, ale noului cod civil, fiind vorba de raporturi de vecinătate și de proprietate.
După cum în mod corect au indicat reclamanții, terenul în suprafață de 528 mp este în coproprietatea forțată a proprietarilor celor 11 case înșiruite care au fost gândite ca un ansamblu constructiv, drumul aferent acestora deservind cele 11 case. Ca atare, acestui teren îi sunt aplicabile dispozițiile art. 647 alin.1 și 2 noul cod civil, respectiv „fiecare coproprietar poate exercita folosința bunului comun, cu condiția să respecte destinația acestuia și să permită exercitarea folosinței de către ceilalți coproprietari. Când bunul comun are caracter accesoriu în raport de un bun principal, fiecare coproprietar poate să dispună cu privire la cota sa parte din dreptul de proprietate asupra bunului comun numai odată cu exercitarea dreptului de dispoziție asupra bunului principal”.
Reclamanții nu au făcut dovada că prin fapta pârâților care au deschis o poartă în gard, li s-a produs un prejudiciu în ceea ce privește folosința drumului. Acestuia nu i s-a schimbat destinația, fiind folosit în continuare cu titlu de drum de toți coproprietarii.
În urma interogatoriului luat reclamanților, aceștia au învederat instanței că prin folosirea drumului de către pârâți pentru a avea acces și la terenul în suprafață de 429 mp, valoarea proprietății lor a scăzut, fiindu-le teamă că în viitor pârâții vor construi sau vor vinde terenul unor terți care vor construi o construcție pe acel teren, ceea ce ar presupune disconfort, inclusiv prin distrugerea drumului .
Astfel, în interogatoriile administrate în fața instanței de judecată reclamanții afirmă că se consideră prejudiciați sub 2 aspecte: „drumul este proprietate comună și toate cheltuielile referitoare la acesta se suportă de coproprietari; dacă în viitor s-ar construi pe .., drumul ar fi folosit de alte persoane care nu sunt proprietare ale drumului” (interogatoriul administrat reclamantului V. A.). A se vedea de asemenea interogatoriul administrat reclamantei M. D. care în principiu invocă o prejudiciere adusă prin posibilitatea înstrăinării parcelei cu suprafața de 429 mp. unui terț care ar urma să construiască un . sau răspunsul reclamantului M. A. care menționează faptul că prin instituirea unei servituți de fapt valoarea imobilului aflat în proprietatea sa ar scădea.
Conform martorei T. L. A., coproprietară a drumului de acces ce formează obiectul prezentului litigiu „la momentul la care am cumpărat proprietatea știam că acel drum va fi folosit doar de către cele 11 case, ca și cale de acces și loc de joacă pentru copii și nu pentru a deservi și alte proprietăți din vecinătate. Din discuțiile avute cu ceilalți coproprietari, am ajuns la concluzia că dacă accesul s-ar face și la altă proprietate decât cea a noastră valoarea proprietății noastre ar scădea”.
Prin urmare, reclamanții au promovat în primul rând această acțiune împotriva pârâților pentru a preîntâmpina un eventual prejudiciu, viitor și incert. Ei nu au stabilit care este prejudiciul prezent și nu au putut stabili în ce modalitate s-a schimbat destinația drumului, în condițiile în care acesta este folosit în continuare ca și cale de acces.
Este adevărat că alta ar fi fost situația în care terenul de 429 mp ar fi fost achiziționat de terțe persoane și ar fi folosit drumul ca și cale de acces la acel teren. Ar fi fost necesar acordul coproprietarilor drumului, respectiv a reclamanților și pârâților pentru acest drept de trecere. De altfel, când a fost cazul, acest lucru s-a și întâmplat, după cum reiese din notificarea din data de 08.06.2010 către familia N. Ciurbă, care a fost semnată inclusiv de către pârâți .
Utilizarea respectivului drum de către pârâți atât pentru accesul la casa familială situată pe .. 12, cât și pentru accesul la terenul în suprafață de 429 mp. nu restricționează exercitarea simultană și concurentă a dreptului celorlalți coproprietari de a utiliza respectivul drum.
Terenul înscris în CF nr._ Cluj-N., nr. cadastral 5483/12, 5484/12 are destinația de drum. Prin utilizarea acestui imobil și pentru accesul la terenul de 429 mp reclamanții nu schimbă destinația imobilului, care continuă să rămână drum de acces. Imobilul respectiv a fost înscris în CF cu specificația de drum aflat în coproprietate, nu ca spațiu de joacă pentru copii. Pe de altă parte, respectivul imobil nu a fost înscris în CF ca drum de acces exclusiv pentru cele 11 case înșiruite, ci ca drum, aflat în coproprietate.
Ca urmare, instanța apreciază că fapta pârâților coproprietari ai drumului, de a deschide o poartă în gardul aflat pe mejdie, ar putea fi analizată din perspectiva abuzului de drept.
Potrivit art. 660 alin.1 Noul cod civil „zidul, șanțul, precum și orice altă despărțitură între două fonduri sunt prezumate a fi proprietatea comună a vecinilor, dacă nu rezultă contrariul din titlul de proprietate, dintr-un semn de necomunitate, ori dacă proprietatea comună nu a devenit proprietate exclusivă prin uzucapiune, în condițiile legii”.
De asemenea, art. 606 Vechiul cod civil prevede că„orice gard ce desparte două proprietăți se socotește comun, afară dacă numai una singură din două proprietăți va fi îngrădită, sau de nu va fi un titlu sau posesiune îndestulătoare care să constate din contră”.
După cum a reieșit din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu declarația martorului P. I., gardul care desparte proprietățile nu aparține reclamanților și pârâților, ci numiților P. I. și C. M. D..
Faptul că pârâții nu au obținut autorizație de construire pentru modificarea gardului, săvârșind în acest sens o contravenție potrivit art. 26 lit.a din Legea nr.50/1991 privind construcțiile, nu prezintă relevanță, câtă vreme gardul nu este proprietatea reclamanților, iar pârâții au făcut poarta cu acordul proprietarilor gardului.
Mai mult, se poate reține că inclusiv constructorul celor 11 case înșiruite nu a obținut autorizație de construire privind gardul, cu toate că l-a modificat. Acest lucru reiese din declarațiile părților care au descris gardul, emiterea autorizației de construire împrejmuire pentru numiții P. I. și C. M. și inexistența unei împrejmuiri în autorizația de construire emisă pentru cele 11 case înșiruite.
Văzută din perspectiva abuzului de drept, cu referire chiar la prevederile art. 630 alin.1 noul cod civil potrivit căruia „dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său, inconveniente mai mari decât cele normale în relațiile de vecinătate, instanța de judecată poate, din considerente de echitate, să îl oblige la despăgubiri în folosul celui vătămat, precum și la restabilirea situației anterioare atunci când acest lucru este posibil”, instanța reține că pârâții dețin o cotă parte ideală din terenul în suprafață de 528 mp cu destinația de drum, că drumul de acces este folosit în continuare ca și drum, iar terenul în suprafață de 429 mp se află situat în fața casei acestora, fără a se produce vreo modificare a drumului de către pârâți.
Cu toate că reclamanții au acreditat ideea că pentru terenul în suprafață de 429 mp există deja instituit un drept de servitute peste terenul cu nr. cadastral nr._, instanța a remarcat că acest drept de servitute nu a fost instituit în favoarea terenului cu nr. cadastral_, ci în defavoarea sa, iar mai mult, acesta nu respectă dimensiunile standard de trecere, fiind și în curs de desființare .
Cu toate că prin adresa nr._/431/31.05.2012 s-a comunicat reclamanților de către Direcția Urbanism și Dezvoltare Urbană din cadrul Primăriei că în certificatul de urbanism emis pentru pârâți s-a solicitat ca pentru situația în care se va face accesul pe drumul cu nr. topo 5483/12, 5484/12 se va cere acordul notarial al proprietarilor caselor familiale înșiruite, construite în baza unui studiu aprobat conform HCL nr.525/2005, instanța a reținut că acest acord este necesar pentru obținerea autorizației de construire de către pârâți. Or, printre coproprietarii caselor familiale se află și pârâții.
Ca atare, din perspectiva legislației în construcții ar fi permisă dobândirea de către pârâți a unei autorizații de construire pe terenul în suprafață de 429 mp și pentru edificarea sau modificarea unui gard, cu respectarea dispozițiilor acestei legi.
Faptul că reclamanții au învederat opoziția lor raportat la fapta pârâților, invocând prejudicii inexistente, este de natură a încălca inclusiv prevederile legislației în construcții, exercitând chiar aceștia un abuz de drept. Instanța apreciază că pârâților le-ar reveni obligația de a contribui la despăgubirea reclamanților numai în măsura în care s-ar produce cu adevărat un prejudiciu cert și evaluabil.
Câtă vreme reclamanții nu au justificat un prejudiciu cert, real, existent cu privire la deschiderea porții în gardul de pe mejdie, cât și cu privire la un prejudiciu produs prin distrugerea drumului coproprietate forțată, instanța a constatat că acțiunea acestora este neîntemeiată, iar în temeiul art.1169 vechiul cod civil, instanța va respinge acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâții.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. H., V. A. și V. A., M. A. și M. D., solicitând instanței admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată,cu cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 din Codul de Procedura Civila.
În motivare s-a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc civ, respectiv hotărârea pronunțată este lipsita de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
În opinia recurenților pârâții nu au dreptul să folosească . C.F. nr._ Cluj-N., nr. cadastral 5483/12 5484/12 ca și cale de acces la terenul de 429 mp, înscris în CF Cluj-N., nr. cadastral_. Pârâții au acces pe alee, dar doar la casa proprietate personală, nu și la terenul nou achiziționat de 429 mp.
Concluzia primei instanțe este profund eronată și efectiv nu ține cont de probele dosarului.
Inițial, terenul din care pârâții au cumpărat terenul lor în suprafață de 429 mp a aparținut numiților P. I. și C. M. D.. Prin actul de lotizare și ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 218/26.01.2011 al BNP C. M. L., terenul a fost parcelat în 3 loturi, prevăzandu-se în mod expres: că Lotul nr. III (proprietatea fam. N. Ciurbă) fiind un lot care nu are ieșire directă la drumul public, vânzătorii constituie cu titlu oneros un drept de servitute de trecere și pietonală), peste imobilul cu nr. cadastral_ și peste imobilul L. nr. II, cu nr. cadastral_, în favoarea imobilului cu nr. cadastral_, conform planului cu propunerea de dezlipire, porțiunea prevăzută cu linie punctată în schița ce face parte integrantă din prezentul contract.
De asemenea, numitul P. I. prin intermediul unui topograf autorizat, dl. Vulpea O. D., a întocmit documentația tehnică cadastrală în vederea dezlipirii imobilului", documentație ce a fost înregistrată la OCPI CLUJ sub nr._/16.12.2010.
În cadrul acestei documentații înregistrată OCPI CLUJ, pentru respectarea
dispozițiilor Ordinului nr. 634/2006 emis de Ministerul Administrației și Internelor - Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară s-a prevăzut: „în ce privește imobilul cu nr. cadastral_ (proprietatea lui P. I.) „Servitute de trecere peste imobilul L. 1 cu nr. cadastral_, în favoarea imobilelor L. 2, cu nr. cadastral_ și L. 3, cu nr. cadastral_, conform planului cu propunere de dezlipire."
În ce privește imobilul cu nr. cadastral_ (proprietatea pârâților Ș.) „D. de servitute de trecere peste imobilul L. 1 cu nr. cadastral_, în favoarea imobilului L. 2, cu nr. cadastral_, conform planului cu propunere de dezlipire."
Servitute de trecere peste imobilul L. 2 cu nr. cadastral_, în favoarea imobilului L. 3, cu nr. cadastral_, conform planului cu propunere de dezlipire." în ce privește imobilul cu nr. cadastral_ (proprietatea fam. N. Ciurbă).
D. de servitute de trecere peste imobilul L. 1 cu nr. cadastral_ și lot 2 cu nr. cadastral_ în favoarea imobilului L. 3, cu nr. cadastral_, conform planului cu propunere de dezlipire."
În aceste condiții, eronat prima instanță a ajuns la concluzia că dreptul de servitute nu a fost instituit în favoarea terenului cu nr. cadastral_, ci în defavoarea sa.
Este adevărat că există un drept de servitute în defavoarea imobilului, dar în același timp, în mod evident, există un drept de servitute și în favoarea lotului 2, terenul pârâților, (în defavoarea terenului lot 1, care aparține vânzătorilor.
Dreptul de servitute există în fapt și în drept, însă pârâții cu rea credință nu folosesc acest drept de servitute pentru a avea acces la stradă, ci folosesc . 11 proprietari, care nu sunt de acord cu acest lucru.
În acest condiții, declarațiile martorului P. I., în sensul că nu se poate asigura accesul la drumul public pentru . nr. cadastral_ de pe ._ apar ca fiind neadevărate, atâta timp cât același martor, prin actul de lotizare și ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 218/26.01.2011 al BNP C. M. L. a constituit, cu titlu oneros, o servitute în acest sens, care asigură accesul la drumul public.
În concluzie, având în vedere că numiții P. I. și C. M. D. au fost proprietarii inițiali ai întregului teren, pe care l-au parcelat în trei loturi și având în vedere că au rezultat două parcele înfundate, vânzătorii au avut obligația, legală de a constitui o servitute de trecere, obligație ce s-a și concretizat.
Așa cum chiar instanța a reținut, în adresa nr._/431/31.05.2012 a Direcției de Urbanism și Dezvoltare Urbană, se arată în mod clar că „în cazul în care accesul se va face pe drum cu nr. topo 5483/12, 5484/12 (fapt ce se întâmplă în prezent, acesta fiind și motivul promovării cererii de chemare în judecată) se va cere acordul notarial al proprietarilor caselor familiale înșiruite...".
Este adevărat că "printre coproprietarii caselor familiale se află și pârâții", însă aceștia nu sunt singurii coproprietari ai drumului comun.
Prima instanță, în mod cu totul aberant, ajunge la concluzia că lipsa acordului apelanților semnifică un abuz de drept, atâta timp cât au dovedit, fără putința de tăgadă, că există constituit un drept de servitute prin altă parte, pe care însă pârâții refuză să-1 folosească, cu rea-credință.
Dimpotrivă, pârâții sunt cei care comit un abuz întrucât, împotriva voinței celorlalți coproprietari ai drumului, doresc să folosească acest drum pentru a avea acces și la terenul de 429 mp, deși accesul la acel teren se poate face și trebuie să se facă prin crearea unui drept de servitute pe terenul vânzătorilor acelui teren, familia P. I..
Drumul de 528 mp înscris în C.F._ Cluj-N., nr. cadastral 5483/12, 5484/12 nu este proprietatea exclusivă a pârâților, pentru ca aceștia să-1 poată folosi după cum doresc (adică și pentru accesul la terenul de 429 mp), ci este coproprietatea tuturor celor 11 proprietari de case, care se împotrivesc folosirii de către pârâți în modul arătat mai sus.
Așa cum s-a arătat în fața primei instanțe ,prin schimbarea destinației inițiale a aleii se aduc grave prejudicii apelanților.
Pârâții le-au adus la cunoștință faptul că este posibil ca în viitor să construiască o casă pe acel teren. Practic, în aceste condiții, pe alee vor intra basculante cu materiale de construcții, utilaje, buldozere, excavatoare, etc, care evident vor duce la distrugerea aleii, care este și spațiu de joacă pentru copii.
Reclamanții nu sunt dispuși să permită accesul utilajelor pe drumul proprietatea comună, pentru că accesul se poate face prin altă parte, cu prejudicii infinit mai mici .
Prejudiciul actual constă în scăderea valorii imobilelor proprietatea apelanților, datorită faptului că accesul nu mai este unul exclusiv, ci este comun, prin abuzul comis de pârâți. De asemenea, prin înmulțirea căilor de acces auto, este periclitată siguranța copiilor lor, care se joacă pe alee, destinația de loc de joacă având acordul tuturor coproprietarilor. Aceste aspecte au reieșit inclusiv din depoziția martorului T. L..
De altfel, chiar presupunând că nu există un prejudiciu, așa cum în mod fals, retine prima instanță, apelanții nu sunt obligați să permită accesul pe . există un drept de servitute constituit prin alt loc.
Nu are niciun fel de relevanță faptul că pârâții sunt și ei proprietarii drumului comun, deoarece reclamantii nu se opun la folosirea drumului pentru accesul la casa paraților, ci doar la accesul la terenul de 429 mp. Mergând pe raționamentul primei instanțe, înseamnă că, atâta timp cât pârâții sunt coproprietari pe drumul comun, îi pot da acestuia destinația pe care o vor ei, prin simplul fapt că sunt coproprietari, fără să tină cont de destinația drumului și de drepturile celorlalți coproprietari.
În al doilea rând, susținerea primei instanțe, în sensul că nu s-a schimbat
destinația aleii comune, care este folosită în continuare cu titlu de drum de toți
coproprietarii, este total eronată.
. înscrisă în CF_ Cluj-N., nr. cad. 5483/12 și 5484/12 are această destinație - de drum - doar pentru accesul la cele 11 case înșiruite, ea fiind în coproprietatea forțată și perpetuă a acestor proprietari. Prin urmare, din moment ce drumul comun are o destinație - de a folosi la accesul caselor înșiruite - folosirea lui în alt scop - pentru accesul la terenul proprietatea exclusivă a paraților - în mod cert i s-a schimbat destinația.
Prima instanță nu analizează deloc susținerile referitor la faptul că drumul comun este un bun aflat în coproprietate forțată și perpetuă, fiind destinat folosinței drumului principal.
Coproprietatea forțată și perpetuă are ca obiect un bun (bunuri) care sunt folosite în mod permanent de doi sau mai mulți proprietari, neputând fi împărțite. Dacă ar fi împărțite, aceste bunuri ar deveni improprii folosinței căreia i-au fost destinate. Această coproprietate este forțată deoarece există și se menține independent de voința copărtașilor. De asemenea, este și perpetuă datorită scopului sau destinației permanente căreia îi sunt afectate bunurile respective. Coproprietatea forțată și perpetuă are un caracter accesoriu. Prin urmare, suntem în prezența a două drepturi de proprietate: dreptul de proprietate asupra bunului principal și dreptul de proprietate pe cote părți forțată și perpetuă asupra bunului accesoriu destinat și necesar pentru utilizarea normală a bunului principal.
Referitor la acest fel de coproprietate, doctrina și practica au statuat faptul că fiecare coproprietar poate poseda și utiliza bunul comun, fără a avea nevoie de consimțământul celorlalți coproprietari, dacă respectă două condiții sau reguli: să nu aducă atingere drepturilor simultane și concurente de aceeași natură ale celorlalți coproprietari și să exercite aceste atribute numai pentru utilizarea bunului principal spre a cărui folosire sau exploatare este destinat bunul accesoriu, în acord cu interesele celorlalți coproprietari.
Această orientare a practicii și a doctrinei este în prezent consacrată în mod expres de Noul Cod civil, care în art. 647 reglementează în mod expres regimul coproprietarii forțate .
Or, pârâții din prezenta cauză nu respectă deloc aceste reguli. Astfel, prin faptul că aceștia folosesc drumul comun (bunul accesoriu) pentru a avea acces la un alt imobil decât casa de la nr. 12 G (bunul principal), pentru a cărui folosire a fost constituit drumul, aduc atingere dreptului apelanților de a folosi bunul și, cel mai important, aceștia nu folosesc bunul accesoriu potrivit destinației sale, adică numai pentru utilizarea bunului principal, ci și pentru un alt scop, în complet dezacord cu intereselor celorlalți proprietari de case.
Prima instanță nesocotește prevederile art. 618 din Noul Cod civil Exercitarea dreptului de trecere în situații speciale „Dacă lipsa accesului provine din vânzare, schimb, partaj sau dintr-un alt act juridic, trecerea nu va putea fi cerută decât celor care au dobândit partea de teren pe care se făcea anterior trecerea".
În acest caz, pârâții au cumpărat terenul de la numiții P. I. și C. M. D. iar terenul acestora are acces la drumul public, fapt dovedit fără putința de tăgadă de documentația cadastrală înregistrată la OCPI Cluj-N., prin care se consfințește dreptul de servitute de trecere peste terenul vânzătorilor și în favoarea terenului paraților.
Prima instanță nu tine cont nici de prevederile art. 617 din Noul cod civil, în cauză, fiind evident că fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii este terenul fam. P. I., acesta fiind deja grevat de o servitute, iar nu terenul coproprietatea părților de 528 mp.
Prima instanță preia susținerile paraților în sensul că gardul despărțitor dintre cele două proprietăți este proprietatea exclusivă a altor persoane, respectiv P. I. și C. M. D..
Gardul în discuție, din care pârâții au demontat o porțiune și au instalat o poartă, este situat la limita despărțitoare dintre cele două proprietăți, respectiv drumul comun de 528 mp înscris în C.F._ Cluj-N., nr. cadastral 5483/12 5484/12 și terenul în suprafață de 429 mp înscris în CF_ Cluj-N., nr. cadastral_, care aparține exclusiv pârâților. Acest gard este construit din stâlpi de beton, fundații de beton și șipci de lemn, executate de constructorul celor 11 case înșiruite de la care apelanții au cumpărat, dl. C. N., identice cu cele din care sunt construite gardurile care despart cele 11 care înșiruite, una de cealaltă.
Acest aspect a rezultat din declarațiile martorului T. L. și din răspunsurile la interogatoriu însă prima instanță, fără motiv, dă mai multă crezare martorului P. I., deși e evident că acesta a făcut declarații nesincere.
Prima instanță nu analizează nici susținerile în sensul că prin demontarea gardului și montarea unei porți, pârâții încalcă nu doar dreptul de proprietate al apelanților, ci și legea. Astfel, întrucât în cauză s-au executat lucrări de construcții din partea paraților, în înțelesul Legii 50/1991, intimații s-au adresat cu o solicitare scrisă către Primăria Municipiului Cluj-N..
Prin adresa nr._/432/14.11.2011, Primăria municipiului Cluj-N.-Direcția Urbanism le-a adus la cunoștință faptul că în baza informatizată de date a instituției nu se regăsește nici o informație privind emiterea vreunei autorizații de construire la adresa Colonia Borhaci, nr. 12.
De asemenea, prin Adresa nr._, nr._/481/19.11.2011, Direcția poliția locală Serviciul Control Urbanism și Disciplina în construcții a adus la cunoștință faptul că pentru lucrările executate fără autorizație de construire, pe terenul din. ., domnului Ș. R. i se va întocmi proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, conform art. 26 litera „a" din Legea nr. 50/1991 – rep.".
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 304 ind. l C. pr.civ, alături de restul articolelor de lege indicate .
Intimații S. R.-S. și soția S. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința păstrării în totalitate a hotărârii instanței de fond și obligarea solidara a recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Consideră că nu pot fi relevate motive de recurs care să cadă sub incidența disp. art. 304 pct. 7 și 9 din vechiul C. pr. civila, critica adusă hotărâri fondului vizând și aspecte cu care prima instanța nici măcar nu a fost investită spre soluționare. Este cazul "dreptului de servitute", abordat și analizat în memoriul de recurs, la punctul "a", în condițiile în care obiectul acțiunii îl reprezintă doar "constatarea unui drept" (petitul 1 ) alături de "obligația de a face" (petitul 2 ).
În mod corect arata instanța de fond ca în favoarea terenului de 429 mp., înscris în CF nr._ Cluj-N., nr. cadastral_, dreptul de servitute nu a fost instituit în favoarea sa ci în defavoarea sa. Recurenții invoca cuprinsul actului de lotizare și ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 218 din data de 26 ianuarie 2011 de BNP. C. M. L. prin care s-ar fi stabilit în favoarea Lotului nr. II, un drept de servituți de trecere auto și pietonala în realitate însă acest drept de servitute servește Lotului nr. III care a revenit numiților N. C. C. și soția N. C. R..
Chiar în ipoteza în care s-ar retine ca dreptul de servitute a fost creat și pentru imobilul paraților, obiectul acțiunii nu are nicio legătura cu dreptul de servitute, iar instanța de fond a soluționat cauza în limitele stricte ale investirii sale.
În recurs reclamanții nu isi pot modifica solicitările iar critica adusa sentinței primei instanțe este străină tocmai solicitărilor punctuale din acțiune.
Se pretinde ca "soluția corecta și legala a problemei este ca drumul în suprafața de 429 mp. al paraților din CF. nr._ să aibă un drept de servitute pentru accesul la drumul public de pe teritoriul vânzătorilor, P. I. și Chetan D., cu nr. cadastral 2_".Pentru aceasta este însă necesar ca recurenții sa formuleze o noua acțiune, cu un obiect diferit față de cel din prezentul dosar.
În fine, se cuvine a se arăta și faptul ca martorul P. I. a promovat o acțiune civila împotriva soților N. C. C. și N. C. R. având ca obiect anularea dreptului de servitute, ce formează obiectul dosarului nr._/211/2011 al Judecătoriei Cluj-N..În ipoteza în care acțiunea va fi admisa, atunci nu se va mai putea vorbi despre vreun drept de servitute nici în favoarea Lotului III și nici în favoarea Lotului II ( al intimaților).
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, este real ca intimații dețin o cotă ideală de 48/528-a parte din imobilul înscris în CF nr. 162.865 Cluj-N., având destinația de "drum" în suprafața de 528 mp., însă nicăieri nu exista stipulată mențiunea că acest drum ar fi unul ce servește "exclusiv" pentru accesul la cele 11 case înșiruite, printre care și a intimaților.
Din planșele și schițele anexate la dosar reiese foarte clar ca în partea stânga a acestui drum, care pornește din . găsesc casele înșiruite, iar în partea dreapta se găsește terenul de 429 mp. înscris în CF nr._ Cluj-N., nr. cadastral_, pe care numiții P. I. șI Chetan M.-D. l-au înstrăinat intimaților prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2639 din data de 22 august 20/11. Casa intimaților se găsește pe terenul de 209 mp. și este intabulată în CF nr. 162.860 Cluj-N., top. nr. 5483/7, 5484/7, fiind cumpărată de la vânzătorul C. N. și soția C. A.-I..
Nici înainte și nici după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv contractele reclamanților (aceștia cumpărând proprietățile lor imobiliare de la același vânzător) suprafeței de 528 mp. reprezentând "drum" nu i-a fost impusă destinația exclusivă pentru că dacă ar fi fost așa, cu siguranță în foaia de avere a CF-ului 162.865 Cluj-N. nr. cadastral 5483/12, 5484/12, era făcuta aceasta mențiune. Toți cei 11 proprietari ai caselor înșiruite dețin o cota egala de 48/528-a parte și nu mai puțin adevărat este faptul ca accesul la casele lor se face din acest drum.
Reclamanții omit faptul ca gardul la care fac referire constituie proprietatea exclusivă a altor persoane, respectiv a numiților P. I. și Chetan M.-D.. Acest gard nu a aparținut niciodată vânzătorilor comuni, C. N. și soția C. A.-I. și prin urmare nu puteau dobândi în cota parte ideala și gardul care separa "drumul" de 529 mp. de proprietatea numiților P. I. și Chetan M.-D.. Aceștia au deținut în proprietate imobilul din CF nr._ Cluj-N. cu nr. cadastral_, în suprafața de 429 mp., pe care l-au înstrăinat intimaților cu precizarea ca aceasta . fizic prin actul de partaj notarial nr. 278/26.01.2011.
Pe numele doamnei Chetan M.-D. s-a emis autorizația de construire nr. 3916 din 17.12.2001 de către Primăria Mun. Cluj-N. pentru "executarea lucrărilor de construire a doua corpuri de sere ... și îmrejmuirea terenului". În acest înscris se precizează ca este vorba de .. l/C, iar nr. top. sunt:_/2/3,_/2/3 din CF nr. 136.658 Cluj-N.. Eliberarea acestei autorizații a fost precedată de emiterea certificatului de urbanism nr. 1273 din 29.03.2001 în care se arata la punctul 3 ca ". cu un gard din panouri transparente din plasa de sarma pe stâlpi, cu porți de acces metalice". Este vorba, despre gardul la care fac referire reclamanții.
În fine, la data de 25.09.2003 pe numele aceleiași doamne Chetan M.-D. și a domnului P. I., Primăria Mun. Cluj-N. emite autorizația de construire nr. 1664 pentru "executarea lucrărilor de construire ... a unei locuințe în regim de S+P+2E+M și a unei imprejmuiri". și acestă autorizație a fost precedată de emiterea certificatului de urbanism nr. 2468 din data de 23.06.2003 în care se precizează la pct. 3 pagina a doua ca "intre proprietăți vor exista împrejmuiri opace de 2,2 m înălțime.
În inscrisul denumit "dovada de luare în folosința definitiva nr. 486 din 17.11.2006 a celor 11 case insiruite" nu se face vorbire despre faptul ca ar exista vreo imprejmuire, situație care probează fără urma de dubiu ca nici intimații și nici reclamanții nu au vreun drept de proprietate exclusivă sau în cota parte ideală asupra gardului.
Înscrisurile de la dosar sunt completate de conținutul declarației martorului P. I. audiat fiind la termenul de judecata din 31.10.2012. Antreprenorul la care face referire martorul în declarația sa ,este vânzătorul de la care și intimații au cumpărat casa și terenul de 209 mp. împreuna cu ceilalți 10 coproprietari, numitul C. N.. Nu se poate însă pretinde ca în urma înstrăinării efectuate ar fi dobândit și dreptul de proprietate asupra gardului, atâta vreme cat în acte nu exista vreo mențiune cu referire la el, iar pe de alta parte, simpla cosmetizare a gardului prin montarea acelor panouri din lemn de către vânzătorul C. N. nu înseamnă dobândirea vreunui drept de proprietate.
Așadar, orice intervenție sub forma unor lucrări de reparații nu pot fi dispuse atâta timp cat nu justifică un drept de proprietate asupra împrejmuirii.
.-au creat un acces pe terenul de 429 mp. care se afla situat vis-a-vis de casa lor, însă mai înainte de aceasta au cerut permisiunea numiților P. I. și Chetan M.-D., proprietarii gardului.
Cat privește prejudiciul pe care reclamanții îl invoca, are în vedere o situație viitoare, ipotetica și incertă, așa cum conchide și instanța fondului. Din toate probele dosarului nu rezultă că intimații i-au păgubit sau că îi vor păgubi pe recurenți prin faptul că folosesc drumul de acces asupra căruia sunt coproprietari alături de dânșii.
La termenul de judecată din data de 12.03.2013 tribunalul a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel, raportat la obiectul acțiunii și în temeiul art.2821 C.pr.civ.
Analizând apelul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate precum și a dispozițiilor legale în materie, Tribunalul, în baza art. 296 C.pr.civ. îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Prin prezentul demers judiciar, reclamanții apelanți au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ș. R. și Ș. I., să se constatate că, în privința pârâților, terenul din CF_ Cluj-N. cu nr. cad 5483/12, 5484/12 are destinația de drum exclusiv în ceea ce privește accesul la imobilul construcție și terenul proprietatea acestora, situate în Cluj-N., ..12G; să se dispună obligarea pârâților să aducă la starea inițială gardul proprietatea comună situat pe terenul din CF_ Cluj-N. nr cad 5483/12, 5484/12 ce delimitează proprietatea comună a părților de terenul proprietatea exclusivă a pârâților din CF_ din Cluj-N. nr. cad_.
În motivarea cererii s-a susținut, în esență, că terenul din CF_ Cluj-N. cu nr. cad 5483/12, 5484/12 se află în coproprietatea lor și a pârâților, fiind folosit ca drum de acces la casele înșiruite a căror proprietari exclusivi sunt. Pârâții sunt proprietari exclusivi și ai terenului înscris CF_ din Cluj-N. cu nr. cad_, care era delimitat de terenul cu nr. cad 5483/12, 5484/12 printr-un gard, demontând o porțiune din acesta și montând în loc o poartă. În acest fel, pârâții au obținut acces la drumul public pentru terenul cu nr. cad_, pe terenul aflat în coproprietate. În consecință, apelanții contestă dreptul pârâților de a folosi terenul cu nr. cad 5483/12, 5484/12 ca și cale de acces la terenul cu nr. cad_, considerând că accesul trebuie limitat doar la casa pârâților.
Tribunalul apreciază că prima critică din apel, vizand greșita reținere de către instanța de fond a faptului că în favoarea terenului paraților, în suprafață de 429 mp. cu nr. cadastral_, nu este instituit un drept de servitute ,chiar reală de ar fi, nu poate fi primită, raportat la obiectul acțiunii promovate de reclamanți.
Astfel, existența sau nu a unui drept de servitute ce ar oferi acestei parcele acces la calea publică, nu prezintă relevanță din perspectiva acțiunii cu care instanța a fost investită, întrucat motivul invocat de reclamanți s-a referit exclusiv la prejudicierea lor prin folosirea abuzivă, fără drept, de către intimați, a căii de acces înscrisă în nr. CF_ Cluj-N. cu nr. cad 5483/12, 5484/12.
Acțiunea dedusă judecății nu are ca obiect desființarea unei servituți instituite în favoarea imobilului intimaților, argumentat de împrejurarea că, în favoarea aceluiași imobil, ar fi fost constituit anterior un alt drept de servitute. Ea vizează constatarea faptului că drumul de acces deservește exclusiv ansamblul de 11 case înșiruite ,astfel încat, modul de exercitare a folosinței acestuia de către intimați, respectiv și ca acces la terenul in suprafață de 429 mp., ar fi cauzator de prejudicii, obiect în raport de care, critica formulată apare ca lipsită de relevanță.
Pentru aceleași considerente nu poate fi reținută nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 617,art. 618 NCC privind exercitarea dreptului de trecere, instanța nefiind investită cu o astfel de cerere, de instituire sau de îngrădire a unui drept de trecere, ci așa cum s-a arătat, de constatare a faptului că ,în privința pârâților, terenul din CF_ Cluj-N. cu nr. cad 5483/12, 5484/12 are destinația de drum exclusiv în ceea ce privește accesul la imobilul construcție și terenul proprietatea acestora, situate în Cluj-N., ..12G, prima instanță pronunțandu-se așadar, în limitele investirii sale .
In plus, se observă, că intimații sunt coproprietari asupra parcelei cu nr. cad 5483/12, 5484/12 avand destinația drum, și ca atare, sunt îndreptățiți să exercite atributele conferite de acest drept, inclusiv atributul de folosință.
În ce privește adresa nr._/431/31.05.2012 emisă de Direcția Urbanism și Dezvoltare Urbană din cadrul Primăriei Municipiului Cluj-N., contrar susținerilor apelanților, instanța de fond a apreciat în mod corect conținutul acesteia și anume că, acordul tuturor proprietarilor caselor familiale edificate în baza studiului aprobat conform HCL nr.525/2005, este necesar în vederea obținerii de către parați a unei autorizații de construire. D. urmare, în situația în care aceștia vor intenționa să edifice o construcție pe terenul proprietate, în suprafață de 429 mp. cu nr. cadastral_, ori să construiască un gard,iar accesul la aceste construcții să se realizeze de pe .. top 5483/12, 5484/12, vor fi ținuți să obțină acest acord, al tuturor coproprietarilor.
Pe de altă parte, tribunalul reține, în acord cu prima instanță, că apelanții nu au făcut dovada unui prejudiciu cauzat de intimați prin folosirea, la acest moment, a drumului cu nr. top 5483/12, 5484/12 și pentru accesul la terenul în suprafață de 429 mp.
Astfel, pentru considerentele anterior arătate, din punct de vedere legal, acordul celorlalți proprietari la folosirea de către parați a acestui drum ca și cale de acces către imobilul cu nr. cadastral_, se va impune doar în situația în care intimații vor intenționa să edifice o construcție pe această parcelă, astfel încat pană la momentul respectiv nu se pune problema încălcării vreunei dispoziții legale, critica apelanților nefiind întemeiată sub acest aspect .
În plus, apelanții nu au fost în măsură să justifice existența vreunui prejudiciu concret, cert și actual, decurgand din folosirea de către parați la acest moment,a drumului, ca acces și către imobilul detinut în proprietate exclusivă, în suprafață de 429 mp. cu nr. cadastral_, limitandu-se doar la afirmarea unui atare prejudiciu .
Ori, simpla afirmație a apelanților, cu privire la existența unui prejudiciu, fără niciun suport probator, nu este în măsură să conducă la admiterea cererii promovate.
Contrar susținerilor apelanților, așa cum rezultă din cuprinsul hotărarii atacate, prima instanță a analizat incidența în speță, a dispozițiilor art.647 al. 1,2 N.C.C. conform cărora, (1) „fiecare coproprietar poate exercita folosința bunului comun, cu condiția să respecte destinația acestuia și să permită exercitarea folosinței de către ceilalți coproprietari. (2) Când bunul comun are caracter accesoriu în raport de un bun principal, fiecare coproprietar poate să dispună cu privire la cota sa parte din dreptul de proprietate asupra bunului comun numai odată cu exercitarea dreptului de dispoziție asupra bunului principal”.
Din perspectiva acestui text legal, raportat la starea de fapt relevată de probațiunea administrată, nu se pune problema de schimbare a destinației drumului,chiar și prin deschiderea în gard, de către intimați, a unei porți de acces către . de 429 mp., întrucat acest drum este folosit în continuare ca atare de către parați, conform destinației inițiale, de cale de acces. Pe de altă parte, prin aceasta nici nu s-a adus atingere drepturilor celorlalți proprietari asupra acestui imobil, proprietari care folosesc în continuare, în același mod și cu aceeași afectațiune, calea de acces, fără ca acest drept al lor să sufere vreo limitare sau îngrădire.
Faptul că intimații utilizează drumul și pentru ._, nu echivalează cu o modificare a destinației în înțelesul prevederilor anterior citate, aceea de cale de acces.
Apoi, așa cum rezultă din înscrierile din CF_ Cluj-N. imobilul cu nr. top 5483/12, 5484/12 are destinația de drum, aflat în coproprietatea deținătorilor caselor din ansamblul de 11 case înșiruite, numerotate de la 12A la 12I pe . niciun caz, loc de joacă pentru copii, așa cum au afirmat apelanții.
În același timp, nu există nicio mențiune în cuprinsul cărții funciare, cu privire la faptul că acest drum ar deservi exclusiv parcelele celor 11 proprietari de case înșiruite, între care se numără atat cele ale apelanților cat și cea a intimaților.
O astfel de mențiune nu există nici în cuprinsul contractului de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. 229/09.03.2007 de BNP M. D. ,prin care intimații au achiziționat atat imobilul teren în suprafață de 209 mp situat pe ..12G, cat și casa 7, având nr. cadastral 5473/7, 5484/7, precum și cota de 48/528 parte din drumul în litigiu.
Împrejurarea invocată de apelanți, cum că în viitor li s-ar putea crea un prejudiciu, decurgand din accesul unor utilaje pe drumul comun, în condițiile în care intimații ar edifica o construcție, ori ar înstrăina unor terți terenul în suprafață de 429 mp., nu prezintă relevanță în contextul actual, întrucat presupune o cu totul altă stare de fapt decat cea existentă în prezent și ca atare, nu poate fi tranșată pe calea prezentului demers și în raport de obiectul acțiunii deduse judecății .
Se reține că apelanții nu au dovedit, prin nici un mijloc de probă, susținerea din apel referitoare la o pretinsă scădere a valorii imobilelor lor individuale, ca urmare a folosirii, de către intimați, a căii de acces și pentru imobilul teren în suprafață de 429mp.
Tribunalul apreciază de asemenea, că nici prin amplasarea de către intimați a unei porți de deschidere spre ., avand nr. top 5483/12, 5484/12, coproprietatea părților, în gardul ce delimitează acest drum de terenul în suprafață de 429 mp. proprietatea exclusivă a intimaților, nu se creează apelanților vreun prejudiciu.
Astfel, pe langă argumentele expuse deja anterior, în sensul că intimații folosesc în continuare acest drum ca atare, conform destinației sale, și fără să îngrădească în vreun fel drepturile simultane și concurente ale apelanților, se reține că nu sunt întemeiate nici susținerile acestora din urmă referitoare la faptul că acest gard ar aparține constructorului celor 11 case înșiruite, C. N., persoană de la care atat parații cat și reclamanții și-au cumpărat imobilele construcții.
În acest sens, în favoarea acestei persoane nu există vreo autorizație pentru edificarea gardului, spre deosebire de numiții P. I. și C. M. D., cei de la care intimații au cumpărat . 429 mp. cu nr. cad_, beneficiari ai autorizațiilor de construire nr.3926/2001 și nr.1664/2003, și a certificatelor de urbanism ce au precedat emiterea acestor autorizații.
Parații au amplasat poarta cu acordul proprietarului care a edificat gardul, P. I., iar faptul că au efectuat, cu încălcarea prevederilor legii, modificări ale acestui gard împrejmuitor, ce desparte proprietatea lor de calea de acces, poate justifica, dacă sunt întrunite toate condițiile legale, antrenarea răspunderii lor contravenționale, însă nu și admiterea prezentului demers. Aceasta intrucat chiar si pentru reținerea unui abuz de drept, se impune a se face dovada îndeplinirii tuturor condițiilor angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: săvarșirea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa autorului faptei ilicite.
În speță, chiar dacă s-ar putea aprecia că fapta ilicită a intimaților ar consta în modificarea gardului, prin amplasarea unei porți, în lipsa autorizației prevăzute de lege în acest sens, nu s-a dovedit că această faptă ar determina producerea în patrimoniul apelanților a vreunui prejudiciu, pe de o parte întrucat apelanții nu sunt proprietarii gardului, iar pe de altă parte, dreptul lor, de a folosi la fel ca și pană acum drumul de acces către proprietățile lor, nu a suferit nicio îngrădire, încălcare prin pretinsa faptă ilicită a paraților.
În plus, așa cum corect a reținut prima instanță în raport de probele administrate, inclusiv de depoziția martorei T. L. A., autorul apelanților,C. N., de la care aceștia au cumpărat imobilele deținute în prezent, a modificat la randul său gardul împrejmuitor, fără a avea vreo autorizație în acest sens.
Cum pe seama acestui antreprenor nu a fost emisă nici autorizație în vederea edificării împrejmurii proprietăților, spre deosebire de numiții P. I. și C. M. D. care au deținut astfel de autorizații, coroborat cu interogatoriile administrate și depozițiile martorilor audiați, nu se poate reține că gardul ce desparte drumul comun de proprietatea apelanților ar fi proprietatea constructorului C. N., cum eronat susțin apelanții.
Simpla afirmație a martorei T. L. A. în sensul că fundația și șipcile gardului au fost montate de C. N., stalpii de beton existand anterior, nu poate conduce la concluzia susținută de apelanți, că gardul ar aparține acestuia, în condițiile în care, pe seama numiților P. I. și C. M. D. au fost emise autorizații de construire pentru gard, prima instanță dand o corectă eficiență și apreciere a probatoriului administrat.
În acest context, nu se poate impune unor terți, în speță intimații, ca fără acordul proprietarului gardului, să procedeze la modificarea acestuia în sensul dorit de apelanți, respectiv desființarea porții de acces.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., apreciind ca nefondate criticile formulate, tribunalul urmează a respinge ca apelul declarat și pe cale de consecință, va menține ca temeinică și legală sentința atacată.
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ. va obliga apelanții să plătească intimatului Ș. R. suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentand onorariu avocațial, conform înscrisurilor depuse la fila 38.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții A. H., V. A., V. A., M. A., M. D. împotriva Sentinței civile nr._ din 07.11.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Obligă apelanții să plătească intimatului Ș. R. suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19.03.2013.
Președinte, M. O.-S. | Judecător, D.-I. T. | |
Grefier, C.-G. H. |
C.H. 26 Martie 2013
Red./Dact. M.O:S:/C.H.-05.06.2013
Judecător fond: S. F. C.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 13/2013. Tribunalul CLUJ | Grăniţuire. Decizia nr. 389/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
