Suspendare provizorie. Decizia nr. 370/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 370/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 13181/211/2013
Dosar nr._
Cod opertaor d edate cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 370/2014
Ședința publică de la 06 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. L.
Judecător M. O.-S.
Judecător A.-F. D.
Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea recursului Civil privind pe recurent-contestator K. A. și pe intimat C. DE A. R. C. SEPTIMIU, împotriva Sentinței civile nr. 1648 din 2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul recurentei, avocat M. I., care depune la dosarul cauzei delegație de substituire a avocatului S. D. I. și reprezentantul intimatului, avocat R. O., care depune la dosar împuternicire avocațială.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că membrul completului de judecată 4 R, judecător T. D. I., aflat în concediu de odihnă în data de 06.05.2014 a fost înlocuit în compunerea completului de judecată pentru acest termen de judecător D. A. F., sens în care s-a întocmit la data de 28.04.2014 procesul-verbal aflat la fila 13 din dosar.
Se constată că la data de 30.04.2014 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare de către intimat (filele 14-19).
Reprezentantul intimatului mai depune la dosarul cauzei un exemplar din întâmpinare (filele 28-33), precizând că s-a comunicat și cu reprezentantul recurentei.
Se constată că la data de 05.05.2014 prin Fax, înregistrată la data de 06.05.2014 s-a depus la dosar de către recurentă cerer de amânare a cauzei (filele 20-24).
Se depune la dosarul cauzei de către reprezentantul recurentei chitanță pentru taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar în cuantum de 4,80 lei (fila 27).
Tribunalul din oficiu, în baza prevederilor art. 158 alin. 1 și 159 pct. 3 din Vechiul Cod de Procedură Civilă, având în vedere practica Secției Civile a Tribunalului Cluj și calitatea de profesionist a intimatului, C. de A. R. C. Septimiu, pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, Secția Civilă.
Reprezentantul recurentei apreciază că se impune declinarea competenței în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Reprezentantul intimatului apreciază că Tribunalul Specializat Cluj ar fi competent în cauză.
Reprezentantul intimatului arată că recursul nu este legal timbrat, având în vedere că recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita timbru judiciar pentru recurs în cuantum de 5 lei, sub sancțiunea anulării ca insuficient timbrat și a diferenței de timbru judiciar pentru fond în cuantum de 4,70 lei, sub sancțiunea dării în debit.
Tribunalul arată că excepția necompetenței materiale primează.
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1648/19 Februarie 2014, pronunțată în dosarul civil nr.13._ al Judecătoriei Cluj-N., a fost respinsă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al mandatarului Lucy Simpson, invocată de către intimat prin întâmpinare.
A fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului S. I. D., invocată de către intimat prin întâmpinare.
A fost admisă excepția tardivității formulării contestației la executare și a contestației la titlu, invocată de către intimat prin întâmpinare.
A fost respinsă contestația formulată de contestatorul K. A., prin mandatar Lucy Simpson, în contradictoriu cu intimatul C. de A. R. C. Septimiu, ca fiind tardiv formulată.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării silite, formulată de către contestatoare, ca fiind rămasă fără obiect.
A fost respinsă cererea contestatorului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată.
A fost respinsă cererea intimatului de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:
Fiind in prezenta unei excepții de procedura, peremptorie si absoluta, in condițiile art.137 alin.1 Cod procedura civila, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției dovezii calității de reprezentant al mandatarului Lucy Simpson
Contestația la executare a fost formulată de către contestatoarea K. A., prin mandatar Lucy Simpson, fiica acesteia.
Potrivit art.67 Cod procedură civilă, părțile pot să își exercite drepturile personal sau prin mandatar, iar atunci când cel ce a dat mandatul nu are domiciliul și nici reședința în țară dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.
În același timp potrivit art.83 Cod procedură civilă, atunci când cererea este făcută prin mandatar se va alătura acesteia procura în original sau în copie legalizată.
Procurile existente la dosarul cauzei, datate 25 Noiembrie 2011 și 17 Martie 2008 sunt procuri generale prin care contestatoarea o mandatează pe fiica sa Lucy Simpson să efectueze în numele său orice acțiune legală.
Astfel, transpunând conținutul acestei procuri, prin prisma dispozițiilor art.67 Cod procedură civilă, instanța a apreciat că această procură generală este valabilă pentru a putea fi formulată o cererea de chemare în judecată deoarece domiciliul contestatoarei este în străinătate iar această ipoteză este acoperită de dispozițiile art.67 alin.2 Cod procedură civilă, care prevăd expres că dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.
În același timp, cu privire la susținerile intimatei de neexistență a mandatului deoarece la dosarul cauzei nu a fost depusă procura în original și aceasta nu poartă o semnătură legalizată, instanța a reținut că la termenul de judecată din data de 18 Decembrie 2013 i s-a pus în vedere reprezentantei contestatoarei să depună la dosarul cauzei procura în original, în conformitate cu dispozițiile art.83 Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei au fost depuse o . înscrisuri printre care o declarație ce emană de la contestatoarea K. A., precum și o copie a procurii din data de 25 Noiembrie 2011, purtând semnătura originală de legalizare a numitului Anthony P. Kelly, avocat.
Văzând înscrisurile depuse la dosar instanța a apreciat îndeplinită condiția prevăzută de art.83 Cod procedură civilă, precum și art.67 Cod procedură civilă, deoarece contestatoarea a făcut dovada existenței unui mandat general dat în favoarea fiicei sale, înscrisurile existente la dosar fiind apte să convingă asupra acestui aspect.
Astfel, cu privire la existența semnăturii legalizate instanța a apreciat îndeplinită această condiție deoarece procura generală din data de 25 Noiembrie 2011 este dată în fața unui notar public, fiind apostilată, iar prin atestarea existenței înscrisului de către un avocat sunt acoperite și celelalte cerințe ale dispozițiilor legale.
În același timp prevederile legale incidente nu trebuie interpretate pur formal, ci având în vedere scopul pentru care acestea au fost enunțate, respectiv pentru a preveni formularea unor cereri de chemare în judecată abuzive, fără cunoștiința mandantului și care evident ar atrage consecințe juridice pe seama sa fără a și le asuma. În același timp legislația civilă recunoaște și procedura ratificării actelor, iar declarația dată de către contestatoare în data de 31 Ianuarie 2014 are evident un astfel de conținut, aceasta însușiindu-și actele efectuate de către mandatarul său în prezentul dosar.
În consecință, având în vedere considerentele expuse instanța a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al mandatarului Lucy Simpson ca fiind neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant legal al avocatului S. I. D., instanța a constatat că la dosarul cauzei există împuternicirea avocațială nr._/B/2013, prin care avocatul își justifică calitatea de reprezentant în cauză, în temeiul Legii nr.51/1995 (R), motiv pentru care a respins excepția invocată ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației la executare, propriu-zisă și la titlu, instanța a constatat următoarele:
Dosarul execuțional a fost format prin cererea de executare silită formulată de intimat și înregistrată la data de 19 Iulie 2012 cerându-se punerea în executare a titlului executoriu contract de asistență juridică nr.102/2007, încheiat la data de 22 Noiembrie 2007 și a actului adițional la contractul de asistență juridică nr. 102/2007. Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea civilă nr.5831/2012 din data de 25 Iulie 2012 .
La data de 29 Septembrie 2012 au fost emise pe numele contestatoarei somațiile existente la filele 63-67 din dosar în care acesteia i s-a pus în vedere să plătească suma de_ euro și 8677 lei iar în caz contrar se va trece la vânzarea prin licitație publică a imobilelor situate în Cluj-N., .-32, ., ., .> Din dovada de comunicare a rezultat că acestea au fost comunicate la data de 27 Septembrie 2012.
Mai mult decât atât la data de 04 Februarie 2013 aceste somații au fost notate în cartea funciară, așa cum rezultă din Încheierile nr._,_,_,_,_ emise de O.C.P.I. Cluj, încheieri ce la rândul lor au fost comunicate.
Astfel, văzând dispozițiile art.401 Cod procedură civilă, potrivit cărora contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoștință de actul de executare pe care îl contestă, instanța a apreciat că în cauză cererea, fiind depusă la data de 05 Iunie 2013 a fost formulată tardiv.
Pentru a ajunge la această concluzie instanța a avut în vedere faptul că somațiile i-au fost comunicate contestatoarei la data de 27 Septembrie 2012, iar faptul neridicării corespondenței nu îi poate fi imputat intimatului, ci reprezintă o lipsă de diligență a contestatoarei. Neridicarea corespondenței și apoi invocarea neluării la cunoștință a conținutului acesteia ar reprezenta o modalitate facilă de sustragere a debitorilor de la rigorile procedurii de executare silită, fapt ce nu poate fi tolerat de către instanțele de judecată.
În același timp instanța a constatat că adresa la care a fost făcută comunicarea este corectă, fiind adresa folosită de către contestatoare în toate actele emise, iar invocarea schimbării acesteia, încă din anul 2010, nu poate constitui decât o afirmație pro causa lipsită de relevanță juridică. Există de asemenea o contradicție evidentă între susținerile contestatoarei deoarece aceasta invocă schimbarea adresei încă din anul 2010, dar în 25 Noiembrie 2011 adresa reținută în cadrul procurii este cea la care s-au făcut comunicările.
Cu privire la contestația la titlu, instanța a constatat că au fost formulate apărări cu privire la titlul executoriu constând în actul adițional la contractul de asistență juridică, solicitându-se anularea acestuia deoarece a fost semnat de către mandatarul contestatoarei fără ca acesta să aibă mandat în acest sens, situație juridică ce se circumscrie prevederilor art.399 alin.3 Cod procedură civilă, iar termenul în care poate fi formulată contestația este același cu cel prevăzut de art.401 alin.1 lit. a) Cod procedură civilă.
În consecință, având în vedere considerentele expuse instanța a admis excepția tardivității formulării contestației la executare și la titlu, invocată de către intimat prin întâmpinare și în consecință a respins contestația la executare ca fiind tardiv introdusă.
Având în vedere că cererea introductivă a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect, fără a mai trece la analiza temeiniciei acesteia.
Cu privire la cererile privind obligarea părților la plata cheltuielilor de judecată, instanța văzând dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, a respins cererea contestatoarei ca fiind neîntemeiată deoarece partea adversă nu a căzut în pretenții și a respinge, de asemenea, cererea intimatului deoarece la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile examinate, a declarat recurs contestatoarea K. A., prin mandatar Lucy Simson, solicitând admiterea recursului, respingerea excepției tardivității formulării contestației la executare și a contestației la titlu invocate de către intimat, casarea în întregime a Sentinței civile nr.1648/2014 în virtutea art.312 alin.5 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare Instanței de fond, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs, în temeiul art.274 Cod procedură civilă.
În motivele recursului a învederat următoarele:
Subliniază faptul că în mod greșit instanța de judecată a admis excepția tardivității formulării contestației la executare și a contestației la titlu, luând în considerare dovezile de comunicare depuse de către executorul judecătoresc S. D. M., precum și încheierile de carte funciară, despre care B.C.P.I. Cluj a susținut că au fost comunicate în Australia, acte care nu fac dovada faptului că „actul de executare a ajuns la cunoștința contestatorului" ci doar ca au fost emise din România niște acte care însă nu au ajuns la cunoștința contestatoarei.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației la executare, propriu-zisă și la titlu:
Intimatul C. de A. R. C. Spetimiu, cu sediul în Cluj-N., . nr. 22, jud. Cluj, prin întâmpinare a invocat această excepție arătând că somațiile din dosarul execuțional au fost comunicate subsemnatei în luna septembrie 2012 astfel că termenul de 15 zile necesar pentru formularea contestației se împlinea la începutul lunii octombrie 2012 iar încheierile de carte funciară au fost comunicate în parte subsemnatei în luna februarie 2013.
Instanța de judecată a reținut faptul că somațiile i-au fost comunicate la data de 27 Septembrie 2012 iar „faptul neridicării corespondenței nu poate fi imputat intimatului ci reprezintă o lipsă de diligentă a subsemnatei contestatoare. Neridicare corespondenței și apoi invocarea neluării la cunoștință a conținutului acesteia ar reprezenta o modalitate facilă de sustragere a debitorilor de la rigorile procedurii de executare silită, fapt care nu poate fi tolerat de către instanțele de judecată".
Întâi de toate trebuie subliniat faptul că dovezile de comunicare prezentate de către executorul judecătoresc nu fac dovada absolută a faptului că acestea au ajuns la cunoștința subsemnatei, respectiv subsemnata să fi luat la cunoștință de actele de executare pe care le contest astfel cum este reglementat de art.401 Cod procedură civilă, astfel acestea instituie o prezumție relativă.
a.„Dovezile de comunicare" prezentate de către executorul judecătoresc, constau în copii xerox de pe pilcurile prin care au fost trimise acte de către B. S. Dtana, plicuri pe care apare mențiunea „ unclaimed" (nerevendicat) și care insă nu fac dovada faptului că actul a ajuns la cunoștința sa.
Daca ar fi avut cunoștință despre aceste pilcuri și ar fi dorit să se sustragă „de la rigorile procedurii de executare silită" astfel cum a reținut instanța de judecată în motivare, atunci ar fi refuzat să ridice corespondența, fapt care ar fi fost bifat la rubrica „ refused", însă acest lucru nu s-a petrecut întrucât nu mai locuia efectiv la adresa de domiciliu, ci la Centrul de îngrijire a vârstnicilor numit M.. din localitatea Malvern. . 3144. Australia.
b.Plicurile trimise de către executorul judecătoresc au fost returnate în România la data de 16 Noiembrie 2012 astfel cum reiese din AR-ul de la fila 86 din dosar.
Astfel în mod indubitabil reiese că deși plicurile au fost trimise în Australia acestea nu au ajuns la cunoștința sa și au fost returnate ta B. S. D., ceea ce însemnă că între conținutul actului a fost restituit d-nei executor prin urmare este imposibil să fi luat cunoștință în luna Octombrie 2012 despre actele de executare, așa cum în mod eronat retine Instanța de fond.
c.Astfel cum a învederat instanței de fond, deși figurează în actele de identitate cu adresa de domiciliu în % Orrong Crescent, Caulfield North, V., Australia, nu locuiește faptic la adresa de domiciliu, ci începând cu anul 2010, respectiv din 06 Aprilie 2010 este internată într-un centru de îngrijire al vârstnicilor numit M. Center, din localitatea Malvern, 1245 Malvern Road, 3144 V., Australia.
Prin urmare nu avea cum să ia la cunoștință vreun act trimis din România fie de către executorul judecătoresc fie de către B.C.P.I. Cluj-N..
Instanța de judecată în mod incorect a reținut că ar fi lipsit de relevanță faptul că locuiește într-un centru de îngrijire al vârstnicilor întrucât în cadrul procurii date fiicei sale Lucy Simpson în anul 2011 a declarat adresa de domiciliu cea din buletin astfel existând o contradicție evidentă între susținerile sale.
Prin faptul că a ales să locuiască într-un centru de îngrijire al vârstnicilor, motivele fiind unele personale, nu a înțeles însă să își stabilească domiciliul la acest centru, întrucât nu este posibil din punct de vedere legal si nici nu a înțeles să își schimb adresa de domiciliu.
d.Potrivit art.54 din Legea nr.188/2000 raportat la art.87 alin.8 Cod procedură civilă „cei care se află în străinătate vor fi citați printr-o citație scrisă cu scrisoare recomandată, cu dovada de primire ... iar în cazul în care au mandatar cunoscut în țară va fi citat și acesta".
Întrucât scopul citării este de a încunoștința partea despre actele întreprinse în dosar pentru a putea formula apărări și a invoca excepții, având în vedere faptul că subsemnata aveam un mandatar cunoscut de către intimat, chiar dacă acesta locuia în Australia - consideră că prin extensie motivele pentru care a fost instituit acest text de lege se pot aplica șl unul cetățean străin cu domiciliul în străinătate a cărui adresă era cunoscută, respectiv fiica sa, Lucy Simpson, cu care acesta chiar a corespondat intens în anul 2011 sau în ultimă instanță, fostul meu mandatar cel care se presupune că ar fi semnat Actul Adițional la Contractul de asistență juridică nr. 102/2007.
Prin urmare consideră că și mandatarul trebuia citat, întrucât toate actele și toate raporturile dintre subsemnata și Intimat s-au purtat prin intermediul mandatarilor mei, niciodată nu a discutat personal și direct cu Intimatul ci întotdeauna prin intermediul mandatarilor săi.
e.Prin Adresa nr._/16 Decembrie 2013 emisă de O.C.P.I. Cluj, această instituție arată faptul că la data de 13 Februarie 2013 a expediat către „ K. A. din localitatea North CV. Australia", 5 documente având numărul de dosare_,_,_,_,_ însă nu fac dovada confirmării de primire, sens în care nu se poate reține că încheierile de Carte Funciară au fost aduse la cunoștința sa.
Prin urmare, solicită să a se observa faptul că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a reținut o stare de fapt contrară realității din care nu reiese în mod clar și temeinic faptul că ar fi avut cunoștință despre existența dosarului execuțional sau despre actele întreprinse în cadrul acestui dosar, nu a analizat în mod corect actele prezentate în susținerea cauzei, a aplicat în mod greșit legea sens în care a admis excepția tardivității formulării contestației la executare propriu-zisă și la titlu; a respins contestația la executare formulată, precum și a respins cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect în acest sens nu a procedat la o judecare în fond a cauzei.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, respingerea excepției tardivității formulării contestației la executare și a contestației la titlu invocate de către intimat, casarea în întregime a Sentinței civile nr.1648/2014 în virtutea art.312 alin.5 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare Instanței de fond, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs, în temeiul art.274 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 242 alin.2 Cod procedură civilă,a solicitat judecarea prezentei cauze și în lipsa sa de la dezbateri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.242 alin.2, art.274, art.299, art.3041, art.304 alin.9, art.312, art.402 alin.2 Cod procedură civilă, art.54 din Legea nr.188/2000 raportat la art.87 alin.8 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul C. A. R. C. Septimiu, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale a învederat următoarele:
Prin cererea de executare silita înregistrată sub nr.319/2012 la dala de. 19 Iulie 2012, a solicitat efectuarea demersurilor de executare silită mobiliară și imobiliară a debitoarei K. A., pentru recuperarea sumei de 35.000 curo, conform actului adițional încheiat la contractul de asistență juridică nr. 102/2007.
Împotriva acestei executări silite, debitoarea a formulat contestație la executare prin care a solicitat suspendarea executării silite, anularea tuturor actelor de executare, anularea procesului-verbal, anularea somațiilor, obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, iar prin precizarea depusă la dosarul cauzei s-a solicitat anularea titlului executoriu, precum și întoarcerea executării silite, eu consecință restabilirii situației anterioare. A formulat în termenul legal întâmpinare prin intermediul căreia a invocat o . excepții, iar pe fond a arătat că solicitarea recurentei contestatoare nu este fondată.
Prin Sentința civilă nr.1648/2014 pronunțată șa data de 19 Februarie 2014 în cadrul dosarului nr.13._, instanța de judecata a admis excepția tardivității formulării contestației la executare și a contestației la titlu, ce a fost ridicata prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, precum și a cererii de suspendare a executării silite.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, contestatoarea a considerat să formuleze recurs, prin intermediul căreia a solicitat admiterea acestuia, respingerea excepției tardivității, casarea în întregime a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin înscrisul depus s-a menționat că nu s-a făcut dovada faptului că "ciclul de executare a ajuns la cunoștință contestatorului”, ci doar că au emise din România niște acte care însă nu au ajuns Ia cunoștință contestatoarei"
Își susține poziția pe care a adoptat-o și în fața instanței de fond, atât oral, cât și în scris, și prin intermediul căreia a arătat cu indicarea temeiului de drept dar și a probelor administrate în cauză, faptul că excepția invocata, și în final admisă de către instanța de judecată este pe deplin dovedită.
Excepția tardivității formulării cererii introductive.
Așa cum a arătat deja, excepția tardivității formulării cererii introductive este întemeiată și în consecință instanța de fond a și admis-o.
Prin recursul formulat, recurentă contestatoare pentru început a menționat faptul că din actele de la dosar nu ar rezulta că acestea ar fi fost vreodată luate la cunoștință de către aceasta. Și în acest sens s-a raportat la actele de la dosarul execuțional nr.319/2012 al B.E.J. S. D. M..
Conform dispozițiilor ari.401 Cod procedură civilă, contestația se poale face în termen de 15 zile de la data când: "contestatorul a luai la cunoștința de actul de executate pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executări1, ..."
Din lecturarea actelor ce alcătuiesc dosarul execuțional nr.319/2012 al B.E.J. S. D. M. rezultă în mod clar momentul la care au fost comunicate actele contestatoarei, adică momentul la care contestatoarea a luat la cunoștință de aceste acte.
În acest sens se referă la somații, la procesul verbal de stabilire a cheltuielilor, de încheierile de carte funciară.
Prin urmare somațiile au fost comunicate în luna Septembrie 2012, așa cum rezultă din dovezile de comunicare, în speță facturile fiscale emise de către oficiul poștal roman, precum și de confirmării le de primire atașate dosarului, astfel că termenul de 15 zile necesar a ii formulată contestație la executare se împlinea la începutul lunii Octombrie 2012.
Recurenta a menționat faptul că la dosar au fost depuse copii xerox a acestor dovezi de comunicare de pe plicurile prin care au fost trimise actele de către executorul judecătoresc. Nu înțelege dacă prin această mențiune se contesta cumva veridicitatea acestora sau se face doar o simplă mențiune Nu trebuie uitat faptul că reprezentantul legal al recurentei, pe de-o parte, pană în acest moment nu a ridicat o astfel de problemă pentru a o putea discuta în contradictorialitate în fața instanței de fond, nu a invocat existența unui fals, etc. iar, pe de altă parte, aceasta a studiat personal dosarul execuțional si a putut constata cu propriile simțuri existența acestora în materialitatea lor și în forma originală,
O altă chestiune legata de aceste dovezi de comunicare si pe care recurenta o consider esențiala se raportează la mențiunile efectuale de către agentul poștal, în sensul că pe acestea este bifată căsuța "umiaimed" și nu cea de „refused”. În opinia recurentei aceasta trebuia menționată atât timp cal aceasta ar fi refuzat să le primească. Prin actele depune a arătat faptul că pasivitatea sau reaua credință a recurentei prin nepreluarea/neridicarea corespondenței nu-i ponte fi imputat.
Pe dovezile de comunicare/înapoiere a corespondenței este bifată mențiunea/căsuța "unclaimed" ceea ce se traduce cu nerevendicat si care coincide cu situația din România avizat/reavizat când destinatarul nu își ridică corespondența cu toate că este înștiințat. Tot din ștampila aplicată de oficiul poștal din Australia rezultă ca mai exista și alte căsuțe care pol fi completate/bifate în caz de fiecare situație In parte, astfel că situația pe care recurenta încearcă să o inducă instanței de recurs este total greșită. În cazul în care contestatoare nu ar mai fi locuit la adresa respectiva, oficiul postai din Australia ar fi bifat o altă mențiune/căsuță, și anume aceea că destinatarul nu mai locuiește la acea adresă, aspect ce nu rezultă din actele de la dosarul cauzei.
Prin urmare, procedura de comunicare a actelor de executare a fost realizată cu respectarea prevederilor legale prevăzute de codul de procedură civilă. În concluzie, instanța de judecata în mod judicios a reținut faptul că "... somațiile i-au fost comunicate contestatoarei la data de 27 Septembrie 2012, iar faptul neridicării corespondenței nu îi poale fi imputat intimatului, ci reprezintă o lipsa de diligentă a contestatoarei. Neridicarea corespondenței și apoi invocarea năluării la cunoștință a conținutului acesteia ar reprezenta o modalitate facilă de sustragere a debitorului de la rigorile procedurii de executare silită, fapt ce nu poate fi tolerat de către instanțele de judecată".
În continuarea susținerilor sale recurenta a făcut mențiuni cu privire la presupusul nou domiciliu indicat în adeverința depusă al dosar la ultimul termen de judecată, și care a fost dată aparent de un reprezentant al unui centru de îngrijire a vârstnicilor. Conform acestui înscris se pare că doamna K. A. este rezidenta în acel institut din data de 06 Aprilie 2010.
Solicită a se observa poziția recurentei exprimată la fila 4, paragraful 3 "Prin faptul că am ales să locuiesc într-un centru de îngrijire al vârstnicilor, motivele fiind unele personale, nu am înțeles însă să îmi stabilesc domiciliul la acest centru, întrucât nu este posibil din punct de vedere legal și nici nu am înțeles să îmi schimb adresa de domiciliu".
Prin această poziție practic recunoaște ceea ce a susținut că respectiva a fost întocmită pro cauza. Pe de altă parte recurenta prin reprezentant legal a arătat în mod clar și limpede faptul ca niciodată nu a avut domiciliul la respectiva «dresă a centrului de vârstnici unde se presupune că trăiește, dar nici nu a avut vreodată intenția să își schimbe adresa de domiciliul, deci consecința firească a acestor susțineri este că în continuare adresa de domiciliu este cea la care aceasta a fost legal somată de către executorul judecătoresc.
Tot cu privire la adresa de domiciliul, așa cum a arătat deja, dar si cum instanța de fond a reținut susținerile acesteia sunt în contradicție chiar cu actele pe care le depune în probațiune. Până în acest moment niciodată nu s-a făcut vorbire despre o noua adresă a contestatoarei, cu toate că, contractual de asistența juridică a fost încheiat în anul 2007 (chiar daca a fost încheiat cu mandatarul acesteia de la acea vreme, domnul G.), iar actul adițional în anul 2011, iar în toată această perioadă au fost. efectuate lucrări juridice în interesul acesteia. Mai mult, adresa pe care doamna K. A. o are menționată în următoarele acte întocmite ulterior datei de 06 Aprilie 2010: procura de revocare dată în data de 15 Noiembrie 2011 și certificată de notarul public la data de 29 Noiembrie 2011 (atașata cererii introductive); procura permanentă dată în data de 25 Noiembrie 2011 și certificații de notarul public Ia data de 29 Noiembrie 2011 (atașată răspunsului ia întâmpinare); keypass eliberat (issucd) la data de 08 August 2011 și care a fost comunicată la cererea sa pentru a fi comunicat la dosarul nr.3004 ce se afla pe rolul Comisiei pentru aplicarea Legii nr.10/2001 din cadrul Municipiului Cluj-N., pentru a fi înscrisă în Dispoziția de restituire nr.5145/2011; Dispoziția de restituire nr.5145/2011 a proprietății în bara dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Astfel că nu există nici un dubiu cu privire la domiciliul pe care recurenta îl avea și îl are în continuare, având în vedere actele ce au fost întocmite după data de 06 Aprilie 2010, dată de la care se presupune că aceasta ar fi fost internată în centru respectiv.
Excepția tardivității formulării contestației la titlu.
Susține și excepția tardivității formulării contestației la titlu, pe care deși o invocă ca și motiv criticabil, nu o motivează în niciun fel. Astfel că pe de-o acest punct ar fi nul, datorită lipsei motivării în termenul procedural iar, pe de altă parte, ar fi nefondat având în vedere, din nou, lipsa motivelor.
Așa cum a menționai mai sus dispozițiile legale în materie, și aici se referă la termenul de 15 zile de la momentul la care recurenta a aflat despre existența acestei proceduri, nu au fost respectate. În principal, așa cum a arătat, contestația la executare este formulată tardiv, moment la care având în vedere că aceasta a beneficiat de serviciile unei persoane cu pregătire de specialitate, adică studii juridice, trebuia sa formuleze, dacă dorea și pentru a fi în termenul expres menționat, și petitul privind contestația la titlu. Acesta a fost formulat la data de 02 Iulie 2013, mult peste termenul de 15 zile de la momentele indicate mai sus, adică luna Octombrie 2012 sau luna Februarie 2013, ba chiar a fost depășit termenul de 15 zile de la data la cure se susține că ar fi aflat despre această procedură, adică data de 21 Mai 2013.
Fața de cele menționate, consideră că hotărârea atacată nu poate fi încadrată în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că aceasta este motivată pe larg atât în fapt cât și în drept, iar din criticile aduse nu rezultă ca ar exista vreun încălcare sau aplicate greșită a legii.
În consecință, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței civile nr.1648/2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în cadrul dosarului nr.13.181/211 /2013, cu cheltuieli de judecată.
În ședința publică din data de 06 Mai 2014, în temeiul art.158 alin.1 și art.159 pct.3 Cod procedură civilă, Tribunalul a pus în discuție excepția necompetenței materiale.
Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
În speță este vorba de un litigiu între profesioniști, conform definiției date de Noul Cod Civil,respectiv de dispozițiile art.3 care prevăd că” Dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil.
(2) Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere.
(3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.”
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța apreciază că intimatul, C. A. R. C. Septimiu, se circumscrie noțiunii de „profestionist”, astfel cum este definită de textul citat.
În plus, titlul executoriu în discuție este contractul de asistență juridică intervenit între părți în cursul anului 2007.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, precum si, in raport cu natura si numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzand posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Întrucât Tribunalul Comecial Cluj a fost menținut ca și instanță specializată, fără ca în ceea ce privește competența sa să apară vreo modificare prin noul Cod civil aprobat prin Legea nr.287/2009 sau Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului Civil, tribunalul apreciază că aceasta este instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu.
Ca urmare, instanța va admite excepția necompetenței Tribunalului Cluj-Secția civilă și va declina competența de soluționare recursului de față, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de contestatoarea K. A. împotriva Sentinței civile nr. 1648 din 2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 Mai 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. LucaMarcela O.-S. A.-F. D.
Grefier,
D. D. I.
D.D. 09 Mai 2014
Red./Pregătit pentru motivare A.P.B./07 Mai 2014
Red. M.O.S./ 2 exemplare/
Judecător fond: F. C. R. – Judecătoria Cluj-N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 353/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 380/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
