Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 572/2013. Tribunalul COVASNA

Tribunalul COVASNA - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 572/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 6888/305/2010

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.572/R

Ședința publică de la 19 noiembrie 2013

Completul constituit din:

Președinte: R. I. C.

Judecător: D. C.

Judecător: U. G.

Grefier: C. A.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta – pârâtă C. D. A. împotriva sentinței civile nr. 3070 din 16 noiembrie 2012 a Judecătoriei S. G..

La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra contestației în anulare de față au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru data de 29 octombrie 2013, 05 noiembrie 2013, 12 noiembrie 2013 și 19 noiembrie 2013.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față,

Constată că prin sentința civilă nr.3070 din 16 noiembrie 2012 Judecătoria Sf. G. a admis în parte cererea formulată de către reclamanta - pârâtă CĂLCÂI (L.) D. A. în contradictoriu cu pârâtul – reclamant CĂLCÂI N. și pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA.

A admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul – reclamant CĂLCÂI N. în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă CĂLCÂI (L.) D. A. și pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA.

A constatat că reclamanta - pârâtă CĂLCÂI (L.) D. A. și pârâtul – reclamant CĂLCÂI N. au avut o contribuție egală de 50% fiecare, la dobândirea bunuri comune.

A constatat că masa bunurilor comune se compune din:

I Activ:

 bunuri imobile

- apartament două camere și dependințe situată în S. G., .. 5, ., . întabulat în Cartea Funciară nr._-C1-U2 S. G. (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții Funciare nr._/b) nr. top. 1284/2/2/XXII.B, 1287/3/XXII.B în valoare de 40.450 lei,

 bunuri mobile

- mobilă de dormitor compusă din pat de mijloc, șifonier cu trei uși și o noptieră în valoare de 1200 lei,

- TV marca Orion în valoare de 350 lei,

- DVD marca Orion în valoare de 320 lei,

- mobilă de bucătărie compusă din corp de mobilă cu blat format din patru corpuri și corp de mobilă suspendată formată din trei corpuri în valoare de 640 lei

- mobilă de sufragerie compusă dintr-o vitrină, bibliotecă cu un corp suspendat și două corpuri fixe, unul vertical și unul orizontal în valoare de 1120 lei.

II. Pasiv:

- suma de _,64 euro reprezentând debit restant conform Contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr._ încheiat la data de 07.09.2009 între pârâta B. C. Română SA, pe de o parte și reclamanta – pârâtă și pârâtul – reclamant pe de altă parte.

A constatat că sunt bunuri proprii ale reclamantei – pârâte CĂLCÂI (L.) D. A. următoarele:

- frigider marca Whirpool,

- mașină de spălat marca Whirpool,

- aragaz

- hotă

- mixer

- două lustre

- trei aplice

- perdele

- draperii

- covoare

- masă cu trei scaune pentru bucătărie

- masă extensibilă pentru sufragerie

- șase scaune pentru sufragerie

- canapea pentru sufragerie.

A constatat că valoarea masei bunurilor comune este în sumă totală de 44.080 lei.

A constatat că echivalentul valoric al cotei de contribuție pentru fiecare soț este de 22.040 lei.

A dispus sistarea stării de devălmășie cu prin formarea a două loturi, astfel:

Lotul nr. 1 compus din imobilul apartament două camere și dependințe situată în S. G., .. 5, ., . întabulat în Cartea Funciară nr._-C1-U2 S. G. (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții Funciare nr._/b) nr. top. 1284/2/2/XXII.B, 1287/3/XXII.B

Lotul nr. 2 compus din bunurile mobile: mobilă de dormitor compusă din pat de mijloc, șifonier cu trei uși și o noptieră, TV marca Orion, DVD marca Orion, mobilă de bucătărie compusă din corp de mobilă cu blat format din patru corpuri și corp de mobilă suspendată formată din trei corpuri, mobilă de sufragerie compusă dintr-o vitrină, bibliotecă cu un corp suspendat și două corpuri fixe, unul vertical și unul orizontal

A atribuit pârâtului – reclamant CĂLCÂI N. în deplină proprietate și liniștită posesie Lotul nr. 1 în valoare de 40.450 lei.

A atribuit reclamantei - pârâte CĂLCÂI (L.) D. A. în deplină proprietate și liniștită posesie Lotul nr. 2 în valoare de 3630 lei.

A obligat pârâtul – reclamant CĂLCÂI N. la plata către reclamanta - pârâtă CĂLCÂI (L.) D. A. a unei sulte în valoare de 18.410 lei în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.

A atribuit (în raportul dintre reclamanta – pârâtă Călcâi (L.) D. A. și pârâtul – reclamant Călcâi N.) către pârâtul – reclamant CĂLCÂI N.datoria în sumă de _,64 euro rezultat din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ încheiat la data de 07.09.2009 între pârâta B. C. Română SA.

A obligat reclamanta - pârâtă CĂLCÂI (L.) D. A. la plata către pârâtul – reclamant CĂLCÂI N. a echivalentului în lei a sumei de 9939,32 euro în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului – reclamant CĂLCÂI N. la restituirea bunurile proprii, reprezentând bunuri proprii, respectiv frigider marca Whirpool, mașină de spălat marca Whirpool, aragaz, hotă, mixer, două lustre, trei aplice, perdele, draperii, covoare, masă cu trei scaune pentru bucătărie, masă extensibilă pentru sufragerie, șase scaune pentru sufragerie, canapea pentru sufragerie, ca fiind rămasă fără obiect.

A compensat în totalitate cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut și motivat în esență următoarele:

Părțile s-au căsătorit la data de 02.05.2009, căsătoria fiind desfăcută prin Sentința civilă nr. 2182 pronunțată la data de 10.12.2010 de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, rămasă irevocabilă.

Astfel, prin Încheierea din data de 21.10.2011, instanța a reținut, aplicând prevederile art. 6735 C. proc. civ. dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota – parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alți, art. 6736 C. proc. civ. prevăzând că dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și altele asemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele arătate la art. 6735 alin.1(…).

Așadar, în cauza de față au fost avute în vedere prevederile art. 36 C. fam. potrivit cărora că la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți (...).

Astfel, prin cererea principală cât și prin cererea reconvențională s-a solicitat sistarea stării de devălmășie, respectiv constatarea masei bunurilor care formează proprietatea comună a părților, a bunurilor aflate în proprietatea exclusivă a soților, precum și a datoriilor contractate de către aceștia în timpul căsătoriei.

În ceea ce privește bunurile comune, au fost avute în vedere că în conformitate cu art. 30 alin. 1 C. fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.

Din susținerile părților, precum și înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că masa bunurilor dobândite de către soți supusă regimului comunități de bunuri se compune, sub aspectul bunurilor imobile, din apartamentul format din două camere și dependințe situată în S. G., .. 5, ., . întabulat în Cartea Funciară nr._-C1-U2 S. G. (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții Funciare nr._/b) nr. top. 1284/2/2/XXII.B, 1287/3/XXII.B. Astfel, la dosar a fost depusă copie de pe contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1217/01.04.2010 de BNP G. C. G. din care rezultă că părțile au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului pentru prețul de_ lei.

În ceea ce privește categoria bunurilor mobile, din susținerile părților, precum și din răspunsul la interogatoriile administrate, a rezultat că aceasta se compune din: mobilă de dormitor compusă din pat de mijloc, șifonier cu trei uși și o noptieră, TV marca Orion, DVD marca Orion, mobilă de bucătărie compusă din corp de mobilă cu blat format din patru corpuri și corp de mobilă suspendată formată din trei corpuri și mobilă de sufragerie compusă dintr-o vitrină, bibliotecă cu un corp suspendat și două corpuri fixe, unul vertical și unul orizontal.

Referitor la îmbunătățirile efectuat de către părți, având în vedere că acestea au fost realizate pentru renovarea apartamentului, valoarea acestora se include în valoarea de circulație a bunului imobil.

În ceea ce privește pasivul, părțile au învederat că prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ încheiat la data de 07.09.2009 cu pârâta B. C. Română SA pârâtul – reclamant a beneficiat de un credit nerestituit în valoare totală de 10.600 euro.

Referitor la suma datorată de către soți către pârâta B. C. Română reclamanta – pârâtă a învederat că datoria comună este în valoare de 6327 euro, sumă reprezentând diferența dintre suma de_ euro credit obținut și suma de 4273 euro reprezentând suma achitată pentru acoperirea datoriilor personale ale pârâtului – reclamant.

Aceste aspecte au fost confirmate și de către pârâtul – reclamant, care prin notele de ședință depuse a arătat că în timpul căsătoriei au contractat împrumutul de_ euro, din care a refinanțat credite personale anterioare căsătoriei în valoare de 4273 euro.

Însă, în ceea ce privește natura obligației asumată prin contractul de credit nr._/07.09.2009 s-a reținut în primul rând că potrivit art. 32 lit. b din C. fam. soții răspund cu bunurile comune pentru: obligațiile ce au contractat împreună.

În cauza de față s-a avut în vedere că printre părțile contractante nu figurează și reclamanta – pârâtă, convenția fiind semnată doar de către pârâtul – reclamant.

Cu toate acestea garantarea restituirii împrumutului a fost efectuată prin ipotecarea imobilului dobândit de către soți ca bun comun. Astfel, la dosar a fost atașată copie de pe contractul de ipotecă nr._/A/04.09.2009, accesoriu la contractul de credit arătat mai sus și prin care proprietarii de la data respectivă, respectiv M. M. și M. C. – C. și-au dat acordul pentru constituirea dreptului de ipotecă în favoarea BCR pentru garantarea restituirii împrumutului contractat de pârâtul – reclamant. Însă, ulterior încheierii acestui contract, imobilul a fost dobândit de către soți prin contract de vânzare – cumpărate încheiat în formă autentică. Iar din susținerile părților rezultă că în realitate bunul a fost dobândit pentru folosința soților, doar că inițial acesta a fost dobândit pe numele nașilor, ulterior încheindu-se contractul nr. 1217/01.04.2010 de BNP G. C. G., prin care acesta a trecut pe numele părților.

Or, în aceste condiții, instanța a apreciat că în realitate suntem în prezența unei datorii comune, creditul fiind contractat în timpul căsătoriei, iar obligația de restituire fiind în esență asumată de către ambii soți.

Mai mult, potrivit susținerii părților o parte din aceasta a fost folosită în vederea restituirii împrumutului contractat pentru dobândirea apartamentului bun comun, precum și pentru efectuarea investițiilor la imobil și dobândirea unor bunuri comune, care la rândul lor fac parte din comunitatea de bunuri.

În ceea ce privește cuantumul sumei datorate, instanța a avut în vedere că potrivit contractului de credit soții au beneficiat de un împrumut în sumă de_ euro. Însă, conform convenției dintre părți și Graficului de rambursare credit atașat la dosar (fila 110 – 121) rezultă că soții aveau obligația de a restitui către pârâta B. C. Română, eșalonat, în 180 de rate suma totală de 21.673,25 euro. Or, potrivit acelorași înscrisuri, la data desfacerii căsătoriei, datoria către instituția bancară era în sumă de 19.878,64 euro.

Așadar, ținând seama de faptul că, chiar dacă soții au beneficiat de un credit în valoare de_ euro, datoria acestora, la data desfacerii căsătoriei se ridica la suma de_,64 euro, instanța a reținut această valoare la determinarea sumei datoriilor comune ale soților.

Referitor la solicitarea părților privind scăderea din sumă a valorii reprezentând refinanțarea creditelor proprii pârâtului – reclamant, instanța a reținut că prevederile art. 32 lit. b C. fam. stabilesc natura juridică a obligațiilor contractate de soți împreună în timpul căsătorie ca și datorie comună indiferent de destinația acestora. Or, în aceste condiții, având în vedere obligația de restituire a sumei împrumutate către B. C. Română are natura unei datorii comune ale soților, instanța a apreciat că suma folosită în vederea restituirii unor obligații proprii ale unuia dintre soți poate fi avută în vedere doar la stabilirea contribuției soților la dobândirea masei bunurilor comune.

Tot astfel, prima instanță a apreciat că solicitarea pârâtului – reclamant privind constatarea dobândirii unui drept de creanță față de reclamanta – pârâtă ca urmare a achitării de către primul a ratelor de la data contractării și până la desfacerea căsătoriei nu este întemeiată și aceste aspecte putând fi avute în vedere doar sub aspectul determinării contribuțiilor soților la dobândirea bunurilor comune.

Față de aceste aspecte, prima instanță a constatat că la data desfacerii căsătoriei soții dețineau o datorie în sumă de_,64 euro reprezentând debit restant conform Contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr._ încheiat la data de 07.09.2009 între pârâta B. C. Română SA, pe de o parte și reclamanta – pârâtă și pârâtul – reclamant pe de altă parte.

Referitor la determinarea cotelor părți ce revine fiecăruia dintre foștii soți, aceasta urmează a se face în raport de contribuția acestora la dobândirea și conservarea bunurilor.

Prin cerere și prin concluziile depuse reclamanta – pârâtă a solicitat să se constate că soții au participat la dobândirea bunurilor comune în cote egale de 50% fiecare.

Prin concluziile de la termenul din data de 12.10.2011 pârâtul – reclamant a arătat că aportul soților este egal, cu excepția dreptului de creanță în ceea ce privește ratele pe care le-a plătit pârâtul de la începutul contractării. Însă, pe de o parte s-a constatat, astfel cum s-a arătat în cele precedente, că nu se poate reține în beneficiul pârâtului – reclamant un drept de creanță față de reclamantă – pârâtă, achitarea de către fostul soț a ratelor către bancă putând fi luată în considerare doar sub aspectul stabilirii contribuției sale la dobândirea și formarea comunității de bunuri. Pe de altă parte se constată că partea nu a precizat diferența dintre contribuția soților.

Or, față de aceste aspecte, prima instanță a constatat că părțile au dobândit bunurile care compun masa partajabilă cu o contribuție egală, de 50% fiecare.

Prin cerere reclamanta – pârâtă a solicitat să se constate că bunuri: frigider marca Whirpool, mașină de spălat marca Whirpool, aragaz, hotă, mixer, două lustre, trei aplice, perdele, draperii, covoare, masă cu trei scaune pentru bucătărie, masă extensibilă pentru sufragerie, șase scaune pentru sufragerie, canapea pentru sufragerie sunt bunuri proprii. Astfel prin cererea de chemare în judecată s-a învederat că aceste bunuri au fost aduse în gospodăria părților de către reclamanta – pârâtă, fiind primite cadou de la părinții acesteia. Or, potrivit art. 31 lit. a și b C. fam. nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț: bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei; bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legat sau donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune.

Referitor la calificarea naturii acestor bunuri, s-a avut în vedere că prin interogatoriul administrat pârâtul – reclamant a confirmat apartenența acestor mobile în patrimoniul reclamantei – pârâte, arătând că aceste bunuri „sunt primite cadou, dar dacă dorește să le ia poate veni oricând”. Așadar, față de aceste aspecte, instanța a constatat că bunurile indicate sunt bunuri proprii ale reclamantei – pârâte.

Ulterior determinării componenței masei partajabile, atât sub aspect activ cât și pasiv, precum și a cotelor părți ce revine fiecăruia dintre foști soți, în urma probei cu expertiză administrată în cauză, se reține că valoarea bunurilor care compun activul masei partajabile se ridică la suma de 44.080 lei. Suma include atât valoarea imobilului dobândit de soți și evaluat la suma de 40.450 lei prin expertiza efectuată, cât și a bunurilor mobile constatate ca făcând parte din masa partajabilă în valoare totală de 3630 lei evaluată prin expertiză.

Or, ținând seama de aceste valori, precum și de cota parte a fiecăruia dintre soți la dobândirea bunurilor comune, prima instanță a constatat că echivalentul valoric al cotei de contribuție a fiecăruia dintre soți este în sumă de_ lei.

Referitor la sistarea stării de indiviziune, instanța de fond reține că potrivit art. 728 C. civ. „nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cerere împărțirea succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii”.

În ceea ce privește modalitatea de partajare, se reține că potrivit art. 6734 alin. 2 C. proc. civ. dacă părțile ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor, instanța va hotărî potrivit învoielii lor., iar în conformitate cu prevederile art. 6739 C. proc. civ. la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

Prin cererea formulată de către reclamanta – pârâtă și precizată s-a solicitat atribuirea apartamentului către pârâtul – reclamant. Prin apărările formulate și susținerile învederate în fața instanței, partea pârât – reclamantă a învederat că nu ar dori în mod neapărat atribuirea imobilului.

Însă, având în vedere că deși niciuna dintre părți nu a solicitat vânzarea imobilului, fie pe cale amiabilă, fie prin intermediul executorului judecătoresc, instanța urmează a dispune cu privire la sistarea stării de indiviziune prin atribuirea acesteia uneia dintre părți. Având în vedere și criteriile prevăzute de dispozițiile arătate, constatându-se că de la data desfacerii căsătoriei și până la momentul actual pârâtul – reclamant a fost cel care a achitat ratele aferente creditului dobândit în vederea cumpărării imobilului, prima instanță a dispus atribuirea imobilului către această parte.

În ceea ce privește bunurile mobile și față de susținerile părților și față de principiul împărțirii bunurilor în natură, prima instanță le-a atribuit către reclamanta – pârâtă.

Potrivit art. 6735 alin. 2 C. proc. civ. „(...) în cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani”. În conformitate cu dispoziția legală arătată, pentru egalizarea loturilor prima instanță a stabilit sultele egalizatoare, obligând astfel reclamanta – pârâtă la plata către pârâtul – reclamant a sumei de_ lei în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a sentințe.

În ceea ce privește pasivul, prin Încheierea din data de 21.10.2011 s-a stabilit că acesta este în valoare de_,64 euro rezultat din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ încheiat la data de 07.09.2009 între pârâta B. C. Română SA.

Prin notele de ședință depuse părțile au solicitat modificarea acestui cuantum, învederându-se pe de o parte, că valoarea creditului obținut a fost mai mică, iar pe de altă parte că de la data separării în fapt pârâtul – reclamant a fost cel care a achitat ratele. Tot astfel, s-a susținut din partea reclamantei – pârâte că trebuie reținută doar datoria principală.

Însă, instanța nu poate avea în vedere aceste aspecte ca întemeiate. Astfel, cum s-a stabilit prin Încheierea din data de 21.10.2011, suntem în prezența unei datorii comune ale soților, care, la data desfacerii căsătoriei, dată care trebuie luată în considerare ca și dată a încetării comunității de bunuri, era în valoare totală de_,64 euro.

Și celelalte considerente arătate în Încheierea din data de 21.10.2011 impun în continuare determinarea pasivului la suma indicată, aceasta fiind valoarea care trebuia restituită către creditoare la data desfacerii căsătoriei.

Referitor la constatarea faptului că de la data separării doar pârâtul – reclamant a participat la restituirea debitului, s-a arătat în precedente, pe de o parte, că în cauză nu s-a solicitat constatarea unei cote de contribuție mai mare în beneficiul acesteia.

Pe de altă parte, instanța urmând a atribui către această parte imobilul parte din activul comunității de bunuri, urmează ca în raporturile dintre părți să atribuie datoria către aceeași parte.

Astfel, s-a reținut în primul rând că împărțirea pasivului urmează a fi realizată doar în raport de foștii soți, efectele partajului producându-se doar în raport cu aceste părți. Având în vedere că în raportul juridic care a general obligația de restituire a sumei participă și un terț, respectiv creditorul B. C. Română SA, modificarea convenției privind schimbarea naturii și a titularului obligațiilor impune și acordul de voință al acesteia, acord de voință față de care instanța nu se poate substitui.

Or, în aceste condiții, prima instanță s-a pronunțat cu privire la modalitatea de partajare și eventual atribuire a datoriei doar în raport de părțile foști soți, nefiind influențate raporturile juridice stabilite între aceștia, pe de o parte, și banca creditoare, pe de altă parte.

Tot astfel, prima instanță a avut în vedere că părțile trebuie să suporte pasivul comunității de bunuri în raport de aceleași cote părți în care au beneficiat de bunurile care au format latura activă a acesteia. Așadar, ținând seama de faptul că prima instanța urmează, ca în raportul dintre aceștia să atribuie datoria către pârâtul – reclamant, va obliga cealaltă parte la plata către primul a sumei reprezentând cota parte de 50% din acest pasiv.

La stabilirea acestei sulte, se reține în primul rând că aceasta este alcătuită din cota de 50% din suma care urmează a fi restituită către creditoare de la data pronunțării prezentei hotărâri.

Pe de altă parte, se constată că din susținerile părților rezultă că de la data desfacerii căsătoriei, pârâtul – reclamant a fost cel care a efectuat plățile privitoare la restituirea împrumutului. Or, având în vedere că urmează să se constate că fiecare parte trebuie să suporte 50% din acest debit, instanța va obliga reclamanta – pârâtă și la plata sumei aferente acestui procent din ratele restituire de la data desfacerii căsătoriei și până în prezent.

Rezultă așadar, că reclamanta – pârâtă urmează a fi obligată, cu acest titlu, la plata către pârâtul – reclamant a sumei de 9939,32 euro în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.

În ceea ce privește bunurile proprii ale reclamantei – pârâte, s-a reținut că prin Încheierea din data de 21.01.2011 s-a stabilit că bunurile frigider marca Whirpool, mașină de spălat marca Whirpool, aragaz, hotă, mixer, două lustre, trei aplice, perdele, draperii, covoare, masă cu trei scaune pentru bucătărie, masă extensibilă pentru sufragerie, șase scaune pentru sufragerie, canapea pentru sufragerie reprezintă bunuri proprii ale fostei soții.

Însă, din notele de ședință depuse la data de 30.10.2012 de către reclamanta – pârâtă rezultă că partea, după pronunțarea Încheierii de admitere în principiu a ridicat aceste bunuri.

Or, față de această situație de fapt, prima instanță a reținut că petitul privind obligarea pârâtului la restituirea acestor bunuri a rămas fără obiect.

În consecință, pentru considerentele arătate prima instanță a dispus admiterea în parte atât a cererii principale cât și a cererii reconvenționale, constatând compunerea comunității de bunuri atât sub latură activă, cât și pasivă, contribuția soților cu privire la dobândirea bunurilor care o formează, dispunându-se și cu privire la împărțirea acesteia.

Referitor la solicitarea părților de acordare a cheltuielilor de judecată s-a reținut că potrivit art. 274 C. proc. civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”, art. 276 C. proc. civ. prevăzând „când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată putând face compensarea lor”.

Astfel, având în vedere obiectul litigiului, prima instanță admițând în parte atât cererea principală cât și cererea reconvențională, stabilind în beneficiul și în sarcina părților drepturi și obligații care urmează a fi realizate respectiv suportate în cote egale, a dispus compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs reclamanta-recurentă CĂLCÂI (L.) D. A., solicitând casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței.

În motivarea recursului se arată că în mod greșit a reținut instanța faptul că părțile nu s-au învoit cu privire la stabilirea bunurilor supuse partajării, calitatea de coproprietar, cota-parte ce revine fiecăruia și creanțele născute din starea de coproprietate. Din analiza întregului material probator rezultă însă contrariul, astfel că, instanța trebuia să țină cont de învoiala părților.

Se susține că nu au fost fixate în mod complet obiectivele pentru expertiza tehnică efectuată în cauză, trebuia să se vizeze stabilirea valorii de circulație a imobilului; identificarea investițiilor realizate în imobil și stabilirea contravalorii acestora; scăderea din valoarea de circulație a imobilului a contravalorii investițiilor, a contravalorii bunurilor mobile și a sumei de 11.000 lei (împrumutată în vederea achiziționării imobilului). De asemenea, contravaloarea bunurilor comune mobile, trebuia stabilită în Euro, iar nu în lei, având în vedere că au fost achiziționate în exclusivitate cu bani obținuți din creditul contractat de la BCR. Recurenta apreciază astfel că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea readministrării probei cu expertiza tehnică judiciară.

Referitor la pasivul căsătoriei se susține că prima instanță nu a ținut cont de învoiala părților. Astfel, trebuia să se scadă din valoarea pasivului comun contravaloarea sumei folosită în scop personal de către intimat plus dobânda aferentă, în vederea stingerii prin refinanțare a unor datorii făcute anterior căsătoriei.

Apoi, instanța de fond a greșit când a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita intimatului suma de 9.939,32 Euro; în mod corect, recurenta trebuia să fie obligată să achite numai contravaloarea bunurilor mobile cuprinse în lotul 2, plus dobânda legală.

Având în vedere că nici una din părți nu a solicitat atribuirea imobilului, instanța ar fi trebuit să dispună vânzarea bunului, fie prin bună învoială, fie prin executorul judecătoresc. Este adevărat că recurenta a solicitat ca apartamentul să fie atribuit pârâtului, însă acesta nu și-a exprimat acordul în acest sens.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 6,9, art. 304 indice 1 C p civ.

Intimatul Călcâi N. a formulat întâmpinare (fila 14) solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată. Se arată că instanța de fond a soluționat cauza în mod legal și temeinic, prin raportare la cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată aceasta de partea reclamantă. Atâta vreme cât cererea nu a fost modificată pe parcursul desfășurării procesului de către reclamantă, aceasta nu poate veni în recurs cu noi pretenții.

În cauză a formulat întâmpinare și pârâta BCR, solicitându-se respingerea recursului și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond.

Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește prima critică invocată de recurentă, anume aceea că instanța de fond nu a ținut cont de învoiala părților cu privire la partaj, aceasta este nefondată. Față de cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanta-recurentă, pârâtul intimat s-a apărat cu întâmpinare și a formulat la rândul său cerere reconvențională. În speță, dacă ar fi existat vreo învoială a părților cu privire la partajarea bunurilor codevălmașe, această învoială ar fi trebuit să fie concretizată în o tranzacție chiar parțială. La dosarul cauzei nu s-a depus însă un asemenea act, nu s-a solicitat instanței de judecată să ia act și să consfințească vreun acord de împărțeală al părților.

În mod corect și legal, instanța de fond a pronunțat încheierea din data de 21 octombrie 2011 prin care a stabilit componența masei bunurilor codevălmașe, atât sub aspectul laturii active (bun imobil, bunuri mobile, componență necontestată de părți), cât și sub aspectul laturii pasive.

Referitor la critica vizând obiectivele fixate pentru cele două lucrări de expertiză tehnică efectuate în cauză, aceasta este, de asemenea, nefondată. Astfel, din actele dosarului rezultă că părțile au propus, iar instanța de fond a încuviințat obiectivele vizate pentru cele două expertize efectuate în cauză. Partea recurentă nu poate invoca, în calea recursului noi împrejurări, noi aspecte de lămurit, noi obiective pentru expertiză, atâta vreme cât ele nu au fost formulate în fața instanței de fond, cu atât mai mult cu cât reclamanta a fost asistată pe tot parcursul judecății de către avocatul său împuternicit. De asemenea, partea nu poate invoca în recurs critici referitoare la cele două lucrări de expertiză, critici pe care nu le-a formulat, în termenul legal în fața judecătoriei, după depunerea celor două lucrări tehnice, comunicarea și studierea acestora. Este nefondată cererea privind stabilirea valorii bunurilor comune mobile în euro, atâta vreme cât, un astfel de obiectiv nu a fost formulat, fixat, în fața instanței de fond, pentru expertul desemnat cu efectuarea lucrării.

Este, de asemenea, nefondată critica recurentei referitoare la atribuirea de către judecătorul fondului, a imobilului în lotul intimatului, deși acesta nu l-a solicitat. Prima instanță a explicat, în mod corect, argumentele avute în vedere la stabilirea modalității de partajare, acestea fiind conforme prevederilor art. 673 indice 9 C pciv. S-a reținut astfel, că prin cererea de chemare în judecată, chiar reclamanta a solicitat atribuirea imobilului în lotul pârâtului-intimat (acesta din urma, deși nu a cerut atribuirea, nu s-a opus acestei posibilități); apoi, instanța a avut în vedere, în mod just, faptul că pârâtul este cel care a achitat ratele aferente creditului bancar contractat în scopul cumpărării apartamentului, astfel că acesta are posibilitate materială de a suporta această sarcină în continuare.

În ceea ce privește motivul invocat de recurentă privind stabilirea greșită a pasivului patrimoniului codevălmaș, tribunalul constată că, în mod corect, instanța de fond a determinat valoarea acestui pasiv ca fiind de 19.878,64 euro, sumă rămasă de restituit către BCR, la data desfacerii căsătoriei foștilor soți. Cu toate acestea însă, tribunalul constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta-recurentă a solicitat ca instanța să aibă în vedere faptul că prin plata sumei de 5200 euro a fost achitată o datorie proprie a pârâtului-intimat, contractată de acesta anterior încheierii căsătoriei. În realitate, această sumă a fost de 4273 euro, cu ea fiind plătită o datorie personală a pârâtului, împrejurare recunoscută de acesta. Astfel cum rezultă din notele scrise de ședință depuse de pârât la dosarul de fond, acesta nu s-a opus solicitării reclamantei referitoare la suma cu care s-a plătit datoria proprie a pârâtului.

Tribunalul va avea în vedere astfel, că recurenta-reclamantă are împotriva pârâtului –intimat un drept de creanță pentru partea de ½ parte din suma de 4273 euro achitată din împrumutul bancar pentru acoperirea unei datorii personale contractată de intimat anterior căsătoriei. Pentru realizarea acestei creanțe, tribunalul va obliga intimatul la plata către reclamantă a sumei de 2136,5 euro. Apoi, tribunalul va compensa între părți obligațiile de plată reciproce stabilite în Euro, până la concurența sumei de 2136,5 Euro, astfel că, în final, reclamanta va avea de plată suma de 7802,82 Euro către pârâtul CĂLCÂI N., în termen de 3 luni de la data pronunțării prezentei decizii.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul va dispune, în temeiul art. 312 alin 2, 3 și art. 304 pct. 9 C pciv, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 3070/2012 a Judecătoriei Sf. G., în sensul sus arătat. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În temeiul art. 274 C p civ, ca urmare a admiterii recursului, intimatul va fi obligat la plata către recurentă a sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs (din cuantumul total al onorariului avocatului recurentei, în sumă de 800 lei, tribunalul va acorda o parte, proporțional dispoziției de modificare în parte a sentinței).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de recurenta CĂLCÂI (L.) D. A. împotriva sentinței civile nr. 3070/2012 a Judecătoriei Sf. G., pe care o modifică în parte, în sensul următor:

Constată că reclamanta CĂLCÂI (L.) D. A. are împotriva pârâtului CĂLCÂI N. un drept de creanță în sumă de 2136,5 Euro.

Obligă pârâtul CĂLCÂI N. să plătească reclamantei suma anterior menționată.

Compensează între părți obligațiile de plată reciproce stabilite în Euro, până la concurența sumei de 2136,5 Euro, astfel că, în final, reclamanta are de plată suma de 7802,82 Euro către pârâtul CĂLCÂI N., în termen de 3 luni de la data pronunțării prezentei decizii.

Înlătură din dispozitivul sentinței alineatul privind obligația reclamantei de plată către pârât a sumei de 9939,32 Euro.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Obligă intimatul CĂLCÂI N. la plata către recurenta CĂLCÂI (L.) D. A. a sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabila.

Pronunțată în ședință publica, azi – 19.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

R. I. C. D. C. U. G.

GREFIER

C. A.

Red.DC/19.12.2013

Tehnored. CA/19.12.2013

2 ex.

Judecător fond. B. K. Agota

← Plângere contravenţională. Decizia nr. 408/2013. Tribunalul...  Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

    Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 572/2013. Tribunalul COVASNA