Pretenţii. Decizia nr. 380/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 380/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 12028/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA Nr. 380/R/2014
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Completul alcătuit din:
PREȘEDINTE O.-C. T.
Judecător A.-F. D.
Judecător O.-R. G.
Grefier E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurent C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N., PRIN PRIMAR, recurent M. C.-N., PRIN PRIMAR, recurent S. A. G. împotriva Sentinței civile nr._/2012 pronunțată în dosar nr._, având ca obiect, pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul S. A. G., asistat de av. Fonai M., în substituirea av. H. R., lipsind recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, tribunalul constată că prin serviciul registratură, la data de 27.03.2014, s-a depus la dosar de intimat o cerere prin care se solicită efectuarea unei adrese către Trezoreria C.-N., cu solicitarea de a menționa dacă în perioada 03.02._10, au fost achitate de către S. N. R. sume de bani pe numele beneficiarului M. C.-N. și care a fost cuantumul acestora.
Se constată că, prin serviciul registratură, la data de 16 aprilie, s-a depus la dosar de către Ministerul Finantelor, răspunsul la adresa instanței, de la f. 44, prin care se comunică că nu se regăsește nici o plată efectuată de către S. N. R., în perioada indicată.
Reprezentantul recurentului S. A. G. arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Tribunalul, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe recurs reprezentantului recurentului pârât.
Reprezentantul recurentului S. A. G. solicită respingerea recursului declarat de recurenții reclamanți, ca nefondat și admiterea recursului declarat de clientul său, așa cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat și taxă judiciară de timbru. De asemenea, arată că în principal, solicită casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei în rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru solicitarea de plată a chiriei aferentă perioadei noiembrie 2008 până în aprilie 2009, inclusiv, și respingerea pe fond a acțiunii civile formulată de reclamanți ca vădit neîntemeiată. În susținerile sale, arată că contractul de închiriere se poate încheia doar prin acordul părților, ori modificarea acestui contract a fost efectuată fără a avea cunoștință și chiriașii. Solicită a se constata că s-a dovedit modificarea contractului din 2008 în 2010, ceea ce contravine prevederilor contractuale, iar modificarea convenției pe această cale este nelegală, motiv pentru care solicită respingerea recursului. Cu privire la recursul formulat pentru clientul său, solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacată, ca urmare a încălcării dreptului la apărare, prin încălcarea principiilor contradictorialității și a egalității. În ce privește chiria restantă, trebuia stabilită de părți și achitată la valoarea majorată agreată de părți. În ce privește recursul reclamanților, arată că valoarea chiriei majorată nu era comunicată la momentul predării apartamentului și nu se poate face dovada că această chirie nu ar fi fost achitată, raportat la contractul de închiriere în cauză.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/21.11.2012, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S. N.-R., decedată invocată de pârâtul S. A. G..
S-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul S. A. G..
S-a admis în parte cererea în pretenții formulată de reclamanții C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N., PRIN PRIMAR R. M., M. C.-N., PRIN PRIMAR R. M., în contradictoriu cu pârâtul S. A. G., având ca obiect chirie restantă majorată ulterior comunicării noului cuantum pârâților.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
S-a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S. N. R., invocate de pârât prin întâmpinare, văzând certificatul de deces depus la dosar din care reiese că aceasta a decedat la data de 12.12.2011, evident că ea este întemeiată și a fost admisă ca atare.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru plata chiriei aferentă lunilor noiembrie 2008 până în aprilie 2009, pentru că dreptul de a solicita efectuarea plății pentru lunile amintite s-a prescris, termenul de 3 ani s-a împlinit, ea va avea o altă soartă juridică, contrară primei, deoarece termenul de prescripție a fost întrerupt prin plățile efectuate de parat, cu chitanțele nr._/04.11.2008, nr._/02.12.2008, nr._/22.12.2008, nr._/28.01.2009, nr._/02.03.2009 si nr._/31.03.2009 si prin următoarele acte de executare: propunerea de conciliere directa nr._/451/07.09.2010.
Deci, efectele produse de întreruperea prescripției extinctive sunt: ștergerea prescripției extinctive scurse anterior momentului apariției cauzei de întrerupere si începerea, după încetarea cauzei de întrerupere, a cursului unei noi prescripții extinctive.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în fapt, la data de 14.08.2003, C. L. al municipiului C.-N. a încheiat cu parații contractul de închiriere nr._, având ca obiect spațiul cu destinație de locuința situat in C.-N., ., ., cu o suprafața locuibila de 19,79 mp si dependințe cu suprafața totala de 24,90 mp.
Perioada contractului a fost stabilita la 5 ani cu termen de expirare la 14.08.2008.
Aceasta locuința face parte din domeniul privat al statului, in administrarea Consiliului local al municipiului C.-N., in temeiul Legii nr.152/1997.
Contractul de închiriere a fost încheiat atât in temeiul acestui act normativ, cat si in temeiul HG nr.962/1999, a Legii 213/1998, OUG nr.40/1999, Legii nr.214/2001, HCL nr.125/2003 si HCL nr.227/2003 modificata prin HCL 241/2003.
Potrivit clauzelor contractuale, termenul de locațiune a fost stabilit pentru perioada 14.08._08. Articolul 4 prevede ca la expirarea termenului de închiriere, contractul poate fi reînnoit cu acordul Consiliului local al municipiului C.-N., in conformitate cu legislația in vigoare la acel moment.
De asemenea, părțile au stabilit ca locatarii datorează chiria începând cu data de 14.08.2003 și se achita pana la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna in curs.
La articolul 6 din contract, se prevede actualizarea chiriei in funcție de rata anuala a inflației, prin Hotărâre a Guvernului, pana la data de 31 ianuarie a fiecărui an, conform prevederilor art.27 alin. 2 din OUG nr.40/1999.
La art. 10.a.1, părțile au reglementat ca in situația in care vor apare alte reglementari legale privind închirierea locuințelor construite din fondurile ANL, clauzele vor fi renegociate cu stabilirea altor condiții de aplicare a celor stipulate anterior.
Conform art. 14 din contract, se prevede ca pe toata durata închirierii se vor supune legislației în vigoare in România.
La data încheierii contractului de închiriere, s-a stabilit chiria de 11,90 Ron (119.000 Rol).
Ulterior, s-a încheiat actul adițional nr.1/05.04.2007 prin care s-a modificat cuantumul chiriei la 48,8 lei, chirie datorata de către parați începând cu data de 01.03.2007.
La expirarea duratei contractuale, C. local al municipiului C.-N. a transmis paratei prin adresa nr._/451.1/31.07.2008 următoarele: „Potrivit Legii nr.89/2008, pentru modificarea si completarea Legii nr.152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, contractele de închiriere se încheie pe o durata de 5 ani de la data repartizării locuinței. După expirarea acestei perioade contractuale, prelungirea contractului de închiriere se face pe o perioada de un an, in următoarele condiții: prin recalcularea chiriei in condițiile prevederilor art. 31 din Legea locuinței nr. 114/1996, pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani; prin păstrarea condițiilor contractuale inițiale referitoare la cuantumul chiriei, pentru titularii de contract care nu au împlinit vârsta de 35 de ani.
Prevederile aliniatului precedent se aplica la toate prelungirile succesive ale contractului de închiriere, realizate in condițiile legii".
C. L. al municipiului C.-N., analizând referatul nr._/19.03.2009 al Direcției patrimoniul municipiului si evidenta proprietății, a aprobat prin HCL nr. 185/2009, prelungirea pe o perioada de un an a contractelor de închiriere in regim ANL.
Raportat la dispozițiile art.6A2 pct. (4) din Legea nr.89/2008, reclamanții au prelungit durata de locațiune, prin recalcularea chiriei, in condițiile prevederilor art.31 din Legea locuinței nr. 114/l996. pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani.
Astfel, s-a întocmit actul adițional nr.2/18.03,2010, potrivit căruia durata locațiunii a fost prelungita de la data de 15.08.2008 pana la 15.08.2009, conform HCL nr. 185/2009, respectiv de la data de 16.08.2009 pana la data de 16.08.2010, conform HCL nr.385/2009, iar chiria datorata de către parați s-a majorat la 278,95 lei începând cu data de 15.08.2008, calculata conform HGR nr. 165/2008, cu mențiunea ca aceasta chirie se va achita pana la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna in curs.
In aceste condiții, reclamanții au invitat parații la sediul Primăriei C.-N. in vederea semnării actului adițional la contractul de închiriere, vizând prelungirea perioadei contractuale si recalcularea chiriei.
Parații au refuzat semnarea actului adițional si au predat locuința in litigiu, conform procesului-verbal încheiat pe data de 26.05.2010.
Părțile contractante au prevăzut, la expirarea termenului de închiriere, că, contractul poate fi reînnoit cu acordul Consiliului local al municipiului C.-N., in conformitate cu legislația in vigoare la acel moment.
Or, la data expirării contractului, parații aveau împlinita vârsta de 35 de ani, astfel ca aceștia urmau sa achite chiria majorata începând cu data de oct.2011.
Este real că un contract de închiriere vizând imobile aflate in proprietatea statului conține clauze nenegociabile, cum sunt cele referitoare la cuantumul chiriei, dar fiind vorba despre un contract - un acord de voință a cel puțin două părți, efectele juridice în discuție pot opera de la data semnării actului de părți - f 17-05.04.2007, nu doar unilateral.
In ceea ce privește petitul 2 al acțiunii, privind obligația de plata a majorărilor de întârziere aferente debitului, pana la data plații efective a acestuia, părțile contractante, au prevăzut la art. 7 al contractului de închiriere, ca ..neplata in termen a chiriei lunare, atrage majorări de întârziere conform legislației financiar bugetare in vigoare, si ca acestea se datorează tara punerea in întârziere, de la data scadentei chiriei (prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibila).
În conformitate cu disp.art.115 din Legea nr.210/04.07.2005 privind aprobarea Ordonanței guvernului 20/2005., majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv. Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, si poate fi modificat prin legile bugetare anuale," Art. IV al aceleași legi prevede ca,, in toate actele normative in care se face referire la noțiunile de dobânzi si/sau penalități de întârziere aceste noțiuni se înlocuiesc cu noțiunea de majorări de întârziere".
In conformitate cu HCL nr.284/15.07.2010, începând cu data de 01.08.2010 se percep majorări de întârziere in cuantum de 0,5%/zi.
Astfel, la debitul de 5.051,77 lei reprezentând chiria restanta aferenta perioadei noiembrie 2008 - mai 2010, s-au calculat majorări de întârziere din octombrie 2011, ce vor înceta a fi calculate la data la care parații vor achita întregul debit.
Avand in vedere dispozitiile art. 274 C.pr.civ. si principiul disponibilitatii ce guvernează procesul civil, instanta a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 7867/09.05.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr._/21.11.2012 formulată de reclamanții C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N., PRIN PRIMAR R. M., M. C.-N., PRIN PRIMAR R. M., în contradictoriu cu pârâtul S. A. G. și în consecință:
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr._/21.11.2012 în sensul obligării intimatului-parat la plata sumei toatei de 22.298,18 lei, formata din chiria restanta in suma de 5.051,77 lei aferenta perioadei noiembrie 2008-mai 2010 si din majorări de întârziere in suma de 17.246,41 lei, calculate pentru perioada 01.11._12, la plata majorărilor de întârziere calculate in continuare pana la data plații efective a debitului.
Împotriva Sentinței civile nr._/2012 au declarat recurs reclamanții C. local al municipiului C.-N. și M. C.-N., solicitând instanței admiterea recursului, în principal casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în secundar, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii introductive de instanța astfel cum aceasta a fost formulata, cu obligarea intimatului-parat la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea prezentului litigiu in recurs.
În motivare recurenții reclamanți arată faptul că, critică legalitatea sentinței recurate prin prisma următoarelor argumente:
Din analiza hotărârii judecătorești, se poate observa ca instanța de judecata nu a expus in considentele sentinței recurate argumentele de fapt si de drept ce au condus la pronunțarea soluției.
Dispozițiile art. 261 p.5 Cod pr.civ. prevăd ca hotărârea trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței de judecata, precum si cele pentru care s-au înlaturat cererile părților litigante.
Astfel, nemotivarea hotărârii prin simpla reluare a susținerilor părților, fara ca instanța de judecata sa expliciteze motivul pentru care a pronunțat soluția atacata, echivalează cu o nepronuntare asupra fondului.
Mai mult decât atat, in considerentele sentinței recurate, instanța de fond a retinut din eroare argumente străine de natura pricinii, respectiv afirmația potrivit căreia „Or, de la data expirării contractului, parații aveau implinita vârsta de 35 de ani, astfel ca aceștia urmau sa achite chiria majorata incepand cu data de oct.2011".
Data inițiala a expirării contractului de inchiriere nr._/14.08.2003 era data de 14.08.2008, data la care intimatii-parati aveau împiniță vârsta de 35 de ani, însă în speța chiria majorata nu putea fi datorata începând cu data de octombrie 2011, neexistând in acest sens un document/inscris care sa justifice aceasta reținere a instanței de fond.
Pe de alta parte, hotărârea recurata nu cuprinde nici in dispozitiv soluția instanței de judecata.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs, la data de 04.03.2013, pârâtul S. A. G., solicitând instanței, în principal, admiterea recursului, casarea Sentinței civile nr._/21.11.2012 a Judecătoriei C.-N. si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea in parte a Sentinței civile nr._/21.11.2012 a Judecătoriei C.-N., in sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru solicitarea de plata a chiriei aferenta perioadei noiembrie 2008 pana in aprilie 2009 inclusiv si respingerea pe fond a acțiunii civile formulata de reclamante ca vădit neîntemeiata, cu obligarea intimatelor-reclamante la plata cheltuielilor de judecata ocazionate.
În motivare, recurentul pârât arată faptul că înțelege să critice hotărârea instanței de fond din prisma următoarelor considerente:
In principal, solicită admiterea recursului, casarea în întregime a Sentinței civile nr._/21.11.2012 a Judecătoriei C.-N. motivat de incidența prevederilor art. 304 pct.5 din Codul de procedura civila coroborat cu art.312 pct.5 Codpr.civ. ca urmare a încălcării dreptului la apărare, prin încălcarea principiilor contradictorialitatiisi a „egalității armelor".
În susținere, arată recurentul pârât faptul că instanța de fond nu a procedat la comunicarea răspunsului la întâmpinare si a actelor anexe acestuia către reprezentantul recurentului parat, iar din conținutul hotărârii recurate, rezulta ca instanța de fond si-a motivat întreaga soluție pe acest răspuns la întâmpinare si probele anexate acestuia.
La fila 41 din dosar se afla acest răspuns la întampinare, inregistrat la registratura Judecătoriei C.-N. la data de 21.11.2012 si pe care este consemnat „depus dupa strigarea cauzei". D. dovada a necomunicarii răspunsului la intampinare si a probelor anexate acesteia este faptul ca exemplarul ce trebuia a fi comunicat reprezentantului paratului se afla capsat de coperta dosarului cauzei;
Atâta timp cât in respectarea principiului contradictorialitatii, nicio proba nu poate fi opusa celeilalte parti daca nu i s-a oferit posibilitatea sa se pronunte asupra ei, consideră pârâtul ca instanța de fond nu avea dreptul sa-si întemeieze soluția pe înscrisuri depuse la dosar dupa închiderea dezbaterilor, atâta timp cat acestea nu au fost puse in discuția părților.
În jurisprudenta CEDO s-a reținut constant ca sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile sa influențeze soluționarea pe fond a litigiului sa faca obiectul unei dezbateri in contradictoriu intre parti. Procedura in care instanța a incalcat principiile contradictorialitatii si egalității armelor in procesul civil nu corespunde exigentelor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Totodată, pentru a asigura respectarea acestei cerințe, instanța de fond era obligata sa puna în discuția părților toate chestiunile de care depinde soluționarea cauzei, iar in cazul in care in speța au fost administrate probatorii cu înscrisuri dupa includerea dezbaterilor, dupa strigarea cauzei, judecătorul avea obligația de a asigura părților din proces posibilitatea sa se familiarizeze cu probele de la dosarul cauzei, sa repună, in acest sens, pe rol cauza, mai ales ca acesta și-a fundamentat soluția exclusiv pe probele depuse odată cu răspunsul la întâmpinare, cand instanța a reținut cauza în pronunțare, cu referire la chitanțele nr._/04.11.2008, nr._/02.12.2008, nr._/22.12.2008, nr._/28.01.2009, nr._/02.03.2009 si nr._/31.03.2009 (primele sase chitanțe enumerate in „Situația plaților efectuate in perioada noiembrie 2008-2012"" de către parat, aflata la fila 42 din dosar) si la „actul de executare", adică propunerea de conciliere directa nr._/451/07.09.2010.
Fața de cele de mai sus consideră recurentul pârât că în speța sunt incidente prevederile art. 304 pct.5 Cod pr. civ coroborat cu art. 312 alin 5 Cod pr. civ si raportat la exigentele art. 6 din CBDO - hotărârea se impune a fi casata si cauza trimisa spre rejudecare.
In subsidiar, solicită recurentul pârât admiterea recursului, modificarea in parte a Sentinței civile nr._/21.11.2012 a Judecătoriei C.-N., in sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru solicitarea de plata a chiriei aferenta perioadei noiembrie 2008 pana in aprilie 2009 inclusiv si respingerea pe fond a acțiunii civile formulata de reclamante ca vădit neîntemeiata, motivat de incidența art.304 indice 1 Cod pr civ coroborat cu prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Privitor la excepția ridicata cu privire la prescripția dreptului la acțiune al reclamantelor pentru plata chiriei aferenta perioadei noiembrie 2008 - aprilie 2009 inclusiv, instanța de fond in mod greșit a respins aceasta, susținând ca termenul de prescripție extinctiva „a fost întrerupt prin plățile efectuate de parat, cu chitanțele nr._/04.11.2008, nr._/02.12.2008, nr._/22.12.2008. nr._/28.01.2009, nr._/02.03.2009 si nr._/31.03.2009, precum si prin actul de executare: propunerea de conciliere directa nr._/451/07.09.2010 stergandu-se prescripția extinctiva scursa anterior momentului apariției cauzei de întrerupere si începerea, dupa încetarea cauzei de întrerupere, a cursului unei noi prescripții extinctive”.
Reiterează intimatul pârât susținerile din întâmpinare, in sensul ca, in speța, prescripția dreptului la acțiune incepe sa curgă de la data la care fiecare plata devine exigibila, fiind prevăzuta data de 30 ale fiecărei luni pentru plata chiriei pentru luna in curs. Așadar, vorbim de mai multe date scadente pentru plata chiriei aferenta fiecărei luni. De la data scadentei pentru fiecare luna curge cate un nou alt termen de prescripție aferenta fiecărei luni pentru care trebuia plătită chiria.
Dreptul de a solicita efectuarea plații pentru perioada noiembrie 2008 - aprilie 2009 inclusiv, s-a prescris. In speța, nu se pune in discuție faptul ca prestațiile succesive (plata chiriilor aferenta fiecărei luni) alcătuiesc un tot unitar, astfel incat, prin efectuarea unei singure plați sa fie întrerupt termenul de prescripție extinctiva.
De asemenea, consideră recurentul pârât că nu se poate susține afirmația instanței de fond cum ca termenul de prescripție extinctiva s-a întrerupt si „prin următoarele acte de executare: propunerea de conciliere directa nr._/451/07.09.2010". Privitor la acest aspect, apreciază pârâtul ca propunerea de conciliere directa nu reprezintă un act întrerupător al prescripției extinctive al dreptului material la acțiune si cu atat mai mult, nu reprezintă un act de executare. Un act de executare sau act începător de executare, mai bine-zis, asa cum se dorește a se deduce din aceasta „propunere de conciliere directa" este actul juridic a cărui săvârșire marchează declanșarea procedurii urmăririi silite, in vederea realizării efective a drepturilor creditorului stabilite in titlul executoriu obținut. Prin urmare, propunerea de conciliere directa, ca procedura prealabila, nu intrerupe prescripția, aceasta neregasindu-se ca act întrerupător al prescripției in prevederile Decretului nr. 167/1958, cel mult ar putea fi considerata eventual printr-o analogie extinsa ca o cauza de suspendare a prescripției extinctive, astfel cum aceasta este prevăzuta, de exemplu, in prevederile NCC la art. 2532, insa in momentul derulării raporturilor contractuale dintre parti, NCC nu era in vigoare.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii civile ca vădit neîntemeiata. In susținere arată faptul ca instanța de fond, pe langa încălcarea principiilor contradictorialitatii, dreptului la apărare, a egalității armelor, cu alte cuvinte al art. 6 din CEDO, a tratat o analiza superficiala a probele de la dosar, in sensul ca pronuntandu-se doar asupra răspunsului la intampinare, prin care se preciza ca acesta a efectuat câteva plați, plați prin care „a intrerupt termenul de prescripție extinctiva", adică prin chitanțele nr._/04.11.2008, nr._/02.12.2008, nr._/22.12.2008, nr._/28.01.2009, nr._/02.03.2009 si nr._/31.03.2009, evidențiate de altfel cu marker-ul de către intimatele-recurente, a admis acțiunea acestora, neobservand ca prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat, printre altele, plata chiriei restante aferenta perioadei noiembrie 2008 - mai 2010.
Dupa cum se poate observa cu ușurința din Situația plaților efectuate de către parat in perioada noiembrie 2008 - 2012, cele sase facturi sunt inserate in cuprinsul acestui tabel ca fiind efectuate, or atâta timp cat chiar intimatele au recunoscut ca paratul si-a achitat debitele, acțiunea promovata, ar ramane tehnic fara nici un suport.
Mai mult decât atat, daca chiria a fost plătită luna de luna nu intelege cum mai figurează cu debite restante, dar si cu majorări de intarziere.
De asemenea, nu poate înțelege cum C. L. al Municipiului C.-N. nu a incheiat an de an contracte adiționale de prelungire a contractului de inchiriere, cuprinzând perioada de prelungire si cuantumul chiriei datorate in fiecare an. Cum este posibila incheierea unui act adițional (cu referire la actul adițional nr. 02/18.03.2010) si prin care sa se solicite retroactiv plata unei chirii cu mult mai mari, in cuantum de 278,95 lei, in condițiile in care chiriile au fost deja plătite an de an de către locatar, conform prevederilor contractuale in vigoare la momentul plații. Cu toate ca instanța de fond a reținut in cuprinsul considerentelor ca: „Este real ca un contract de inchiriere vizând imobile aflate in proprietatea statului conține clauze nenegociabile, cum sunt cele referitoare la cuantumul chiriei, dar fiind vorba despre un contract - un acord de voința a cel puțin doua parti, efectele juridice in discuție pot opera de la data semnării actului de parti [...] nu doar unilateral” …, a admis în parte acțiunea reclamantelor intimate fara a tine cont de prevederile mai sus menționate.
Asa cum rezulta si din inscrisurile depuse la dosar, recurentul a refuzat sa incheie un nou act adițional (cel cu nr. 02), atâta timp cât acest act adițional venea sa reglementeze o situație deja trecuta si acceptata de către parti. Arată recurentul pârât faptul că a înțeles sa rezilieze imediat contractul de închiriere (a se vedea rezilierea de contract începând cu data de 18.05.2010, precum si Procesul verbal încheiat la data de 26.05.2010 de preluare a locuinței situata pe ., ., in care apare inserata si precizarea ca acesta a refuzat semnarea unui nou act adițional). Astfel ca, in mod eronat intimatele susțin prin răspunsul la întâmpinare ca „[...] pârâtul a inteles sa continue executarea acestei convenții si implicit sa aiba in vedere posibilitatea modificării/majorării cuantumului chiriei. [...] In cazul in care acesta nu dorea sa continue locatiunea ca urmare a majorării chiriei, acesta avea posibilitatea de a rezilia unilateral contractul de inchiriere, sa predea locuința in litigiu si sa nu continue sa uzeze de bun".
Recurentul-parat a reziliat contractul in scurt timp de la aflarea existentei si cuprinsului actului adițional nr. 02, mărturie stand declarația de reziliere si procesul verbal de predare amintite. Cum putea rezilia contractul de închiriere nr._/14.08.2003 mai repede, daca acesta plătea chiria conform actului adițional nr. 01, neîncheindu-se, asa cum a subliniat anterior, acte adiționale de prelungire in fiecare an. De majorarea chiriei si încă retroactiv, recurentul a luat cunoștința abia în anul 2010, așadar dupa 3 ani de la data încheierii primului act adițional ( ce a fost inebeiat la 05.04.2007 si acceptat de soții Saivan). Însăși intimatele-reclamante au încălcat prevederile art. 6 din contractul de închiriere, în mod clar discreționar, potrivit căruia: Orice modificare a cuantumului chiriei se va comunica in scris chiriașului înaintea termenului scadent la plata.
Suma de 22.298,18 lei, solicitata de reclamante, nu a fost detaliata, ca mod de calcul si valoare pe fiecare luna in parte, cum era firesc pentru ca instanta de judecata sa se poată pronunța pe veridicitatea acesteia.
Un ultim aspect ce dorește să îl precizeze recurentul este faptul ca instanța de fond în hotărârea data nu cuprinde motivele pe care se sprijină. În motivare, aceasta reia în intregime starea de fapt a cauzei si cele susținute de către reclamante prin cererea de chemare in judecata, ceea ce echivalează cu absenta motivării hotărârii judecătorești, precum si a necercetarii fondului cauzei.
In drept: art. 3021 C.pr.civ., art. 6 CEDO, art. 304 pct. 5, art. 312 alin. (5) C.pr.civ, art. 304 pct. 7 C.pr.civ., art. 3041 C.pr.civ.
La data de 30.10.2013, recurentul pârât a depus la dosar recurs împotriva Sentinței civile nr. 7867/09.05.2013, prin care se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea in parte a Sentinței civile nr. 7867/09.05.2013 a Judecătoriei C.-N., în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru solicitarea de plata a chiriei aferenta perioadei noiembrie 2008 pana in aprilie 2009 si a dobânzilor si majorărilor de întârziere inclusiv si respingerea pe fond a acțiunii civile formulata de reclamante ca vădit neîntemeiata.
În motivare, recurentul pârât arată faptul că la data de 04.03.2013, înainte de completarea dispozitivului hotărârii de către instanța de fond, a fost formulat recurs impotriva Sentinței civile nr._/21.11.2012 a Judecătoriei C.-N. in dosarul mai sus menționat, recurs a cărui motivare înțelege sa o reitereze și fata de hotărârea de completare a dispozitivului, în sensul de a se admite recursul si in principal da a se casa ambele hotărâri recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar solicită modificarea Sentinței civile nr. 7867/09.05.2013 pronunțata de Judecătoria C.-N. in dosar nr._ ca vădit netemeincia si nelegala.
O completare a dispozitivului hotărârii pronunțata in cauza dupa declararea căii de atac o consideră total nelegala raportat la dispozițiile art.281 indice 2 C.pr.civ.
În ceea ce privește obligarea intimatului la plata sumelor de bani solicitate de reclamanta cu titlu de chirie, respectiv de majorări si penalități o consideră nelegala întrucât între părți nu exista nici un act de modificare a chiriei în sensul celor solicitate de reclamanta si mai mult, a invocat si susține si excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantilor pentru plata chiriei aferente perioadei noiembrie 2008-aprilie 2009 inclusiv.
Astfel cum a susținut si in recursul promovat impotriva Sentinței civile nr._/2012 pronunțata de Judecătoria C.-N., se vorbește de existenta unor prestații succesive, respectiv plata chiriilor aferenta fiecărei luni, prestații care nu alcătuiesc un tot unitar, astfel încât sa se poată discuta de întreruperea termenului de prescripție prin efectuarea doar a unei singure plați aferenta oricărei luni. In speța, curg mai multe termene de prescripție aferente fiecărei luni pentru plata chiriei, termene care s-au împlinit.
La data de 28.11.2013 pârâtul recurent S. A. G. a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de recurentele-reclamante, solicitând instanței admiterea petitului principal al recursului formulat ca întemeiat, în sensul de a dispune casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nepronuntarea primei instanțe asupra fondului; respingerea petitului subsidiar ca neîntemeiat vizând modificarea sentinței recurate, in sensul admiterii acțiunii introductive, cu obligarea recurentelor-reclamante la plata cheltuielilor de judecata ocazionate.
În motivare recurentul pârât arată faptul că recurentele-intimate au formulat recurs impotriva Sentinței civile nr._/2012 pronunțata de Judecătoria C.-N. în temeiul art. 304 pct. 7 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041 si art. 312 C.pr.civ., solicitând în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in secundar modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulata, solicitând obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate, motivat de faptul ca instanța de fond nu a expus in considerentele sentinței recurate argumentele de fapt si de drept care au condus la pronunțarea soluției, încălcând astfel prevederile art. 261 pct. 5 C.pr.civ., echivalând astfel cu o nepronuntare asupra fondului si mai mult decât atat, hotărârea recurata nu cuprinde nici in dispozitiv soluția instanței de judecata.
Cu privire la petitul principal al recursului formulat de recurentele-reclamante, solicită admiterea acestuia, în sensul de a dispune casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nepronuntarea primei instanțe asupra fondului.
Instanța de fond, într-adevar, nu a expus nici in considerentele sentinței recurate nr._/2012 pronunțata de Judecătoria C.-N. motivele de fapt și de drept care au condus la pronunțarea soluției in prezenta cauza, reluând susținerile părților, fără a argument motivul pentru care și-a format convingerea in momentul pronunțării soluției, echivalează cu o nepronuntare asupra fondului, dar nici in dispozitiv nu este arătata soluția instanței de fond, în sensul ca aceasta precizează care excepție se admite sau se respinge, precum si admiterea în parte a cererii în pretenții a recurentelor-reclamante, fără a indica partea care o admite.
Cu privire la petitul subsidiar de modificare a sentinței recurate, in sensul admiterii acțiunii introductive, solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.
Se arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantelor pentru plata chiriei aferenta perioadei noiembrie 2008 - aprilie 2009, susținând ca termenul de prescriptive extinctiva a fost intrerupt prin plățile efectuate de parat si prin actul de executare, respectiv prin propunerea de conciliere directa.
Precizează că, în speța, este vorba de mai multe date scadente pentru plata chiriei aferenta fiecărei luni, iar de la data scadentei pentru plata chiriei aferenta fiecărei luni curge cate un nou alt termen de prescripție. De pilda, pentru luna noiembrie 2008 curge un termen de prescripție de trei ani de zile pentru plata chiriei aferenta lunii noiembrie 2008, care se implineste in luna noiembrie 2011, pe urma, pentru luna decembrie 2008 curge un alt termen de prescriprie de trei ani de zile pentru plata chiriei aferenta lunii decembrie 2008, termen care se implineste in luna decembrie 2011 s.a.m.d.
Prin urmare, efectuarea unei singure plați aferenta unei luni, nu intrerupe termenul de prescripție pentru intreaga perioada noiembrie 2008 - aprilie2009 inclusiv, astfel cum in mod greșit a reținut instanța de fond. Subliniază recurentul pârât faptul că nu vorbește de prestații succesive care sa alcătuiască un tot unitar, în sensul ca printr-o singura plata a oricărei prestații se întrerup toate termenele de prescripție extinctive pentru lunile noiembrie 2008 pana in aprilie 2009 inclusiv.
Mai mult decât atat, dupa cum se poate observa din situația plaților efectuate de către pârât in perioada noiembrie 2008-2012 depuse de recurentele-reclamante însele, cele sase facturi sunt inserate in cuprinsul acestui tabel ca fiind efectuate. În plus, chiar recurentele-reclamante au recunoscut ca intimatul-pârât și-a achitat debitele, acțiunea promovata ar rămâne, în acest sens, fara niciun suport.
În drept: art. 115 C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr._/2012, tribunalul reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor recurenților reclamanți, din analiza Sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei C.-N., rezultă că aceasta cuprinde motivele pe care s-a întemeiat soluția instanței de fond.
Faptul că, între motive, apare menționat că la data expirării contractului, parații aveau împlinita vârsta de 35 de ani, astfel ca aceștia urmau sa achite chiria majorata începând cu data de oct. 2011, iar aceste mențiuni nu au legătură cu obiectul prezentei cauze, nu înseamnă că restul motivelor nu pot fi luate în considerare.
În ceea ce privește susținerea recurenților reclamanți că din Sentința civilă nr._/2012 lipsește soluția instanței, tribunalul constată că instanța de fond, în Sentința civilă nr._/2012, a menționat soluția de admitere a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S. N.-R., de admitere în parte a acțiunii reclamanților și de respingere a excepției prescripției, iar ulterior a admis cererea de completare a Sentinței civile nr._/2012, formulată de reclamanți și a dispus completarea sentinței în sensul obligării pârâtului la plata sumei totale de 22.298,18 lei, formată din chiria restanță în sumă de 5051,77 lei aferentă perioadei noiembrie 2008 - mai 2010 și din majorări de întârziere în sumă de_,41 lei, precum și majorări de întârziere în continuare până la plata efectivă. În acest sens a fost pronunțată Sentința civilă nr. 7867/2013 a Judecătoriei C.-N..
Analizând recursurile declarate de pârât împotriva Sentinței civile nr._/2012 și a Sentinței de completare nr. 7867/2013, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește susținerile recurentului pârât că s-ar fi încălcat principiul contradictorialității, aceste susțineri nu pot fi reținute, având în vedere că părțile au fost citate în mod legal în fața instanței de fond, pârâtul a formulat întâmpinare, reprezentantul acestuia s-a prezentat la termenele de judecată și a pus concluzii atât pe excepțiile invocate în cauză, cât și pe fond. Prin răspunsul la întâmpinare, depus la dosar după strigarea cauzei, nu s-au formulat cereri noi și nu s-au invocat alte excepții, astfel încât nu era necesară repunerea cauzei pe rol. Chiar și actele depuse, adică situația plăților și propunerea de conciliere directă, nu erau necunoscute pârâtului, plățile fiind făcute tocmai de acesta, iar o propunere de conciliere directă se afla deja la dosar (f. 10).
Nici susținerile recurentului pârât că s-ar fi încălcat prevederile art. 281 indice 2 C.pr.civ., la completarea sentinței, nu pot fi reținute, întrucât se constată că la aceeași dată, 28.02.2013, deci în termen legal, au fost formulate atât recursul declarat de reclamanți, cât și cererea de completare a sentinței.
Susținerile recurentului pârât referitoare la prescripția dreptului la acțiune, pentru sumele aferente perioadei noiembrie 2008 - aprilie 2009, sunt întemeiate.
Conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958, sub imperiul căruia a fost încheiat contractul dintre părți, “Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune”. Ori, la art. 6 din contractul de închiriere în litigiu s-a prevăzut că termenul de plată a chiriei era data de 30 a fiecărei luni, pentru luna în curs. Așadar, pentru fiecare lună, dreptul la acțiune se năștea separat, deci și termenele de prescripție erau diferite, pentru fiecare lună în parte. De altfel, art. 12 din Decretul nr. 167/1958 prevede că “În cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.”
Așadar, se reține că pentru lunile noiembrie 2008 - aprilie 2009, prescripția a curs separat pentru fiecare lună, de la alt moment. Chiar dacă s-au făcut plăți în nov., dec. 2008, ian., feb., mar. 2009, aceste plăți s-au făcut pentru lunile respective, astfel încât, după fiecare plată, pentru fiecare lună în parte, termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit până la momentul formulării acțiunii, 17.05.2012. În plus, propunerea de conciliere directă nr._/451/07.09.2010, invocată de către reclamanți ca act ce ar fi întrerupt cursul prescripției, nu constituie act de executare, astfel că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958 pentru întreruperea cursului prescripției.
În ceea ce privește cuantumul chiriei datorate de pârât, se constată că Actul adițional nr. 2 la contractul de închiriere nr._/14.08.2003, întocmit la data de 18.03.2010 (fila 15), prin care s-a stabilit chiria în sumă de 278,95 lei, începând cu data de 15.08.2008, nu a fost semnat de către pârât și nici de către soția acestuia.
Ori, în Contractul de închiriere nr._/14.08.2003 (fila 18), încheiat de părți, la art. 6 s-a prevăzut: “Orice modificare a cuantumului chiriei se va comunica în scris chiriașului înaintea termenului scadent la plată”. De asemenea, s-a stabilit scadența la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna în curs.
Pârâtul a fost înștiințat despre prelungirea contractului de închiriere și recalcularea chiriei abia în aprilie 2010, astfel cum rezultă din înștiințarea depusă la fila 14 din dosarul de fond.
Așadar, doar din luna aprilie 2010, pârâtul datorează chiria majorată de 278,95 lei, anterior chiria fiind de 48,80 lei.
Din tabelul cu plățile efectuate de către pârât, depus la fila nr. 42 din dosarul de fond, rezultă că pârâtul a plătit cu întârziere chiria de 48,80 lei datorată pentru lunile iunie 2009 și ianuarie 2010. În consecință, pârâtul datorează dobânda legală calculată la suma de 48,80 lei, pentru zilele 30.06._09 și pentru zilele 30.01._10. În acest sens se reține că, fiind în prezența unui contract de natură civilă, nu se aplică majorările de întârziere fiscale, astfel cum au solicitat reclamanții, ci dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000.
De asemenea, tribunalul reține că pârâtul nu a făcut dovada că ar fi achitat chiria de 48,80 lei, pentru luna martie 2010, precum și chiria de 278,95 lei lunar pentru perioada 01.04.2010 – 26.05.2010, data la care locuința a fost predată de către pârât, conform procesului verbal depus la fila 6 din dosarul de fond. În consecință, pârâtul datorează aceste sume împreună cu dobânda legală, calculată de la scadență și până la data plății.
Pentru toate aceste considerente și în baza art. 312 Cod proc. Civilă, tribunalul va admite în parte recursurile declarate de pârâtul S. A. G. împotriva Sentinței civile nr._/21.11.2012 a Judecătoriei C.-N. și împotriva Sentinței civile nr. 7867/09.05.2013 a Judecătoriei C.-N., ambele pronunțate în dosar nr._, pe care le va modifica în parte și în consecință:
Va admite excepția prescripției, în ceea ce privește chiria aferentă lunilor noiembrie 2008 – aprilie 2009 și va respinge pretențiile aferente acestei perioade.
Va obliga pârâtul S. A. G. să plătească reclamanților următoarele sume:
- dobânda legală calculată la suma de 48,80 lei, pentru zilele 30.06._09 și pentru zilele 30.01._10;
- chiria de 48,80 lei, pentru luna martie 2010, cu dobânda legală;
- chiria de 278,95 lei lunar pentru perioada 01.04.2010 – 26.05.2010, cu dobânda legală.
Vor fi menținute restul dispozițiilor din sentințele atacate.
În baza art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga intimații C. L. al Municipiului C.-N. și M. C.-N. să plătească recurentului S. A. G. cheltuieli de judecată parțiale în recurs, în sumă de 699,26 lei, constând din parte din taxa de timbru achitată de recurentul pârât, conform chitanței depusă la fila 20, proporțional cu admiterea în parte a recursului și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N. ȘI M. C.-N. împotriva Sentinței civile nr._/21.11.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N..
Admite în parte recursurile declarate de pârâtul S. A. G. împotriva Sentinței civile nr._/21.11.2012 a Judecătoriei C.-N. și împotriva Sentinței civile nr. 7867/09.05.2013 a Judecătoriei C.-N., ambele pronunțate în dosar nr._, pe care le modifică în parte, după cum urmează:
Admite excepția prescripției în ceea ce privește chiria aferentă lunilor noiembrie 2008 – aprilie 2009 și respinge pretențiile aferente acestei perioade.
Obligă pârâtul S. A. G. să plătească reclamanților următoarele sume:
- dobânda legală calculată la suma de 48,80 lei, pentru zilele 30.06._09 și pentru zilele 30.01._10;
- chiria de 48,80 lei, pentru luna martie 2010, cu dobânda legală;
- chiria de 278,95 lei lunar pentru perioada 01.04.2010 – 26.05.2010, cu dobânda legală.
Menține restul dispozițiilor din sentințele atacate.
Obligă intimații C. L. al Municipiului C.-N. și M. C.-N. să plătească recurentului S. A. G. cheltuieli de judecată parțiale în recurs, în sumă de 699,26 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07.05.2014.
Președinte, O.-C. T. fiind in c.o. semnează Vicepreșdinte E.L. | Judecător, A.-F. D. fiind in c.o. semnează Vicepreșdinte A. N. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, E. C. fiind in c.o. semnează Grefier șef Secția civilă |
E.C. 12 Mai 2014
Red./dact./O.R.G./C.Ș.
06.08.2014/2 ex.
Jud. fond: S. I.
| ← Suspendare provizorie. Decizia nr. 370/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 351/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
