Obligaţie de a face. Decizia nr. 279/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 18119/212/2009
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.279
Ședința publică din 10 aprilie 2014
PREȘEDINTE- M. C. M.
JUDECĂTOR - C. E.
GREFIER - R. E.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de pârâta reconvenientă ., prin administrator judiciar AQUA INSOLVENȚĂ IPURL, cu sediul professional în C., .-84, împotriva sentinței civile nr._/13.11.2012, precum și apelul declarat de reclamanții M. V. G. și M. TUDORIȚA, ambii cu domiciliul în N., ., ., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr._/08.10.2013, pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu intimații chemați în garanție ORAȘUL N. PRIN PRIMAR și C. L. AL ORAȘULUI N..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.88 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-a evidențiat faptul că apelul reclamanților este netimbrat, părțile fiind citate cu mențiunea achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 877 lei, și că apelanții reclamanți au depus o cerere de soluționare a cauzei în lipsă, după care:
Tribunalul, verificând în sistemul informatizat al instanței, constată că nu există înregistrată o cerere de reexaminare a încheierii din 13.02.2014.
De asemenea, constată că apelanții reclamanți nu au achitat taxa judiciară de timbru datorată pentru calea de atac.
Totodată, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe fondul apelului declarat de societatea pârâtă. Cu privire la apelul reclamanților rămâne în pronunțare asupra nulității acestuia, pentru netimbrare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
I. Prin sentința civilă nr.l9204/10.05.2011, Judecătoria C. a admis cererea principală formulata de reclamantii M. V. G. și M. T., în contradictoriu cu pârâta . și chematii în garantie ORASUL N. PRIN PRIMAR SI C. L. AL ORAȘULUI N..
A obligat pârâta la ridicarea stâlpului electric situat pe terenul, proprietatea reclamanților, situat în N., ..
A respins cererea reconvențională formulată de pârâta ., ca neîntemeiată.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție ORASUL N. PRIN PRIMAR SI C. L. AL ORAȘULUI N..
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta . ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel a reținut prima instanță că prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei C. la data de 25.06.2009 sub nr._ reclamanții M. V. G. și M. T. au chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la ridicarea stâlpului electric dezactivat de pe proprietatea reclamanților, obligarea pârâtei la plata unei chirii în cuantum de 500 euro pe lună pentru folosința terenului de la data de 07.04.2004 până la data ridicării efective a stâlpului electric de pe proprietatea acestora.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP M. S. au devenit proprietarii terenului în suprafață de 607,6 mp, situat în N., ., teren pe care l-au achiziționat de la D. E. în vederea construirii unei locuințe.
Terenul a fost trecut în intravilanul orașului N. în urma aprobării PUG prin HCL N. nr.42/25.08.1994. Pe aceasta suprafață de teren se afla un stâlp electric care aparține ., stâlp care nu este în funcțiune, dar la care pârâta nu vrea să renunțe.
Reclamanții arată că, deși au făcut numeroase demersuri către societatea pârâtă, căreia i-au solicitat să procedeze la ridicarea acestui stâlp electric, deoarece le afectează dreptul de proprietate și îi împiedică să-și construiască o locuință, nu ajuns la o înțelegere amiabilă și nu au primit un răspuns concret în acest sens.
Mai arată reclamanții că stâlpul electric prezintă și un grad ridicat de uzură care ar putea duce la prăbușirea lui atât peste locuințele învecinate, cât și peste autovehiculele care circulă pe cele două străzi la care are deschidere terenul. Pentru acest motiv, reclamanții au sesizat Primăria orașului N. să ia măsurile necesare în vederea prevenirii unor tragedii, iar în urma acestei sesizări, administrația locală a notificat . să ridice stâlpul de înaltă tensiune la data de 09.04.2009.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1073-1090 Cod civ.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare, cerere reconvențională și cerere de chemare în garanție prin care a solicitat respingerea cererii, iar în situația admiterii acțiunii, obligarea reclamanților-pârâți și a chemaților în garanție Orașul N. prin primar și C. L. al Orașului N. la plata către aceasta a contravalorii stâlpului de înaltă tensiune și a contravalorii prejudiciului adus acesteia, produs prin aducerea în stare de imposibilitate a punerii în funcțiune a rețelei de electricitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării și a cererii reconvenționale și de chemare în garanție, pârâta arată că în anul 1999 a preluat activele . în faliment prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2543/30.08.1999. Prin acest contract de vânzare-cumpărare s-a stipulat că „odată cu activul patrimonial, vânzătorul a transmis cumpărătorului și dreptul de proprietate asupra construcțiilor reprezentând rețele supraterane și subterane pentru alimentare cu energie electrică….așa cum rezultă din schița de amplasare în zona a incintelor proiectată de PROLIF C...”
Mai arată pârâta-reconvenientă că linia de înaltă tensiune LEA 110 KV de alimentare cu energie electrică pleacă din stația de racord adânc SRA2 din incinta societății și se racordează la stația de 110 KV oraș N.. Bunul respectiv a fost prevăzut pentru dezvoltarea vechii societăți-obiectiv aprobat prin HCM 42/1987, nominalizat în devizul general al obiectivului sub denumirea:”ob. 1401-racord LEA 110KV și SRA2 pct. 1-LEA 110 KV. Linia electrică a fost executată în baza Autorizației de construcție nr. 2621/28.04.1987.
Mai arată pârâta-reconvenientă că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 986/07.04.2004 încheiat între D. L. și reclamanți, se arată modul de dobândire a terenului pe care este amplasat stâlpul electric. Astfel, se menționează că atunci când s-a emis titlul de proprietate în anul 1994 către D. L., aceasta nu a făcut nicio opoziție cu privire la faptul că pe terenul ce i se reconstituise dreptul de proprietate se afla un stâlp electric. Pârâta apreciază astfel că reclamanții au acceptat atunci când au cumpărat terenul în anul 2004 că acesta este grevat de dreptul de uz și de servitute aparținând pârâtei.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, pârâta susține că, emițând actul de proprietate al numitei D. L., chemații în garanție sunt în culpă.
In drept, au fost invocate prevederile art.115, 60,274, cod. pr. civ., art. 998 cod civ.
La termenul de judecată din data de 16.04.2010, chemații în garanție au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora, deoarece terenul pe care se află amplasat stâlpul de electricitate este proprietatea reclamanților, iar dreptul de proprietate asupra rețelei supraterane și subterane pentru alimentarea cu energie electrică aparține pârâtei.
La termenul din data de 03.09.2010, instanța, în temeiul art. 137 alin. 2 cod pr. civ. a unit soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanției cu fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: Potrivit art 137 c.pr.civ. instanța de fond s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesual pasive invocată, excepția admisă cu motivarea că chemații în garanție Orașul N. prin Primar și C. L. al Orașului N. nu au calitate procesuală pasivă întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 986/04.04.2004 de BNP M. S., reclamanții au devenit proprietarii terenului în suprafață de 607,6 mp, situat în N., ., teren pe care l-au achiziționat de la D. E. în vederea construirii unei locuințe, care la rândul lor au dobândit terenul de la numita D. L., aceasta a dobândit proprietatea terenului prin moștenire de pe urma defunctului Z. G., acesta din urmă dobândind terenul prin reconstituiea dreptului de proprietate asupra terenurilor, conform Titlului de proprietate prin reconstituirea dreptului de proprietate nr._/295/1993, eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C..
Terenul a fost trecut în intravilanul orașului N. în urma aprobării PUG prin HCL N. nr. 42/25.08.1994. Pe aceasta suprafață de teren se afla un stâlp electric care aparține ., așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, potrivit art. 494 alin. 1 cod civ., dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de le ține pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.
Terenul pe care se află stâlpul electric, a fost aferent investiției LEA 110 LV, a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, trecut în intravilanul orașului N. și prin acte succesive a ajuns în proprietatea reclamanților.
Potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert tehnic imobilar Stăncic O. și expert termo-energetic S. A. C. (f. 172-189), suprafața de teren afectată de fundația stâlpului este de 30 mp (5,20 m x 5,70 m, 29,64 mp).
Stâlpul face parte din linia electrică de 110 KV ce aparține pârâtei, conform Contractului de vânzare-cumpărare din data de 30.08.1999.
Linia electrică de 110 KV a fost un obiectiv de investiții CICH N. în vederea unei dezvoltări a combinatului aprobată în anul 1987 dar care nu s-a mai realizat.
Potrivit aceluiași raport de expertiză, traseul liniei electrice este în incinta fostului combinat, din stația de racord adânc SRA2, pe o porțiune paralelă cu LEA 110 KV Lumina-Midia și ultimul stâlp (cel care face obiectul prezentului litigiu) este lângă stația 110 KV a orașului N..
Racordul final la stația de 110 KV a orașului N. nu s-a realizat niciodată, așa cum reiese din raportul de expertiză efectuat în cauză. Linia electrică a fost echipată cu conductori și izolatori care s-au deteriorat sau au fost furați din perioada 1987 și până în prezent. Stâlpii sunt deteriorați, fiind amplasați pe terenuri proprietate privată care chiar pun în pericol locuințele existente. Concluzia raportului de expertiză tehnică este că linia electrică nu a fost niciodată funcțională, iar pentru a putea fi pusă în funcțiune este necesară proiectarea, autorizarea și refacerea integrală (f. 174).
Prin raportul de expertiză se arată, de asemenea, că modalitatea de stabilire a contravalorii stâlpului este prin dezafectare, întrucât linia electrică din care face parte stâlpul nu este funcțională.
Având în vedere că prin admiterea cererii principale, instanța a obligat pârâta reconvenientă la ridicarea stâlpului electric, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională prin care solicită obligarea reclamanților-pârâți la plata contravalorii stâlpului de înaltă tensiune. Reținând concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, prin care se arată că linia electrică din care face parte stâlpul nu este funcțională, instanța a apreciat neîntemeiat și capătul de cerere al cererii reconvenționale privind obligarea reclamanților-pârâți la plata prejudiciului adus acesteia, produs prin aducerea în stare de imposibilitate a punerii în funcțiune a rețelei de electricitate.
II. Împotriva acestei hotărâri, au declarat în termen legal apel, atât reclamanții M. V. și Tudorița cât și pârâta . criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. Apelul reclamanților vizează soluționarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor constând în lipsa de folosință a terenului precum și a celui privind plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că instanța de fond a neglijat complet soluționarea acestui capăt de cerere arătând succint în motivare că reclamanții nu au dovedit acest capăt de cerere deși în virtutea rolului său activ, întemeiat pe disp. art.129 C.p.c. trebuia să pună în vedere reclamanților administrarea de probe suplimentare.
2. Apelul pârâtei . vizează soluționarea excepției lipsei calității procesual pasive a chemaților în garanție Orașul N. și C. L. al orașului N. susținându-se că în mod greșit instanța de fond a apreciat că aceștia nu au calitate procesuală pasivă cu următoarea motivare:
În titlul de proprietate al reclamanților, contractul de vânzare-cumpărare nr.986/07.04.2004 se stipulează că terenul ce se înstrăinează este liber de sarcini însă în anexa la acest contract se află schița de amplasament și delimitare a corpului de proprietate în care se vede limpede că pe teren se afla un stâlp de înaltă tensiune stâlpul proprietate M., prin urmare la momentul vânzării terenul era afectat de dreptul apelantei de uz și servitute asupra terenului aferent stâlpului electric iar reclamanții cunoșteau acest lucru la încheierea contractului.
Primăria orașului N. a eliberat certificat de urbanism reclamanților în vederea obținerii avizelor pentru eliberarea autorizației de construire în mod abuziv deoarece legislația în materie atât cea veche cât și cea actuală (HG 834/1991, Ordin 2665/IC/1992, Legea nr.13/2007) prevăd că sub linia aeriană de tensiune, proprietarul nu va amplasa construcții stabile și înalte pentru a nu intra în zona de interacțiune a rețelei de înaltă tensiune în momentul punerii sub tensiune și intrării în funcțiune a acesteia. Mai mult, reclamanții au și construit o casă pe acest teren.
Deși reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1073/1090 C.civ., instanța de fond își fundamentează hotărârea pe disp. art.494 C.civ., text de lege care nu a fost invocat de reclamanți și nu a fost pus în discuția părților.
Sub acest aspect, apelanta susține că prevederile art.494 c.civ. nu sunt aplicabile în speță raportat la faptul că apelanta este terț constructor de bună credință, ridicând întreaga linie de înaltă tensiune încă din anul 1987 pe terenul statului în acea perioadă, teren ajuns în proprietatea reclamanților în 1993 când întreaga linie de înaltă tensiune era de mult terminată.
Prin urmare, susține apelanta, chemații în garanție sunt culpabili pentru punerea apelantei în imposibilitatea de a pune în funcțiune și a utiliza acest obiectiv de investiții strategice prin încuviințarea de a construi dată reclamanților și, în consecință trebuie să fie obligați, în subsidiar, în ipoteza admiterii acțiunii reclamanților, la plata contravalorii stâlpului de înaltă tensiune și contravaloarea prejudiciului adus apelantei, instanța de apel urmând a avea în vedere că expertizele efectuate la fond au stabilit valori surprinzător de diferite respectiv 230.400 lei în prima expertiză și 5.640 lei în cea de-a doua expertiză.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare la apelul pârâtei prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefundat.
În calea de atac a apelului nu au fost administrate probe noi.
III. 1. Apelul formulat de reclamanți nu a fost timbrat urmând a fi anulat pentru considerentele ce succed.
Potrivit prevederilor art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererea de exercitare a apelului se timbreaza cu 50% din taxa datorata pentru cererea sau actiunea neevaluabila in bani, respectiv din taxa datorata la suma contestata, in cazul cererilor si actiunilor evaluabile in bani.
F. de dispozitiile art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 si art.35 alin.1 din Normele Metodologice de aplicare a legii, aprobate prin Ordinul Ministrului Justitiei nr.760/C/1999, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, adica inainte de primirea (inregistrarea ) actului taxabil.
Inregistrarea cererii, fara dovada achitarii taxelor legale, obligă instanta sa incunostiinteze partile, odata cu citarea, despre taxele ce trebuie achitate.
Neîndeplinirea obligatiei legale de plată a taxelor judiciare pana la termenul acordat in acest sens atrage sanctiunea anularii cererii de recurs, conform art.20 alin.3 din legea taxelor judiciare de timbru.
Constatând ca apelanții reclamanți nu au înteles sa-si respecte obligatia de plata si nu au facut dovada, pana la termenul acordat, a achitarii taxelor legale, tribunalul va face aplicarea prevederilor aratate anterior si va anula acest apel, ca netimbrat.
2. Apelul formulat de pârâta . nu este întemeiat.
Apelantul critică soluția pe fond susținând că în mod greșit prima instanță se bazează pe disp. art.494 C.civ., dispoziții neinvocate de reclamant.
Critica nu poate fi primită având în vedere că disp. art.1073-1090 C.civ reglementează efectele obligațiilor ori, în speță, situația de fapt reținută stabilește raporturile juridice dintre părți respectiv cele bazate pe disp. art.494 C.civ. Prin urmare reclamanții în calitate de proprietari ai pământului având drept de opțiune între a îndatora pe pârâtă a ridica construcția de pe proprietatea lor ori a ține pentru ei această lucrare au solicitat instanței prin acțiunea având ca obiect obligația de a face, în temeiul art.1073-1090 C.civ., ridicarea de către pârâtă a stâlpului de înaltă tensiune de pe proprietatea lor.
Tribunalul constată, contrar susținerilor apelantei pârâte că instanța de fond a soluționat în mod corect excepția lipsei calității procesual pasive a chemaților în garanție.
Pentru a se putea reține o eventuală culpă a chemaților în garanție, pârâta trebuia să dovedească faptul că linia electrică a fost funcțională iar fapta pârâților chemați în garanție de a autoriza construirea de către reclamanți pe terenul pe care se află stâlpul de înaltă tensiune proprietatea pârâtei a pus pe aceasta în imposibilitatea de a exploata acest edificiu, ori, potrivit concluziilor raportului de expertiză, reținute și de instanța de fond, linia electrică nu a fost niciodată funcțională, iar pentru a putea fi pusă în funcțiune era necesară proiectarea, autorizarea și refacerea integrală. Pârâta nu a prezentat un astfel de proiect chemaților în garanție și nici instanței de judecată, prin urmare nu poate fi vorba despre o eventuală culpă a chemaților în garanție care să justifice calitatea acestora de a sta în prezenta judecată.
În consecință, constatând că instanța de fond a soluționat în mod corect cauza dedusă judecății, în temeiul art.296 c.p.c., va respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de reclamanții M. V. G. și M. TUDORIȚA, ambii cu domiciliul în N., ., ., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr._/08.10.2013, pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâta reconvenientă ., prin administrator judiciar AQUA INSOLVENȚĂ IPURL, cu sediul professional în C., .-84, împotriva sentinței civile nr._/13.11.2012, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. C. M. C. E.
GREFIER
R. E.
Jud.fond M.V.M.
Red.th.dec.jud. C.E./13.05.2014.
7ex.
| ← Anulare act. Sentința nr. 1169/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 86/2014. Tribunalul... → |
|---|
