Contestaţie la executare. Decizia nr. 370/2015. Tribunalul COVASNA

Comentarii

0

Decizia nr. 370/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 25-08-2015 în dosarul nr. 1000/322/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C. DOSAR NR._

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.370/A

Ședința publică din 25 august 2015

PREȘEDINTE: V. I. A.

JUDECĂTOR: Z. R. - I.

GREFIER: I. E. M.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de contestatorul O. D. L. împotriva încheierii civile nr.488 din 28 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 18 august 2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul art. 396 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 august 2015.

Tribunalul, în urma deliberării, a pronunțat decizia de mai jos.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de față;

1.Constată că prin încheierea civilă nr.488 din 28 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul O. D.-L., CNP_, cu domiciliul în orașul C., ., nr.39, județul C. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A București - Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J4O/552/20O4, cod fiscal_, cu sediul în municipiul B., .. 13, ., ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin contestația la executare înregistrată la aceeași instanță sub dosar nr._, contestatorul O. D.-L., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romănia S.A București, - Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., a solicitat anularea executării silite, respectiv a încheierii din 16 martie 2015 emisă de B. M.-P. Josif în dosarul execuțional nr.58/2015, anularea încheierii de ședință din 13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._ și încheierea de îndreptare din 10.03.2015, pronunțată în același dosar, precum și anularea titlului executoriu - procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012.

În motivarea contestației, s-a arătat că prin încheierea contestată a fost obligat la plata sumei de 28 euro, reprezentând tarif de despăgubire și la suma de 308,60 lei cheltuieli de executare silită conform încheierii nr.1/18 martie 2015 a B. M.-P. Josif.

Invocând detaliat atât în drept cât și în fapt decizia nr.6 din 16 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care în urma admiterii recursului în interesul legii s-a stabilit că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002 modificată, încheiate potrivit art.9 alin.1 lit.a alin.2 și 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, a arătat că actele de executare silite sunt lovite de nulitate absolută.

În drept contestația nu a fost motivată. În dovedire, s-a depus copia actelor de executare emise și a cărții de identitate.

Contestația a fost timbrată cu 35 lei taxă timbru judiciar (fila 8).

Intimata prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată (f.22-23).

În motivare, a invocat excepția prescripției cu privire la anularea titlului executoriu, arătând că împotriva acesteia s-ar fi putut depune plângere în termen de 15 zile de la comunicare, în lipsa căreia conform art.37 din OG nr.2/2001, procesul - verbal neatacat constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

Cu privire la starea de fapt a arătat că în data de 28.08.2011 pe DN1 Românești, județul Prahova, a fost surprins în trafic vehiculul categoria A aparținând contestatorului, circulând fără a deține rovinietă valabilă, motiv pentru care pentru fapta încriminată de art. 8 alin.1 din OG nr.15/2012 i-a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012.

Contestatorul nu a depus plângere împotriva actului preluat la data de 16.03.2012 pe care îl contestă prin prezenta, iar instanța prin încheierea din 13.11.2014 completată prin încheierea din 10.03.2015, pronunțate în dosarul nr._, în urma admiterii cererii B. M.-P. Josif, a învestit cu formulă executorie procesul-verbal de constatare a contravenției sus enunțate.

Executorul judecătoresc prin încheierea din 16 martie 2015 a încuviințat executarea silită demarată față de contestator, în urma căreia la data de 18 martie 2015 a emis înștiințarea și somația de executare silită, dată față de care instanța de fond a constatat că prezenta contestație este formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art.715 alin.1 Cod procedură civilă.

Cu privire la motivele invocate de contestator, prima instanță a reținut netemeinicia acestora, și anume astfel cum corect s-a menționat și de către intimată, Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a intrat în vigoare odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial la data de 24 iulie 2012, iar termenul în care contestatorul ar fi putut depune plângere împotriva procesului-verbal contravențional a expirat la data de 22 martie 2012.

Contestatorului prin nedepunerea plângerii în termen de 15 zile de la data preluării ei, nu îi sunt aplicabile prevederilor art.II din Legea sus indicată.

Conform acestui text de lege, tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.

Față de data întocmirii, respectiv a comunicării titlului executoriu, astfel cum s-a prezentat în cele de mai sus, în baza principiului neretroactivității legii civile consacrat de art. 6 Cod civil, s-a apreciat că este netemeinică și invocarea deciziei nr. 6 din 16 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie obligatorie de la data publicării în Monitorul oficial, din 15 martie 2015.

Pentru aceste motive, s-a respins contestația la executare astfel cum a fost formulată, ca neîntemeiată, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

2. Împotriva acestei sentințe, în termen legal (fila 39 dosar fond și fila 6 dosar apel) a formulat apel contestatorul O. D. - L., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la executare formulate.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că prin cererea de executare silită formulată de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția de Drumuri și Poduri B., cu sediul în B., ..13, ., județul B., a fost încuviințată prin încheierea din data de 16,03.2015 a B. M.-P. Josif, în dosarul de executare silită nr.58/2015 și s-a declanșat urmărirea silită mobiliară împotriva contestatorului, în baza titlului executoriu constând în procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02,2012, investit cu formulă executorie conform încheierii din data de 13.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu S., în dosarul nr._, precum și încheierea de îndreptare din data de 10.03.2015, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr._ și a fost obligat la achitarea următoarelor sume de bani - 28,00 Euro, reprezentând tarif de despăgubire, conform înștințării de plată la procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012 emis de către CNADNR S.A. și suma de 308, 60 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, conform încheierii nr.1/18 martie 2015 emisă de B. M.-P. Josif.

Apelantul precizează că a formulat contestație la executare, având în vedere dispozițiile art.665 alin.5 pct.7 Cod procedură civilă și anume, faptul că există alte impedimente prevăzute de lege, iar în cazul de față executorul judecătoresc avea obligația să respingă cererea de încuviințare a executării silite și nu să admită încheierea întocmită la data de 16 martie 2015, precum și încheierea nr. 1/18 Martie 2015, pentru că exista un impediment legal - decizia nr.6 din 16 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care în urma admiterii recursului în interesul legii, s-a stabilit că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.l din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificările și completările prin Legea nr.424/2002, modificată, încheiate potrivit art.9 alin.1 lit.a, alin.2 și alin.3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie sunt lovite de nulitate absolută, în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

În continuare, se arată că potrivit art.20 alin.l din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățiile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar alin.2 al aceluiași articol prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Astfel, se opinează că necontestarea sau contestarea în instanță a procesului- verbal până la . Legii nr.144/2012, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusive pe criteriul contestării sau necontestării într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în nici un fel de motive obiective.

De asemenea, se arată că a fost invocată și decizia nr.228/2007 a Curții Constituțională, potrivit căreia, dacă printr-un act normativ, fapta nu mai este contravenție, aceasta nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a actului normativ.

Pe cale de consecință, se arată că, îndreptățit s-a solicitat admiterea contestației la executarea silită.

Apelantul contestator arată că a achitat suma de 125 lei - jumătate din minimul amenzii, potrivit art.8 alin.4 din OG nr.15/2012, cu chitanța nr._/ 07.03.2012 emisă de Primăria orașului C. - serviciul financiar, reprezentând contravenția propriu-zisă, fiind de bună - credință, recunoscând în mod direct delictul contravențional, dar a înțeles să nu achite tariful abuziv de despăgubire, neconstituțional și abuziv de drept financiar, ceea ce s-a și dovedit ulterior, art.8 din O.G. nr.15/2002, fiind abrogat prin Legea nr.144/2012.

În pofida acestui lucru, se arată că intimata continuă să solicite achitarea acestuia și generează executări silite în recuperarea acestei sume, sfidând prevederile legale în vigoare.

Astfel, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare, la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.

În ipoteza în care în 2012 s-a abrogat acest tarif de despăgubire, se arată că în mod evident că în 2014, sau 2015, nu se poate solicita și nu se poate pune în executare un astfel de tarif de despăgubire, pe care o lege mai favorabilă 1-a desființat.Se precizează că în temeiul art.15 din Constituția României, s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile și nu aplicarea retroactivă a unei legi civile.

Se mai arată că intimata CNADNR a tratat acest tarif de despăgubire ca o culpă delictuală, întrucât contestatorul ar fi produs un prejudiciu drumului, însă nu a dovedit sub nici o formă prejudiciul concret.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012, contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, din care – precizează că a achitat suma de 125 lei, jumătate din minimul amenzii, potrivit art.8 alin.4 din OG nr.15/2012, cu chitanța nr._/07.03.2012, emisă de Primăria orașului C. - Serviciul financiar, pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art.8 alin.l și 2 din O.G. nr. 15/2002.

Prin același proces verbal de constatare a contravenției a fost obligat să achite tariful de despăgubire, în cuantum de 28 Euro, potrivit art.8 alin.3 și 31 din OG nr. 15/2002, iar potrivit art.II din Legea nr.144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr.15/2002, aprobată cu modificările și completările, prin Legea nr.424/2002, aplicate și contestate în instanță până ia data intrării în vigoare a acestei legi se anulează.

Se mai arată că potrivit art.665 alin 5 pct.7 Cod procedură penală, se poate cere în instanță respingerea executării silite dacă există alte impedimente prevăzute de lege, iar potrivit art.15 alin.2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Se apreciază că Legea nr.144/2012, care a abrogat art.8 alin.3 și 31 din OG nr.15/2002 este o lege în materie contravențională, care conține dispoziții mai favorabile apelantului - contestator, pe cale de consecință a solicitat instanței aplicarea acestora, prin acordarea de eficiență principiului cu valoare constituțională a retroactivității legii contravenționale, precizându-se că în acest context obligația de plată a sumei de 28 Euro, nu mai are nici un suport legal de drept, în prezent.

Cu privire la invocarea și susținerea în continuare a legalității privind procesul – verbal de contravenție ca înscris în formă electronică, căruia i s-a încorporat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, se arată că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art.4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele - verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin.1 lit.a, alin.2 și alin.3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

Astfel, se apreciază că drept consecință, procesul - verbal invocat nu poate produce efecte juridice fiind lovit de nulitate absolută, iar sancțiunea nu poate fi executată.

Prin urmare, executarea silită, încheierile și somația emisă de către executorul judecătoresc, sunt contrare atât dispozițiilor constituționale, cât și prevederilor legale statuate recent de către Înalta Curte de Casație și Justiție și prin urmare sunt nelegale, sens în care aceste acte sunt lovite de nulitate absolută.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.470-471, art.XIV din Legea nr.2/2013, art.148-150, art. 153-154, art, 159-161 și art.163 Cod procedură civilă, art.194-196, art.480, art.200~ 201, art.205, art.208, 665 alin.5 pct.7 Cod procedură civilă și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri - copie proces-verbal de constatare a contravenției din care reiese achitarea contravenției privind circulația pe drumurile publice fără a deține rovinetă valabilă.

Conform art.23 alin.1 lit.a raportat la art.19 din OUG nr.80/2013, pentru prezentul apel, s-a achitat taxa judiciară aferentă în cuantum de 20 lei conform chitanței . nr._ din 12.06.2015 (fila 11 dosar apel).

3. Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A București - Direcția Regională de Drumuri și Poduri B. a formulat întâmpinare (filele 16-17, 19-20)prin care a solicitat respingerea apelului formulat de contestatorul O. D.-L. și să dispună continuarea executării până la recuperarea debitului înscris în procesul - verbal de constatare a contravenției, și anume, contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28.00 euro potrivit proces - verbal.

În motivarea apelului, se arată că apelantul a fost obligat la plata următoarelor sume - de 28.00 euro reprezentând tarif de despăgubire, conform înștiințării de plată, la procesul verbal de constatare a contravenției .-_/22.02.2012 și de 308.60 lei reprezentând cheltuieli de executare silita, conform încheierii nr. 1/18.03.2015 emisă de B. M. P. losif.

Conform art.8 alin. 3 din O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Remania, cu modificările si completările ulterioare, contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.

Se mai arată că procesul - verbal de constatare a contravenției este perfect legal întocmit întrucât a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr.455/2001 și a HG nr.1259/2001 de către agentul constatator al CNADNR SA - Cestrin București, certificat emis de Certsign SA - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.

Invocarea prevederilor Deciziei nr.6/2015 în respingerea cererii de investire nu are aplicabilitate la procesele - verbale încheiate înainte de publicarea acestei decizii, întrucât potrivit art.517 alin.2 și 4 Cod procedură civilă, decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Se precizează că potrivit principiului de drept în materie civilă, neretroactivitatea legii civile, decizia se aplică pentru viitor, adică pentru procesele - verbale emise după data de 25 martie 2015, data publicării în Monitorul Oficial.

Față de susținerile că nu au fost respectate dispozițiile imperative consacrate de art. 15 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", că potrivit Legii nr.455/2001, art. 5 - înscrisul în formă electronica, căruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un calificat certificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile si efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată", că nu s-a apreciat cu privire la abrogarea art.8 din O.G.15/2002 prin Legea nr.144/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 509/24.07.2012, se precizează că procesul - verbal de constatare a contravenției a fost comunicat în data de 06.03.2012 petentul putând să facă plângere în termenul de 15 zile, termen care se găsește anterior datei de 24.07.2012 când s-a publicat Legea nr.144/2012 în Monitorul Oficial.

În ceea ce privește dispozițiile Legii nr.144/2012 pentru modificarea O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, cu precădere art.II "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează", se subliniază că articolul citat face referire deloc ambiguă la anularea proceselor - verbale aplicate și contestate în instanță până la data intrării in vigoare a Legii nr.144/2012.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.205-208 Cod procedură civilă și celelalte acte normative menționate și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin întâmpinare, nu s-a formulat cerere în probațiune.

4. Apelantul – contestator a formulat răspuns la întâmpinare (filele 25-27) prin care a reiretat argumentele de fapt și de drept expuse pe larg în motivarea apelului, solicitând obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată de 55 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.

5.Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate raportat la materialul probator administrat și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite apelul declarat de contestatorul O. contestatorul O. D.-L. pentru motivele ce succed.

Astfel, instanța de control judiciar reține în fapt, că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 22.02.2012 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A București (filele 9 dosar fond și 10 dosar apel), contestatorul a fost sancționat, în temeiul art.8 alin.2 din OG nr.15/2002 cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din același act normativ, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr.15/2002, în vigoare la acel moment.

Prin Legea nr.144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin.3 și 3¹ din OG nr. 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului execuțional nr.58/2015 al B. M.-P. I. (filele 10-16 dosar fond).

Potrivit art.II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.

Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile conform dispozițiilor art.15 alin.2 din Constituția României.

Se impune precizarea că prin același act normativ enunțat – Legea nr.144/2012, art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 a fost modificat în sensul că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.

De asemenea, conform art. 12 din OG nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.

Cu privire la acest aspect prin decizia nr. 228 din 13 martie 2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispozițiile art.12 alin.1 din OG nr. 2/2001 sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia. Altfel spus, acestea vizează și executarea sancțiunilor contravenționale.

Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 3¹ din OG nr.15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.

În sensul calificării dispozițiilor din art.II din Legea nr. 144/2012 drept lege în materie contravențională mai favorabilă este și decizia Curții Constituționale nr.385/2013, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a acestui articol, invocată de CNADNR, Curtea motivând că „prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire – suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta – textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art.15 alin.2 din Legea fundamentală”.

În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, obligația contestatorului de a plăti suma de 28 euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).

Potrivit art.20 alin.1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.

Art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.

Astfel, art.II din Legea nr.144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.

În cosecință, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, cu dispozițiile art.20 alin.2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, se va înlătura aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012.

Prin urmare, pentru motivele de preced, apare cu evidență că la data depunerii de către creditoarea C.N.A.D.N.R. a cererii de executare silită la B. M. – P. I., în sarcina contestatorului O. – D. L. nu mai subzista obligația de plată a sumei de 28 Eur reprezentând tariful de despăgubire stabilite prin procesul - verbal de constatare a contravenției, executarea silită fiind, ca atare, nelegală.

Cât privește apărările de fond împotriva procesului – verbal de contravenție constând în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator ca urmare a deciziei nr.6/2015 a Înaltei Curți de Csație și Justiție - Completul Competent să Judece Recursul în Interesul Legii, având ca finalitate anularea acestuia, se impune a se arăta că potrivit art.713 alin.2 Cod procedură civilă - în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.

Ori, câtă vreme contestatorul are deschisă calea plângerii contravenționale, aceste apărări nu pot fi formulate și ca atare, nici primite în cadrul contestației la executare.

Așa fiind, soluția primei instanțe este, în parte, nelegală și netemeinică, drept pentru care în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă se va admite apelul contestatorului, hotărârea atacată va fi schimbată în parte, după care în baza art.719 alin.1 Cod procedură civilă, se va admite în parte contestația la executare, se vor anula actele de executare silită întocmite de B. M.-P. I. în dosarul execuțional nr.58/2015, și în parte încheierile pronunțate de Judecătoria Târgu S. (întrucât sunt vizate de acestea și alte titluri executorii și alte persoane) și se va respinge contestația îndreptată împotriva titlului executoriu - procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 22.02.2012, potrivit dispozitivului de mai jos.

Potrivit art.453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Având în vedere că intimata a căzut în pretenții și culpa procesuală a acesteia, precum și soluția de admitere în parte, Tribunalul urmează să o oblige la plata cheltuielilor de judecată parțiale către contestator, în apel și în fond, în cuantum de 25 lei (reprezentând taxă judiciară de timbru conform chitanțelor menționate în precedente).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de contestatorul apelant O. D.-L., CNP_, cu domiciliul în orașul C., ., nr.39, județul C. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A București - Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J4O/552/20O4, cod fiscal_, cu sediul în municipiul B., .. 13, ., județul B. împotriva încheierii nr.488 din 28 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, și în consecință:

Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul O. D.-L., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A București - Direcția Regională de Drumuri și Poduri B. și dispune:

- anularea executării silite, respectiv anularea integrală a încheierii din 16 martie 2015, a încheierii nr.1 din 18 martie 2015 și a somației din 18.03.2015 emise de B. M.-P. I. în dosarul execuțional nr.58/2015;

- anularea în parte a încheierii de ședință din 13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._ și a încheierii de îndreptare din 10.03.2015, pronunțată în același dosar, cu privire la dispozițiile ce vizează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 22.02.2012 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A București și respectiv, debitorul O. D.-L..

Respinge contestația formulată de contestatorul O. D.-L. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A București - Direcția Regională de Drumuri și Poduri B. îndreptată împotriva titlului executoriu - procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 22.02.2012.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Obligă intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A București - Direcția Regională de Drumuri și Poduri B. la plata către contestatorul apelant O. D.-L. a sumei de 25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, în fond și apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi – 25 august 2015.

Președinte Judecător Grefier

V. I. A. Z. R. - I. I. E. M.

red.Z.R.I./25.08.2015

Tehnored. I.E.M./26.08.2015

5 exemplare

Judecător fond F. F. C.

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 91/2015. Tribunalul...		Evacuare. Decizia nr. 81/2015. Tribunalul COVASNA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță