Ordin de protecţie. Încheierea nr. 04/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 04/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 18971/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 04 Februarie 2014
PREȘEDINTE: C. E.
JUDECĂTORI: C. C.
: dr.C. G.
GREFIER: F. A.
Cu participare reprezentant Minister Public
Procuror: N. Z.
Pe rol soluționarea recursului civil având ca obiect-ordin Protecție, recurs formulat de recurenta reclamantă D. M., domiciliată în Năvodari, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.134/08.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât D. C. V., domiciliat în Năvodari, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul pârât D. C. V. personal și asistat de avocat M. T. în baza împuternicirii avocațiale nr._/22.01.2014 aflată la fila 16 din dosar, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.88 și următoarele din Codul de Procedură Civilă.
Prezentul recurs este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Se constată că la dosar s-a depus întâmpinare însoțită de înscrisuri constând în certificat cu privire la soluția pronunțată în dosarul civil nr._/212/2013 având ca obiect divorț cu minori. De asemenea la dosar s-a depus prin grefa instanței și copia sentinței civile nr.145/09.01.2014 dată de judecătoria C. în dosarul civil nr._/212/2013.
Se procedează la legitimarea intimatului pârât D. C. V.,care prezintă CI . nr._-VNP._.
Instanța pune în discuție calificarea căii de atac.
Având cuvântul, apărătorul intimatului pârât apreciază calea de atac ca fiind recursul.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra căii de atac instanța constată că aceasta este apelul potrivit art.2 din Legea nr. 76/2011, sens în care;
DISPUNE:
- cauza se va soluționa în complet legal constituit format din primi doi judecătorii membri ai completului de judecată;
Pronunțată în ședința publică azi,04.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. E. C. C. dr. C. G.
GREFIER,
F. A.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 57
Ședința publică din 04 Februarie 2014
PREȘEDINTE: C. E.
JUDECĂTORI: C. C.
GREFIER: F. A.
Cu participare reprezentant Minister Public
Procuror: N. Z.
Pe rol soluționarea apelului civil având ca obiect-ordin Protecție, apel formulat de apelanta reclamantă D. M., domiciliată în Năvodari, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.134/08.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât D. C. V., domiciliat în Năvodari, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul pârât D. C. V. personal și asistat de avocat M. T. în baza împuternicirii avocațiale nr._/22.01.2014 aflată la fila 16 din dosar, lipsind apelanta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.88 și următoarele din Codul de Procedură Civilă.
Prezentul apel este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;Întrebate părțile arata că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, luând act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, în temeiul disp.art.392 din Cod Pr. Civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul apărătorul intimatului pârât solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală și să se constate că motivele de recurs nu se încadrează în prevederile legale.
Având cuvântul reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală întrucât instanța de fond în mod corect a constatat că nu s-a făcut dovada existenței violențelor fizice sau psihice asupra apelantei, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23 din Legea nr.217/2003.
TRIBUNALUL,
Asupra prezentului apel civil, constată;
Prin sentinta civila FN./08.01.2014, Judecatoria Constanta a respins ca nefondata cererea formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâtul D. C. V.. A dispus ca onorariul avocatului din oficiu in cuantum de 200 lei să se vireze din fondul MJ către BA CT către avocat Tamasan S. M.. A obligat reclamanta la plata sumei de 200 lei către stat reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel a reținut prima instanță că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.07.2013, reclamanta D. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D. C. V., emiterea unui ordin de protecție în sensul reintegrării victimei si după caz a copiilor in locuința familiei, obligării pârâtului să păstreze o distanță minimă determinata față de aceasta, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima, încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este căsătorita cu paratul din 2007 si din casatoria lor a rezultata minorul D. Darius C. in vârsta de 4 ani si 6 luni. Se arata ca in ultima perioada relațiile de familie s-au deteriorat având in vedere scandalurile, pe fondul geloziei in principal, provocate de parat. Astfel . fata minorului si a mamei reclamantei, paratul a ridicat asupra sa un cuțit iar mama sa, speriata fiind, a reușit sa aplaneze conflictul prin imobilizarea lui si deposedarea de cuțit. Mai arata reclamanta ca după despărțirea in fapt paratul a început sa o urmărească pe .-i trimită mesaje prin sms si sa o apeleze telefonic non stop spunându-i ca el nu poate suporta aceasta situație. Pentru a o teroriza, in data de 03.07.2013 l-a luat pe copilul minor sub pretextul ca vrea sa îl plimbe in parc si de atunci nu l-a mai adus acasă.
Paratul legal citat a formulat întâmpinare in conținutul căreia a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat in esența ca nu si-a propus si nici nu isi dorește sa fie in apropierea soției decât in momentul in care se va prezenta in fata instanței de judecata si atunci când va merge sa ia copilul la cererea reclamantei, pana in momentul rămânerii definitive a hotărârii de divorț: că sunt nereale susținerile reclamantei, ca nu a fost la locuința acesteia decât in momentul in care si-a luat bunurile de stricta necesitate si in momentul in care aceasta mergea la serviciu si nu avea cu cine sa lase copilul, moment in care mergea pana la poarta sa ia minorul, il lua si il aducea înapoi când ii spunea reclamanta.
Din probele administrate, instanța a constatat că părțile sunt sot si sotie, situație în raport de care sunt aplicabile dispozițiile legale invocate, respectiv Legea 25/2012 de modificare și completare a Legii 217/2003.
Potrivit art.26 din Legea nr.217/2003, poate beneficia de un ordin de protecție persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei.
În speță, reclamanta învederează că viața și integritatea fizică a sa sunt puse in pericol de comportamentul paratului, care are manifestări de violență fizică față de aceasta, ca este urmărita de parat in permanenta si ii trimite mesaje cu scopul de a o teroriza, o amenința ca nu isi va mai vedea copilul.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse de către reclamanta in probațiune rezulta ca o . demersuri sunt făcute de către mama sa către parchet si protecția copilului fara a exista vreo dovada ca paratul a exercitat un minim act de violenta fizica, psihica sau vreo amenințare către reclamanta sau către membrii familiei sale, acestea având doar valoarea de sesizări, adresa înaintata de către IPJ Constanta (fila 104) către reclamanta nu este relevanta întrucât in cuprinsul acesteia se precizează doar ca împotriva paratului se efectuează cercetări sub aspectul savarsirii infracțiunii de amenințare, șantaj, lovire sau alte violente urmare a sesizărilor făcute de către reclamanta, urmând ca după definitivarea cercetărilor dosarele sa fie înaintate parchetului cu propunerile legale fara a rezulta ca acesta a savarsit concret o fapta care sa se circumscrie in sfera de aplicare a legii 25/2012. A reținut instanța ca împrejurarea ca reclamanta a sesizat organele de urmărire penala împotriva paratului pentru savarsirea celor trei infracțiuni nu face prin ea insasi dovada savarsirii de către parat a acestor infracțiuni, si chiar daca s-ar ajunge la trimiterea in judecata a acestuia, in materie penala subzista prezumția de nevinovatei pana la rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești de condamnare.
Proba testimonială administrată în cauză nu formează convingerea instanței că paratul ar fi exercitat acte de violență. Pentru a emite un ordin de protecție in sensul solicitat de către reclamanta aceasta are sarcina de a proba cele susținute prin cererea dedusa judecații insa prin probe care sa concluzioneze fara dubiu si prin coroborarea lor ca se impune emiterea ordinului de protecție.
Astfel susținerile martorei N. M. in sensul ca reclamanta ar fi fost lovita de către parat nu se coroborează cu ansamblul probator existent in cauza, iar pe de alta parte martora nu a avut o percepție directa asupra unor aspecte pe care le știe doar din spusele reclamantei cum este împrejurarea ca paratul ar fi urmărit-o permanent si ca ar fi tras de ea si de copil. Nu in ultimul rând martora nu a auzit ceea ce discutau partile la telefon făcând doar deduceri personale, pur subiective atunci când arata”mi-am dat seama de ce spunea paratul după reacția reclamantei”.
In ceea ce privește sms-urile trimise de parat din examinarea lor nu rezulta ca acesta ar fi exercitat prin conținutul mesajelor trimise acte de violenta fizica sau psihica, fiind cel mult reproșuri ale parții câtre reclamanta urmare a faptului ca relația lor nu mai poate continua.
Pe de alta parte martora propusa de către parat in apărare nu confirma susținerile reclamantei, martora arătând ca paratul nu este o fire violenta si ca nu a perceput vreodată ca acesta sa exercite împotriva soției vreun act de violenta.
În concluzie, susținerile reclamantei că ar fi fost agresată fizic și amenințată de către pârât nu se confirmă. Toate aspectele reținute din probele administrate nu formează convingerea instanței că pârâtul reprezintă un pericol pentru viața și integritatea corporală a reclamantei.
II. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta D. M. care a criticat sentința instanței pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Din probatoriul administrat in cauză a reieșit că sunt suficiente dovezile privind impunerea măsurii restrictive, înscrisurile și depoziția martorului audiat relevând că pârâtul îl ia pe minor la ore nepotrivite de la grădiniță, manifestă acte de violență asupra recurentei și a familiei acesteia in fața minorului și se folosește de minor ca să se răzbune pe soție luându-l de la locuința sa zile în șir chiar fără voia lui.
De asemenea, susține recurenta, împotriva pârâtului a făcut nenumărate plângeri la poliție și Direcția pentru protecția copilului pentru a lua măsuri împotriva acestuia care să ducă la încetarea comportamentului recalcitrant față de minor.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Odată cu întâmpinarea intimatul a depus certificat de pe minuta soluției dată în dosarul de divorț prin care s-a hotărât și asupra cererilor accesorii.
În conformitate cu disp. art.457 al.1 NCPC și art.2 din Legea nr. 76/2011 instanța a calificat apel prezenta cale de atac, în ședința din 04.02.2014.
III. Apelul nu este intemeiat.
Potrivit art. 477 NCPC instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta.
Potrivit art.26 din Legea nr.217/2003, poate beneficia de un ordin de protecție persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei.
Tribunalul observa ca instanta de fond a concluzionat, pe baza probelor administrate, ca aspectele reținute din probele administrate nu formează convingerea instanței că pârâtul reprezintă un pericol pentru viața și integritatea corporală a reclamantei.
S-a reținut cu temei că pârâtul nu a exercitat acte de violență fizică ori psihică asupra reclamantei.
Susținerile apelantei în calea de atac în sensul că pârâtul îl ia pe minor la ore nepotrivite de la grădiniță, manifestă acte de violență asupra sa și a familiei sale in fața minorului și se folosește de minor ca să se răzbune pe soție luându-l de la locuința sa zile în șir chiar fără voia lui, chiar probate de ar fi, nu conduc la concluzia că intimatul reprezintă un pericol pentru viața și integritatea corporală a reclamantei.
De altfel prin soluționarea cererii de divorț și a cererilor accesorii acestuia, instanța de fond a stabilit programul de vizită al intimatului pentru minor, astfel că s-a trasat conduita legală pe care intimatul trebuie să o aibă față de această problema, punând capăt arbitrariului, câtă vreme părțile nu înțeleg să adopte un comportament adecvat una față de alta și împreună față de minor.
De asemenea, împrejurarea că apelanta a făcut numeroase plângeri împotriva intimatului la poliție sau la Direcția pentru protecția copilului nu constituie, prin ele însele, astfel cum a reținut și instanța de fond, dovada savarsirii de către parat a acestor infracțiuni, si chiar daca s-ar ajunge la trimiterea in judecata a acestuia, in materie penala subzista prezumția de nevinovatei pana la rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești de condamnare.
În consecința, apreciind că instanța de fond a făcut o aplicare corecta a prevederilor legale incidente în materie, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă D. M., domiciliată în Năvodari, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.134/08.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât D. C. V., domiciliat în Năvodari, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. E. C. C.
Conform art. 261 alin. 2 Cod procedură civilă
GREFIER
pentru F. A.
aflată în concediu de odihnă
semnează Grefier șef
C. – I. S.
Jud.fond.M.R.
Tehnoredactat jud.C.E./2 ex./19.02.2014
Emis 2 .
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Abţinerea întregii instanţe. Decizia nr. 275/2014. Tribunalul... → |
|---|
