Abţinerea întregii instanţe. Decizia nr. 275/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 275/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 3865/254/2011
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.275
Ședința publică din 10 aprilie 2014
PREȘEDINTE- M. C. M.
JUDECĂTOR - C. E.
GREFIER - R. E.
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de pârâta I. F., cu domiciliul în M., .. 51, județ C. și intervenientul I. C. G., cu domiciliul în M., .. 51, județ C., împotriva sentinței civile nr.1701/04.09.2013 pronunțate de Judecătoria M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. G., cu domiciliul în M., .. 51, județ C..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelanta pârâtă I. F., avocat B. L., în baza împuternicirii avocațiale nr._/21.11.2013, intimatul reclamant I. G. răspunde personal și asistat de avocat D. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._.11.2013, iar apelantul intervenient I. C. G. răspunde personal și asistat de avocat D. L. I., în baza împuternicirii avocațiale nr.196/10.04.2014.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art.88 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța reiterează aspectul pus în discuție la termenul precedent, respectiv dacă se pot încuviința probatorii într-o cerere de intervenție care nu a fost încuviințată în dosar și dacă soluționarea chestiunii procedurale a admiterii în principiu are relevanță asupra motivelor de apel învederate de pârâtă.
Reprezentantul convențional al apelantului intervenient arată că s-a solicitat în calea de atac admiterea în principiu a cererii de intervenție, întrucât partea justifică un interes. Din punctul său de vedere, probele se pot administra după admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Pentru apelanta pârâtă, reprezentantul convențional consideră că trebuie pusă în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, iar ulterior pot fi discutate probele.
Reprezentantul convențional al intimatului reclamant apreciază că probatoriul în acest moment este inutil. Există o hotărâre a Î.C.C.J. prin care s-a statuat că în partaj o cerere de intervenție în interes propriu nu poate fi admisibilă dacă s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu a acțiunii. Problema care se pune este aceea că cererea de intervenție nu ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă, ci ca tardivă.
Instanța, față de motivele invocate și chestiunea pusă în discuție, acordă cuvântul părților asupra incidenței prevederilor art.297 Cod procedură civilă.
Având cuvântul pentru apelantul intervenient I. C. G., reprezentantul convențional solicită admiterea apelului, în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție.
Având cuvântul pentru apelanta pârâtă I. F., reprezentantul convențional solicită trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Luând cuvântul, reprezentantul convențional al intimatului reclamant I. G. consideră că în acest moment drepturile intervenientului nu mai pot fi cerute de cât pe cale separată, în condițiile în care Î.C.C.J. în considerente a apreciat că o asemenea cerere este tardiv formulată dacă încheierea de admitere în principiu a acțiunii a fost pronunțată.
În cauză, încheierea de admitere în principiu a fost pronunțată la data de 08.09.2012, iar cererea de intervenție a fost depusă în abia anul 2013. În opinia sa, cererea de intervenție este tardiv formulată.
TRIBUNALUL
Asupra prezentelor apeluri, constată;
Împrejurările faptice ale speței;
Prin sentința civilă nr. 1701 din 4.09.2013 Judecătoria M. a efectuat partajul bunurilor comune dobândite de reclamantul I. G. și pârâta I. F.. A stabilit instanța că masa partajabilă se compune din imobilul casă de locuit compusă din 7 camere și dependințe gospodărești, dobândit potrivit sentinței civile nr. 1361 din 15.07.1998 și din imobilul cu destinația de garaje, edificat de părți în timpul căsătoriei potrivit autorizației de construire nr. 244 din 21.12.1995 emisă de Primăria Municipiului M., imobile situate în M., .. 51, jud. C., în valoare de 201.580 lei; că reclamantul a avut o contribuție de 60 % iar pârâta o contribuție de 40 % la dobândirea bunurilor comune. A atribuit părților în natură bunurile, potrivit propunerii de lotizare efectuate de expert G. M.. A fost obligată pârâtă la plata către reclamant, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, a unei sulte în valoare de 22.258lei. A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de I. G. C. și s-au stabilit și cheltuielile de judecată.
A motivat instanța de fond că părțile s-au căsătorit la data de 28 noiembrie 1964 iar căsătoria a fost desfăcută prin divorț, potrivit sentinței civile nr. 2613/C din 19.10.2010. Anterior încheierii căsătoriei, respectiv în cursul anului 1962, reclamantului i-a fost atribuită în folosință de către fostul C.A.P. M. suprafața de 1000 mp teren situat în M., . pe care reclamantul a edificat, cu ajutorul părinților săi, un imobil compus din două camere, bucătărie și hol, astfel cum rezultă din adeverința nr. 455/28.05.1962 și din declarațiile martorilor audiați în cauză. La momentul încheierii căsătoriei părților, locuința edificată de reclamant cu ajutorul părinților săi nu era tencuită în exterior iar pereții interiori erau lipiți cu pământ, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză. Potrivit declarațiilor martorilor audiați coroborate cu sentința civilă nr. 1361 din 15.07.1998 pronunțată de Judecătoria M. și cu răspunsurile părților la interogatorii, în timpul căsătoriei părțile au amenajat locuința, i-au adus îmbunătățiri, au reparat acoperișul, au efectuat lucrări de tencuire și zugrăvire și au extins-o prin edificarea altor încăperi alăturate, dormitoare dar și dependințe, respectiv holuri și baie. Prin sentința civilă nr.1361/1998 s-a constat că atât reclamantul cât și pârâta sunt proprietarii imobilului –casă de locuit și dependințe gospodărești, edificate pe terenul proprietatea reclamanților, situat în M., .. 29, în suprafață de 1930 mp, construcție compusă din 7 camere și dependințe gospodărești. În baza autorizației de construire nr. 244 din 21.12.1995 emisă de Primăria Municipiului M., părțile au edificat pe terenul aferent locuinței și un imobil construcție cu destinația de garaje, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate la dosar și din declarațiile martorilor audiați în cauză. Imobilul a fost renumerotat și se regăsește la nr.51.
Reclamantul a fost angajat în muncă în perioada 1965-1995, pârâta a fost angajată în perioada 1975-1984 și în perioada 1986-1987, în perioada 1993-2008 a desfășurat activități lucrative în cadrul Asociației Familiale „Foto M.” și începând din anul 2004 a fost autorizată să desfășoare activități lucrative în calitate de persoană fizică, astfel cum se rezultă din carnetele de muncă și din celelalte înscrisuri anexate în copie la dosarul cauzei. În timpul căsătoriei părților, pârâta s-a ocupat de gospodăria comună, de treburile casnice, de creșterea și educarea celor trei copii rezultați din căsătorie, a cultivat grădina de zarzavat, a crescut păsări și animale pentru asigurarea necesarului familiei, a contribuit cu munca fizică la cultivarea terenului agricol extravilan exploatat de părți, în perioada sezonului estival îl ajuta pe reclamant în activitatea desfășurată pe plajă în calitate de fotograf, timp în care rolul pârâtei la treburile gospodărești era preluat de mama și de rudele pârâtei, iar în timpul anului îl ajuta pe reclamant în activitățile de tăiat, sortat și asortat poze, astfel cum se reține din declarațiile martorilor audiați în cauză și din răspunsurile reclamantului la interogatoriu. Din răspunsul reclamantului la întrebarea nr. 7 din interogatoriu și văzând și sumele de bani depuse la dosarul cauzei de către pârâtă (și înaintate la registrul de valori al instanței) s-a reținut împrejurarea că în timpul căsătoriei reclamantul nu a contribuit la cheltuielile gospodăriei comune cu toate sumele de bani obținute din activitățile lucrative desfășurate ci, sub pretextul că pârâta sustrăsese din banii economisiți pentru mașină, a ascuns de pârâtă suma de_ lei vechi și suma de 23.300 lei în bancnote emise anterior anului 1989, sume identificate după pierderea valorii circulatorii.
A mai reținut instanța că din probe a rezultat că atât reclamantul cât și pârâta au desfășurat activități lucrative în timpul căsătoriei, pârâta s-a ocupat îndeaproape de treburile gospodăriei comune, de treburile casnice, de creșterea și educarea celor trei copii rezultați din căsătorie și l-a ajutat și pe reclamant în activitățile desfășurate în calitate de fotograf iar reclamantul a edificat anterior căsătoriei, cu ajutorul părinților săi și fără aportul pârâtei, două camere, o bucătărie și un hol care în prezent se află în compunerea locuinței supuse partajului, locuință care potrivit sentinței civile nr.1361/1998 pronunțată de Judecătoria M. și intrată în puterea de lucru judecat, se află în proprietatea devălmașă a părților, instanța a constatat că reclamantul a avut o contribuție majoritară, de 60%, iar pârâta o contribuție de 40 % la dobândirea bunurilor comune.
Susținerile reclamantului în sensul că a avut o contribuție de 90% la dobândirea bunurilor comune nu au fost reținute. Astfel, cota parte a soților depinde nu doar de mărimea veniturilor obținute ci și de contribuția soților, cu aceste venituri, cu munca lor ori cu alte mijloace, la dobândirea și conservarea bunurilor comune iar contribuția poate fi nu doar directă, constând în munca și mijloacele fiecăruia dintre soți, ci și indirectă, prin economisirea unor mijloace comune, cum este și cazul muncii și eforturilor depuse de pârâtă, care potrivit probatoriului administrat în cauză, s-a ocupat de gospodăria comună, de treburile casnice, de creșterea și educarea copiilor, a cultivat grădina de zarzavat, a crescut păsări și animale pentru asigurarea necesarului familiei, a contribuit cu munca fizică la cultivarea terenului agricol extravilan exploatat de părți, în perioada sezonului estival îl ajuta pe reclamant în activitatea desfășurată pe plajă în calitate de fotograf, timp în care rolul pârâtei la treburile gospodărești era preluat de mama și de rudele acestuia, iar în timpul anului îl ajuta pe reclamant în activitățile de tăiat, sortat și asortat poze. De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat și împrejurarea că reclamantul nu a contribuit la cheltuielile gospodăriei comune cu toate sumele de bani obținute din activitățile lucrative desfășurate în timpul căsătoriei ci, sub pretextul că pârâta ar fi sustras din economiile comune, a ascuns de pârâtă importante sume de bani, acestea fiind descoperite abia după pierderea puterii circulatorii. Mai mult, contribuția soților la dobândirea bunurilor comune nu poate fi stabilită în funcție de contribuția la dobândirea fiecăruia dintre bunuri și ci raportare la aportul soților, direct sau indirect, la dobândirea și la conservarea întregii mase de bunuri. Simpla împrejurare că reclamantul a edificat anterior căsătoriei unele din încăperile din care se compune locuința comună (unul dintre bunurile devălmașe) nu poate atrage reținerea în favoarea acestuia a unei contribuții de 90 % la dobândirea bunurilor comune.
Nici susținerile pârâtei în sensul că a avut o contribuție egală cu cea a reclamantului la dobândirea bunurilor comune nu au fost primite. Astfel, instanța a reținut că probele administrate în cauză au dovedit că reclamantul a edificat anterior căsătoriei, cu ajutorul părinților săi și fără aportul pârâtei, două camere, o bucătărie și un hol, încăperi care în prezent se află în compunerea locuinței supuse partajului și asupra cărora reclamantul, date fiind efectele sentinței civile nr. 1361 din 15.07.1998 pronunțată de Judecătoria M., nu își poate valorifica în alt mod drepturile iar aceste drepturi nici nu pot fi negate. Cât privește susținerile părților cu privire la caracterul de bun propriu și respectiv de bun comun al terenului pe care sunt edificate construcțiile supuse partajului, acestea nu au fost analizate întrucât nu s-a solicitat și partajarea acestui teren iar procesul civil, potrivit art. 129 alin.1 Cod procedură civilă, este guvernat de principiul disponibilității părților.
La data de 31.01.2013, I. C. G. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat obligarea reclamantului și a pârâtei la plata sumei de 50.000 lei reprezentând contravaloarea materialelor de construcție și a forței de muncă utilizate de intervenient pentru edificarea imobilului cu destinație de garaje în suprafață de 77,72 mp. Instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu reglementate de dispozițiile art. 49 alin.1 și alin.2 Cod procedură civilă întrucât intervenientul nu invocă un drept propriu asupra vreunuia dintre construcțiile supuse partajului ci doar un drept de creanță întemeiat pe un pretins aport la edificarea unei anexe gospodărești, drept care poate fi valorificat pe cale separată fără ca intervenientul să se expună vreunui prejudiciu și care, în condițiile în care părțile nu au solicitat și partajarea datoriilor comune, nu este de natură să afecteze compunerea masei partajabile stabilite prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în cauză.
A mai reținut instanța de fond că potrivit raportului de expertiză tehnică imobiliară refăcut, întocmit de expert G. M., bunurile din care se compune masa partajabilă au valoare de circulație de 201.580 lei. Raportând valoarea de circulație a bunurilor incluse în masa partajabilă la cotele de drept ale părților, instanța constată că dreptul valoric al reclamantului este de 120.948 lei iar dreptul valoric al pârâtei este de 80.632 lei.
Potrivit declarației martorului B. A.-V., imobilele în litigiu se află în posesia și folosința părților, a surorii pârâtei și a celor doi fii ai părților iar reclamantul folosește o singură încăpere din locuință, numerotată în schița anexă la raportul de expertiză refăcut cu nr.15, o parte din anexele gospodărești și un garaj. Potrivit declarației martorului anterior menționat, sora pârâtei ocupă camera nr. 3, cu intrare separată, unul dintre fii părților, I. F., ocupă camerele nr. 4 și nr. 7 și un hol cu intrare separată și folosește și una dintre încăperile garajului din BCA, iar pârâta ocupă camera nr. 14 și folosește și una dintre încăperile garajului edificat din BCA. Cu privire la garajul edificat din BCA, se reține, potrivit declarației martorului, împrejurarea că este folosit și de către fiul părților, I. C., care folosește una dintre încăperi pentru depozitarea uneltelor, care are o relație tensionată cu reclamantul și care a încuiat o parte dintre magaziile anexe gospodărești pentru ca reclamantul să nu mai aibă acces la acestea. Niciuna dintre părți nu a solicitat atribuirea provizorie a bunurilor incluse în masa partajabilă ci atribuirea acestora prin hotărârea asupra fondului. La formarea și atribuirea loturilor către părți instanța a avut în vedere cotele de drept deținute de părți, destinația bunurilor incluse în masa de împărțit, modalitatea în care sunt folosite ulterior desfacerii căsătoriei părților, împrejurarea că o parte dintre încăperile locuinței sunt folosite de sora pârâtei și de copii părților dar și împrejurarea că reclamantul, pe fondul relațiilor tensionate cu pârâta și cu unul dintre copii, I. C., folosește efectiv o singură încăpere din locuință, un garaj și o parte din anexele gospodărești.
Susținerile părților din calea de atac;
Împotriva acestei soluții au declarat apel intervenientul I. C. G. și pârâta I. F. care au critica soluția instanței de fond după cum urmează a expune.
I. C. G. a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul modului de soluționare a cererii de intervenție în interes propriu. Se susține că în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu, dat fiind că potrivit încheierii de admitere în principiu a partajului au fost incluse în masa de partajat bunuri care nu sunt în totalitate edificate de către părți. Expertiza efectuată atestă că imobilul garaj în suprafață de 77,72mp cu o valoare de circulație de 75.580lei a fost edificat integral de către apelant. Date fiind utilitățile acestei construcții este denumită impropriu garaj, constituind locuința apelantului. Intervenientul are calitatea de constructor de bună credință ce a edificat pe terenul altuia. Având în vedere că această construcție a fost edificată de către intervenient se impune despăgubirea sa cu suma reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei încorporate de către ceilalți copartajanți a căror masă partajabilă a crescut cu valoarea bunului menționat. Pe de altă parte, se susține că partea în lotul căreia va cădea acest bun, în situația promovării pe cale separată a acțiunii în despăgubire va suferi o scădere considerabilă a valorii bunului primit, în timp ce cealaltă parte nu ar suferi o astfel de reducere, existând o disproporție vădită între situațiile acestora.
Pârâta I. F. a criticat soluția instanței de fond sub aspectul stabilirii cotelor de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, modalitatea de partajare, evaluarea construcțiilor de către expert și respingerea cererii de intervenție în interes propriu.
Cu privire la stabilirea cotelor de contribuție ale pârtilor la dobândirea patrimoniului imobiliar comun, se susține că instanța de fond nu a dat eficiența juridica cuvenita împrejurărilor referitoare: la munca depusa de parata in gospodărie, la desfășurarea de activități lucrative in timpul căsătorie, la creșterea si educarea celor 3 copii, la sprijinirea soțului in desfășurarea activității acestuia de fotograf, la desfășurarea muncilor casnice. În final, aceste aspecte au condus doar la reducerea cotei de 90% solicitata de reclamant prin acțiune si evident in mod nefondat, iar pe cale de consecința, având la baza o analiza sumara si implicita, a crescut cota paratei la 40%. Nu s-a ținut seama de faptul că timp de cea 50 ani, parata a îngrijit de gospodărie, de treburile casnice, de copii, de nașterea creșterea si educarea acestora; că a sprijinit activitatea soțului de fotograf, care fără aportul acesteia nu realiza absolut nimic din punct de vedere pecuniar, deoarece aceasta transporta efectiv, zi de zi, întreaga recuzita pentru fotografiat, developa filmele, le împărțea. Reclamantul ascundea banii obținuți din activitatea de fotograf și deși pretinde ca a edificat anterior căsătoriei, cu ajutorul părinților, 2 camere, 1 bucatarie si 1 hol, acest aspect este irelevant tata de contribuția ulterioara a paratei la dobândirea si conservarea patrimoniului comunitar. Mai mult decât atât, tot datorita contribuției majore a paratei s-a mai edificat o casa in prelungirea acesteia, dar din materiale mai competitive.
Cu privire la modalitatea de partajare, apelanta a susținut că se impune a fi schimbată. Nota de completare nr.1 la raportul de expertiză reprezintă singura varianta prin care se poate stinge starea de indiviziune apăruta si părțile pot intra in posesia loturilor, ceea ce face ca prima modalitate de partajare, propusa inițial prin Raportul de Expertiza, nu poate fi împartasita, fiind netemeinica si nereala fata de starea de fapt si criteriile legale instituite de procedura împărțelii judiciare. Având in vedere recomandările expuse de expert pentru buna funcționare a loturilor, respectiv poarta de acces din . al paratei, zidirea ușii intre camera 8-13, amenajarea unei bai în încaperea 3 de către reclamant, racorduri separate la utilități, se apreciază că efectuarea acestor lucrări sunt realizabile relativ facil iar configurația fizică permite.
Cu privire la evaluarea construcțiilor parata a învederat că nu este de acord ci valorile stabilite de expert. Expertul, deși are toate datele tehnice, nu tine cont chiar de materialul din care sunt construite camerele, suprafața, vârsta si uzura lor efectiva, stare tehnica la momentul efectuării expertizei. În aceste condiții, nu se putea stabili un pret de 190 euro/ mp-construit, in condițiile in care in prezent 2013, pe piața se percepe un pret de 150 euro/mp construit, iar materiale folosite sunt noi si net calitative decât cele folosite acum 50 ani. Criteriul folosit de expert nu poate fi luat drept criteriu de evaluare a casei, deoarece nu este de actualitate nefiind vorba in cauza de o casa relativ noua ci o casa de cea 50 ani, supusa degradărilor, uzurii iar in urma analizării acestor criterii reale expuse anterior de expert, rezulta efectiv o cu totul alta valoare de circulație. De asemenea, valoarea de circulație pentru garaj 55.290 lei (12.271 euro 158 euro/mp construit) este exagerata, deoarece așa cum rezulta si din planșele foto, este o construcție nefinalizata constructiv, cu vicii nereparate încă, efectiv având un stadiu fizic de construcție de cea 75%, fiind efectiv un garaj cu proiect aferent, in ciuda faptului ca in fapt s-a amenajat oarecum drept un spațiu de locuit impropriu. De asemenea, valoarea de circulație pentru anexele gospodărești, de 5.408 euro ( 39 euro/mp construit) este exagerata, deoarece sunt edificii degradate 90%. De asemenea, in ciuda criteriilor de evaluare utilizate de alti experți in expertize similare, in efectuare acestei expertize, nu se utilizează acestea, respectiv valoarea de circulație a imobilului in raport de piața imobiliara, având in vedere si raportul cerere-oferta, coeficient de zona, apropriere de unități comerciale, apropiere de spatii verzi. Varianta din suplimentul de expertiză, prin efectuarea operațiunilor de fragmentare a unei camere, este cea mai dificila si incomoda varianta, dintre cele 2 vehiculate, pentru mai multe considerente expuse detaliat de către apelantă.
Cu privire la respingerea cererii de intervenție, apelanta a susținut că imobilul cu destinație de garaje, in suprafața construibila de 77, 72 mp si o valoare de circulație actuala de 55.290 lei, asa cum rezulta din expertiza tehnico-imobiliara efectuata in cauza a fost edificat integral de către intervenient. În acest context valoarea masei partajabile a pârtilor procesuale din cauză suporta o creștere de valoare băneasca nejustificata si la care aceste parti nu au avut nici o contribuție (lucru recunoscut explicit de parti). Garajul a căzut în lotul pârâtei iar daca in viitor intervenientul in interes propriu promovează si câștiga acțiunea in pretenții si obține restituirea contravaloarea materialelor de construcții integrate in acest garaj, atunci parata suporta scădere semnificativa de valoare a lotului sau, provenind in urma partajului, in timp ce lotul reclamantului ramane intact. Cu alte cuvinte, desi acum lotul paratei valoareaza in prezent 102.890 lei, in urma promovării acțiunii de către intervenient, va scădea cu suma de 55.290 lei, rămânând un lot cu o valoare de cea_ lei, in timp ce reclamantul păstrează valoarea lotului sau nealterat - 98.690 lei.
În apărarea reclamantul I. G. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a susținut că se impune respingerea apelurilor ca nefondate, întrucât, în opinia sa, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
Dispozitiile de drept material si procedural aplicabile spetei;
Potrivit art.297al.1C.pr.civ. ,,in cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul...De asemenea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel…’’
Aprecierile tribunalului;
Tribunalul observă că motivul referitor la greșita respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție formulată de către I. C. este comun ambelor apeluri declarate în cauză. Cum acest motiv este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, tribunalul va răspunde cu argumente comune criticilor expuse separat de către părți.
Instanța de fond a respins cererea de intervenție în considerarea faptului că intervenientul nu invocă un drept propriu asupra vreuneia din construcțiile supuse partajului ci un drept de creanță intemeiat pe un pretins aport la edificarea anexelor gospodărești, drept care poate fi valorificat pe cale separată fără ca intervenientul să se expună vreunui prejudiciu și care, în condițiile în care părțile nu au solicitat și partajarea datoriilor comune, nu este de natură să afecteze masa partajabilă.
Aserțiunea instanței de fond nu este tocmai corectă. Intervenția principală este instituția procedurală care conferă terțului posibilitatea de a participa din propria inițiativă într-un proces în curs de judecată între alte persoane în scopul valorificării unui drept propriu. Dreptul de a participa într-un proces civil desfășurat între alte părți nu este acordat necondiționat ci este supus unor condiții de fond și de formă. Condițiile de fond ale intervenției impun existența unui proces în curs de judecată, existența unei legături de conexitate cu acesta, afirmarea unui drept propriu și justificarea unui interes din partea terțului.
Prima condiție nu impune discuții fiind îndeplinită.
Condiția afirmării unui drept este și ea îndeplinită. Sub acest aspect instanța de fond greșit a apreciat că intervenientul nu invocă un drept propriu. Acesta invocă un drept de creanță rezultat din edificarea unui imobil inclus în masa de partajat al părților inițiale din proces. Dreptul de creanță are și el natura unui ,,drept propriu’’ în accepțiunea prevederilor procesuale ale art.49al.2C.pr.civ. care nu disting după natura dreptului invocat, real sau de creanță.
Interesul formulării unei astfel de cereri este și el vădit în contextul în care terțul urmărește ca cu ocazia sistării de coproprietate a părților să se stabilească dreptul său de creanță în raport de ambii debitori ai acesteia care beneficiază, în opinia sa, de creșterea valorii masei de partajat.
Cât privește legătura de conexitate, și această condiție este îndeplinită în cauză. Legătura de conexitate implică existența unei anumite relații între cererea privind participarea terțului și cererea principală, legătură care face ca protejarea interesului terțului sau al uneia din părțile principale să nu se poată realiza fără soluționarea conexă a cererilor respective. Dreptul de creanță al intervenientului îi vizează pe ambii coproprietari care beneficiază de creșterea valorii masei de partajat prin includerea unei construcții pretins edificate de către intervenint. Prin urmare, în măsura partajării se impune și desocotirea concomitentă a ambilor coproprietari față de intervenientul constructor de bună credință. Aceasta deoarece, procedând într-o altă manieră, într-o viitoare acțiune separată a intervenientului, calitatea procesuală nu ar mai putea dobândi decât coproprietarul în lotul căruia a căzut bunul, aceasta în raport de condițiile de exercițiu ale acțiunii în exercitarea dreptului de creanță/accesiune. Or, acesta ar fi net dezavantajat față de proprietarul în lotul căruia bunul nu a căzut în ceea ce privește valorile stabilite la partaj și sulta datorează pentru desocotire. În consecință, sub acest aspect motivele de critică al apelantei pârâte sunt întemeiate.
Nu se poate reține nici argumentul potrivit căruia soții nu au solicitat partajarea datoriilor comune, pentru că instituția intervenției principale este destinată chiar uzului creditorilor coproprietarilor în măsura în care aceștia nu ar prezenta nici un interes în partajarea datoriilor.
Tribunalul va înlătura și apărarea intimatului reclamant în sensul că cererea de intervenție nu mai poate fi primită după pronunțarea încheierii de admitere în principiu de către instanța de fond. În primul rând, tribunalul învederează că în raport de prevederile art.50al.2 și 3C.pr.civ. cererea de intervenție poate fi efectuată până la închiderea dezbaterilor în fața instanței de fond, ba și mai mult, dacă există acordul părților chiar și în fața instanței de apel. În al doilea rând nu există dispoziții speciale în procedura partajului care să deroge de la această regulă generală de judecată pentru a putea îmbrățișa interpretarea intimatului reclamant. În fine, în al treilea rând, tribunalul învederează că în materie de partaj, prevederile art.6737C.pr.civ. acordă posibilitatea instanței de fond să procedeze la pronunțarea unei noi încheieri de admitere în principiu sau la suplimentarea celei inițiale atunci când se constată existența și a altor coproprietari sau a altor bunuri de partajat.
În consecință se impunea admiterea cererii de intervenție în interes propriu și judecarea ai împreună cu cererea principală, astfel că sub acest aspect soluția instanței de fond este dată cu încălcarea prevederilor legale referitoare cererea de intervenție, fapt ce atrage nulitatea ei și rejudecarea cauzei de la acest moment procedural, în raport de prevederile art.297C.pr.civ.. Urmează ca instanța de fond să procedeze la administrarea de probe în vederea soluționării în fond a cererii de intervenție, iar în măsura în care se confirmă dreptul de creanță al intervenientului instanța să țină seama de acesta la atribuirea și lotizarea bunurilor. Totodată instanța va avea în vedere că dreptul de creanță al intervenientului nu-i dă dreptul acestuia la atribuirea bunului.
Cât privește motivul referitor la greșita stabilire a contribuției foștilor soți la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, tribunalul îl apreciază nefundat, cota urmând a rămâne stabilită în procentul menționat. Din considerentele hotărârii instanței de fond, expuse detaliat cu privire la argumentele pentru care a apreciat în maniera arătată, rezultă fără echivoc faptul că au fost analizate toate susținerile pârâtei apelante referitoare la contribuția. Astfel s-a ținut seama de munca în gospodărie, de aportul său la îmbunătățirea și extinderea locuinței, la creșterea copiilor și munca în gospodărie, precum și de ajutorul dat soțului pentru desfășurarea propriei activități profesionale. În egală măsură instanța a ținut seama de faptul că parte din imobil a fost dobândit de reclamant anterior căsătoriei precum și de faptul că acesta a ascuns diverse sume de bani dobândite în timpul mariajului. În consecință nu se poate reține apărarea apelantei în sensul că toate aceste aspecte nu au fost luate în considerare, problema fiind una de apreciere temeinic motivată de instanță. Cum apelanta nu a adus alte argumente decât cele relevate în fața instanței de fond și analizate de aceasta, tribunalul apreciază că sub acest aspect criticile nu sunt întemeiate.
Referitor la valoarea bunurilor supuse partajării și a lotizarea lor, tribunalul apreciază că se impune ca această chestiune să fie reanalizată de către instanța de fond cu ocazia dezlegării problemei privind dreptul de creanță al intervenientului, urmând ca în măsura în care probatoriu confirmă acest drept valorile să fie recalculate și luate în considerare variante de lotizare care să satisfacă interesele tuturor părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de pârâta I. F., cu domiciliul în M., .. 51, județ C. și intervenientul I. C. G., cu domiciliul în M., .. 51, județ C., împotriva sentinței civile nr.1701/04.09.2013 pronunțate de Judecătoria M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. G., cu domiciliul în M., .. 51, județ C..
Anulează sentința civilă apelată nr.1701/04.09.2013, pronunțată de Judecătoria M. și trimite cauza instanței de fond spre rejudecare.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. C. M. C. E.
GREFIER
R. E.
Jud.fond S.G.I.
Red.th.dec.jud. M.C.M./30.04.2014/6ex.
C ă t r e, JUDECĂTORIA M. Jud. C. În conformitate cu dispozițiile deciziei civile nr.275/10.04.2014, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, vă înaintăm alăturat dosarul civil nr._ al Tribunalului C., conținând un număr de.file. Dosare atașate:_ ,_ /a1,_ /a2, 653/1998 ale Judecătoriei M. PREȘEDINTE, GREFIER, M. C. M. R. E. |
| ← Ordin de protecţie. Încheierea nr. 04/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
