Plângere contravenţională. Sentința nr. 91/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 91/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 2135/322/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C. Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 357/A
Ședința publică din 7 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: O. N.
GREFIER: Ș. L.
Pe rol se află, în pronunțare, apelul declarat de petentul F. C. împotriva sentinței civile nr. 91 din 5 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria T. S. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în ședința publică din 23 iunie 2015, în lipsa părților, instanța a constatat cercetarea procesului încheiată și a reținut cauza spre soluționare, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință din acea zi – parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 30 iunie 2015, apoi la 7 iulie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 91 din 5 februarie 2015, Judecătoria T. S. arespins plângerea formulată de petentul F. C., cu domiciliul în orașul Sighișoara, .. 7/A jud. M., în contradictoriu cu intimatul Municipiul T. S. prin Primar, cu sediul în municipiul Tg. S., .. 24, județul C., privind anularea în parte a procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 29.10.2014 de agentul constatator al intimatei, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 29.10.2014, ora 13,20, petentul F. C. a parcat autoturismului său, marca FORD, cu numărul de înmatriculare_, într-un loc amenajat parcării persoanelor cu dizabilități. În acel loc de parcare era inscripționată pe asfalt interdicția parcării altor mașini, în acest sens fiind montat și un indicator. Cu toate acestea, însuși petentul recunoaște că a parcat în aceea zonă nepermisă timp de 25-30 de minute.
Cu privire la excepția necompetenței materiale invocată de intimată, instanța a reținut că prin însuși procesul-verbal contravențional este prevăzută posibilitatea contestării actului, cu indicarea instanței la care se poate depune plângerea, ca atare, excepția a fost respinsă, la fel și excepția netimbrării, ca fiind neîntemeiate.
Recunoașterea stării de fapt de către însuși petent se coroborează cu cele două fotografii efectuate la fața locului, neexistând nici un motiv exonerator de la suportarea consecințelor faptei contravenționale. La această soluție a ajuns instanța și în urma aprecierii circumstanțelor săvârșirii faptei și anume, într-un oraș relativ mic, petentul ar fi putut să-și parcheze mașina într-un loc permis și nicidecum în parcarea special amenajată persoanelor cu dizabilități.
În temeiul considerentelor prezentate, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.
S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul F. C., solicitând schimbarea sentinței în sensul reducerii amenzii de la suma de 300 lei la 150 lei sau înlocuirea amenzii cu avertismentul, motivând că i s-a comunicat cu întârziere înștiințarea de plată a amenzii, neputându-se încadra în termenul de 48 de ore în care putea plăti jumătate din amendă.
Intimatul Municipiul T. S. prin primar a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității cererii de apel pentru că aceasta nu cuprinde numele și prenumele părților, codul lor numeric personal și indicarea domiciliilor și nici hotărârea care se atacă, invocându-se în acest sens prevederile art. 470 alin. 1 lit. a, b și d Cod proc. civilă, coroborate cu cele ale art. 470 alin. 3 Cod proc. civilă.
S-a solicitat respingerea apelului, deoarece în mod corect prima instanță a reținut că petentul a parcat mașina într-un loc special amenajat pentru persoanele cu dizabilități, comițând fapta cu intenție și încălcând prevederile H.C.L nr. 23/2002.
Apelantul nu a depus răspuns la întâmpinare.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță prin sentința atacată, tribunalul reține că nemenționarea în cererea de apel a datelor părților, prevăzute de art. 470 alin. 1 lit. a Cod proc. civilă, nu poate atrage anularea cererii de apel, aceste date regăsindu-se în dosarul primei instanțe iar neindicarea probelor atrage decăderea din dreptul de a le propune, conform art. 470 alin. 3 Cod proc. civilă, numai că o atare decădere este lipsită de orice finalitate în condițiile în care apelantul a criticat soluția primei instanțe numai sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, prin urmare nu a avut în vedere inserarea unui motiv de apel care trebuie susținut prin propunerea de probe, ci a formulat un motiv de apel care putea fi dezvoltat în baza stării de fapt reținute la prima instanță și a circumstanțelor personale ale celui sancționat contravențional.
Este adevărat că în cererea de apel nu se indică numărul hotărârii atacate, dar se precizează numărul dosarului în care s-a pronunțat hotărârea care s-a apelat, prin urmare, față de prevederile art. 470 alin. 3 Cod proc. civilă și art. 175 alin. 2 Cod proc. civilă, devine evident că este vorba de o nulitate expresă, dar condiționată, cu singura mențiune că vătămarea se prezumă, însă o atare vătămare lipsește din moment ce cererea de apel a putut fi înregistrată cu referire chiar la dosarul în care s-a pronunțat sentința pe care petentul a înțeles să o atace.
Ca atare, excepția nulității cererii de apel se va respinge .
În ceea ce privește fondul cauzei, este de observat că apelantul nu contestă starea de fapt, însă în condițiile în care agentul constatator nu a dovedit că petentul a mai săvârșit abateri de acest fel, văzând și faptul că acesta este o persoană vârstnică, tribunalul, în baza art. 480 alin. 2 Cod proc. civilă va admite apelul, după care va schimba sentința, iar în baza art. 34 alin. 1 din O.G nr. 2/2001, procedând la reindividualizarea sancțiunii în lumina criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, va admite în parte plângerea și va înlocui amenda de 300 lei cu avertismentul, considerând că fapta este de gravitate redusă în sensul art. 7 alin. 2 din O.G nr. 2/2001, punând în vedere contravenientului ca în viitor să respecte dispozițiile referitoare la parcarea rezervată persoanelor cu dizabilități.
Se vor menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității apelului invocată de intimată prin întâmpinare.
Admite apelul declarat de apelantul petent F. C., CNP_, cu domiciliul în Sighișoara, .. 7/A, județul M., în contradictoriu cu intimata Municipiul T. S. prin Primar, cu sediul în municipiul T. S., .. 24, județul C., împotriva sentinței civile nr. 91/05.02.2015 a Judecătoriei T. S. – pe care o schimbă în sensul că:
Admite în parte plângerea formulata de petentul F. C. în contradictoriu cu intimata Municipiul T. S. prin Primar.
Înlocuiește cu «avertisment» sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 29.10.2014 de intimată.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Definitivă.
Pronunțata in ședința publică de astăzi, 7 iulie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
B. A. D. O. N. Ș. L.
Proces-verbal, încheiat azi, 16.07.2015 Se află în concediu medical, în temeiul
Pentru președinte complet, aflat în art. 426 alin. 4 NCPC semnează grefierul
concediu de odihnă, semnează președintele șef secție pentru prim-grefier aflat în
instanței, judecător O. N. concediu de odihnă
Red. O.N., 15.07.2015
Tehnored. S.M.M., 16.07.2015, 4 ex.
Judecător fond, F. F. C.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 370/2015. Tribunalul... → |
|---|
