Pretenţii. Sentința nr. 311/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 311/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 3330/211/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 311/2014
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant P. F. A. și pe pârât C. L. CLUJ N. DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, pârât P. M. CLUJ N., având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că reclamantul a fost citat pentru termenul de judecată din 24.04.2014 cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru de_,2 lei și timbru judiciar de 5 lei. Prin încheierea civilă nr. 109/17.04.2014, a fost respinsă cererea de cererea de reexaminare formulată de reclamant împotriva modului de stabilire a taxei de timbru.
Reclamantul a formulat cerere de acordare ajutor public judiciar, iar prin încheierea civilă nr. 157/2014 această cerere a fost respinsă. Încheierea civilă menționată anterior a fost comunicată reclamantului la data de 06.06.2014, conform dovezilor de comunicare depuse la dosar (f.20-21).
Reclamantul a depus la data de 29.05.2014, cerere de renunțare la judecată, însă raportat la faptul că acesta nu a achitat taxa judiciară de timbru, Tribunalul invocă din oficiu excepția netimbrării și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data de 08.02.2013, reclamantul P. F. A. a chemat în judecată pe pârâții C. L. Cluj-N. de aplicare a Legii nr. 18/1991 și P. mun. Cluj-N. solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata de despăgubiri către reclamant, potrivit deciziei civile nr. 569/A/2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dos. nr._ - reprezentând echivalentul valoric al cotei pentru care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate din culpa pârâtelor.
În motivarea acțiunii, arată că în fapt, prin sent. civ. nr. 8193/2005 a Judecătoriei Cluj-N., dos. nr. 4602/2005, rămasă definitivă și irevocabilă prin dec. civ. nr. 138/R/01 feb. 2006 pronunțată de Tribunalul Cluj în dos. nr. 7459/2005 s-au anulat, în temeiul dispozițiilor legii nr. 18/1991, titlurile de proprietate nr. 280.77/2367/02:08.1997 și nr. 1650/3232/04.08.2001, eliberate în mod nelegal prin faptul omiterii de către pârâta de rând 1 a reclamantului din titlurile respective, cu toate că eram îndreptățit la reconstituire și formulase cerere într-un atare sens potrivit prevederilor legii nr. 18/1991.
Anterior anulării titlurilor, debitorul meu C. I. D., în calitatea sa de moștenitor a numitei C. A., înscrisă în titlurile ce aveau să fie anulate, a înstrăinat prin contracte autentice de vânzare-cumpărare o suprafață de 5231 m.p. din terenuri, respectiv cu 1987 mp mai mult decât i s-ar fi cuvenit conform cotei sale din T.P: nr._, aspect constatat prin decizia civilă nr. 569/A/2010, pronunțată. de Tribunalul Cluj în dos. nr.__, devenită irevocabilă la data de 02.03.2011.
Prin aceeași hotărâre mai sus evocată, debitorul C. I. D. a fost obligat la plata unei sume către reclamant în cuantum de 298.050 euro, prin echivalent în lei la data plății, cu titlu de sultă pentru cota parte din dreptul meu de proprietate, care nu a fost reconstituită de către pârâtă în favoarea sa, făcând astfel posibilă înstrăinarea acesteia de către C. I. D..
Potrivit titlului V art. III alin. 24 al legii nr. 247/2005, privind modificarea și completarea Legii nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991_" în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat sa remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren."
A inițiat procedura executării silite a debitorului C. I. D., formându-se astfel dosarul execuțional nr. 315/2011 al B. B. M. din Cluj-N., însă aceasta nu s-a materializat nici până în ziua de azi, întrucât debitorul nu deține bunuri urmăribile, iar din înscrisul adresat B. B. M. la data de 01.11.2012, de către angajatorul debitorului meu, rezultă că acesta din urmă nu mai are calitatea de angajat din data de 01.10.2012, astfel încât nici prin măsura popririi nu îmi pot realiza creanța.
Inițial, din adeverința nr._/04.11.1991 eliberată de pârâta de rând 1, rezultă, că și numele P. F. A. a fost înscris pentru reconstituirea dreptului de proprietate, validat prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 80/29.10.1991.
Cu toate acestea, ulterior s-au eliberat titlurile fără să fie inclus și el în pofida adresei nr. 174/29.10.1991 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 18/1991, dată ca urmare a contestării - de către ceilalți coproprietari - a adeverinței mai sus menționate, adresă care arată că reconstituirea se va face pe toți moștenitorii, inclusiv testamentarul de pe adeverință (în speță P. F. A.).
Faptul ilicit al pârâților rezidă în omiterea înscrierii reclamantului în cuprinsul titlurilor de proprietate, în calitate de persoană îndreptățită, omisiune care a făcut posibilă înstrăinarea de către debitorul C. I. D. a unei suprafețe semnificative de teren din cota subsemnatului, creându-mi astfel un prejudiciu important.
""Ilicitul pârâților rezultă în mod evident și din adresa nr._/306/01.04.2005, care emană de la Serviciul Camera Agricolă, în subsolul căreia s-a înscris de către funcționarul din cadrul pârâtelor că „ terenul a fost dat, fiind omis cel în cauză, nu cunosc motivele ".
Art. 1560-1561 cod civil reglementează exercitarea acțiunii oblice, pentru a cărei admisibilitate se cer întrunite următoarele condiții:
a) debitorul să fi neglijat ori refuzat a-și exercita el însuși dreptul sau acțiunea în exercitarea căreia i se subrogă creditorul; fiind insolvabil, debitorul meu nu a uzat ,de calea acțiunii în regres împotriva pârâtelor responsabile pentru cauzarea prejudiciului în patrimoniul meu, astfel încât singura modalitate în care eu pot să-mi realizez creanța este pe cale oblică.
b)să existe un pericol de insolvabilitate a debitorului prin pierderea dreptului neexercitat de el; în cauza supusă analizei, insolvabilitatea debitorului meu este o certitudine, dovada fiind imposibilitatea finalizării executării silite împotriva acestuia.
c)creanța creditorului să fie certă și lichidă - mai mult, subsemnatul dețin chiar un titlu executoriu, reprezentat de decizia civilă nr. 569/A/2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dos. nr._, devenită irevocabilă la data de 02.03.2011.
Pentru soluționarea prezentei cauze este competentă material Judecătoria Cluj-N., potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3 Cod de procedură civilă, coroborate cu cele art. 2 alin 1 lit. b Cod de procedură civilă, care stabilesc excepțiile de la competența materială a tribunalelor, printre acestea regăsindu-se și cererile privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, " posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. locala pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, de pe langa Consiliul local al municipiului Cluj N., a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale arată în ceea ce privește solicitarea reclamanților privind obligarea la despăgubiri invoca excepția nelegalei timbrări a prezentei acțiuni, raportat la prevederile art. 14 din Legea nr. 146/1997, potrivit căruia " Când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferita, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel, si art. 20 din Legea nr. 146/1997, conform căruia " 1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat
(2)Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecata. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se tine seama de reducerea ulterioara.
(3)Neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii."
De asemenea invocam excepția inadmisibilitatii acțiunii raportata la faptul ca acesta acțiune nu este intemeiata in drept, pentru a putea sti in baza cărui text de lege legal reclamantul solicita aceste despăgubiri.
Pe fondul cauzei, arată ca, acțiunea in despăgubiri intemeiata pe dispozițiile codului civil, este aceea acțiune prin care comitenții sunt trași la răspundere pentru prejudiciul cauzat de prepusii lor, in funcție de sarcinile incredintate . Cu alte cuvinte raporturile juridice din materia răspunderii civile delictuale sunt raporturi de obligații. In cazul de fata intre reclamant si parați nu au existat raporturi de obligații intemeiate pe răspunderea civila delictuala .
Pentru a ne afla in prezenta răspunderii civila delictuale, reclamanții trebuie sa faca dovada exisentei unei fapte ilicite prin care se incalca o anumita obligație, aducandu-se prin aceasta o atingere unui drept subiectiv; săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte, ca element subiectiv al răspunderii; existenta unui prejudiciu patrimonial; un raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu; capacitatea juridica a celui chemat sa răspundă.
Simpla prezentare a faptului considerat de către reclamant ca fiind ilicit săvârșit de parat, lucru nedemonstrat, nu sunt suficiente pentru a dispune obligarea paratului la plata sumei de 298.050 Euro, din moment ce reclamantul nu a dovedit in ce consta lipsa de folosința concretă, a suprafeței de teren, pentru a fi despăgubit.
Contravaloarea lipsei de folosința a terenului se raportează la veniturile pe care reclamantul le-ar fi realizat daca ar fi folosit el insusi terenul respectiv, doar acestea reprezentând prejudiciul direct ce se reflecta in patrimoniul persoanei păgubite.
Deoarece reclamantul nu au dovedit ce destinație productiva anterioara a avut ori ar fi dat suprafeței de teren, de beneficiul folosinței căreia au fost lipsiți, daca instanța ar fi constatat dreptul lor de proprietate asupra terenului in litigiu, rezulta faptul ca aceștia nu au făcut dovada, potrivit legii pretenției solicitate, sub aspectul existentei pagubei si a intinderii ei, pentru a putea fi antrenata răspunderea delictuala a paratului.
Oricât de condamnabila ar fi o fapta ilicita si oricât de grava ar fi culpa autorului, răspunderea civila delictuala nu poate interveni decât daca, prin fapta ilicita si culpabila, s-a cauzat un prejudiciu cuiva. Mai mult decit atit, răspunderea civila delictuala se reduce la repararea pagubelor cauzate. Deci prejudiciul este nu numai condiția răspunderii, dar si măsura ei,în sensul ca autorul răspunde numai în limita prejudiciului cauzat.
A treia condiție esențiala a răspunderii civile delictuale este raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu. Cu alte cuvinte, pentru ca obligația de dezdaunare sa ia ființa, trebuie sa se stabilească existenta unei legaturi de la cauza la efect intre fapta comisa de o persoana si prejudiciul suferit de cealaltă. Așadar, răspunderea civila constând in reparația prejudiciului nu poate exista in lipsa raportului cauzal dintre fapta ilicita si prejudiciu, indiferent daca ne referim la răspunderea delictuala sau cea contractuala. F. existenta prejudiciului si fara constatarea ca el este un efect al faptului ilicit comis de autor, fapta nu poate fi reprimata civilmente; de aceea orice hotarire judecătoreasca care ordona repararea fara sa stabilească existenta raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este casabila. Stabilirea legăturii de cauzalitate intre fapta autorului si dauna incercata de reclamantul in acțiunea in răspundere este o chestiune de fapt lăsata la suverana apreciere a judecătorilor de fond: proba existentei acestei legaturi incumba reclamantului deoarece el se pretinde creditor in, virtutea unui delict sau, putindu-se face prin orice mijloc de dovada prevăzut in dreptul comun. Ori prin sentința civila nr. 569/A/2010, instanța a stabilit clar cine are obligația de paiața a sumei de 298.050 Euro, cu toate ca si in aceea acțiune reclamanții au solicitat despăgubiri care le-au fost respinse.
Astfel reclamanții nu au făcut dovada existentei tuturor acestor condiții si ca atare nu poate fi atrasa răspunderea civila delictuala a Comisiei locale.
În ceea ce privește acțiunea oblica, reclamanții nu fac dovada admisibilității acesteia raportata la faptul ca, nu8mitul C. Ioanica D., nu poate solicita paraților suma de 298.050 Euro, aceasta suma fiind stabilita strict in sarcina lui, si nu in solidar cu C. Locala pentru promovarea acțiunii in regres .
Sub acest aspect prezenta acțiune civila este inadmisibila, deoarece reclamantul in calitate de creditor nu poate solicita o suma de bani care a fost stabilita in sarcina debitorului, de la un tert, care nu a fost obligat sub nici o forma la plata acestei sume de bani si nici nu exista vreun raport juridic si nici temei legal, prin care debitorul sa poată cere terțului aceasta suma de bani. Faptul ca creditorul stabilește niște raporturi juridice imaginare, care nu exista in realitate si care nu au nici un temei legal, nu-I indreptateste la a solicta aceasta suma de bani, de la orice tert numai datorita faptului ca aceștia asa considera de cuviința, fara nici o motivație legala.
O condiție importanta in exercitarea acțiunii oblice, este ca debitorul sa fi neglijat ori refuzat a-si exercita el insusi dreptul ori acțiunea in exercitarea căreia I se subroga creditorul . Ori debitorul C. Ioanul nu poate exercita legal nici o acțiune civila prin care sa solicite plata sumei de 298.050. Euro de la C. Locala, aceasta acțiune fiind inadmisibila. Pe cale de consecința nici reclamantul, in calitate de creditor nu poate promova pe calea acțiunii oblice o astfel de acțiune. Din moment ce debitorul C. nu poate solicita aceasta suma de bani, deoarece obligația stabilita de către instanța in sarcina sa, nu este solidara, reclamantul care se subroga in drepturile lui, are aceeași situație procesuala. Legitimarea procesuala a reclamantului ar insemna ca prin acțiunea subrogatorie sa li se acorde lor mai mult decât ar avea debitorul in numele căruia acționează.
De altfel reclamantul nu a făcut nici dovada insolvabilității debitorului, deoarece acesta răspunde atat cu bunurile mobile cat si cu cele imobile, prezente si viitoare, aspect nedovedit in cauza.
Nu sunt indeplinite in cauza nici condițiile de admisibilitate ale acțiunii in regres, acțiune prin care cel obligat impreuna cu alții sau pentru alții printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva poate cere injustiție obligarea aceluia sau a acelora pentru care a plătit, la inapoierea plații făcute pe seama lor, fie subrogandu-se in drepturile creditorului plătit (pentru a putea beneficia de garanțiile acestuia), fie intemeindu-se pe raporturi juridice directe (rezultate din mandat, imbogatire fara justa cauza, gestiune de afaceri etc), pentru a putea obține atat suma plătită creditorului, cat si dobânzi, cheltuieli sau alte daune-interese. Primește utilizare in raporturile dintre codebitorii solidari, in acelea dintre fideiusor si debitorul garantat, precum si in raporturile dintre cei care răspund pentru fapta altuia, pe de o parte, si autorul faptei ilicite, pe de alta parte.
Debitorul C. a fost obligat la plata sumei de 298.050 potrivit dispozițiilor Titlului V, articol unic, al Legii nr. 247/2005, care completează Legea nr. 169/1997, art.III, alin. 2, indice 4, "In cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat sa remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.", obligația stabilita in sarcina lui nefiind solidara cu C. Locala, situație in care s-ar creea o dubla reconstituire a dreptului de proprietate .
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul P. F. A. a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinare.
Cu privire la excepția nelegalei timbrări a cererii introductive, invocată de pârâta C. L. Cluj-N. de aplicare a Legii nr. 18/1991, se impune respingerea acesteia pentru următoarele argumente:
Obiectul prezentei cereri îl constituie obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului creat prin neincluderea mea, în calitate de persoană îndreptățită, în titlrilc de proprietate, iar această omisiune a survenit ca urmare a încălcării, de către pârâta C. L. Cluj-N. de aplicare a Legii nr. 18/1991, a obligațiilor legale care-i incumbă în temeiul HG 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor
Astfel, art. 5 din actul normativ indicat prevede în sarcina comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar următoarele atribuții:
b.Verifică în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art.9 alin.(4) si (5) din Legea nr. 18 / 1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum și la art.6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relațiile și datele. Or, în cazul său, cu toate că era îndreptățit la reconstituire, a formulat o atare cerere în termenul legal, depusă împreună cu toate actele necesare, aceasta a fost literalmente ignorată de comisie.
f. întocmesc situații definitive, potrivit competențelor ce le revin, privind persoanele fizice și juridice îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafața și amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare și parcelare întocmit; C. a întocmit situația definitivă fără să includă și persoana subsemnatului, cu toate că eram îndreptățit la reconstituire.
i. Pun în posesie, prin delimitare de teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin; în mod evident, câtă vreme nu am fost inclus în titlul de proprietate, nici nu am fost pus în posesie.
1. Identifica terenurile atribuite ilegal și sesizează primarul, care înaintează sub semnătură acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art.III din Legea nr. 169/1997 cu modificările si completările ulterioare; și această obligație legală a fost încălcată în mod flagrant de către pârâta C. locală Cluj-N. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, care nu a întreprins niciun demers pentru anularea în parte a titurilor de proprietate în care nu am fost inclus.
Relevant în acest sens este înscrisul adresat reclamantului, care emană de la pârâtă - cu nr._/306/01.04.2005, depus la dosar - unde funcționarul pârâtei menționează olograf că "terenul a fost dat, fiind omis cel în cauză. Nu cunosc motivele".
Conform dispozițiilor art. 13 alin.4 din HG NR. 890/2005, în cazul în care există moștenitori testamentari care formulează cereri (subsemnatul am o atare calitate - n.ns.), ei vor fi trecuți, de asemenea, în titlul de proprietate împreună cu ceilalți moștenitori legali care au vocație, potrivit documentelor prezentate, urmând ca raporturile dintre ei sa fie soluționate potrivit dreptului comun.
C. locală a încălcat obligația legală mai sus redată, dar și dispozițiile Hotărârii nr. 80/29.10.1991 Comisiei Județene Cluj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (depusă în probațiune ) care i-a pus în vedere în mod expres că "Se vor trece toți moștenitorii, inclusiv testamentarul, pe adeverință".
Din toate aceste considerente, rezultă în mod indubitabil că cererea introductivă se grefează pe dispozițiile legilor fondului funciar, nefiind supusă timbrajului, drept pentru care excepția invocată se impune a fi respinsă.
Prin cererea introductivă de instanță nu am solicitat obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului cauzat subsemnatului de o eventuală "lipsă de folosință" a terenului asupra căruia pârâta de rând 1 a omis în mod culpabil să-și îndeplinească obligația legală de a propune reconstituirea dreptului și în favoarea mea, ci solicitarea mea se circumscrie obligării pârâtelor la repararea pagubei cauzată mie prin emiterea titlurilor de proprietate, omițând înscrierea mea în cuprinsul acestora, ca persoană îndreptățită, fapt care a condus la înstrăinarea unei suprafețe importante din terenul meu de către C. I. D., succesorul lui C. I. - personană trecută în titluri. Paguba survine așadar în urma vânzării terenului în suprafața de 5231 mp, din care 1987 mp se cuveneau subsemnatului P. F. A., pe care însă nu i-am primit din culpa pârâtei C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991.
În al doilea rând, prin întâmpinare pârâții au restrâns, în mod neîntemeiat, materia răspunderii delictuale la un singur caz, răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, „uitând" să menționeze celelalte cazuri.
În speță acțiunea înaintată de mine nu are ca și temei răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, ci se fundamentează pe răspunderea delictuală pentru fapta proprie, prin încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.
Potrivit art. 1349 alin. (1) și (2) Cod Civil: „ (!) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral."
În fapt, pârâta de rând 1, a creat un prejudiciu prin omiterea înscrierii reclamantului în titlurile de proprietate nr._/2367/02.08.1997 și 1650/3232/04.08.2001, cu toate că era îndreptățit la reconstituire și formulase cerere într-un atare sens potrivit prevederilor legii nr. 18/1991.
Răspunderea unei autorități administrative care a emis un act administrativ nelegal este o răspundere obiectivă, victima prejudiciului nefiind obligată să facă dovada vinovăției, întrucât o dată hotărât, de către instanța de judecată, că actul administrativ este ilegal ( în speță titlurile emise fără includerea sa au fost anulate în mod irevocabil ), nici autoritatea administrativă și nici funcționarul vinovat nu se vor putea exonera de răspundere prin proba lipsei de vinovăție, deoarece autoritățile publice trebuie să depună o diligentă maximă în aprecierea elementelor de fapt și de drept care fundamentează emiterea actului administrativ, iar în privința funcționarilor, incompetența, neștiința și, mai ales, reaua-intenție, nu pot fi scuzabile.
Întrucât prejudiciul nu a fost acoperit, cererea de chemare în judecată împotriva pârâților este pe deplin justificată, iar condițiile generale de admisibilitate ale acțiunii în răspundere civilă delictuală sunt îndeplinite astfel:
Prin omiterea sa din titlurile de proprietate s-a creat un prejudiciu în patrimoniul său.
-Ilicitul pârâților rezidă în omiterea înscrierii sale în cuprinsul titlurilor de proprietate, în calitate de persoană îndreptățită, omisiune care a făcut posibilă înstrăinarea de către debitorul C. I. D. a unei suprafețe semnificative de teren din cota reclamantului, creându-i astfel un prejudiciu important.
-în cazul în care pârâtul rând 1 ar fi acționat în baza competenței și obligațiilor sale, nu ar fi existat omisiunea reclamantului din aceste titluri și implicit nu ar fi existat un prejudiciu.
Omiterea sa din titlurile respective există din culpa pârâtului de rând 1 după cum chiar el însuși a recunoscut prin adresa nr._/306/01.04.2005, care emană de la Serviciul Camera Agricolă, în subsolul căreia s-a înscris de către funcționarul din cadrul pârâtelor că „terenul a fost dat, fiind omis cel în cauză, nu cunosc motivele".
Condițiile speciale ale admisibilității acțiunii oblice au fost enumerate și analizate și în cererea introductivă, dar dintr-un maxim de diligentă le voi evidenția și în cuprinsul acestui înscris, astfel cum sunt reglementate de art. 1560-1561 Cod Civil:
a)debitorul să fi neglijat ori refuzat a-și exercita el însuși dreptul sau acțiunea în exercitarea căreia i se subrogă creditorul; fiind insolvabil, debitorul meu nu a uzat de calea acțiunii în regres împotriva pârâtelor responsabile pentru cauzarea prejudiciului în patrimoniul meu, astfel încât singura modalitate în care eu pot să-mi realizez creanța este pe cale oblică.
b)să existe un pericol de insolvabilitate a debitorului prin pierderea dreptului neexercitat de el; în cauza supusă analizei, insolvabilitatea debitorului meu este o certitudine, dovada fiind imposibilitatea finalizării executării silite împotriva acestuia, (dovedită prin înscrisurile care au fost depuse la dosar).
c)" creanța creditorului să fie certă și lichidă - mai mult, subsemnatul dețin chiar un titlu executoriu, reprezentat de decizia civilă nr. 569/A/2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dos. nr._, devenită irevocabilă la data de 02.03.2011.
Referitor la aserținea pârâților, conform căreia reclamantul ar mai fi formulat o cerere similară împotriva lor, pentru acoperirea prejudiciului cauzat, solicitare respinsă de instanță, aceștia au omis să precizeze că acea cerere a fost respinsă întrucât cauza precedentă avea ca și obiect partajul, situație în care instanța a apreciat că dețin calitate procesuală doar coproprietarii copartajanți, neintrându-se așadar în analiza pe fond.
Prin sentința civilă nr._/2013, Judecătoria Cluj-N. a admis exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Cluj-N., invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul P. F. A. în contradictoriu cu pârâții C. L. CLUJ N. DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 și P. M. CLUJ N., în favoarea Tribunalului Cluj.
Procedând la judecarea cauzei Tribunalul Cluj a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru de 17.193,2 lei și 5 lei timbru judiciar.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin Încheierea Civilă nr.109/17.04.2014 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ /a1.
Apoi, reclamantul a formulat cerere de acordare a ajutorului public, care a fost respinsă prin încheierea civilă nr.157/30.05.2014 pronunțată în prezentul dosar.Reclamantul nu a formulat împotriva acestei încheieri cerere de reexaminare.
Constatând că, reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru, instanța a invocat excepția netimbrării, care, în tem.art.137 cod procedură civilă urmează a fi admisă și în tem.art.20 al.3 din Legea nr.146/1997, se va anula, ca netimbrată, cerere de chemare în judecată, formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția netimbrării.
Anulează, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamantul P. F. A. cu domiciliul în Cluj-N. Calea Florești nr.4, . împotriva pârâților C. L. de aplicare a Legii nr.18/1991 Cluj-N. și P. mun.Cluj-N., ambii cu sediul în Cluj-N. Calea Moților nr.1-3, jud.Cluj.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2014.
Președinte, C.-A. C. | ||
Grefier, L. M. |
Red.CC/dact.LM
30.06.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 437/2014. Tribunalul CLUJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 575/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
