Obligaţie de a face. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 7668/117/2013*
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 15 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-M. B.
Grefier C. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant B. I. și pe pârât M. C.-N.- PRIN PRIMAR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părtilor.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în temeiul art. 4 și 35 din Legea nr.165/2013 coroborat cu art. 136 N.C.P.C. instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentei cauze a secției mixte de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale, cauza fiind întemeiată în drept pe dispozițiile Legii 10/2001, a Titlului VII din Legea 247/2005 și apreciază că, competenta de soluționare a cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, o dată cu . Legii 165/2013, aparține secției civile a Tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare .
Reclamantul a depus prin registratura instanței în data de 14.11.2013 cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N.- PRIN PRIMAR, a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de propunere privind acordarea de despăgubiri privind imobilul situat în C.-N., ., jud.C., înscris inițial în CF_ C.-N., nr.top._/6, în suprafață de 2100 mp, preluat in mod abuziv de Statul Român, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în conformitate CF_ C.-N., nr. topo_/6, deține dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. C.-N., ., jud. C., în suprafață de 2100 mp, imobil preluat în mod abuziv de către Statul Român și că la data de 25.11.2005, a înregistrat la pârât cererea nr._/304/2005, privind reconstituirea dreptului său de proprietate.
Având în vedere termenul de aproximativ 7 ani în care nu s-a soluționat în niciun fel această cerere și nici nu s-a continuat procedura legală în materie, în vederea acordării despăgubirilor în condițiile Legii nr. 247/2005, reclamantul a considerat se impune obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de propunere privind acordarea de despăgubiri privind imobilul susmenționat.
A mai arătat reclamantul că, având în vedere faptul că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen de soluționare a cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, trebuie avută în vedere practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la acordarea despăgubirilor în ipoteza unei privări de proprietate, aceasta fiind necesar a fi realizată în așa fel încât să nu conducă la crearea unui alt prejudiciu sau, mai precis, la mărirea celui inițial.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. C.-N., a solicitat respingerea acțiunii, în principal pe cale de excepție și, în subsidiar, ca inadmisibilă.
Pârâtul a invocat excepția lipsei de competență materială a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C., și a învederat faptul că pentru soluționarea dosarelor legate de preluarea abuzivă a imobilelor în perioada comunistă s-a instituit, atât prin Legea 10/2001, cât și prin Legea 165/2013 (art. 35, alin. 1) competența de soluționare a secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității deținătoare. Or, reclamantul a înregistrat și și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii contenciosului administrativ, ceea ce este inadmisibil.
Astfel, s-a solicitat admiterea excepției, cu consecința transmiterii dosarului, spre competentă soluționare, secției civile a Tribunalului C..
Pârâtul a mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C.-N., iar pe fondul cauzei a arătat că odată cu apariția Legii nr.165/2013, restituirea in natură se face în condițiile acestei legi, nemaifiind admisibilă nicio acțiune în justiție, având ca obiect imobilele ce intră sub incidența Legii nr.10/2001.
La termenul din data de 15.11.2013, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului C. în soluționarea prezentei cauze, excepție ce urmează a fi admisă în considerarea următoarelor aspecte:
La data de 20 mai 2013 a intrat în vigoare Legea 165/2013, iar în conformitate cu dispozițiile art. 4 din acest act normativ reiese că „ Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 22.05.2013, deci după . Legii 165/2013 și vizează obligarea pârâtului de a emite o dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri pentru un imobil preluat abuziv de către Statul Român, încadrându-se astfel în dispozițiile art. 4 din Legea 165/2013 .
Conform art.35 alin.1 din Legea nr.165/2013 „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării ”.
Prin urmare, pentru soluționarea dosarelor legate de preluarea abuzivă a imobilelor în perioada comunistă, competența de soluționare aparține secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare .
Având în vedere considerentele mai sus arătate, coroborat cu art. 136 al. 1 N.C.P.C, tribunalul va admite excepția de necompetență materială a Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului C. și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Sectiei civile a Tribunalului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului C..
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N.- PRIN PRIMAR, în favoarea Secției civile a Tribunalului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 Noiembrie 2013.
Președinte, A.-M. B. | ||
Grefier, C. T. |
Red.AMB/tehn.MG
2 ex 25.11.13
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 634/2013. Tribunalul CLUJ | Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 1044/2013. Tribunalul... → |
|---|
