Pretenţii. Decizia nr. 331/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 331/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 13815/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 331/2014
Ședința publică de la 22 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-I. T.
JUDECĂTOR: E. L.
JUDECĂTOR: M. O.-S.
GREFIER: A. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe recurent P. A.- la av. S. ș.a. și pe intimat . SRL CU SEDIUL ALES, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de av. S. M., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că la data de 17.04.2014 intimata a depus la dosar cerere de amânare a cauzei pentru pregătirea apărării și angajarea unui apărător.
Reprezentanta recurentei invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, raportat la calitatea părților.
În ceea ce privește cererea de amânare a cauzei, reprezentanta recurentei arată că se opune, apreciind că se impune ca instanța să se pronunțe asupra excepției invocate.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele
Prin Sentința civilă nr. 873/31.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ /2013 al Judecătoriei Cluj-N., a fost admisă cererea principală, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta-pârâtă . SRL, cu sediul procesual ales la Cabinet avocat A. M., în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr. 69, ., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă P. A., cu domiciliul procesual ales la SCPA „M. & Partenerii”, în Cluj-N., Calea Dorobanților, Clădirea Cluj City Center, nr. 14-16, ., având ca obiect pretenții.
A fost respinsă cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, formulată de pârâta-reclamantă P. A., cu domiciliul procesual ales la SCPA „M. & Partenerii”, în Cluj-N., Clădirea Cluj City Center, Calea Dorobanților, nr. 14-16, ., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă . SRL, cu sediul procesual ales la Cabinet avocat A. M., în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr. 69, ., având ca obiect pretenții, ca neîntemeiată.
A fost obligată pârâta-reclamantă P. A. să plătească în favoarea reclamantei-pârâtă . SRL suma de 25.729,04 lei, reprezentând rest de plată facturi fiscale neachitate, penalități de întârziere în cuantum de 7.475,58 lei, calculate începând cu data scadenței și până la data de 08.06.2012, precum și penalități de întârziere în continuare în cuantum de 0,1% din debitul principal, calculate începând cu data de 09.06.2012 și până la data achitării debitului.
A fost obligată pârâta-reclamantă P. A. să plătească în favoarea reclamantei-pârâtă . SRL suma de 5.444,18 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
A fost respinsă cererea accesorie a pârâtei-reclamantă privitoare la cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește dreptul material aplicabil prezentei acțiuni, având în vedere succesiunea de legi în timp până la momentul pronunțării prezentei, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile Codului civil de la 1864, în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil coroborat cu art. 220 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod Civil.
În fapt, între reclamanta-pârâtă . SRL, în calitate de executant, și pârâta-reclamantă P. M. D., în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de livrare nr. 201/03.02.2011 (filele 44-45), având ca obiect furnizarea unor piese de mobilier în conformitate cu anexele la contract, pentru prețul de 38.655,24 euro, cu termenul de livrare stabilit la data de 12.04.2011.
La data de 15.02.2011, între aceleași părți, în aceleași calități, s-a încheiat contractul de livrare nr. 201B/15.02.2011 (filele 70-71), având ca obiect furnizarea unor piese de mobilier în conformitate cu anexa nr. 1 (fila 72), respectiv saltea LINEAFLEX Orchidea, pentru suma de 2.428,33 lei, cu termenul de livrare stabilit la data de 12.04.2011.
Ulterior, părțile au convenit suplimentarea contractului de livrare nr. 201/03.02.2011 cu obiectele individualizate în anexele de la filele 74-79, aspect necontestat în cauză.
La data de 03.08.2011, 10.08.2011, respectiv data de 14.10.2011, s-au livrat în favoarea pârâtei-reclamante piesele de mobilier individualizate în suplimentările la contractul de livrare nr. 201/03.02.2011 (filele 74-79), precum și alte corpuri de mobilier individualizate la poziția nr. 1, 3-8 din anexa „Camera mare” la contractul de livrare nr. 201/03.02.2011 (fila 61).
Cu ocazia livrării mobilierului menționat, s-au întocmit de către reclamanta-pârâtă facturile fiscale nr. 3873/03.08.2011, nr. 3874/03.08.2011, cu avizul de însoțire a mărfii . A nr._/02.08.2011 (fila 167), factura fiscală nr. 3887/10.08.2011, cu avizul de însoțire a mărfii . A nr._/10.08.2011 (fila 170) și factura fiscală nr. 3964/04.10.2011, reprezentând contravaloarea produselor comandate în baza suplimentărilor la contractul de livrare nr. 201/03.02.2011 și a corpurilor de mobilier individualizate la poziția nr. 1, 3-8 din anexa „Camera mare” la contractul de livrare nr. 201/03.02.2011. Facturile fiscale au fost însușite de către pârâta-reclamantă prin semnătură.
La momentul livrării mobilierului menționat, s-au încheiat procesele verbale din data de 03.08.2011 (fila 188), 10.08.2011 (fila 191) și 14.10.2011 (fila 199), semnate fără obiecțiuni din partea pârâtei-reclamante.
Instanța a reținut că s-a invocat de către pârâta-reclamantă excepția de neexecutare a obligațiilor contractuale de către reclamanta-pârâtă, a cărei incidență este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- obligațiile părților să fie reciproce și interdependente
- să existe o neexecutare, fie totală, fie parțială, dar suficient de importantă
- neexecutarea să nu se datoreze faptei înseși a celui care invocă excepția
- părțile să nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligațiile reciproce.
Din coroborarea interogatoriului administrat pârâtei-reclamante (filele 149-152) cu declarația martorului C. I. S. (fila 142) și a martorei D. E. S. (fila 163), instanța a reținut că deși s-a stipulat în contractele de livrare nr. 201/03.02.2011 și nr. 201B/15.02.2011 că termenul de livrare a produselor comandate este data de 12.04.2011, livrarea produselor contractate în baza acestor două convenții și a anexelor la contract în favoarea pârâtei-reclamante s-a efectuat în mai multe rânduri, în perioada 18.04._11, conform proceselor verbale de la filele 180-199. Această împrejurare s-a datorat faptului că părțile au convenit ca data fiecărei livrări să fie stabilită de comun acord, pentru ca pârâta-reclamantă, care avea locuința efectivă în străinătate, să poată veni în țară și să fie prezentă la locul predării mobilierului.
În consecință, în ceea ce privește termenul de livrare a mobilierului, instanța a apreciat că nu se poate reține o neexecutare a obligației contractuale, chiar și parțială, sau dacă s-ar admite o astfel de ipoteză, atunci neexecutarea s-ar datora însăși pârâtei-reclamante, câtă vreme livrarea mobilierului s-a realizat în etape, pe o perioadă de aproximativ 7 luni, în funcție de disponibilitatea pârâtei-reclamantă de a veni în țară.
În ceea ce privește defectele invocate de către pârâta-reclamantă, instanța a reținut din probatoriul administrat că mobila prezenta zgârieturi, comoda de pe hol era ciobită, husa uneia dintre canapele era pătată, două dintre scaunele de la mobila de bucătărie erau crem, iar celelalte patru erau albe, mobila de living a fost găurită de mai multe ori.
Instanța a reținut din declarația martorei D. E. S. (fila 163), designer al mobilierului comandat de către pârâta-reclamantă, că aceasta din urmă era prezentă la imobil pe tot parcursul montajului mobilierului, că angajații societății reclamantei-pârâte au adus la cunoștința pârâtei-reclamante modalitatea de folosință a mobilierului și au avertizat-o să păstreze foliile de protecție de pe fronturile mobilierului cel puțin o zi după montaj pentru a se asigura că nu se deteriorează, având în vedere că era confecționat din MDF lucios. Cu toate acestea, pârâta-reclamantă a înlăturat foliile de protecție în ziua montajului, în prezența angajaților reclamantei-pârâte, în condițiile în acea perioadă se montau electrocasnice și se efectuau lucrări de zugrăvire, aspect confirmat de declarația martorului C. I. S. (fila 142).
În ceea ce privește husa canapelei din living, instanța reține că deși s-a livrat inițial o husă albă pătată, aspectul a fost remediat în sensul că s-au furnizat pârâtei-reclamante o nouă husă, care nu a fost facturată.
Instanța mai reținut că găurile multiple din mobilierul de living se datorează faptului că pârâta-reclamantă și-a dorit să mute polițele mobilierului după ce acestea au fost montate de angajații reclamantei-pârâte, fără să aștepte ca martora D. E. S. să se prezinte la imobil pentru a identifica o variantă optimă de poziționare a polițelor.
Instanța a apreciat că potrivit contractului de livrare nr. 201/03.02.2011, s-au livrat pârâtei-reclamantă patru saune de bucătărie albe, iar ulterior, conform suplimentărilor la acest contract, s-au livrat încă două scaune, de culoare crem, deși potrivit anexei de la fila 73, acestea trebuiau să fie de culoare albă. Nu s-au formulat obiecțiuni din partea pârâtei-reclamante de la momentul livrării scaunelor și până la data înregistrării cererii reconvenționale sub acest aspect.
În ceea ce privește celelalte defecțiuni sau vicii invocate la piesele de mobilier comandate și livrate în favoarea pârâtei-reclamante, instanța a reținut că acestea nu au fost dovedite și nu au făcut obiectul unor obiecțiuni la procesele verbale de recepție întocmite în speță și însușite de către pârâta-reclamantă.
În consecință, din coroborarea mijloacelor de probă, instanța a reținut că în privința defectelor de mobilier invocate și dovedite nu s-a stabilit că acestea sunt datorate faptei reclamantei-pârâte, câtă vreme nu s-au formulat obiecțiuni la momentul predării-primirii produselor și s-a stabilit că pârâta-reclamantă a înlăturat foliile de protecție a mobilierului, deși în imobil se efectuau lucrări de zugrăvire și montaj electrocasnice.
Deși în materie contractuală, odată dovedită existența creanței, neexecutarea obligației de plată a pârâtei-reclamante se prezumă în mod relativ, instanța reține că aceasta nu a făcut dovada plății în întregime a contravalorii facturilor fiscale nr. 3873/03.08.2011, nr. 3874/03.08.2011, nr. 3887/10.08.2011 și nr. 3964/04.10.2011.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că nu este întemeiată excepția de neexecutare ridicată de către pârâta-reclamantă, motiv pentru care în temeiul art. 969, art. 1073 C.civ. de la 1864, instanța va admite cererea principală, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta-pârâtă . SRL în contradictoriu cu pârâta-reclamantă P. A., având ca obiect pretenții și va obliga pârâta-reclamantă P. A. să plătească în favoarea reclamantei-pârâtă . SRL suma de 25.729,04 lei, reprezentând rest de plată factura fiscală nr. 3873/03.08.2011, factura fiscală nr. 3874/03.08.2011, factura fiscală nr. 3887/10.08.2011 și factura fiscală nr. 3964/04.10.2011.
Cu privire la plata penalităților de întârziere calculate de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1088 alin. (1) C.civ., text legal în vigoare la data nașterii situației juridice, „la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate”, precum și cele ale alin. (2) ale aceluiași articol, potrivit cu care „aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept”.
Instanța a reținut că potrivit pct. 8.3 din contractul de livrare nr. 201/03.02.2011 (filele 44-45), părțile au convenit că beneficiarul datorează penalități de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere pentru suma de plată rămasă neachitată, dacă nu achită restul de plată în maxim 2 săptămâni de la termenul de plată stabilit.
Împotriva sentinței civile examinate a declarat recurs pârâta reclamantă reconvențională P. A. (f. 3-12), solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii în tot a acțiunii formulate de cătr4e reclamantă și admiterii cererii reconvenționale, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele cererii recurenta critică legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304¹ și art. 312 C.pr.civ.
În ședința publică din data de 22.02.2014, reprezentanta recurentei piper A. a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului solicitând declinarea competenței în favoarea tribunalului Specializat Cluj. În temeiul art.158 alin. 1 și art.159 pct.3 Cod procedură civilă, Tribunalul a pus în discuție excepția menționată.
Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Litigiul dintre părți derivă din Contractele de livrare nr. 201 din data de 03.02.2011 și nr. 201B din data de 15.02.2011 (f. 10-11 dosar judecătorie), încheiate între părți și având ca obiect livrare piese de mobilier cu accesorii.
Față de obiectul contractului analizat și ținând cont de calitatea de profesionist a intimatei, competența de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului Specializat Cluj iar nu Secției civile a Tribunalului Cluj.
În acest sens, Tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii, care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Pentru considerentele arătate, excepția invocată este întemeiată, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art.158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ., se va declina competența de soluționare a recursului declarat de parata P. A. împotriva Sentinței civile nr. 873/31.01.2014, pronuntata in dosar nr._ /2013 al Judecatoriei Cluj-N., in favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Cluj.
Declina competenta de solutionare a recursului declarat de parata P. A. impotriva Sentintei civile nr. 873/31.01.2014 pronuntata in dosar nr._ /2013 al Judecatoriei Cluj-N., in favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2014.
Președinte, D.-I. T. | Judecător, E. L. | Judecător, M. O.-S. |
Grefier, A. P. |
A.P. 23 Aprilie 2014
Red./tehnored./E.L./E.L./23.04.2014/2 ex.
Jud. fond: P. R.-M. – Judecătoria Cluj-N.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Uzucapiune. Decizia nr. 714/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
