Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 407/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 407/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 16827/211/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 407/2014
Ședința publică de la 15 Mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D.-I. T.
Judecător M. O.-S.
Judecător F. S. B.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe recurent J. C. A. și pe intimat A. F. PUBLICE CLUJ-N., având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că recursul este declarat în termen legal, este motivat, este comunicat.
La data de 15.05.2014 recurentul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Instanța constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri, instanța reține cauza în pronunțare pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.13.160/08 Octombrie 2013, pronunțată în dosarul civil nr.16._ * al Judecătoriei Cluj-N., a fost admisă exceptia autoritatii de lucru judecat.
A fost respinsă cererea formulata de reclamantul J. C. in contradictoriu cu parata A. F. Publice a Municipiului Cluj-N., ca inadmisibila.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac de prisos in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Cluj la data de 22 aprilie 2011 sub nr._, reclamantul a solicitat in contradictoriu cu AFP Cluj-N. restituirea taxei de poluare in cuantum de 2248 lei, plata dobanzii legale prevazute de O.G. nr.9/200 pentru perioada 15.12._11 precum si plata dobanzii legale in materie fiscala prevazuta de art.124 alin.2 si art.120 alin.7 C.pr. fisc. de la data de 03.05.3011 si pana la data restituirii efective. Reclamantul a solicitat si plata cheltuielilor de judecata.
Prin Sentinta civila nr. 555/21 noiembrie 2011 a Tribunalului Cluj, a fost admisa in parte actiunea formulata, parata AFP fiind obligata sa restituie reclamantului suma de 2248 lei cu titlu de taxa de poluare nedatorata cu dobanda legala in materie civila calculata de la data de 15.12.2009 si pana la data restituirii efective a sumei .
Parata a fost de asemenea obligata sa plateasca reclamantului cheltuieli de judecata in cuantum de 39,30 lei.
Prin prezenta cerere s-a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 600 lei reprezentand cheltuieli de judecata constand in onorariul aferent reprezentarii judiciare in dosarul nr._ al Tribunalului Cluj,pe cale separata.
Puterea de lucru judecat este reglementată în mod expres ca o prezumție legală, prin art. 1200 pct. 4 cod civil și ca o excepție procesuală, prin art. 166 Cod procedură civilă. Potrivit art. 1200 pct. 4 Cod civil, „sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat", iar potrivit art. 166 Cod procedură civilă, „excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs".
Așadar, efectele lucrului judecat constau în: exclusivitate, care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză, să nu mai fie cu putință; incontestabilitate, care face ca hotărârea irevocabilă să nu mai poată fi atacată cu recurs; executorialitate, care face ca hotărârea să poată fi pusă în executare silită la cererea părții care a câștigat sau a procurorului; obligativitate, care face ca părțile să se supună hotărârii judecătorești.
Autoritatea de lucru judecat reprezintă acel efect al puterii lucrului judecat, care este exclusivitatea.
Potrivit art.1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Din textul legal menționat, rezultă că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
Analizând Sentința civila nr.555/21 Noiembrie 2011 a Tribunalului Cluj, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._ instanța a constatat că cererea ce face obiectul prezentei acțiuni prezintă triplă identitate de părți, obiect și cauză.
Astfel, în ambele procese părțile au aceeași calitate, obiectul este identic pretenții - cheltuieli de judecată. Privitor la cauză, ca și fundament al raportului juridic dedus judecății, instanța a constatat, de asemenea, existența identității juridice.
În consecință, instanța a reținut ca Sentința civila nr.555/21 Noiembrie 2011 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, se impune cu putere de lucru judecat, existenta acesteia constituind un impediment pentru introducerea unei noi cereri de chemare în judecată, vizând același obiect - cheltuieli de judecată.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat ca, întrucât cercetarea prezentei cereri a format și obiectul cererii soluționate prin Sentința civila nr.555/21 Noiembrie 2011 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, sunt incidente dispozițiile art.1201 Cod civil, motiv pentru care a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins plângerea în consecință.
În ceea ce privește susținerile reclamantului în sensul că aceste cheltuieli nu Ie-a solicitat în fața instanței în care s-a judecat procesul în cauză, instanța le-a apreciat ca fiind neîntemeiate, întrucât cu ocazia cuvântului pe fond părțile au fost lipsa, instanța a avut in vedere solicitarea cu privire la plata cheltuielilor de judecata din cererea de chemare in judecata. De asemenea, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 39,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
Instanța a reținut că reiterarea solicitării de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată vizând același dosar, după ce aceeași cerere a fost făcută în fața Tribunalului Cluj, cerere asupra căreia instanța s-a pronunțat deja, ar constitui o încălcare a autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art.274 alin.1 Cod procedură civilă, prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța a luat act de aceasta.
Împotriva sentinței civile examinate, a declarat apel, recalificat ca fiind recurs, reclamantul J. C. A. (f.3-5), solicitând, în temeiul art.304 pct.9, art. 3041 Cod procedură civilă admiterea recursului în temeiul art.312, alin.(3) Cod procedură civilă și casarea hotărârii recurate pe motivul că instanța de fond nu „a intrat în cercetarea fondului"; rejudecarea cauzei de către instanța de recurs în temeiul art.312, alin.(61) Cod procedură civilă și pe fondul cauzei modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță și a obligării pârâtei la plata sumei de 600 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat aferent reprezentării juridice în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, cheltuieli de judecată solicitate prin prezenta acțiune separată, precum și actualizarea sumei de 600 RON cu dobânda legală remuneratorie prevăzută de O.G. nr.13/2011 începând cu data înregistrării prezentei cereri și până la data restituirii integrale și efective a creanței [art.1088 Cod civil), cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune în primă instanță și recurs, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar [art.274 Cod procedură civilă.
În motivare a arătat că pentru a fi incidență autoritatea de lucru judecat, este necesar a exista tripla identitate: obiect, părți și cauză. Cu privire la elementul cauzei, necesită a se efectua distincțiile între cauza acțiunii (adică finalitatea urmărită prin acțiune) și cauza cererii de chemare în judecată (adică concret baza pe care reclamantul își întemeiază pretențiile); numai identitatea cererii de chemare în judecată fiind în măsură să determine incidența autorității de lucru judecat.
Astfel, cum se poate cu ușurință observa, niciunde în faza de judecată a dosarului nr._ a Tribunalului Cluj nu s-a pus problema obligării pârâtei la suma concretă de 600 RON constând în onorariu de avocat, la dosarul cauzei nefiind depusă chitanța care atestă achitarea acestui onorariu.
Pe de altă parte, în prezenta acțiune ce face obiectul dosarului nr._, cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de chitanța care atestă plata sumei de 600 RON.
Prin urmare, întrucât cauza cererii de chemare în judecată diferă în cele doua dosare, apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat, impunându-se respingerea acesteia ca atare raportat la considerațiile mai-sus învederate.
În susținerea concluziilor din data de 08,10,2013, a atașat prezentelor note de ședință depuse la acel termen de judecată două hotărâri judecătorești prin care s-a reținut caracterul fondat al unor acțiuni identice cu ale lui (în care deși s-a solicitat cheltuieli de judecată în litigiul principal, acțiunea separată care avea ca obiect obligarea părții căzută în pretenții la suportarea onorariului de avocat dovedit ca fiind efectuat în litigiul principal a fost admisă), respingându-se excepțiile autorității de lucru judecat invocate în respectivele cauze, aspecte și raționament ce apreciază că este incident în prezenta cauză.
Pentru aceste motive apreciază că instanța de fond în mod greșit nu a intrat în cercetarea fondului problemei deduse judecății, pronunțându-se asupra excepției peremptorii absolute a existenței lucrului judecat.
Având în vedere dispozițiile art.312, alin.(61) Cod procedură civilă și raportat la faptul că în prezenta cauză a fost pronunțată anterior o soluție de casare cu trimitere înspre rejudecare, apreciază că onoratul tribunal nu mai poate dispune (re)trimiterea cauzei înspre rejudecare în urma casării sentinței de fond.
Având în vedere dispozițiile art.312, alin.(61), ultima teză Cod procedură civilă, apreciază că instanța de recurs va fi obligata să soluționeze fondul cauzei ulterior casării sentinței instanței de fond.
Intimata deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Este incontestabil faptul că regimul acordării cheltuielilor de judecată este supus principiului disponibilității, consacrat de art.129, alin.(6) din C.pr.civ., ceea ce înseamnă că acestea vor fi acordate numai în măsura și în cuantumul în care au fost solicitate.
Totodată, partea indreptatită să obtină cheltuielile de judecata este cea care are alegerea dintre căile posibile, respectiv fie de a solicita cheltuielile de judecată în cadrul litigiului care a ocazionat efectuarea lor, fie pe cale separată, ea fiind cea mai in masură sa cantarească avantajele și dezavantajele soluției adoptate.
Daca s-au cerut cheltuieli de judecatăa, instanta se pronunță asupra lor prin dispozitiv, luand in considerare actele justificative depuse de parti in acest scop.
În speță, așa cum corect a reținut și prima instanță, recurentul a optat pentru prima variantă, solicitand acordarea cheltuielilor de judecată în cadrul dosarului nr._ a Tribunalului Cluj, astfel cum reiese chiar din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Instanța, prin Sentința civilă nr.5551/2011, s-a pronunțat asupra acestei cereri, atat în dispozitiv cat și în considerente, acordand cheltuielile de judecată în măsura în care au fost dovedite, respectiv în cuantum de 39,3 lei constand în taxă de timbru și timbru judiciar.
Rezulta deci, pe de o parte, faptul ca aceste cheltuieli de judecata au fost solicitate in dosarul care a ocazionat efectuarea lor, iar, pe de alta parte, ca aceasta solicitare a fost admisă în măsura în care a fost dovedită.
Față de aceste considerente, tribunalul constată, contrar criticilor recurentului, că sunt indeplinite cerințele art. 1201 C.civ., in sensul ca instanța anterioară s-a pronuntat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecata pretinse in prezenta cauza, prin admiterea parțială a acestora, în măsura dovedirii lor.
D. dacă instanta ar fi omis să se pronunte asupra cheltuielilor de judecata, partea le putea cere pe cale separata, ceea ce nu s-a intamplat in speță. A accepta posibilitatea ca o parte sa reitereze o cerere solutionata, indiferent de obiectul pretentiilor, ar insemna sa acceptăm sa se înfrangă puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatorești, iar, ori de cate ori partea ar considera că a gasit o probă nouă, dreptul să fie repus in discuție, lucru ce ar contraveni disp. art. 163 si 166 C.p.c.. In cadrul unui proces, partea trebuie să producă toate probele posibile și necesare pentru a dovedi temeinicia pretențiilor sale, pentru că acestea nu vor mai putea fi repuse in discuție ..
Aceeași soluție se impune și în cazul cheltuielilor de judecata ocazionate de un proces, care nu vor putea fi cerute pe cale separată decat daca nu au fost cerute in acel dosar sau instanta a omis să se pronunțe. In caz contrar, soluția a intrat in puterea lucrului judecat și în ceea ce priveste acest aspect și nu mai poate fi pusă in discuție.
De altfel, chiar sub acest aspect prezenta speță se deosebește de hotărarile judecătorești depuse ca practică judiciară relevantă de către recurent, în sensul că, în respectivele litigii, cheltuielile de judecată nu fuseseră solicitate în dosarul în care au fost efectuate,ceea ce nu este cazul de față, întrucat partea le-a solicitat, iar instanța s-a pronunțat asupra lor atat în dispozitiv, cat și în considerente.
Nu poate fi vorba despre cauze diferite, așa cum susține recurentul, întrucat fundamentul raportului juridic dedus judecății sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată este același, și anume, culpa procesuală a părții care cade în pretenții.
Așa fiind, raportat la considerentele arătate, nefiind dat niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., tribunalul în temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține în întregime dispozițiile sentinței atacate, cu mențiunea că s-a dat eficiență și disp. art. 304 1 C.pr.civ., hotărarea atacată nefiind supusă căii de atac a apelului.
În raport de soluția adoptată, reținand că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta J. C.-A. împotriva Sentinței civile nr.13.160/08.10.2013, pronunțată în dosar nr.16._ * al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2014.
Președinte, D.-I. T. | Judecător, M. O.-S. | Judecător, F.-S. B. |
Grefier, A. P. fiind în CO semnează grefier șef secție civilă S. Ș. | ||
A.P. 20 Mai 2014
Pregătit pentru motivare A.P.B./16 Mai 2014
Red. M.O.S./2 exemplare/12.06.2014
Judecător fond: E. E. P. – Judecătoria Cluj-N.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 422/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
