Plângere contravenţională. Decizia nr. 408/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 408/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 5669/305/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 408/R
Ședința publică de la 24 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: O. N.
Judecător: R. I. C.
Judecător: B. A. D.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier –I.S.C.T.R. Regiunea nr.8 –Sibiu împotriva sentinței civile nr. 1255 din 16 aprilie 2013 a Judecătoriei S. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că a rămas în pronunțare asupra recursului în ședința publică din data de 10 septembrie 2013, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17 septembrie 2013, apoi pentru data de astăzi, 24 septembrie 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1255 din 16 aprilie 2013, Judecătoria S. G. a admis plângerea formulată de petenta . sediul în Moinești, .. 10, jud. Bacău, împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/04.12.2012 întocmit de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR, cu sediul în București, .. 38, sector 1.
A anulat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/04.12.2012 încheiat de către intimat.
A exonerat petenta de plata amenzii aplicate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/04.12.2012, ora 15.00, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5 pct. 17 din HG nr. 69/2012.
În sarcina acesteia s-a reținut că la data de 04.12.2012, ora 13.00, pe DN 11 în raza loc. Ozun, a fost oprit și verificat în trafic autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, utilizat de petentă, condus de N. I., care efectua transport rutier public de persoane contra cost prin servicii ocazionale conform foii de parcurs nr. 7 din documentul de control nr._. în urma verificărilor s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite anterior efectuării transportului rutier datele solicitate referitoare la transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ.
Motivele de nelegalitate invocate de petentă sunt neîntemeiate și nu pot atrage nulitatea procesului-verbal.
Astfel, cu privire la încălcarea art. 16 alin. 7 și art. 19 din OG nr. 2/2001, ca urmare a privării petentei de dreptul de a formula obiecțiuni, și a lipsei unui martor asistent la încheierea actului de constatare, instanța de fond a avut în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 22/2007, pronunțată în recurs în interesul legii. Prin decizia menționată s-a statuat că nerespectarea acestor exigențe atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, care este condiționată de existența unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului. În speță, petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, și ținând seama că în cadrul judecății aceasta a avut posibilitatea de a contesta starea de fapt reținută în procesul-verbal și sancțiunea aplicată, precum și de a propune probe în apărare, judecătoria a apreciat că un astfel de prejudiciu nu a existat, așa încât a respins și acest motiv, și a reținut că procesul-verbal a fost legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, s-a observat că potrivit art. 5 pct. 17 din HG nr. 69/2012, constituie contravenție nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române - A.R.R., anterior efectuării transportului rutier, prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe pagina de internet a acesteia, datele solicitate referitoare la transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale.
Instanța de fond a constatat că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de norma citată, întrucât din actele dosarului rezultă că petenta nu efectua la momentul controlului transport rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale.
Astfel, tabelul nominal cu personalul care se deplasează la Țicleni pe data de 04.12.2012 (f.5), prezentat și agenților constatatori cu ocazia controlului (f.16 și 24) susține apărarea petentei, în sensul că la data menționată aceasta transporta salariați la punctul de lucru din Țicleni.
Acest înscris se coroborează și cu extrasul din registrul intrare ieșire (f.6), și cu ordinele de serviciu enumerate la f. 4 din dosar.
Or, este de domeniul evidenței că transportul salariaților la punctul de lucru nu se realizează de societatea angajatoare contra cost, aceștia nefiind ținuți să suporte costul deplasării la locul detașării. În același sens, sunt de observat și dispozițiile regulamentului de transport al societății petente (f.42-43). Prin urmare, petenta nu avea obligația de a transmite informațiile prevăzute de lege, din modul de redactare a normei citate rezultând cu claritate că această îndatorire revine operatorilor de transport rutier numai în cazul în care efectuează transport de persoane contra cost.
Față de cele reținute, extrasele din baza de date ARR nu prezintă relevanță sub aspect probator, din moment ce petenta nu a comunicat vreo informație, nefiind destinatara obligației prevăzute de art. 5 pct. 17 din HG 69/2012.
Instanța de fond nu a găsit niciun motiv pentru a înlătura starea de fapt atestată de aceste înscrisuri, în condițiile în care celelalte probe administrate în cauză nu relevă o stare de fapt contrară.
Pe cale de consecință, prima instanță a apreciat că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 5 pct. 17 din HG nr. 69/2012, petenta neefectuând la data de 04.12.2012 transport rutier de persoane contra cost, și pe cale de consecință, procesul-verbal nu este temeinic, impunându-se anularea lui.
Având în vedere considerentele de mai sus, judecătoria a admis plângerea și a dispus anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/04.12.2012 întocmit de intimat și în consecință, exonerarea petentei de la plata amenzii aplicate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs agentul constatator I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R Regiunea nr.8 Sibiu solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea căii de atac s-a arătat că prima instanță nu a avut în vedere împrejurarea că partea intimată nu a prezentat la control un tabel cu numele persoanelor transportate ci a înfățișat documentul de transport specific transportului rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale, document prevăzut de art.75 alin.2 din O.M.T.I nr.890/2011, aici fiind vorba de foaia de parcurs utilizată respectiv cea cu nr.07 din documentul de control nr._, care corespunde întru-totul anexei nr.22 la Normele metodologice aprobate prin O.M.T.I nr.980/2011 .
A cerut partea recurentă să se observe că nu se poate pune semnul egalității între documentul de control necesar pentru efectuarea transportului de persoane prin servicii ocazionale și tabelul cu persoanele transportate întocmit cu ocazia transportului de persoane în cont propriu, așa încât trebuie reținut că intimata invocă propria sa culpă în stabilirea stării de fapt, neputându-se imputa agentului constatator că a sancționat o faptă pe care a stabilit-o în baza unui act prezentat chiar de prepusul societății controlate.
O ultimă critică adusă sentinței s-a referit la faptul că partea intimată nu a dovedit la fond că persoanele nominalizate în foaia de parcurs nr.07 au calitatea de salariați ai societății, judecătoria ținând cont de niște înscrisuri emanate de la contravenientă care puteau fi întocmite „pro causa”.
Intimata . a formulat întâmpinare.
În probațiune recurentul a depus copia foii de parcurs nr.07 prezentate agentului constatator și anexa nr.22 din normele metodologice mai sus menționate.
Examinând sentința atacată prin raportare la motivele de recurs formulate, tribunalul reține că agentul constatator are datoria de a lămuri starea de fapt înainte de a trece la aplicarea sancțiunii contravenționale, și aceasta independent de aspectul formal al actului care i se prezintă cu ocazia controlului, cu alte cuvinte tipul transportului efectuat de . stabilit prin raportare la natura reală a acestuia și nu cu referire la actul prezentat în justificarea formală a acestui transport.
Comiterea faptei contravenționale nu provine din aspectul exterior al actului înfățișat în scopul dovedirii transportului ci din caracteristicile și particularitățile acestuia, mai exact nu contează documentul în sens de instrument probator al transportului ci ceea ce importă este operațiunea de transport în sine, scopul acesteia, în sensul dacă aceasta era efectuată în scopul de a obține profit sau era executată în cadrul unor raporturi normale de muncă, deplasarea angajaților fiind numai adiacentă ori integrată acestor raporturi.
În cauza de față este neîndoielnic că persoanele menționate în acea foaie de transport nu călătoreau contra cost ci în mod gratuit angajatorul asigura transportul unor angajați de la Moinești din județul Bacău către un punct de lucru sau exploatație din localitatea Țicleni, județ Gorj, tribunalul neavând suspiciunea că înscrisurile care dovedesc această stare de fapt ar fi fost confecționate „pro causa”, adică ar fi fost întocmite ulterior încheierii procesului verbal de contravenție.
Acel tabel al angajaților . călătoreau în mijlocul de transport oprit în trafic, este redat în forma unei adrese cu nr.4612/03.12.2012, adresă care apare menționată în registrul de intrare-ieșire al corespondenței societății controlate, registru care înfățișat fiind în copie, redă pozițiile anterioare și ulterioare numărului de înregistrare a respectivei adrese, prin urmare din moment ce adresa în cauză este inclusă într-un șir de documente înregistrate în ordine crescătoare, nu se poate considera că aceasta ar fi fost întocmită „post factum” și inclusă în mod artificial în acel registru .
Așa fiind, se va decide că prima instanță a dat o corectă dezlegare stării de fapt, simpla folosire a unui document pretins ca necorespunzător tipului de transport efectuat neputând da naștere unui alt tip de transport decât cel prestat în realitate și pentru care nu există obligația prevăzută de art.5 pct.17 din H.G nr.69/2012, aceea a transmiterii către A.R.R a datelor solicitate referitoare la transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale, drept pentru care găsind legală și temeinică soluția judecătoriei, în baza art.312 alin.1 teza a II-a C., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de agentul constatator I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R. Regiunea nr.8 Sibiu împotriva sentinței civile nr.1255/16.04.2013 a Judecătoriei S. G., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
O. N. R. I. C. B. A. D. V. E.
Red. O.N./27.11.2013
Tehnored. V.E./27.11.2013
2 ex.
Judecător fond – S. O.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1650/2013.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
