Obligaţie de a face. Decizia nr. 294/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 16009/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 294/A/2014
Ședința publică din 30 Aprilie 2014
Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE C.-V. B.
JUDECĂTOR C.-A. C.
GREFIER G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul apelant B. M. împotriva Sentinței civile nr._/12.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N., privind și pe intimat M. C.-N., PRIN PRIMAR, intimat C. L. AL MUNICIPIULUI C.- N., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 24 aprilie 2014, când părțile au pus concluzii conform încheierii ședinței publice de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr._, pronunțată la data de 12 noiembrie 2013, în dosarul nr._ /2013 al Judecătoriei C.-N., instanța a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamantul B. M. in contradictoriu cu paratii Mun. C.-N. prin Primar si C. L. al Mun. C.-N..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
In fapt, in temeiul cererii de retrocedare depuse de reclamant, in temeiul Legii nr.10/2001, la data de 14.08.2001, in dosarul nr._ s-a încheiat procesul-verbal prevazut de art. 1 alin.2 din Legea nr.10.2001, cu privire la starea imobilului, proces-verbal in care . constatat ca s-a identificat pe terenul restituit ulterior reclamantului o incapere de 13 mp, foarte degradata pe fundatie de piatra, zidarie caramida, sarpanta lemn, invelitoare tigla, cu fisuri provenite din fundatie, imobilul fiind partial demolat in cursul anilor. S-a mai identificat pe o lungime de 3 m gardul proprietatii, din caramida. La acel moment nu au fost formulate vreun fel de obiectiuni din partea reclamantului.
Ulterior, in temeiul Dispozitiei de restituire in natura si propunerea de acordare de despagubiri nr. 3638/18.06.2010, emisa in baza Legii 10/2001 si a S.Civ. nr.638/2007 irevocabila a Tribunalului C., la data de 06.09.2010 a fost intocmit protocolul nr.904/45/06.09.2010 de predare-preluare intre Comisia de punere in posesie si reclamant, a terenului in suprafata de 94 mp, inscris in CF vechi nr.2600, topo vechi 3644, transcris in CF nou nr._, nr. topo nou_, situat din punct de vedere administrativ in C.-N., ., jud. C.. Protocolul de predare-preluare a imobilului s-a semnat de reclamant fara obiectiuni, cu toate ca la data semnarii acesta avea cunostinta despre starea de fapt a terenului. De altfel, chiar anterior semnarii procesului-verbal, reclamantul a solicitat paratilor mutarea pamantului depozitat pe terenul sau cu ocazia efectuarii lucrarilor de sistematizare in zona. Din adresa depusa la dosar la fila 5 rezulta ca . ce ulterior s-a predat reclamantului a fost amplasat pamant pentru consolidarea zonei, si deci nu depozitat un morman de pamant provenit din executarea lucrarilor de modernizare a strazii, asa cum a sustinut reclamantul. Rezulta si din declaratia martorului C. V. ca in zona se efectuau lucrari de consolidare, incluzand si terenul reclamantului, si nicidecum ca pamantul ar fi fost abandonat pe terenul sau.
De asemenea, reclamantul nu a formulat vreo obiectie raportat la Dispozitia nr.3638/18.06.2010 a Primariei Mun. C.-N., cu toate ca a avut cunostinta sau trebuia sa aiba cunostinta despre situatia de fapt a imobilului. In aceste conditii, instanta a apreciat ca cererea prin care s-a solicitat obligarea paratilor la ridicarea pamantului despre care reclamantul a sustinut ca a fost depozitat pe terenul sau ori, dupa caz, autorizarea lui in aceasta privinta, pe cheltuiala paratilor, nu este intemeiata.
In privinta capatului de cerere privind obligarea paratilor la plata sumei de 30.000 lei reprezentand masuri reparatorii in temeiul legii nr.10/2001 (petit initial intemeiat pe prevederile dreptului comun, referitoare la daunel-interese), instanta a apreciat ca aceasta cerere este neintemeiata, intrucat conform art.7 alin.1,2 din Legea nr.10/2001, regula o constituie restituirea imobilelor in natura si, doar in masura in care aceasta nu este posibila, persoana indreptatita poate opta pentru masurile reparatorii in conditiile legii. In cauza dedusa judecatii, reclamantul a beneficiat de restituirea in natura a terenului, asa incat acesta nu poate solicita si masuri reparatorii, intrucat ar fi vorba despre o dubla despagubire.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul B. M., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond iar în consecință obligarea pârâților la ridicarea pământului depozitat pe terenul aflat în proprietatea mea situat în C.-N., ., județul C., sau în caz contrar să fie autorizat să îndepărteze pământul depozitat, pe cheltuiala pârâților. Cu obligarea pârâților la plata sumei de_ lei cu titlu de măsuri reparatorii în baza art. 9 și 10 din Legea nr. 10/2001.
Apelantul-reclamant consideră că aceste lucrări de depozitare a pământului pe terenul său, sunt nelegale, întrucât îi îngrădesc dreptul de proprietate asupra terenului. Ba mai mult, în momentul în care apelantul-reclamant a încercat să uzeze de dreptul său de proprietate asupra terenului, a fost amendat de către angajații Consiliului L. al Municipiului C.-N..
Potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, în baza căreia a dobândit terenul care face obiectul prezentului dosar, "Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini."
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Potrivit art. 44 din Constituția României, "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. (...). (2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (...) (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire."
Art. 555 alin. 1 din Noul cod civil prevede că "Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în și limitele stabilite de lege".
Critica pe care o aduce sentinței atacate, arată apelantul-reclamant, e aceea că, cu toate că instanța reține faptul că pârâții au depozitat pământ pe terenul apelantului, pentru consolidarea zonei, instanța nu face referire la încălcarea dreptului de proprietate al apelantului-reclamant asupra terenului și la lipsa de folosință asupra acestuia, neaducându-se nicio motivare în acest sens, susținându-se doar că cererea apelantului-reclamant este neîntemeiată.
Se precizează că susținerile pârâților potrivit cărora lucrările de depozitare a pământului s-ar fi făcut pentru consolidarea zonei, chiar dacă sunt conforme cu realitatea, nu au nici un temei legal, întrucât nu a existat vreo expropriere a apelantului-reclamant în ceea ce privește terenul de pe . consolidare a zonei puteau fi făcute, din punct de vedere tehnic, și în alt mod, care să nu afecteze proprietatea apelantului, de exemplu, prin construirea unui zid de susținere a străzii.
O a doua critică pe care apelantul o aduce sentinței pronunțate de către instanța de fond, e faptul că instanța consideră că dacă i s-ar acorda o despăgubire pentru lipsa de folosință a terenului, s-ar afla în situația de a primi o dublă despăgubire. Acest lucru e fals, întrucât despăgubirea pe care a primit-o reclamantul este pentru imobilul casă care a existat edificată pe acest teren la momentul în care imobilul a ieșit în mod abuziv din proprietatea reclamantului. Terenul, însă, cei 94 mp, i s-au retrocedat reclamantului în natură. Cu toate acestea, reclamantul nu poate uza de dreptul său de proprietate asupra terenului datorită lucrărilor pentru amenajarea zonei care s-au efectuat în cursul anilor 2006 - 2007.
Apelantul-reclamant consideră că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită admiterea apelului declarat.
În probațiune solicită audierea martorului H. I., ., județul C., înscrisurile existente la dosar.
În drept se invocă prevederile art. 466 Noul Cod de Procedură Civilă, art. 1349 al. 1 și art 1528 al. 1 din Noul Cod civil, art. 9, 10 din Legea nr. 10/2001, Art 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 44 din Constituția României, art. 555 al. 1 din Noul Cod Civil.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
În esență, reclamantul a invocat că este prejudiciat prin faptul că pe terenul, proprietatea sa, pârâții au depozitat pământ, fapt pentru care nu îl poate folosi și exploata.
Potrivit art.1169 cod civil sarcina probei revine celui ce face o afirmație în fața instanței.
În speță, în mod corect, a reținut instanța de fond că reclamantul nu și-a dovedit susținerile, referitoare la depozitarea de către pârâți pe terenul său a unui morman de pământ și la imposibilitatea de a-și exploata terenul, proprietatea sa.
Așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, pe terenul restituit în baza Legii nr.10/2001 reclamantului este amplasat pământ pentru consolidarea zonei și nu depozitat un morman de pământ așa cum susține reclamantul.
De asemenea reclamantul nu a făcut dovada că îi este încălcat dreptul de proprietate cu privire la acest teren, afirmând doar că nu îl poate folosi datorită pământului depozitat pe acesta.
Că nu este așa reiese din adresa nr._/444/12.08.2010 emisă de M. C.-N. prin care s-a comunicat reclamantului că trebuie să solicite eliberarea unui certificat de urbanism în care se vor preciza lucrările care sunt permise în acea zonă, pentru a nu afecta stabilitatea terenului.
Astfel, reclamantului nu i s-a refuzat exercițiul normal al dreptului de proprietate asupra terenului, ci doar a fost informat cu privire la cerințele legale și exigențele care trebuie avute în vedere dat fiind situația terenului.
Reclamantul a mai arătat că a săpat o groapă, însă Primăria mun.C.-N. l-a sancționat, deși terenul este proprietatea sa.
Din adresa nr._/481/30.08.2013 emisă de M. C.-N. rezultă că reclamantului i s-a pus în vedere să sisteze lucrările de pe teren până după obținerea autorizației de construire.
Atitudinea reclamantului, care în virtutea calității sale de proprietar a procedat la efectuarea unor lucrări pe teren fără autorizările legale nu poate să constituie un just temei al cererii sale.
Prin faptul că reclamantului i s-a refuzat de către pârâți efectuarea unor lucrări pe teren fără îndeplinirea condițiilor legale, nu reprezintă o îngrădire a exercitării dreptului său de proprietate și care să justifice o reparație a prejudiciului astfel suferit.
Potrivit art.480 cod civil, în noul cod civil, art.555 proprietatea este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, însă în limitele stabilite de lege.
Este adevărat că dreptul de proprietate este cel mai complex, în sensul în care conferă titularului său toate cele trei atribute de posesie, folosință și dispoziție, prerogrative ce se exercită de către titular în mod exclusiv, absolut și perpetuu, însă în limitele determinate de lege.Astfel, însuși legiuitorul când a stabilit conținutul acestui drept a prevăzut existența unor limite ale exercițiului prerogrativelor sale, care pot consta în unele limite materiale, precum și limite juridice.Când un proprietar uzează de dreptul său în mod anormal și întoarce dreptul de la menire sa normală și obișnuită, el comite un abuz de drept.
Reclamantul a mai invocat în susținerea cererii sale și dispozițiile art.1349 al.1 cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală, însă nu a dovedit îndeplinirea celor patru cerințe legale pentru a se putea angaja pe acest temei răspunderea pârâților și anume fapta ilicită, vinovăția autorului faptei ilicite, prejudiciu și raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit.
Ca atare, în mod corect, instanța de fond a reținut netemeinicia cererii reclamantului.
În ce privește despăgubirile în sumă de 30.000 lei solicitate ca măsură reparatorie, în mod corect au fost apreciate de instanța de fond ca neîntemeiate.Reclamatul a beneficiat în condițiile Legii nr.10/2001 de restituirea în natură, ca măsură reparatorie, așa încât, plata și a unor despăgubiri ar reprezenta o dublă despăgubire, ceea ce nu poate fi acceptat.
Pentru toate acestea, constatând legală și temeinică sentința civilă atacată, în tem.art.296 cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. M., împotriva Sentinței civile nr._/2013 din 12.11.2013, pronunțată în dosar nr._ /2013 al Judecătoriei C.-N., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. M., împotriva Sentinței civile nr._/2013 din 12.11.2013, pronunțată în dosar nr._ /2013 al Judecătoriei C.-N., pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2014.
Președinte, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. | |
Grefier, G.-C. Ț. |
Red.CC/dact.ID
07.07.2014
Jud.fond: C. I.
| ← Succesiune. Decizia nr. 291/2014. Tribunalul CLUJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 799/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
