Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 360/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 360/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 983/254/2008
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 360
Ședința publică din 28 martie 2014
PREȘEDINTE - B. M.
JUDECĂTOR - C. M. P.
JUDECĂTOR - V. T.
GREFIER - L. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul P. N., cu domiciliul în Pecineaga, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1193/14.05.2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. Ș., cu domiciliul în Costinești, ., județul C., având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 martie 2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28 martie 2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.1193/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul civil nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată excepția dreptului material la acțiune pentru capetele 2, 3, 4 și 6 al e cererii de chemare în judecată.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta P. Ș., în contradictoriu cu pârâtul P. N..
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient P. N..
S-a constatat că masa partajabilă se compune din teren în suprafață de 2,3 ha, situat în extravilanul comunei Pecineaga, jud. C. și următoarele bunuri mobile: mobilier dormitor, compus din pat, șifonier, toaletă, oglindă, 2 șifoniere.
S-a constatat că reclamanta pârâtă are un drept de creanță asupra pârâtului reconvenient, constând în îmbunătățirile aduse imobilului pârâtului din Pecineaga, respectiv montarea de geamuri termopan și uși la baie și hol, evaluate la suma de 3279 lei.
A fost respinsă includerea în masa partajabilă a celorlalte bunuri menționare în cererea de chemare în judecată.
S-a constatat că părțile au calitatea de coproprietari devălmași a bunurilor imobil ce compun masa partajabilă.
S-a constatat că părților le revine câte o cotă de ½ din bunurile comune.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile ce alcătuiesc masa partajabilă.
A fost atribuit reclamantei-pârâte terenul în suprafață de 1,15 ha, identificata de expertul topograf în varianta 1 la completarea la raportul de expertiză, delimitat prin punctele 5-2-3-6-5.
A fost atribuit pârâtului-reconvenient terenul în suprafață de 1,15 ha, identificata de expertul topograf în varianta 1 la completarea la raportul de expertiză, delimitat prin punctele 1-5-6-4-1, precum și bunurile mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei.
A fost obligat pârâtul-reconvenient la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 2392 lei, cu titlu de sultă.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
A fost obligat pârâtul-reconvenient la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 450 lei, reprezentând partea acestuia din cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință civilă instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Prin încheierea de admitere în principiu, pronunțată la data de 30.04.2009, în baza art. 6736 al. 1 Codul de procedură civilă, instanța a admis în parte și în principiu cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională, a constatat că masa partajabilă se compune din terenul în suprafață de 2,3 ha situat în extravilanul comunei Pecineaga, județul C., și bunurile mobile: dormitor, compus din pat, șifonier, toaletă, oglindă, 2 șifoniere, a constatat că reclamanta are un drept de creanță asupra pârâtului reconvenient constând în îmbunătățirile aduse imobilului proprietatea pârâtului din Pecineaga, respectiv montarea de geamuri termopan și uși la baie și hol.
A respins cererea de includere în masa partajabilă a celorlalte bunuri menționate de reclamantă în cererea de chemare în judecată și a constatat că părțile au calitatea de coproprietari devălmași a bunului imobil ce compune masa partajabilă și a bunurilor mobile menționate mai sus, cu o cotă de ½ fiecare,
În vederea alcătuirii loturilor ce urmau a fi atribuite părților, instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică imobiliară, având ca obiective identificarea îmbunătățirilor aduse imobilului situat în . și stabilirea valorii de circulație a acestora și a probei cu expertiza topografică, având ca obiective identificarea terenului în suprafață de 2,3 ha( ./3) situat în extravilanul comunei Pecineaga, județul C. și propuneri de lotizare.
Totodată instanța a încuviințat proba cu expertiza merceologică având ca obiectiv stabilirea valorii de circulația a dormitorului bun comun, compus din pat, șifonier, toaletă, oglindă, 2 noptiere.
Părțile s-au căsătorit în anul 1999 și au divorțat în anul 2003, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 90/13.01.2003, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr. 2411/2002.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit un teren în suprafață de 2,3 ha, respectiv ./3, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 695 din 02.04.2001 la BNP D. D..
Tot în timpul căsătoriei părțile au achiziționat o mobilă de dormitor, compusă din pat, șifonier, toaletă, oglindă, 2 șifoniere.
Deși pârâtul susține că acest mobilier a fost achiziționat de AF P., nu depune la dosarul cauzei nici un document justificativ. Mai mult, prin răspunsul la întrebarea nr. 10 din interogatoriul luat pârâtului, acesta arată că este de acord cu partajarea mobilei.
Prin răspunsul la întrebarea nr. 8 din interogatoriu, pârâtul recunoaște că în timpul căsătoriei cu reclamanta s-au montat geamuri și uși termopan la baie și hol., dar nu recunoaște efectuarea celorlalte îmbunătățiri pretinse de reclamantă a fi făcute în timpul căsătoriei cu pârâtul.
Cu privire la aceste îmbunătățiri, instanța de fond a apreciat că reclamanta, căreia îi revine sarcina probei, potrivit art. 1169 Codul Civil, nu a fost în măsură să susțină probator efectuarea acestor îmbunătățiri.
Martorele audiate în cauză, V. M. și I. E., vecine cu pârâtul, au declarat că holul și baia, dar și gardul ce împrejmuiește curtea pârâtului, au fost făcute de acesta înainte de căsătoria cu reclamanta.
Martorul V. C., propus de reclamantă a declarat că părțile erau împreună când s-au făcut îmbunătățirile la casă, dar nu poate preciza dacă acestea erau sau nu căsătorite.
De asemenea, nu poate preciza contribuția părților la realizarea acestor îmbunătățiri. Mai mult, acest martor nici nu a perceput personal aceste împrejurări, ci a afirmat că sunt aspecte pe care i le-a relatat reclamanta. Pentru aceste considerente, instanța a înlătura declarația acestui martor.
Și cu privire la lacul de acumulare există incertitudine în ce privește momentul realizării acestuia, martorii neputând afirma dacă acesta a fost făcut în timpul căsătoriei sau înainte de aceasta ori care a fost contribuția părților la realizarea lui. Pentru aceste motive instanța nu a inclus în masa partajabilă dreptul de creanță al reclamante constând în contravaloarea manoperei pentru realizarea acestui lac de acumulare.
Nici cu privire la creanța de 5.000 de dolari pe care reclamanta afirmă că o are față de pârât, nu s-a conformat exigențelor probatorii ale art. 1169 Codul Civil, reclamanta nu a reușit să facă dovada existenței acestei creanțe, motiv pentru care instanța nu o va include în masa partajabilă.
Referitor la capătul 6 al cererii de chemare în judecată, instanța de fond a apreciat că suma solicitată de reclamantă, reprezentând contravaloarea suprafeței de 159 mp, pe care aceasta a fost nevoită să o cedeze numitului S. C., în contul unei datorii mai vechi a pârâtului, nu constituie o creanță născută din starea de indiviziune a părților, în conformitate cu art. 6735 Codul de procedură civilă.
Din analiza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1659 din 26.04.1999 la BNP S. F., prin care reclamanta a vândut numitului S. A. C., suprafața de teren de 159 mp, rezultă că acesta a fost încheiat înainte de căsătoria cu pârâtul.
Prin urmare, pretinsa creanță nu a fost inclusă în masa partajabilă, atât timp cât nu s-a născut din starea de proprietate comună a părților.
Cu privire la cotele ce revin părților din bunurile comune, instanța de fond a apreciat că ambele părți au contribuit în mod egal la dobândirea acestora.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din declarațiile martorilor, reiese faptul că atât reclamanta cât și pârâtul au realizat venituri din activități comerciale și au muncit împreună în gospodărie.
Întrucât Codul familiei nu prevede în mod expres cum trebuie să se facă împărțirea bunurilor comune, practica judecătorească a stabilit în sensul potrivit căruia cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport de contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune.
Dacă această contribuție nu se poate determina, instanța va împărți bunurile în cote egale.
Cu toate că pârâtul a susținut că are o cotă exclusivă de contribuție la dobândirea terenului extravilan în suprafață de 2,3 ha, acesta nu a făcut în nici un fel dovada susținerilor sale. Mai mult, în opinia instanței, nu este admisibilă atribuirea unei cote de contribuție separată în raport de un bun individualizat din patrimoniul comun al soților. C. de contribuție a fiecărui soț se stabilește în raport de întregul patrimoniu devălmaș. Faptul că unul dintre soți a avut o contribuție mai mare la dobândirea unui bun determinat din patrimoniul comun, îi poate conferi acestuia dreptul de a solicita o cotă majoritară din întregul patrimoniu.
Cum nici unul dintre soți nu a făcut dovada că avut o contribuție majoritară la dobândirea bunurilor comune, instanța urmează să constate că părților le revine câte o cotă de ½ din aceste bunuri.
Pentru aceste considerente, în baza art. 6736 al. 1 Codul de procedură civilă, instanța a admis în principiu cererea, a constatat calitatea de coproprietari devălmași a părților, masa partajabilă și cotele ce li se cuvin fiecăruia.
Totodată, a constatat că reclamanta are un drept de creanță asupra pârâtului reconvenient, constând în îmbunătățirile aduse imobilului proprietatea pârâtului din Pecineaga, respectiv montarea de geamuri termopan și uși la baie și hol.
A respins cererea de includere în masa partajabilă a celorlalte bunuri menționate de reclamantă în cererea de chemare în judecată.
În urma evaluării bunurilor mobile de către expertul Țapicu I., a rezultat că valoarea de circulație actuală a dormitorului bun comun, compus din pat, șifonier, toaletă, oglindă, 2 noptiere, este de 1505 lei.
Din raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de expertul Suna Timur rezultă că valoarea îmbunătățirilor efectuate de părți în anul 2000 la imobilul proprietatea pârâtului este de 3.279 lei, valoare apropiată de cea stabilită prin raportul expertiză întocmit inițial de expert N. Liubovia.
Prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert D. F., s-a propus atribuirea întregului teren în suprafață de 2,30 ha, pârâtului P. N., dat fiind faptul că acesta lucrează întreaga parcelă și exploatează toate utilitățile existente, urmând ca reclamanta să primească sulta corespunzătoare.
În ședința publică din data de 19.03.2013 reclamanta a solicitat în mod expres împărțirea terenului extravilan bun comun, în natură, întrucât existența unor șanțuri în configurația terenului nu duce la concluzia că acesta nu este comod partajabil, având în vedere că acesta are deschidere atât la latura de nord, cât și la cea de sud.
Justificarea expertului nu prezintă argumente tehnice sau juridice, având în vedere că . a terenului în litigiu, A/63/2/2 prezentată în anexa 2 la raport - plan de situație, aparținând proprietarei G. M., este traversată și ea de cabluri subterane, cerere încuviințată de instanță.
La solicitarea instanței expertul topograf a depus la dosarul cauzei completare la raportul de expertiză, prin care a propus două variante de lotizare a terenului, respectiv varianta I, constând în împărțirea pe lungime a terenului în două loturi egale și varianta II, constând în împărțirea pe lățime a aceluiași teren.
Având în vedere considerentele reținute, apreciază că sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru admiterea în parte atât a cererii formulate de reclamantă cât și a cererii reconvenționale.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 36 din Codul familiei, în vigoare la momentul sesizării instanței, „la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți potrivit învoielii acestora. Dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească”, potrivit art. 728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, iar potrivit art. 6735 alin. 1 Cod procedură civilă, dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar și cota parte ce se cuvine fiecăreia.
Ca modalitate de partajare, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 6735 al. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv va face împărțeala în natură, prin formarea a două loturi aproximativ egale ca valoare, urmând ca lotul a cărui valoare este mai mică să fie întregit prin plata unei sulte.
În conformitate cu dispozițiile art. 6739 Cod procedură civilă „ la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.”
În temeiul art. 728 Codul Civil, instanța de fond a dispus ieșirea părților din starea de indiviziune în care se află.
Astfel, a atribuit reclamantei-pârâte terenul în suprafață de 1,15 ha, identificata de expertul topograf în varianta 1 la completarea la raportul de expertiză, delimitat prin punctele 5-2-3-6-5 și pârâtului-reconvenient terenul în suprafață de 1,15 ha, identificata de expertul topograf în varianta 1 la completarea la raportul de expertiză, delimitat prin punctele 1-5-6-4-1, precum și bunurile mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei.
Pentru egalizarea loturilor atribuite, instanța l-a obligat pe pârâtul-reconvenient la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 2392 lei, cu titlu de sultă, reprezentând jumătate din valoarea bunurilor mobile și a îmbunătățirilor aduse de părți imobilului pârâtului.
În baza dispozițiilor art. 274-276 Cod procedură civilă și având în vedere soluția pronunțată asupra cererii reclamantei, cotele de drept egale ale părților asupra bunului supus partajului și cuantumul cheltuielilor procesului suportate de fiecare dintre părți, instanța de fond a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată efectuate de acestea în cauză (onorariile experților) și a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 450 lei, reprezentând partea acestuia din cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul reconvenient P. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că soluția adoptată de către instanța de fond este în contradicție cu probele administrate în cauză și cu temeiurile de drept invocate.
Astfel, instanța de fond nu a precizat considerentele pentru care a dispus respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru capetele 2,3,4,6 ale cererii de chemare în judecată, arătând că prescripția dreptului la acțiune împotriva reclamantei a început să curgă la data desfacerii căsătoriei părților, respectiv 2003, în timp ce prezenta acțiune a fost promovată abia în anul 2008.
Din această perspectivă se arată că dreptul la acțiune al reclamantei în ceea ce privește constatarea unui drept de creanță constând în îmbunătățirile aduse imobilului proprietatea recurentului pârât.
Pe de altă parte, susține recurentul că aceste îmbunătățiri au fost efectuate anterior anului 1999, fiind realizate de către AF P., iar contravaloarea acestora a fost achitată din vânzarea unor tractoare achiziționate de către recurentul pârât anterior încheierii căsătoriei, astfel încât intimata reclamantă nu a avut nici o contribuție la realizarea acestora.
Se arată că există o neconcordanță între considerente și dispozitiv deoarece instanța de fond a stabilit că valoarea dreptului de creanță deținut de către reclamantă este de 3279 lei, dar l-a obligat pe recurentul pârât la plata cotei de ½ din valoarea acestor îmbunătățiri și din valoarea bunurilor mobile, stabilind în acest sens o sultă în cuantum de 2392 lei.
C. de contribuție de ½ din patrimoniul comunitar reținută de către instanța de fond în favoarea fiecăruia dintre soți este contrară probatoriului administrat în cauză.
Se arată de asemenea că unicul bun care intră în componența masei de împărțit este terenul extravilan în suprafață de 2,3 ha, bun pe care îl exploatează numai recurentul pârât și a cărui valoare se diminuează considerabil în cazul în care se dispune împărțirea în natură, astfel încât recurentul solicită a-i fi atribuit.
Totodată recurentul solicită a se exclude din mama bunurilor comune de împărțit a mobilei de dormitor.
Legal citată, intimata reclamanta P. Ș. nu și-a precizat prin întâmpinare, poziția procesuală față de prezenta cale de atac.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma criticilor formulate, instanța reține:
Recursul este fondat.
Critica potrivit căreia instanța de fond nu a inserat în cuprinsul motivării sentinței civile recurate considerentele pentru care a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererile referitoare la:
- constatarea dreptului de creanță în favoarea reclamantei asupra sumei de 5000 USD;
- constatarea unui drept de creanță asupra îmbunătățirilor și extinderilor aduse imobilului proprietatea recurentului pârât, situat în .> - constatarea dreptului de creanță asupra contravalorii manoperei pentru construirea unui lac de acumulare pentru irigații;
- obligarea pârâtului la restituirea sumei de_ lei reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 158 mp, cedat de către reclamantă numitului S. C.;
este fondată, însă nu are asupra prezentei proceduri judiciare efectul preconizat de către recurentul pârât, întrucât soluția adoptată de către instanța de fond cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune este corectă.
Opinia jurisprudențială și doctrinară potrivit căreia proprietatea comună în devălmășie se menține și după desfacerea căsătoriei prin divorț este unanimă, fiind consacrată prin decizia de îndrumare nr.1/25.01.1968 dată de către fostul Tribunal Suprem, prin care se arată că la desfacerea căsătoriei nu se impune împărțirea bunurilor.
Lucrările de îmbunătățiri și reparații efectuate de către soți sau numai de către unul dintre ei, dar prin întrebuințarea de mijloace comune, la construcția proprietatea exclusivă a unuia dintre soi, nu sunt de antură să atenteze la calitatea de bun propriu a bunului.
Sporul de valoare înregistrat de imobil va constitui însă bunul comun al soților.
Reținând că bunurile care formează obiectul cererilor deduse judecății pe cale principală astfel cum au fost enumerate anterior, au fost dobândite în timpul căsătoriei, în mod corect instanța de fond a reținut ineficiența excepției prescripției dreptului material la acțiune, deoarece exercițiul acțiunii civile privind partajul bunurilor comune, dobândite de părți în timpul căsătoriei, nu este supus vreunui termen de prescripție extinctivă.
Susținerea potrivit căreia aceste îmbunătățiri ar fi fost efectuate anterior anului 1999, fiind realizate de către AF P., iar contravaloarea acestora a fost achitată din vânzarea unor tractoare achiziționate de către recurentul pârât anterior încheierii căsătoriei, astfel încât intimata reclamantă nu a avut nici o contribuție la realizarea acestora este infirmată prin probatoriul administrat în cauză.
Martorul S. C., audiat de către instanța de fond a reliefat împrejurarea că părțile au realizat împreună îmbunătățiri la imobil, că au edificat împreună un hol și o baie, că au montat gresie pe hol și că au cumpărat mobilier casnic, respectiv o canapea și două fotolii.
Martorul V. C., audiat la judecata cauzei în fond a reliefat de asemenea împrejurarea că foștii soți au adus, în perioada căsătoriei, îmbunătățiri imobilului proprietatea recurentului pârât, în sensul că au edificat un hol și o baie, au montat gresie și faianță și tâmplărie de tip termopan. Același martor a precizat că în timpul căsătoriei părțile și-au achiziționat o mobilă de dormitor.
Prin urmare, se constată că în mod judicios instanța de fond a reținut componența masei bunurilor de împărțit în cadrul căreia au fost incluse și îmbunătățirile aduse imobilului proprietatea pârâtului, situat în ., astfel cum au fost identificate și evaluate prin raportul de expertiză întocmit de expert Suna Timur, la suma de 3279 lei.
Nici critica potrivit cu care cota de contribuție de ½ din patrimoniul comunitar reținută de către instanța de fond în favoarea fiecăruia dintre soți este contrară probatoriului administrat în cauză, nu este fondată.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că vreunul dintre foștii soți a avut o contribuție superioară celuilalt la dobândirea bunurilor care compun patrimoniul comunitar.
Susținerile recurentului pârât potrivit căruia îmbunătățirile aduse imobilului au fost realizate de către AF P., cu fonduri provenind din vânzarea unor bunuri de valoare însemnată (tractoare) aparținând acesteia, nu au fost dovedite probator, în condițiile stabilite prin art.1169 din Codul Civil.
Veniturile realizate de către foștii soți în timpul căsătoriei au fost relativ egale, provenind din muncă, astfel încât se reține că instanța de fond a aplicat în mod judicios art.36 din Codul familiei, reținând că aportul celor doi soți la dobândirea bunurilor comune a fost egal.
Pe de altă parte, astfel cum judicios a reținut instanța de fond, însuși recurentul pârât răspunzând la interogatoriul propus de către intimata reclamantă, a învederat că este de acord cu partajarea mobilei și a „geamurilor termopan”, astfel încât în considerarea recunoașterii exprimate de către recurentul pârât coroborată cu depozițiile martorilor, se va respinge critica referitoare la includerea eronată a mobilei de dormitor în masa bunurilor supuse împărțelii.
Valoarea bunurilor mobile dobândite de către părți în timpul căsătoriei este de constând în pat dublu de mijloc, șifonier în trei canate, toaletă cu oglindă și două noptiere a fost stabilită la suma de 1505 lei, prin raportul de expertiză întocmit de expert Țapicu I..
Astfel însumând valoarea bunurilor mobile dobândite de către părți în timpul căsătoriei constând în pat dublu de mijloc, șifonier în trei canate, toaletă cu oglindă și două noptiere stabilită la suma de 1505 lei, cu aceea a îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâtului, situat în ., astfel cum au fost identificate și evaluate prin raportul de expertiză întocmit de expert Suna Timur, stabilite la suma de 3279 lei se ajunge la o valoare de 4784 lei.
C. de ½ din această valoare este de 2392 lei.
Din această perspectivă este fondată critica potrivit căreia există o neconcordanță între considerente și dispozitiv deoarece instanța de fond a stabilit că valoarea dreptului de creanță deținut de către reclamantă este de 3279 lei, dar l-a obligat pe recurentul pârât la plata cotei de ½ din valoarea acestor îmbunătățiri și din valoarea bunurilor mobile, stabilind în acest sens o sultă în cuantum de 2392 lei.
Critica potrivit căreia unicul bun care intră în componența masei de împărțit este terenul extravilan în suprafață de 2,3 ha, nu este fondată, Pronunțată în ședință publică, azi considerente expuse în precedent.
Nu va fi valorificat faptul că acest bun este exploatat numai de către recurentul pârât și că valoarea acestuia se diminuează considerabil în cazul în care se dispune împărțirea în natură, deoarece suprafața de teren în litigiu nu este una de mici dimensiuni, ci contrar susținerilor recurentului, poate fi comod partajabil în natură, cu respectarea principiului general instituit prin art.673 ind.9 din codul de procedură civilă raportat la art.728 din Codul Civil, avându-se în vedere raportul de expertiză topografică întocmit de expert D. F..
Critica formulată cu privire la acest aspect, va fi înlăturată ca nefondată
Pentru toate aceste motive, în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă se va admite recursul formulat de către recurentul P. N. în contradictoriu cu intimata P. Ș. împotriva sentinței civile nr.1193/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul civil nr._ .
Se va modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Se va constata că patrimoniul comunitar dobândit de către părți în timpul căsătoriei se compune din teren în suprafață de 2,3 ha, situat în extravilanul comunei Pecineaga, județul C. și următoarele bunuri mobile: mobilier dormitor, compus din pat, șifonier, toaletă, oglindă, 2 șifoniere în valoare de 1505 lei și contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâtului situat în ., respectiv montarea tâmplăriei termopan și uși la baie și hol, evaluate la suma de 3279 lei.
Se va constata că valoarea cotei de 50% din patrimoniul comunitar cuvenită fiecărui soț, prin raportare la bunurile evaluate, este de 2392 lei.
Se va dispune ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile ce alcătuiesc masa partajabilă.
Se va atribui reclamantei-pârâte terenul în suprafață de 1,15 ha, identificata de expertul topograf în varianta 1 la completarea la raportul de expertiză, delimitat prin punctele 5-2-3-6-5.
Se va atribui pârâtului-reconvenient terenul în suprafață de 1,15 ha, identificata de expertul topograf în varianta 1 la completarea la raportul de expertiză, delimitat prin punctele 1-5-6-4-1, precum și următoarele bunuri mobile: mobilier dormitor, compus din pat, șifonier, toaletă, oglindă, 2 șifoniere în valoare de1505 lei și contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâtului situat în ., respectiv montarea tâmplăriei termopan și uși la baie și hol, evaluate la suma de 3279 lei.
Va fi obligat pârâtul-reconvenient la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 2392 lei, cu titlu de sultă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate, care nu sunt contrare celor dispuse prin prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de către recurentul P. N. în contradictoriu cu intimata P. Ș. împotriva sentinței civile nr.1193/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul civil nr._ .
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Constată că patrimoniul comunitar dobândit de către părți în timpul căsătoriei se compune din teren în suprafață de 2,3 ha, situat în extravilanul comunei Pecineaga, județul C. și următoarele bunuri mobile: mobilier dormitor, compus din pat, șifonier, toaletă, oglindă, 2 șifoniere în valoare de1505 lei și contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâtului situat în ., respectiv montarea tâmplăriei termopan și uși la baie și hol, evaluate la suma de 3279 lei.
Constată că valoarea cotei de 50% din patrimoniul comunitar cuvenită fiecărui soț, prin raportare la bunurile evaluate, este de 2392 lei.
Dispune ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile ce alcătuiesc masa partajabilă.
Atribuie reclamantei-pârâte terenul în suprafață de 1,15 ha, identificata de expertul topograf în varianta 1 la completarea la raportul de expertiză, delimitat prin punctele 5-2-3-6-5.
Atribuie pârâtului-reconvenient terenul în suprafață de 1,15 ha, identificata de expertul topograf în varianta 1 la completarea la raportul de expertiză, delimitat prin punctele 1-5-6-4-1, precum și următoarele bunuri mobile: mobilier dormitor, compus din pat, șifonier, toaletă, oglindă, 2 șifoniere în valoare de1505 lei și contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâtului situat în ., respectiv montarea tâmplăriei termopan și uși la baie și hol, evaluate la suma de 3279 lei.
Obligă pârâtul-reconvenient la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 2392 lei, cu titlu de sultă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate, care nu sunt contrare celor dispuse prin prezenta decizie.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. M. C. MihaelaPopescu V. T.
GREFIER,
L. D.
Red.jud.fond - A.C.D.
Red.jud.recurs- C.M.P.
2 ex./18.06.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 451/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
