Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 600/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 600/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 2861/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.600
Ședința publică din 26 iunie 2014
PREȘEDINTE - A. L.
JUDECĂTORI – C. R. D.
- dr. C. G.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare contestația în anulare a deciziei civile nr.379/03.04.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._/212/2012, cerere formulată de contestatorul reclamant C. C. M., cu domiciliul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. AL COMUNEI C., cu sediul procesual ales în Năvodari, ., ., .>județ C., M. D., cu domiciliul în Constanta, . nr. 7, județ C. și ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea apărătorului contestatorului reclamant să formuleze concluzii scrise și față de imposibilitatea legalei constituiri a completului de judecată, având în vedere că doamnele judecător C. R. D. și dr. C. G. au fost la seminar, a amânat pronunțarea la data de 19 iunie 2014, respectiv 26 iunie 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr._/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/212/2012, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. L. al Comunei C.; a respins acțiunea formulată de reclamantul C. C. M., în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Comunei C., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune; a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul C. C. M. în contradictoriu cu pârâții . și M. D., ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând soluționarea greșită de către instanța de fond atât a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al comunei C., cât și a excepției dreptului material la acțiune motive de nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.376/03.04.2014 Tribunalul C. a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul reclamant C. C. M., împotriva sentinței civile nr._/23.09.2013pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012, reținând următoarele:
Art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, prevede că: “Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol “Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii (…), instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.”
În temeiul acestor dispoziții legale, la primul termen de judecată instanța de recurs a dispus citarea recurentului reclamant cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 1129 lei, datorată conform dispozițiilor art.11 alin.1 raportat la art.2 din Legea nr.146/1997.
Legal citat, recurentul reclamant nu a făcut dovada plății taxei de timbru la termenul acordat în acest sens; în consecință, dând eficiență disp.art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 potrivit cărora “ Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”, tribunalul a anulat recursul ca netimbrat.
Recurentul-reclamant a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.376/03.04.2014 a Tribunalului C., solicitând anularea acesteia, stabilirea cu exactitate a cuantumului taxei judiciare de timbru, fie în ședință publică, fie prin încheierea în camera de consiliu și judecarea pe fond a căii de atac a recursului.
În dezvoltarea motivelor a arătat că prin modalitatea de comunicare a actului de procedură prin care i s-a pus în vedere achitarea taxei de timbru au fost încălcate disp.art.31 alin.I din OUG nr.80/2013, care atribuie competența stabilirii cuantumului taxei de timbru exclusiv instanței căreia îi revine competența de soluționare a căii de atac și care dispune prin încheiere, fie ea în camera de consiliu, ce se comunică petentului.
A susținut contestatorul că nu au fost acoperite viciile de comunicare și el era îndreptățit la formularea unei cereri de reexaminare, în condițiile în care calea de atac fiind motivată exclusiv pe chestiunea prescripției extinctive, taxa de timbru datorată era de 4 lei potrivit disp.art.2 alin.2 din Legea nr.146/1997, respectiv de 50 lei potrivit art.25 alin.2 lit.a din OUG nr.80/2013.
Contestatorul a mai precizat că s-a aflat în imposibilitatea de a comunica cu instanța, deoarece a fost internat în spital și a suferit mai multe intervenții chirurgicale la ambii ochi, care nu i-au permis să se deplaseze.
În drept, a invocat în mod generic disp.art.317-319 C.proc.civ, respectiv dispă.art.503 și urm. din NCPC, arătând că cererea sa are deopotrivă accepțiunea contestației în anulare propriu-zise, respectiv a celei speciale.
În probațiune a depus acte medicale.
Intimatul-pârât M. D. nu a depus întâmpinare în cauză, dar s-a prezentat în instanță prin apărătorul ales și a solicitat cu ocazia dezbaterilor respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Dispozițiile art.317-321 C.proc.civ. (incidente în cauză în raport de data introducerii acțiunii la Judecătoria C.-18.07.2012) consacră două forme ale contestației în anulare: contestația în anulare obișnuită și contestația în anulare specială, care se întemeiază pe motive diferite și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, contestația în anulare obișnuită poate fi exercitată numai în prezența unuia dintre cele două motive expres prevăzute de art.317 alin.1 C.proc.civ, și anume: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu nesocotirea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Contestația în anulare specială poate fi exercitată în situațiile prevăzute de art.318 C.proc.civ., potrivit căruia „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În speță, argumentele expuse de către contestator nu sunt de natură să atragă incidența vreunuia dintre cazurile enunțate mai sus, pentru a conduce la anularea deciziei pronunțate în recurs și procedarea la o nouă judecată a acestei căi de atac.
În primul rând, este exclusă încadrarea acestor argumente în motivul de contestație reglementat de art.317 alin.1 pct.2 C.proc.civ., deoarece nu se pretinde nerespectarea normelor de ordine publică referitoare la competența instanței și imposibilitatea invocării acestei neregularități pe calea recursului. De asemenea, nu s-ar putea vorbi nici de existența ipotezei prevăzute de art.318 pct.2 C.proc.civ., care presupune ca recursul să fi fost judecat în fond, ceea ce nu este cazul în speță.
Rămân astfel în discuție cazurile prevăzute de art.317 alin.1 pct.1 și art.318 pct.1 C.proc.civ., respectiv nelegala îndeplinire a procedurii de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina și greșeala materială pe care ar fi săvârșit-o instanța de recurs, însă motivele expuse în cuprinsul prezentei contestații nu se circumscriu niciunuia dintre aceste două cazuri.
Se invocă stabilirea greșită a cuantumului taxei de timbru datorate în recurs, or această pretinsă neregularitate nu putea fi pusă în discuție decât prin exercitarea căii speciale de atac a reexaminării, în condițiile prevăzute de Legea nr.146/1997 (în vigoare la data introducerii acțiunii-18.07.2012).
Astfel, potrivit dispozițiilor art.18 al.2 din Legea 146/1997,,împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate”.
Din economia acestui text rezultă că cererea de reexaminare constituie o cale de atac împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. Această cale de atac nu privește fondul litigiului dedus judecății, ci solicită doar un control asupra legalității și temeiniciei sumei ce reprezintă taxa judiciară de timbru, plata acesteia constituind o condiție prealabilă a accesului la instanță.
În cauză, recurentul-contestor nu a formulat o astfel de cerere în termenul prevăzut de Legea nr.146/1997, deși a primit personal citația prin care i s-a pus în vedere taxa de timbru datorată și a avut la dispoziție o lună de zile în acest sens.
Oricum, este de observat faptul că, prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr._/23.09.2013 a Judecătoriei C., reclamantul nu a criticat numai soluția de respingere ca prescrisă a acțiunii formulte în contradictoriu cu pârâții . și M. D., așa cum se susține în prezenta cale extraordinară de atac, ci și soluția de respingere a acțiunii formulate împotriva pârâtului C. L. al comunei C. pentru lipsa calității procesuale pasive. Această din urmă critică a impus stabilirea unei taxe de timbru (chiar de către instanța investită cu soluționarea recursului și nu de către o altă instanță, așa cum arată contestatorul) în funcție valoarea pretențiilor deduse judecății, potrivit art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997.
Problemele medicale pe care le-ar fi avut contestatorul nu prezintă nicio relevanță din perspectiva admisibilității prezentei cereri, câtă vreme acesta a beneficiat la promovarea și judecata recursului de apărare calificată, a fost legal citat pentru termenul acordat în vederea achitării taxei de timbru și a avut la dispoziție suficient timp pentru a depune la dosar dovada plății, personal sau prin avocat.
În considerarea tuturor acestor argumente, se va respinge ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare a deciziei civile nr.379/03.04.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._/212/2012, cerere formulată de contestatorul reclamant C. C. M., cu domiciliul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. AL COMUNEI C., cu sediul procesual ales în Năvodari, ., ., .>județ C., M. D., cu domiciliul în Constanta, . nr. 7, județ C. și ., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. L. C. R. D. dr. C. G.
Pt. GREFIER,
G. B.
conf. art. 426 alin. 4 NCPC
semnează Grefier șef
M. J.
Jud.fond A.I.G.
Jud.recurs C.R.D.
Red-și tehnored.dec.jud.A.L./26.06.2014 /2ex.
| ← Anulare act. Încheierea nr. 28/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretenţii. Decizia nr. 546/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
