Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 417/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 417/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 99/842/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.417
Ședința publică din data de 26 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – C. M. P.
JUDECĂTOR- B. M.
GREFIER – Steluța P.
S-a luat în examinare apelul civil având ca obiect ordonanță președințială/ suplinire consimțământ, apel formulat de apelantul pârât Ț. I., domiciliat în T. ., jud. C., împotriva sentinței civile nr. 55/03.03.2014, pronunțată de Judecătoria Hârșova, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. Ș., cu domiciliul procesual ales în Hârșova, ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 22 mai 2014 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării din acea dată, când instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26 mai 2014 când s-a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.55/03.03.2014, pronunțată de Judecătoria Hârșova, în dosarul civil nr._, a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect ordonanță președințială-suplinire consimțământ – formulată de reclamanta P. Ș., cu domiciliul procesual ales în oraș Hârșova, ., județul C., prin av. I. L., în contradictoriu cu pârâtul Ț. I., domiciliat în comuna T., ., județul C..
În baza art. 996 C.proc.civ raportat la art.18 alin.2 din Legea nr.272/2004 si art.17 alin.2 din Legea 248/2005 s-a dispus suplinirea consimțământul tatălui -pârâtul Ț. I., necesar la Serviciul Public Comunitar Pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple C., pentru eliberarea pașaportului minorului, Tigău F.-D., născut la data de 13.10.2003, CNP_, necesar deplasării minorului în Italia, în vederea continuării studiilor de la Grupul Scolar “Poliziano”, din Firenze, unde este înscris, până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._ /2013, aflat pe rolul Judecătoriei Hârșova.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin sentinta civila nr.171/C pronuntata la data de 17.05.2007 de Judecătoria Hârșova în dosarul civil nr._ s-a dispus, printre altele, desfacerea căsătoriei dintre reclamantă și pârât și încredințarea minorului Tigău F. D., spre crestere și educare, tatălui pârât Ț. I..
Prin Declarația notarială autentificată sub nr. 832/13.09.2011 pârâtul Tigău I. a fost de acord ca minorul Ț. F. D. să o însoțească pe mama sa, în străinătate, și să continue anii scolari 2011-2016 în Italia.
Astfel minorul se află în străinătate alături de ea și este înscris la cursurile școlare frecventându-le de doi ani de zile, întegrându-se în colectivitate și adaptându-se foarte ușor la mediul școlar, având o relație bună cu sora sa A., făcându-și prieteni noi, croindu-și un nou stil de viață.
Față de situația de fapt reținută, față de probele administrate, instanța constată că cererea reclamantei P. Ș. este fondată, sens în care o va admite.
Prin cererea de suplinirea consimțământului pârâtului Ț. I., în vederea deplasării minorului Ț. F.-D., născut la data de 13.10.2003, in Italia în vederea continuarii studiilor la G. Scolar “Poliziano”, din Firenze, unde este înscris, până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._ /2013, aflat pe rolul Judecătoriei Hârșova, instanța, față de dispoziția legală invocată, constată că, în prezenta cauză sunt întrunite, cumulativ, aceste cerințe, întrucât reclamanta, nu îl poate duce în Italia pentru a-și continua studiile, cel prejudiciat fiind minorul prin absențele de la școală. Nu deține acte de călătorie, nu poate călători legal și, în consecință, interesul său este afectat de lipsa de comunicare dintre cei doi părinți.
Refuzul nemotivat al pârâtului pentru a-și da consimțământul în vederea întocmirii actelor de călătorie este apreciată de instanță ca un motiv suficient, pentru a admite cerere, atâta timp cât acest refuz este neîntemeiat și nejustificat, având drept scop doar șicanarea fostei soții.
Împotriva sentinței civile sus menționate pârâtul Ț. I. a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se învederează că după pronunțarea hotărârii de divorț, pârâta se opune dreptului de a avea legături personale cu minorul, ceea ce a determinat promovarea unei acțiuni de stabilire a unui program de vizită pe dreptul comun.
Până la soluționarea acelei cauze reclamantul solicită stabilirea unui program de vizită pe calea ordonanței președințiale, deoarece acest drept este refuzat de pârâtă.
În perioada 2007-2012, recurentul a fost cel acre s-a ocupat efectiv de creșterea și îngrijirea minorului iar faptul că, de bună credință în cursul anului 2012, a permis reclamantei să îl ia pe minor în Italia, pentru a avea în egală măsură legături personale cu acesta, nu poate constitui un motiv pentru ca locuința minorului să fie schimbată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate, prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Potrivit art. 996 Cod procedură civilă, instanța va putea sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Textul stabilește două condiții de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, respectiv urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe aceasta cale, din care rezultă, implicit, conform doctrinei și practicii judiciare, și a treia condiție: măsura luată să nu prejudece fondul.
Doctrina si jurisprudența sunt unanime în a aprecia că, în astfel de cazuri, urgenta este prezumată, fără a fi necesare probe suplimentare pe acest aspect.
Fiind chemate să decidă asupra măsurilor de ocrotire a minorilor, instanțele judecătorești trebuie să nu piardă din vedere niciun moment că interesul copiilor minori reprezintă criteriul principal în legătura cu ocrotirea lor. (art. 2 si 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 396 alin.1, 483 alin.2, art.486 C.civ. În consecință, drepturile părinților față de copiii minori sunt prevăzute exclusiv în interesul acestora din urmă, iar instanțele judecătorești au datoria să respecte cu strictețe acest principiu de bază.
Potrivit art. 18 alin.(2) din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului ,, Deplasarea copiilor in tara si in strainatate se realizeaza cu instiintarea si cu acordul ambilor parinti; orice neintelegeri intre parinti cu privire la exprimarea acestui acord se solutioneaza de catre instanta judecatoreasca.
Cu privire la eliberarea pașaportului pentru minor, potrivit art. 17 din Legea 248/2005 ,, (1) Minorilor cetățeni români, care nu se află în una dintre situațiile de suspendare a exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, li se eliberează pașapoarte simple în următoarele condiții: a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor parinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă sau, după caz, a reprezentantului legal;
(2) Minorii cetateni romani, care nu au implinit varsta de 14 ani, pot fi incluși in pasapoartele ambilor parinti sau, dupa caz, in pasaportul unuia dintre parinti, in conditiile prevazute la alin. (1) lit. a). In cazul in care minorul este titular al unui pasaport simplu, acesta poate fi anulat la solicitarea parintelui, concomitent cu efectuarea mentiunii privind includerea in pasaportul acestuia.
(3) In situatia in care se solicita, in conformitate cu alin. (1) si (2), eliberarea unui pasaport pentru un minor sau, dupa caz, includerea minorului in pasaportul unui parinte si nu exista, daca legea o cere, acordul celuilalt parinte”, autoritatile responsabile cu emiterea pașapoartelor simple procedează la eliberarea sau includerea in pașaport, cand solicitantul argumentează această cerere prin existența unor situații speciale ce impun urgență, anume identificate prin acest act normativ.
În speță, instanța constată că interesul superior al copilului este lezat de refuzul nejustificat și nemotivat al tatălui pârât de a-și da acordul cu privire la deplasarea minorului Ț. F. D., născut la 13.10.2003, în Italia în vederea continuării studiilor, fiind făcută dovada că minorul urmează cursurile Grupului Școlar de Stat Poliziano.
Deși, pârâtul și-a exprimat acordul inițial prin declarația autentificată sub nr. 832/13.09.2011, ca minorul să continue anii școlari 2011-2016 în Italia, ulterior a revenit asupra deciziei sale, fiind evident că această atitudine este pur șicanatorie, fără a avea în vedere că practic această atitudine poate dăuna grav educației și dezvoltării normale a copilului.
Cererea apelantului din cadrul motivelor de apel de stabilire a unui program de legături personale cu minorul nu poate fi primită și soluționată, pe de o parte pârâtul nu a formulat o cerere reconvențională în acest sens, iar pe de altă parte, această cerere a fost formulată prima dată în calea de atac ceea ce nu este admisibil, potrivit art. 478 alin. 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât Ț. I., domiciliat în T. ., jud. C., împotriva sentinței civile nr. 55/03.03.2014, pronunțată de Judecătoria Hârșova, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. Ș., cu domiciliul procesual ales în Hârșova, ., jud. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2014.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. P. B. M.
conform disp.art.426 alin.4 c. pr. civ.
semnează,
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
V. C. C.
GREFIER,
Steluța P.
Jud. fond. S. R. M.
Tehnoredactat jud. B. M. /25.06.2014/4ex.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Decizia nr. 19/2014.... → |
|---|
