Fond funciar. Decizia nr. 322/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 9336/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 322/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-A. C.
JUDECĂTOR: A.-S. S.
JUDECĂTOR: C.-V. B.
GREFIER: A. R. V.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta C. Locală de Fond Funciar Cluj-N. împotriva Sentinței Civile nr. 9471/2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._ privind pe intimații O. E., C. Județeană Cluj, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul reclamant O. E., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul reține că recursul este declarat în termen legal, motivat, este comunicat și față de obiectul cauzei, fond funciar, este scutit de taxă judiciară de timbru.
Instanța procedează la identificarea intimatului O. E., pe baza cărții de identitate, ., nr._.
Intimatul depune la dosar înscrisuri, respectiv, cererea de înscriere în CAP și chitanța conform căreia s-a achitat taxa.
Se constată că, s-a depus la dosarul cauzei, la data de 10.04.2014, de către intimatul O. E., prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul solicită respingerea recursului declarat de către C. Locală de Fond Funciar Cluj-N., ca neîntemeiat. Apreciază că, este valabil contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți în anul 1938 care cuprinde ambele terenuri. Roagă instanța să emită o hotărâre judecătorească prin care să oblige C. Locală de Fond Funciar Cluj-N. să elibereze un titlu de proprietate, care, să cuprindă suprafața arătată de acesta. Intimatul solicită cheltuieli de judecată constând în expertiză și chitanța depusă la dosarul cauzei la prezentul termen. De asemenea, roagă instanța, să oblige C. Locală de Fond Funciar Cluj-N., să îl pună în posesie cu întreaga suprafață.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Reține că prin Sentința civilă nr. 9471/12.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O. E., în contradictoriu cu pârâtele C. Locală pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 a Mun. Cluj-N. și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor a Jud. Cluj.
A fost obligată pârâta C. Locală pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 a Mun. Cluj-N. la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului de pe urma antecesorului acestuia – O. N. pentru suprafața de 8975 mp, ce se identifică parțial cu imobilul înscris în CF nr. 950 Someșeni, nr. topo. 875/20, cu obligarea pârâtei să procedeze la întocmirea documentației corespunzătoare în vederea emiterii titlului de proprietate de către pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor a Jud. Cluj, precum și să procedeze la punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de teren reclamată.
A fost obligată pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor a Jud. Cluj să elibereze titlul de proprietate în favoarea reclamantului, potrivit documentației întocmite de pârâta C. Locală pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 a Mun. Cluj-N., cu privire la suprafața de teren de 8975 mp, ce se identifica parțial cu imobilul înscris in CF nr. 950 Someșeni, nr. topo. 875/20.
Au fost obligate pârâtele la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut că prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul O. E., în calitate de descendent de pe urma defuncților O. N. și A., în contradictoriu cu pârâtele C. Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a Mun. Cluj-N. și C. Județeană Cluj, tinde să obțină obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 8975 mp, ce se identifică cu imobilul înscris în CF nr. 950 Someșeni, nr. top. 875/20, în suprafață totală de 11.510 mp.
Instanța a reținut că demersul procesual al reclamantului este fondat, cu consecința admiterii acțiunii, conform dispozitivului hotărârii. La baza soluției instanței stau considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, reclamantul O. E. a investit pârâta de rândul 1 cu cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, formulate în baza Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 169/1997, înregistrate sub nr._ ,nr. 722/304/20.01.1998, nr._, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra mai multor suprafețe de teren, printre care și asupra suprafețelor de teren în suprafață de 200 stânjeni, înscrisă în CF nr. 505 Someșeni, nr. topo. 104/3/2, 2 iugăre înscris in CF nr. 950 Someșeni, nr. topo. 875/20, prevalându-se de mențiunile din fila de Registru Agricol aferentă anilor 1959-1963 ținută pe numele lui O. N., antecesorul reclamantului, de contractul de vânzare-cumpărare din anul 1938, perfectat de antecesorii reclamantului, numiții O. N. și A., în calitate de cumpărători, cu numiții M. I. și I., în calitate de vânzători, precum și de depozițiilor martorilor Dirjan N. și S. A. (f. 30-100).
Prin Adeverința de proprietate nr. 6011/07.04.1992, eliberată de pârâta de rândul 1, i s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului, în calitate de moștenitor al defunctului O. N., asupra unei suprafețe totale de 1,77 ha teren, trecuta in anexa nr. 3, poziția nr. 1 – O, la Hotărârea Comisiei Județene nr. 80/1991 (f. 11).
În soluționarea unitară a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, pârâta de rândul 2 a eliberat pe numele reclamantului Titlul de proprietate nr._/_/31.03.2009, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului și în calitate de moștenitor de pe urma defunctului O. N. asupra unei suprafețe totale de 1 ha și 1300 mp teren (f. 8).
Examinând piesele probatorii ale dosarului, instanța a reținut că terenul în litigiu –imobilul înscris in CF nr. 950 Someșeni, nr. top. 875/20, în suprafață totală de 11.510 mp, a fost solicitat de reclamant în baza cererii de reconstituire nr. 723/20.01.1998, formulată în baza Legii nr. 169/1997.
Conform susținerilor reclamantului, susținute în plan probator de poziția procesuală a pârâtei de rândul 1, concluziile raportului de expertiză, întocmit de expert tehnic judiciar S. D. (f. 134-140), mențiunile din TP nr._/_/31.03.2009, din suprafața totală revendicată din imobilul înscris în CF nr. 950 Someșeni, nr. top. 875/20, reclamantului i-a fost restituită o suprafață de doar 2535 mp, ce se identifică în ./20/1 (f. 8 verso).
În dezacord cu susținerile pârâtei de rândul 1, instanța a observat că, la baza reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantului și în ceea ce privește suprafața de teren de 2535 mp, parte din topograficul 875/20, înscris în CF nr. 950 Someșeni, a stat contractul de vânzare-cumpărare din anul 1938, perfectat de antecesorii reclamantului – numiții O. N. și A., în calitate de cumpărători, cu proprietarii tabulari – M. I. și I., în calitate de vânzători.
Practic, prin soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF nr. 950 Someșeni, topograficul 875/20, în suprafață totală de 11.510 mp, pârâtele au recunoscut validitatea convenției de vânzare-cumpărare din anul 1938, întrucât au procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului cu privire la suprafață de 2535 mp, parte din topograficul 875/20, înscris în CF nr. 950 Someșeni (f. 8 verso).
În cauză, deși pârâtele contestă justețea pretențiilor reclamantului în ceea ce privește îndreptățirea reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregului imobil înscris în CF nr. 950 Someșeni, topograficul 875/20, acestea nu au justificat în concret temeiul în care au valorificat convenția de vânzare-cumpărare din anul 1938 depusă în probațiune de reclamant și în ceea ce privește suprafață de 2535 mp pentru care au procedat la reconstituirea dreptului de proprietate prin TP nr._/_/2009.
De altfel, se observă că prin TP amintit, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 1 ha și 1300 mp teren extravilan, pe raza mun. Cluj-N., cu toate că, în evidentele Registrului Agricol, aferent anilor 1959-1963, antecesorul reclamantului – O. N. figura cu o suprafața de teren de doar 4,79 ha (f. 18).
Mai mult, prin contractul de vânzare-cumpărare din anul 1938, antecesorii reclamantului O. N. și A. au dobândit de la numiții M. I. și I. dreptul de proprietate asupra imobilelor – teren în suprafață de 200 stânjeni, înscris în CF nr. 505 Someșeni, nr. top. 104/3, și teren în suprafață de 2 jugăre, înscris în CF nr. 950 Someșeni, nr. top. 875/20 (f. 4-5). Ca urmare a convenției de vânzare-cumpărare, topograficul 104/3 s-a divizat în 104/3/1, ce s-a înscris în CF nr. 1514 Someșeni în favoarea antecesorilor reclamantului – O. N. și A., și topo. nr. 104/3/2 ce a s-a reînscris în CF nr. 505 Someșeni în favoarea vechilor proprietari tabulari – M. I. și I. (f. 13-15.
Cu privire la terenul în suprafața de 200 stânjeni, înscris în CF nr. 1514 Someșeni, nr. topo. 104/3/1, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea reclamantului O. E., in calitate de moștenitor al numitului O. N., in prezent reclamantul fiind înscris în CF 1514 Someșeni în calitate de proprietar (f. 15).
Așa fiind, raportat la momentul înscrierii în CF nr. 1514 Someșeni a dreptului de proprietate asupra imobilului teren cu nr. top. 104/3/1, în suprafață de 200 stj. în favoarea antecesorilor reclamantului, contractul de vânzare cumpărare din anul 1938 a fost valabil încheiat.
De altfel, în susținerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului în suprafață de 11.510 mp, înscris în CF nr. 950 Someșeni, topograficul 875/20, reclamantul exhibă același act de proprietate – contract de vânzare-cumpărare din anul 1938.
În conformitate cu concluziile expertului tehnic judiciar S. D., cuprinse in raportul de expertiză tehnică judiciară, depus la dosar (f. 134-140), terenul în litigiu cu suprafață de 8975 mp reprezintă diferența dintre suprafața de 2535 mp, înscrisă în TP nr._/_/31.03.2009, ./20/1, cu care reclamantul este pus în posesie, și suprafața integrală de 11.510 mp (2 iugăre), înscrisă cu nr. topo. 875/20, evidențiat în TP nr. 950 Someșeni. Ca atare, . din . amintit, este parte a imobilului cu nr. topo. 875/20, cu suprafața totală de 11.510 mp. Potrivit opiniei expertului, exprimată ca urmare a analizării punerilor in posesie aflate în arhiva OCPI Cluj-N., terenul în suprafață de 8975 mp nu este pus în posesia altor persoane, fiind la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar a Mun. Cluj-N..
Potrivit prevederilor art.8 din Legea nr.18/1991, de prevederile acestei legi beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat in orice mod teren de către aceasta, precum și în condițiile legii civile moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite. În același timp, conform art. 11 al.1 din Legea nr.18/1991, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere în cooperativa, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe inclusiv declarații de martori, la stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire pentru terenurile agricole și forestiere, urmând a se verifica riguros existența actelor doveditoare prevăzute de Legea nr. 18/1991, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, conform art.6 al.1 din Legea nr.1/2000.
În temeiul acestor norme legale, a constatat că terenul revendicat se află la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar Cluj-N..
Ca atare, contrar susținerilor pârâtei C. Locală de Fond Funciar Cluj-N., dovada dreptului de proprietate se poate realiza și cu documente ce justifica proprietatea, inclusiv cu martori, astfel cum rezultă din prevederile legilor fondului funciar.
În temeiul acestor normelor legale amintite, s-a constatat că terenul în suprafață de 8975 mp, ce se identifică în parte cu nr. top. 875/20, înscris în CF nr. 950 Someșeni se afla la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar Cluj-N., amplasamentul terenului fiind dovedit în speță. Prin urmare, terenul în litigiu este liber și poate fi restituit în natură reclamantului, iar pârâta de rd. 1 nu a făcut dovada că privitor la acesta există puneri în posesie și nici alte cereri de restituire formulate în baza legilor fondului funciar.
În privința acestui teren, reclamantul este îndreptățit la reconstituire, în baza CF nr. 950 Someșeni și a contractului de vânzare-cumpărare din anul 1938 perfectat de către antecesorii reclamantului, numiții O. N. și A. cu proprietarii tabulari M. I. si soția, având în vedere întreg materialul probator existent la dosarul cauzei.
Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât, în baza aceluiași contract de vânzare-cumpărare din anul 1938, pârâtele au procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului asupra suprafeței de 2535 mp, ce se identifică parțial cu imobilul înscris in CF nr. 950 Someșeni, nr. top. 875/20, aspect care rezultă fără echivoc din mențiunile cuprinse în TP nr._/_/31.03.2009, ./20/1 (fila 8 verso). În lipsa unui temei legal și fără a justifica impedimentul la reconstituire, pârâtele nu au procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului cu privire la întreaga suprafață a imobilului, de 11.510 mp, înscrisă în CF nr. 950 Someșeni, nr. top. 875/20. Astfel, fiind prin raportare la prevederile legale amintite și văzând ansamblul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut că reclamantul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate și cu privire la diferența de 8975 mp, ce se identifică parțial cu imobilul înscris în CF nr. 950 Someșeni, nr. topo. 875/20.
În baza art.8 si 11 din Legea nr.18/1991, instanța a admis cererea de chemare în judecată și a dispus obligarea Comisiei Locale de fond funciar Cluj-N. să procedeze la punerea în posesie a reclamantului și la întocmirea documentației necesare pentru suprafața de teren de 8975 mp, ce se identifică parțial cu imobilul înscris in CF nr. 950 Someșeni, nr. topo. 875/20.
De asemenea, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj a fost obligata să emită titlu de proprietate în favoarea reclamantului pentru terenul mai-sus menționat, conform documentațiilor ce vor fi înaintate de C. Locală de fond funciar Cluj-N..
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ. și reținând culpa procesuală a pârâtelor, a dispus obligarea acestora la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, conform chitanțelor de plată nr._/1/11.07.2012 și nr._/1/19.03.2013 (f. 107, 154).
Împotriva sentinței civile nr.9471/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. a declarat în termen legal recurs pârâta C. locală de fond funciar Cluj-N., în conformitate cu dispozițiile art. 312 si 304 pct.9, C.pr.civ., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motive, critică legalitatea hotărârii instanței de fond, având în vedere faptul că, urmare cererii nr. 7437/1991, depusă în baza Legii nr. 18/1991, numitul O. E., a fost validat în anexa nr. 3, poziția 1, cu suprafața de 1,77 ha, din care a fost eliberat TP nr._/2009 pentru suprafața de 1,1300, iar din nr. Topo 875/20, reclamantului in calitate de moștenitor al defunctului O. N. si A., I-a fost atribuita suprafața de 0,25 ha.
Conform CF nr. 950, nr. Topo 875/20, are ca proprietar tabular pe numitul M. I., față de care reclamantul nu și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, acesta nefăcând dovada filiației după proprietarul de carte funciară.
Numitul O. N., tatăl reclamantului are declarat în registrul agricol, vol. III, poziția 162, suprafața de 4,79 ha, in zonele toponimice Tabla V, Cheseia și Pata Rât, iar în anul 1962 doar suprafața de 0,26 ha .
Reclamantul nu a făcut dovada înscrierii in CAP cu acest teren, nu a depus cererea de intrare in CAP cu acest teren, în condițiile în care în registrul agricol în anul 1962 avea doar suprafața de 0,26 teren declarat.
În aceste condiții, reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate nici cu cartea funciară, nici cu registrul agricol, nici cu cererea de intrare în CAP.
În practica judiciară s-a considerat că legea instituie o ordine de preferință, astfel încât s-a acordat preferința înscrisurilor din cartea funciară față de înscrierea în registrul agricol și declarațiile martorilor. O astfel de interpretare este confirmată și de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Verificând baza de date a OCPI, a constatat faptul că pe numele reclamantului O. E. au fost eliberate mai multe titluri de proprietate, pentru mai multe terenuri, iar acesta nu a depus la dosarul de fond funciar declarația în conformitate cu prevederile art. 9, alin 2 din HG nr. 890/2005.
De altfel terenul în litigiu a fost solicitat în baza Legii nr. 169/1997, prin cererea cu nr. 3459/1998, de către numitul I. M., care, de asemenea susține faptul că a cumpărat terenul revendicatde la același M. I..
În ceea ce privește solicitarea privind reconstituirea dreptului de proprietate, în ceea ce privește nr. Topo 875/20, unde proprietari tabulari sunt alte persoane consideră faptul că moștenitorii acestor proprietari tabulari trebuiau introduși în cauză.
În ceea ce privește antecontractul de vânzare cumpărare, sub semnătură privată, învederează instanței faptul că, reclamantul și-a întemeiat acțiunea, pe o convenție provizorie, din anul 1938, respectiv un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată prin care au fost înstrăinate imobilele în litigiu, antecontract care nu a fost validat de dispozițiile legale în vigoare la aceea vreme, Decretul nr. 151/1950, instituind anumite formalități în cazul înstrăinărilor de imobile între vii, forma autentică ad validitatem. În doctrină și practică s-a cristalizat ideea că astfel de convenții nu puteau transfera proprietatea, dar că în condițiile dreptului comun, dădeau naștere pentru părți la obligații reciproce, de a depune diligente în vederea perfectării contractului în forma imperativ cerută de lege.
Prin urmare, într-un asemenea antecontract de vânzare-cumpărare, chiar dacă acesta indica bunul vândut, în sarcina vânzătorului, sub raportul conținutului juridic, principala obligație asumată este o obligație de a face( de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare) și nu una de a da (de a transfera proprietatea). Consimțământul dat nu este susceptibil de a transfera proprietatea, pentru acest final fiind necesar un nou consimțământ. Transferul dreptului de proprietate se realizează fie la momentul semnării actului autentic notarial, fie în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești care va tine loc de act autentic notarial,
În ceea ce privește stabilirea cheltuielilor de judecată, învederează instanței de recurs faptul ca potrivit dispozițiilor art. II alin 2 si 3 coroborat cu art. 34 alin. 2 din HG nr. 890/2005, reclamanții au obligația de a face dovada identificării acestuia din punct de vedere dimensional si topografic pe baza unei schițe cu precizarea vecinătăților, precum și dovada proprietății acestora, dovada filiației fata de proprietarii de carte funciaăa.
În susținerea celor mai sus arătate înțelege să invoce dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din 8.06.2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006. Astfel, "Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sate de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil,
În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Potrivit prevederilor art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicata, s-a statuat faptul ca, C. L. de fond funciar, constituie o autoritate publica si are calitate procesuala activa sau pasiva, in limita competenței sale și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă. Din cele menționate mai sus, nu reiese faptul că aceasta a dobândit calitate de persoana juridică și are patrimoniu propriu, ca element distinct al personalității juridice.
Față de cele menționate mai sus, C. locală de fond funciar este o autoritate publică cu activitate administratiăa, cum îi definește legea natura juridica, nu are personalitate juridică, nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, astfel încât solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată în recurs de către reclamantul O. E. a solicitat instanței respingerea recursului depus de C. L. Fond Funciar Cluj.
Analizând recursul declarat de către pârâta C. locală de fond funciar Cluj-N. în raport de motivele invocate, probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1938 între M. I. și M. I., în calitate de vânzători și O. N. și O. A. părinții reclamantului, în calitate de cumpărători, primii s-au obligat să transfere dreptul de proprietate în favoarea celor din urmă asupra terenului în suprafață de 200 iughere din CF 950 nr. top 875/20 și loc de casă cu nr. top 104/3 înscris în CF 505 Someșeni. Cumpărătorii au achitat prețul, însă nu-și au înscris dreptul de proprietate nici în CF și nici în Registrul Agricol în ceea ce privește imobilul cu nr. top 875/20. La apariția Legii nr.18/1991 în favoarea reclamantului s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top 104/3/1 constând din curte și grădină cu casă în suprafață de 200 iughere, în calitate de moștenitor al defunctului M. N.. Acesta este unul din imobilele obiect al contractului încheiat în anul 1938, teren cu privire la care contractul din anul 1938 a fost apt de intabulare, dovadă fiind faptul că încă din anul 1948 antecesorii reclamantului sunt intabulați în CF 505 Someșeni asupra imobilului cu nr. top 104/3/1. Prin urmare, la acel moment contractul îndeplinea condițiile prevăzute de legislația în vigoare pentru opozabilitate și intabulare.
În registrul agricol al defunctului O. N. figura înscris în anul 1959 suprafața de 4,79 ha teren, fără ca terenul în cauză să se identifice cu acesta. La apariția Legii nr.169/1997 reclamantul a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,77 ha, cerere integral admisă. Din suprafața de 1,77 ha reclamantul a fost pus în posesie cu 1,1300 ha. Cu toate acestea reclamantului i s-a atribuit și din nr. top 875/20 suprafața de 0,25 ha, adică i-a fost recunoscut contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părinții săi în anul 1938, ca dovadă a dreptului de proprietate. În acest sens a fost eliberat Titlul de proprietate nr._/_/2009.
Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia contractul de vânzare-cumpărare invocat de reclamant nu poate constitui dovadă a dobândirii dreptului de proprietate, tribunalul apreciază că acesta este nefondat. Este real că legislația în vigoare la nivelul anului 1950 prevedea îndeplinirea formalității ad validitatem pentru transmiterea dreptului de proprietate, însă acesta nu înseamnă că în speță un înscris sub semnătură privată nu poate face dovada dobândirii dreptului de proprietate în baza legii nr.18/1991. De altfel, contrar susținerilor recurentei, în mod constant practica judiciară a recunoscut aceste contracte pentru dovedirea dreptului de proprietate. Mai mult, așa cum corect a reținut și prima instanță, același contract a stat la baza intabulării antecesorilor reclamantului asupra unuia dintre imobile. În raport cu recurenta, același contract a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2500 mp din nr. top875/20.
Din interpretarea dispozițiilor art.11 din Legea nr.18/1991 suprafața adusă în cooperativa agricolă este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei, iar în lipsa acestora, din orice mijloace de probă, inclusiv declarații de martori.
În speță, tribunalul apreciază că pe lângă contractul de vânzare cumpărare încheiat între părinții reclamantului și proprietarii din CF 950 M. I. și soția, reclamantul a dovedit îndreptățirea sa la reconstituire și cu declarațiile a doi proprietari ai terenurilor învecinate celui în litigiu. Astfel, martorul D. N. este proprietar al imobilului cu nr. top 875/19, iar martorul S. A. al imobilului cu nr. top 875/21. Ambii au declarat că sunt vecini ai terenului proprietatea reclamantului. Martorii R. M. și G. A. au arătata, de asemenea, că antecesorii reclamantului au deținut suprafața de 116 ari, adică 200 iughere în locul numit „ Râtul mare”.
Prin urmare, chiar în lipsa înscrierii terenului în Cf sau registrul agricol, reclamantul a dovedit îndreptățirea sa la terenul în litigiu, în condițiile în care, așa cum am mai menționat recurenta i-a recunoscut îndreptățirea pentru 2500 mp tot pe baza aceluiași contract de vânzare cumpărare pe care ăl contestă în prezentul recurs.
În procedura de reconstituire a dreptului de proprietate nu este necesară împrocesuarea moștenitorilor proprietarului înscris în Cf, cu atât mai mult cu cât aceștia nu au formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acelui imobil.
Cu privire la motivul de recurs ce vizează cheltuielile de judecată, tribunalul apreciază că recursul este nefundat. Potivit dispozițiilor art.52 alin.3 din Legea nr.18/1991 prevederile art.274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile. Prin urmare, chiar dacă recurenta nu are personalitate juridică, atâta timp cât are calitate procesuală în cauză și este parte căzută în pretenții nu există nici un impediment pentru a fi exonerată de obligația de plată a cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește cuantumul acestor cheltuieli, acesta răspunde cerințelor de realitate și efectivitate. Mai mult, potrivit dispozițiilor art.274 alin.2 Cod de procedură civilă, judecătorul nu poate micșora cheltuielile de judecată ce vizează onorariul expertului. Cu toate acestea, recurenta avea posibilitatea de a solicita ca instanța de fond să nu încuviințeze onorariul cerut de expert, ci să cenzureze cuantumul acestuia raportat la munca depusă de expert. Ori în această fază, cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial nu pot fi reduse.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 și 304 1 Cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefundat recursul și va menține în întregime sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de C. Locală de Fond Funciar Cluj-N. împotriva Sentinței Civile nr. 9471 din 12.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 Aprilie 2014.
Președinte, C.-A. C. | Judecător, A.-S. S. | Judecător, C.-V. B. |
Grefier, A. R. V. |
Red/SS/dact. L.C
2ex.28.04.2014
Jud.fond.F. H. Georgianan R.
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 600/2014. Tribunalul CLUJ | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
