Contestaţie la executare. Decizia nr. 422/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 1267/242/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 422/2014
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A.-F. D.
Judecător O. R. G.
Judecător O.-C. T.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către pârâta C. B. SA în contra Sentinței civile nr. 123 din 19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Huedin în prezentul dosar nr._, privind și pe intimații contestatori P. C. A. ȘI P. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul intimaților contestatori, avocat Gaziuc V. T., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj în soluționarea prezentei cauze.
Reprezentantul intimaților contestatori arată că înțelege să invoce aceeași chestiune, raportat la obiectul cererii, apreciază că Tribunalul comercial este competent a soluționa recursul.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 123 din 19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Huedin în prezentul dosar nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatorii P. C. A. și P. G., în contradictoriu cu intimata C. B. SA SUCURSALA CLUJ-N., și, în consecință:
S-a constatat intervenită perimarea executării silite în dosarul execuțional 1166/2012 al B. M. M..
S-a dispus desființarea actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional 1166/2012 al B. M. M..
A fost obligată intimata la plata sumei de 1.000 lei către contestatori cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Încheierea civilă nr. 107/16.03.2012 a Judecătoriei Huedin pronunțată în dosarul_ a fost admisă cererea înaintată de executor bancar P. A. I., dispunându-se încuviințarea executării silite mobiliară, imobiliară și prin poprire a titlurilor executorii Contract de credit nr. 2061._-4520/18.05.2005 cu actul adițional din data de 27.01.2011, Contract de ipotecă nr. 687/18.05.2006 autentificat sub nr. 1507/18.05.2005 de BNP P. L., pornită la cererea creditoarei C. B. – SUCURSALA CLUJ-N. împotriva debitoarei garant ipotecar P. C. A. și a garantului ipotecar P. G. în vederea recuperării creanței în sumă de 45.150,02 lei reprezentând credite restante plus dobânzi, dobânzi penalizatoare și alte speze la data de 26.01.2012. (f. 91-92).
Instanța a reținut că prin Contractul de credit nr. 2061._-4520/18.05.2005, s-a acordat debitoarei P. C. A. un credit în valoare de_ lei vechi pe o durată de 15 ani, credit ce a fost garantat prin contractul de ipotecă nr. 687/18.05.2006 autentificat sub nr.1507/18.05.2005 de BNP P. L., încheiat între creditoare și garanții ipotecari P. C. A. și P. G.. Părțile au mai încheiat la data de 27.01.2011 și un act adițional la contractul de credit nr.2061._-4520/18.05.2005.
Întrucât debitoarea P. C. A. nu și-a îndeplinit obligațiile asumate în contractele încheiate cu creditoarea, aceasta din urmă a declanșat procedura executării silite mobiliare, imobiliare și prin poprire în vederea recuperării creanței.
La data de 25.06.2012 creditoarea a înregistrat la B. M. M. o cerere de continuare a executării silite prin toate formele admise de lege, depunând și o precizare a acesteia (f. 75, 76).
La data de 02.07.2012 executorul judecătoresc stagiar P. A. I. din cadrul B. M. M. a încheiat un proces verbal prin care a stabilit ca executarea silită începută prin Corpul executorilor bancari ai C. B. SA să fie continuată prin B. M. M. în dosarul execuțional 1166/2012 (f. 74). La aceeași dată s-a întocmit proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare (f. 73), iar la data de 07.08.2012 s-a emis publicație de vânzare (f. 71-72).
La data de 14.09.2012 se întocmește de către executorul judecătoresc stagiar P. A. I. din cadrul B. M. M. proces verbal de licitație în care se constată că nu au fost prezenți licitatori (f. 62-63).
La data de 12.11.2012 se întocmește o nouă publicație de vânzare (f. 56-57), comunicată contestatorilor la data de 04.12.2012, prin care se stabilea că în data de 17.12.2012 va avea loc o nouă licitație publică (f. 46, 48).
La data de 16.09.2013 este întocmită o altă publicație de vânzare, prin care se stabilea că în data de 31.10.2013 va avea loc o nouă licitație publică (f. 37-38). De asemenea la data de 08.10.2013 creditoarea a depus la B. M. M. o precizare la cererea de executare silită (f. 26).
Ulterior acestei date în dosarul execuțional 1166/2012 au fost dispuse la 01.11.2013 popriri ale conturilor debitoarei P. C. A. deschise la terțul poprit Banca Comercială Carpatica, respectiv Banca Transilvania (f. 22, 23).
Instanța reține că potrivit art. 389 alin. 1 C.Pr.Civ. 1865 dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Raportat la cele de mai sus instanța de fond a constatat că de la data de 17.12.2012 și până la data de 16.09.2013 în dosarul execuțional 1166/2012 nu au fost întocmite acte de executare, astfel încât a intervenit perimarea.
Perimarea are o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată.
Deși operează de drept perimarea trebuie constatată printr-o hotărâre judecătorească, fiind necesară verificarea îndeplinirii condițiilor pentru ca sancțiunea să opereze. Excepția perimării este o excepție de procedură, absolută și peremtorie. În cazul în care instanța constată că sunt întrunite condițiile legale și admite contestația la executare aceasta are drept consecință desființarea tuturor actelor de executare îndeplinite.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse instanța de fond a constatat că contestația la executare este întemeiată și urmează a fi admisă.
În consecință, în temeiul art. 399 și urm. C.Pr.Civ. 1865, raportat la art. 389 alin. 1 C.Pr.Civ. 1865 33 s-a constatat intervenită perimarea executării silite în dosarul execuțional 1166/2012 al B. M. M., instanța urmând a dispune desființarea actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional 1166/2012 al B. M. M..
Față de dispozițiile art. 274 și urm. C.Pr.Civ. 1865 instanța, reținând culpa procesuală a intimatei, urmează a o obliga la plata sumei de 1.000 lei către contestatori cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs . (f.3) solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii contestației la executare ca fiind tardiv introdusă în principal, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea cererii recurenta învederează față de reținerile instanței de fond, să fie înlăturate, ca fiind făcute cu neobservarea disp. art. 401 alin. 1 lit. a și b C. 1865, contestația la executare fiind tardiv introdusă.
Astfel, este neîndoielnic faptul că cererea dedusă judecății, întemeiată pe disp. art. 299 C.pr.civ. are natura juridică a unei contestații la executare care vizează desființarea executării silite, devenind aplicabile prev. art. 401 alin. 1 lit. a din același act normativ.
Contestația de față a fost introdusă la data de 24.12.2013, în condițiile în care este dovedit că, contestatorii au luat la cunoștință despre înființarea poprii la data de 11.11.2013, ca ultim act de executare efectuat în dosar execuțional nr. 1166/2012 de executorul judecătoresc M. M., deci după mai mult de o lună de la comunicarea unui act de executare, fără să invoce contestatorii că ar fi fost împiedicați printr-o împrejurare mai presus de voința lor.
Legiuitorul a stabilit în mod imperativ termenul în care se poate promova această ale de atac, fără să lase loc de interpretare, în sensul că s-ar admite excepții de la această regulă atunci când se invocă perimarea executării silite, așa cum se invocă în speță, raportat la art. 401 alin. 1 C. 1865, astfel că în speță, contestatorii sunt decăzuți din dreptul de a mai contesta executarea silită însăși.
În această situație, făcând aplicarea dispozițiilor imperative ale art. 137 alin. 1 C., solicită instanței de recurs să rețină că este vorba de o procedură peremptorie de ordine publică – art. 161 C. și în consecință se impune admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței fondului prin respingerea contestației la executare ca tardivă.
În subsidiar, se solicită admiterea recursului și schimbarea în totalitate a sentinței pronunțate la fond prin respingerea contestației ca fiind neîntemeiată în baza motivelor de recurs de la art. 304 pct. 8 și 9 C., apreciind că instanța de fond nu a observat condiția esențială prevăzută de art. 489 alin. 1 C., recurenta făcând demersuri de continuare a executării silite prin întocmirea unor cereri de stăruință la executare, astfel cum a fost dovedit în cauză. Astfel, recurenta nu a fost în starea de pasivitate care să ducă la perimarea actelor de executare silită și deci reținerea instanței de fond este netemeinică și făcută cu neobservarea actelor de stăruință.
Prin întâmpinarea formulată (f.11) intimații contestatori solicită respingerea recursului, respectiv mentinerea in totalitate a sentintei civile nr. 123/19.03.2014, pronuntata de catre Judecatoria Huedin
În susținerea poziției procesuale intimații au arătat următoarele:
Cu privire la tardivitatea contestatiei la executare:
Recurenta sustine faptul ca au investit instanta cu o contestatie la executare, intemeiata pe dispozitiile art. 399 vechiul C. Proc. Civ., iar termenul in care poate fi introdusa o astfel de cerere este de 15 zile de la data la care contestatorul a luat la cunostinta de actul de executare pe care-1 contesta sau de refuzul de a indeplini un act de executare, considerand ca cererea este tardiv introdusa.
In primul rand, dupa cum este intitulata cererea contestorilor, cat si continutul acesteia, reiese foarte clar faptul ca au investit instanta cu o cerere de constatare a perimarii. In conformitate cu dispozitiile art. 389 vechiul C. Proc. Civ., ,Dacă creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data indeplinirii oricarui act de executare, far a sa fi urmat alte acte de urmarire, executarea se perima de drept si price parte interesata poate cere desfiintarea ei".
Art. 389 trebuie coroborat sj cu prevederile art. 391 din vechiul C. Proc. Civ., care prevede faptul ca ,,incalcarea dispozitiilor Art. 384, 385, 387si 389 atraee anularea executarii". Astfel, in masura in care un dosar executional este lasat in nelucrare mai mult de sase luni, executarea silita se perima, iar toate actele de executare facute pana la acel moment in respectivul dosar executional devin nule.
Prin cererea formulată, s-a cerut exclusiv ca instanta sa constate perimarea de drept a executarii silite, asa cum art. 389 vechiul C. Proc. Civ. ofera posibilitatea oricarei persoane interesate. Motivul pentru care am recurs la acest mijloc consta in faptul ca executorul judecatoresc nu a invocat din oficiu perimarea de drept si nici nu a refuzat efectuarea oricarui alt act de executare silita, dat fiind faptul ca de la data ultimului act de executare 30.07.2012 au trecut mai mult de 6 luni de inactivitate din partea creditorului. Prin urmare, nu este vorba despre o contestatie la executare, dupa cum sustine recurenta.
In mod corect, instanta a retinut urmatoarele: „raportat la cele de mai sus instanta constata ca de la data de 17.12.2012 si pana la data de 16.09.2013 in dosarul executional 1166/2012 nu au fost intocmite acte de executare, astfel meat a intervenit perimarea".
In conformitate cu prevederile mai sus invocate, orice parte interesata poate sa solicite constatarea perimarii care produce efecte de drept, instanta doar trebuie sa constate acest fapt.
Cu privire la netemeinicia contestatiei la executare:
In fapt, dupa cum in mod corect a retinut instanta, in dosarul executional nr. 1166/2012, intre perioada 17.12.2012 si psina la data de 16.09.2013, nu a fost intocmit nici un act de executare silita, Insa recurenta afirma ca nu a intervenit perimarea executarii silite In dosarul executional nr, 1166/2012 aflat pe rolul B. M. M., contrar situatiei de fapt si de drept retinuta de instanta. Recurenta sustine ca aceasta a efectuat demersuri de continuare a executarii silite prin ,,Intocmirea unor cereri de staruinta in executare, materializate prin adresele nr. 9949/17.05.2013 si adresa nr._/14.11.2013", motivand ca nu a fost in stare de pasivitate. Dosarul executional depus la instanta, nu cuprinde aceste adrese indicate de recurenta.
Referitor la cererile de staruinta concretizate in adresele sus indicate, este imperios necesar sa fie stabilita natura juridica a unei cereri de staruinta a creditorului. In acest sens, amintim dispozitiile art. 389 alin. (1) coroborate cu art, 391 C. pr. civ,, ,,daca creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data indeplinirii oricarui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmarire, executarea se perima de drept s.i orice parte interesata poate cere desfiintarea ei", respectiv ,,incalcarea dispozitiilor art. 389 atrage anularea executarii". Asa cum s-a statuat in literatura de specialitate1, o cerere de staruinta sau de continuare a executarii silite nu constituie in niciun caz un act de executare, pentru motivele expuse in continuare.
In primul rand, formularea unei cereri de continuare a executarii silite, fara sa fie indicat actul de urmarire care se doreste a fi efectuat si nici macar dosarul executional la care face referire, nu poate constitui o cerere care sa dovedeasca intentia creditorului de a fi continuata executarea silita .. O cerere de acest gen, atat de general a, nu poate constitui un act de executare in sensul art. 389, pentru a fi in masura sa impiedice operarea de drept a perimarii. In masura in creditorul ar fi dorit cu adevarat finalizarea dosarului executional si executarea silita a debitorului ar fi efectuat toate demersurile legale in mod rapid, deci nu ar fi asteptat 5-6 luni ca sa formuleze o noua cerere de staruinta.
In al doilea rand, achiesează opiniei din literatura de specialitate potrivit careia conduita creditorului de a formula cereri de continuare a executarii silite cu putin timp înainte de expirarea termenului de 6 luni, cu scopul evident sicanator de a impiedica sa opereze perimarea de drept si cu scopul de a perpetua in mod netemeinic si nelegal o situatie care ar fi putut fi finalizata mult mai repede. In sensul acesta, s-a statuat faptul ca ,,din punct de vedere legal aceasta nu este o practica corecta a creditorului urmaritor, practica care trebuie sanctionata de catre instanta de executare, evident in masura in care aceasta este sesizata de ,,orice parte interesata", (deoarece perimarea de drept nu poate fi constatata din oficiu de catre instanta), cu desfiintarea executarii silite, urmare a constatarii perimarii de drept".
Reiterrează faptul ca scopul executarii silite este acela de a realiza grabnic dispozitiile cuprinse in titlul executoriu, iar creditorul este obligat sa se implice in executarea silita, potrivit art. 129 alin. (1) vechiul C. pr. civ., deci nu sa se limiteze la formularea periodica a unor cereri de ,,continuare" a executarii silite, care sub nici o forma nu reprezinta acte de executare. Din contra, cererea de executare silita constituie un act de executare, în temeiul careia începe executarea silita.
Considera intimații ca trebuie facuta o distinctie Intre cererea de executare silita, prin care organul de executare a fost sesizat pentru inceperea executarii - aceasta fiind asimilata cu o cerere de chemare in judecata - si cererea de staruinta (de continuare) in executare, facuta periodic de catre creditor, cerere neurmata de alte acte efective de urmarire, prin care acesta nu solicită, efectuarea unui anumit act de executare, ci doar ii aminteste executorului ca a fost investit la un moment dat cu o cerere de executare silita."
Mai mult, legiuitorul nu a reglementat necesitatea sau posibilitatea creditorului de a formula cereri de staruinta. Cu atat mai mult, sustinerea potrivit careia o cerere de staruinta constituie un impediment in operarea perimarii de drept a executarii legale este fara temei legal.
In definitiv, ,,cererea de continuare a executarii silite" concretizata in cazul de fata prin adresele respective, cu putin timp inaintea implinirii termenului de 6 luni, nu are caracter intreruptiv al cursului perimarii de drept, dat fiind faptul ca aceste adrese nu an fost urinate de acte de executare firesti, efective si propriu-zise.
Perimarea reprezinta mijlocul prin care creditorul este sanctionat pentru pasivitatea sa, iar consecinta sanctiunii consta in desfiintarea tuturor actelor de executare indeplinite in dosarul executional. Consideram ca toate conditiile perimarii sunt indeplinite, iar solutia data de catre instanta de fond este legala si intemeiata.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 308 alin. (2), art. 389 vechiul C. Proc. Civ.
La termenul de judecată din data de 21 mai 2014, fixat pentru soluționarea cererii, instanța, în temeiul art. 137 C.pr.civ. a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, instanța o va admite, pentru considerentele ce urmează:
Raportat la obiectul cererii deduse judecății, tribunalul apreciază că este vorba despre raporturi juridice privind persoane care au calitatea de profesioniști în materia activităților de producție, comerț sau prestări de servicii.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.158 C.proc.civ. tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Declină competența de soluționare a recursului promovat de către pârâta C. B. SA în contra Sentinței civile nr. 123 din 19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Huedin în prezentul dosar nr._ în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2014.
Președinte, A.-F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O.-C. T. |
Grefier, G. P. |
G.P. 22 Mai 2014
Red AD/tehn GP
16 iunie 2014/ 2 ex
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 407/2014.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 773/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
