Pretenţii. Încheierea nr. 466/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 466/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 5814/328/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr.677/2001
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR.466/R/2013
Ședința publică din 24 Aprilie 2013
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE:A.-F. D.
JUDECĂTOR:O.-R. G.
JUDECĂTOR:O.-C. T.
GREFIER: A.-P. BOȚIOC
S-au luat spre examinare recursul declarat de recurentul reclamant P. C. I. și de recurentul pârât A. Ț. Asigurări S.A. – Sucursala Cluj-N. în contra Sentinței civile nr.3780/26 Septembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimatul reclamant K. G. și intimata pârâtă F. A. Ț. Asigurări S.A. Tg.-M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul recurentei pârâte A. Ț. Asigurări S.A. – Sucursala Cluj, domnul avocat C. B., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reprezentantul recurentei pârâte, A. Ț. Asigurări S.A. – Sucursala Cluj, domnul avocat C. B. invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj în soluționarea prezentului recurs, solicitând admiterea acestei excepții și a se dispune înaintarea dosarului spre competentă soluționare Tribunalului Specializat Cluj.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
TRIBUNALUL
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.3780/26 Septembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul K. G. în contradictoriu cu pârâții P. C. I., A. T. Asigurări S.A.
Au fost obligați pârâții P. C. I., A. T. Asigurări SA și A. T. Asigurări SA F. Târgu M. să plătească reclamantului suma de 46.998 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor pentru repararea autoturismului nr. C – C- 2510, avariat în accidentul produs la data de 22.05.2010.
Totodată, au fost obligați pârâții la plata sumei de 1200 lei în favoarea reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș emis a data de 13.05.2011 s-a reținut că, în data de 22.05.2010 pârâtul P. C. I. a consumat băuturi alcoolice, după care s-a urcat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare BB – DA 212 pe care l-a condus pe DN 15 E 60, iar în localitatea Chețani, la Km 24+600m într-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta a pierdut controlul volanului, a intrat pe contrasens, acroșând două autoturisme care circulau în sens opus, respectiv autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ condus regulamentar de numitul M. G. și autoturismul marca VW Passat înmatriculat în Ungaria sub nr. C – C- 2510, condus regulamentar de reclamantul K. G.. Toate cele trei autoturismele implicate în accident au suferit avarii.
Reclamantul K. G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 46.197 lei reprezentând cheltuielile necesare pentru repararea autoturismului său avariat în accident.
Prin Sentința penală nr. 95/2011 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ s-a constatat că, acțiunea reclamantului K. G. nu poate fi alăturată acțiunii penale conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1/2004 și nr. 28/2008.
Situația de fapt reținută în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș nu a fost contestată de către pârâtul P. C. I., fiind confirmată și prin procesul verbal de cercetarea locului accidentului întocmit la data de 24.05.2010 de Poliția Orașului Luduș.
La data producerii evenimentului autoturismul cu nr. de înmatriculare BB – DA 212 era asigurat pentru răspundere civilă auto la A. Versicherrungs AG, în baza căreia a fost deschis dosarul de daună 10/399/G. Prin nota de constatare întocmită la data de 02.06.2010 în dosarul de daună nr. 10/399/G de . SA Sucursala Târgu M. au fost constatate daunele suferite de autoturismul cu nr. de înmatriculare aparținând reclamantului K. G., iar în baza notei de constatare a fost efectuat calculul reparațiilor de către societatea de profil . SRL, reieșind astfel un cost al reparațiilor de 46.917,77 lei. Prin chitanța aflată în copie la fila 20 din dosar, emisă la data de 22.04.2011 reclamantul a achitat societății AUTO TOP CO SRL suma de 80 lei pentru efectuarea devizului de reparații.
Potrivit art. 998 C.civ. orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara", iar art. 999 C.civ. prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa". Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. În cauza de față, prejudiciul constă în avariile produse autoturismului reclamantului, astfel cum acestea au fost identificate în nota de constatare întocmită de pârâta . SA, este cert și nu a fost reparat de persoanele răspunzătoare. Prejudiciul a fost determinat prin devizul întocmit de . SRL, astfel cum rezultă din înscrisul intitulat calcul reparații, aflat la filele 13-19 din dosar.
Fapta ilicită a constat în aceea că pârâtul P. C. I., aflat sub influența băuturilor alcoolice a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare BB – DA 212 pe DN 15 E 60, iar în localitatea Chețani, la Km 24+600m într-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta a pierdut controlul volanului, intrând pe contrasens, acroșând autoturismul marca VW Passat înmatriculat în Ungaria sub nr. C – C- 2510, condus regulamentar de reclamantul K. G.. Existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu a rezultat din modul de producere al accidentului de circulație. Pentru ca răspunderea civilă a celui care a cauzat prejudiciul să fie angajată nu este de ajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei. În dreptul civil, răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă, iar obligația de reparare a prejudiciului este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției.
Ca urmare a producerii prejudiciului, în temeiul art.41 din Legea nr. 136/1995, reclamantul este îndreptățit la recuperarea despăgubirii de la persoana responsabilă de producerea accidentului sau de la asigurătorul acesteia pentru răspundere civilă delictuală, în limita valorii maxime de despăgubire stabilită.
De asemenea, art. 50 din același act normativ prevede că despăgubirile se acordă de către asigurător pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Instanța a reținut că, deși reclamantul a sesizat asigurătorul de răspundere civilă cu o cerere de despăgubiri, acesta nu a finalizat dosarul de daună și nu a procedat la stabilirea despăgubirilor la care era îndreptățit reclamantul, deși avea această obligație conform art.44 din Ordinul nr.21/2009 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, aplicabil în cauză în raport cu data emiterii poliței de asigurare.
Totodată, instanța a reținut că, deși a fost convocată la conciliere de către reclamant în data de 31.05.2012, pârâta nu a dat curs invitației, astfel cum reiese din procesul verbal încheiat, aflat la fila 166 din dosar, nedepunând diligențele care se impuneau în vederea stabilirii valorii maxime a despăgubirilor nici după ce a luat cunoștință de acțiunea promovată de reclamant și înscrisurile depuse în susținerile acesteia (printre care și calcul reparațiilor).
Față de aceste aspecte, instanța apreciind acțiunea formulată de reclamant întemeiată, a admiso și a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 46.998 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor pentru repararea autoturismului nr. C – C- 2510, avariat în accidentul produs la data de 22.05.2010.
În temeiul art.274. alin1 Cod Proc.Civ. instanța a obligat pârâții la plata sumei de 1200 lei în favoarea reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva Sentinței civile nr.3780/26 Septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria T., a declarat recurs în termen legal pârâtul (f.3-4), prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii, cu plata cheltuielilor de judecată aferente litigiului.
În motivare a arătat că este total nefondată soluția de obligare la a achita un pretins prejudiciu care nu este cert și dovedit, reprezentat de un deviz de reparații cu privire la care nu s-a făcut dovada că a fost vreodată achitat, tocmai întrucât suma pretinsă este nereală și mult superioară contravalorii unei reparații reale.
În ceea ce privește probațiunea administrată în cauză, nu s-a făcut dovada printr-un mijloc de plată că suma solicitată despre care s-a susținut că reprezintă contravaloarea reparației automobilului, a fost achitată.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că la baza solicitărilor reclamantului nu există un înscris justificator pentru suma solicitată, un simplu deviz estimativ neputând constitui înscris probant pentru o acțiune în recuperarea unui prejudiciu.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțate în cauză, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca nefondată, întrucât nu este vorba despre un prejudiciu cert, lichid și exigibil.
Totodată, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva Sentinței civile nr.3780/26 Septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria T., a declarat recurs în termen legal și reclamanta (f.6-14), prin care a solicitat, în principal, modificarea sentinței, cu consecința respingerii în ceea ce privește cererea de chemare în judecată iar, în subsidiar, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea autoturisme și circulație rutieră, precum și obligarea intimaților la plata, în solidar, a tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivare a învederat faptul că în considerentele sentinței recurate, instanța de fond a reținut în mod corectă faptul că la data producerii evenimentului autoturismul cu număr de înmatriculare BB-DA212 era asigurat pentru răspundere civilă auto la A. Versicherrungs A.G. însă, cu toate acestea, fără nici o justificare, instanța a obligat-o la plata despăgubirilor, fără a clarifica temeiul care stă la baza unei astfel de soluții.
În concret, calitatea de pârâtă și, subsecvent, obligația de plată ar fi trebuit să aparțină societății de asigurare din Germania - A. Versicherrungs A.G., față de care nu are decât calitatea de mandatar.
De asemenea, mai subliniază faptul că nu le este opozabilă poliția de asigurare încheiată în Germania, sens în care nu le revine nici o obligație contractuală, nici în raport cu persoana răspunzătoare de producerea pagubei – P. C. I. și nici în raport cu autoturismul asigurat în Germania.
Prin urmare, față de aceste considerente, sentința pronunțată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor Legii nr.136/1995, sens în care soluția primei instanțe se impune a fi modificată în sensul respingerii acțiunii.
Totodată, în conformitate cu prevederile exprese și cu principiile instituite de prevederile art.998-999 cod civil de la 1864, una dintre condițiile esențiale pentru angajarea răspunderii civile delictuale este ca existența și întinderea prejudiciului să fie certe.
Mai mult, potrivit prevederilor art.1169 Cod civil de la 1864, cel care face o propunere înaintea instanței este dator să o dovedească.
Reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu cert, nici sub aspectul existenței și nici sub aspectul întinderii sale, ci s-a limitat a depune la dosarul cauzei un deviz estimativ, înscris cu caracter vădit pro causa, obținut de la societatea Auto Top CO S.R.L. în data de 21 Aprilie 2011, la aproape un an de la producerea accidentului.
Consideră recurenta că unicul mod în care se putea face în cauză dovada unui prejudiciu cert, era depunerea devizului final de reparație, a facturii aferente și a dovezii plății sau realizarea unei expertize tehnice judiciare, în specialitatea autoturisme și circulație rutieră.
De asemenea, prima instanță nu a avut în vedere determinarea valorii maxime de despăgubire – art.50 din Normele RCA de la data accidentului.
Față de criticile de netemeinicie, solicitarea principală este aceea de admitere a recursului, cu consecința modificării sentinței primei instanțe, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, cu motivația că reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu cert iar, în subsidiar, în situația în care instanța consideră necesară suplimentarea probațiunii cu expertiza tehnică judiciară de specialitate, solicită casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei T...
Solicită și obligarea intimatului la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9, art.3041 Cod procedură civilă, art.42, art.54 alin.2 din Legea nr.136/1995, art.11, art.12, art.50 din Normele aprobate prin Ordinul CSA nr.21/2009, art.998-999, art.1169 Cod civil de la 1864, art.274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul K. G. (f.35-37) a solicitat respingerea acestei căi de atac ca nefondată și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
La termenul de judecată din data de 24 Aprilie 2013, tribunalul a invocat excepția lipsei de competență materială în soluționarea cauzei.
Analizând excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
Prin precizarea de acțiune de la fila 33 din dosarul de fond reclamantul K. G. a înțeles să introducă în cauză, în calitate de pârât pe . S.A, întrucât autoturismul său avariat în urma accidentului de circulație a fost asigurat la această societate de asigurări.
Astfel, fiind un caz de coparticipare procesuală pasivă, unul dintre pârâți fiind asigurătorul . S.A tribunalul conchide că, raportat la obiectul cererii deduse judecății, respectiv pretenții ce decurg din Legea nr.136/1995 privind contractul de asigurare, este vorba despre raporturi juridice privind persoane care au calitatea de profesioniști în materia activităților de producție, comerț sau prestări de servicii.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.158 C.proc.civ. tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurentul P. C. I. și de recurenta A. Ț. Asigurări S.A., împotriva Sentinței civile nr.3780/26 Septembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 Aprilie 2013.
Președinte, A.-F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O.-C. T. |
Grefier, A.-P. Boțioc |
Red. A.P.B./24/25 Aprilie 2013/1950
Red. A.F.D./tehn A.P.B /2 exemplare/26 aprilie 2013
Judecător fond: O. G. O. – Judecătoria T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 821/2013. Tribunalul CLUJ | Grăniţuire. Decizia nr. 547/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
