Contestaţie la executare. Hotărâre din 05-05-2015, Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 8787/197/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.51/R
Ședința publică de la 05 mai 2015
Completul constituit din:
Președinte: V. I. A.
Judecător: R. I. A.
Judecător: B. A. D.
Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de intimata S.C. S. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2604 din 12 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sf. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se constată lipsa apelantei și a intimatelor S. E. Z., M. O. G. și M. M. E..
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din data de 14 aprilie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru data de 21 aprilie 2015, 28 aprilie 2015 și 05 mai 2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.2604/12 decembrie 2014 a Judecătoriei Sf. G. a fost admisă contestația la executare formulată de către contestatoarele S. E.-Z., M. O. G., M. M.-E., cu domiciliul ales în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, str. .. 5, corp. B, ..
S-a anulat executarea silită efectuată în dosarul execuțional dosarul execuțional nr. 641/2011 al B. M. M. I., anulând în consecință toate actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 641/2011 al B. M. M. I..
A fost obligată intimata să achite contestatoarei suma de 2550 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea intimatei privind obligarea contestatoarelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de executare silită imobiliară/poprire nr._/13.12.2011, . a solicitat B. M. M. I. executarea silită a lui M. B., conform titlurilor executorii: contractul de credit nr._/01.02.2008, contractul de ipotecă autentificat sub nr. 341/01.02.2008 la BNP G. C. G..
B. M. M. I. a solicitat judecătoriei Sf. G., la data de 16.12.2011, încuviințarea executării silite.
Judecătoria Sf. G., prin încheierea din 13.01.2012 dată în dosarul nr._, a încuviințat executarea silită.
În baza încheierii din 13.01.2012 dată în dosarul nr._ de către Judecătoria Sf. G. prin care s-a autorizat executarea silită, B. M. M. I. a format dosarul execuțional nr. 641/2011, în care a efectuat mai multe acte de executare.
La data de 17.01.2014, executorul judecătoresc a emis o adresă către Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor B., la care a primit răspuns conform căruia M. B. este decedat la data de 07.09.2009 (vol. 1, f. 286-287). La data de 27.02.2014, a emis o adresă către Camera Notarilor Publici C., aflând că debitorul a decedat, la care a primit răspuns fiindu-i comunicate datele de identificare ale moștenitorilor defunctului M. B. (vol. 1, f. 289,292).
În consecință, la data de 19.03.2014, a emis o „Notificare Colectivă de Înștiințare a Moștenitorilor Defunctei” în temeiul art. 397 vechiul C.proc.civ, care a fost comunicată celor trei contestatoare la adresele acestora (vol. 1, f. 294-298). Trebuie menționat și că, anterior, a emis o „Notificare Colectivă de Înștiințare a Moștenitorilor Defunctei” în temeiul art. 397 vechiul C.proc.civ., la ultimul domiciliu al defunctului M. B., unde nu a putut fi afișată pentru a fi îndeplinită procedura (vol. 1, f. 288-290).
Cu privire la actele de executare efectuate, conform art. 388 vechiul C.proc.civ., în cadrul dosarului execuțional nr. 641/2011 în contra debitorului M. B., conform art. 41 vechiul C.proc.civ., „Orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.” Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege, rezultă că nici o persoană care nu are folosința drepturilor civile nu poate fi parte în judecată.
Astfel, actele de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 641/2011 în contra debitorului M. B., decedat, sunt lovite de nulitate absolută, fiind efectuate împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință.
Referitor la actele de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 641/2011 în contra contestatoarelor, conform art. 397-398 vechiul C.proc.civ., dacă debitorul moare în cursul executării silite, se face aplicarea art. 397 vechiul C.proc.civ. Dacă debitorul moare înainte de a începe executarea silită, se aplică art. 398 vechiul C.proc.civ.: „Dacă execuția nu începuse încă la moartea debitorului, hotărârile și titlurile executorii nu se vor putea executa în contra moștenitorilor, sub pedeapsă de nulitate, decât 8 zile după ce li s-a făcut o încunoștințare colectivă a acestor titluri sau hotărâri la domiciliul deschiderii succesiunii pe numele moștenirii, fără a se arăta numele și calitatea fiecărui moștenitor.”
În prezentul caz, M. B. a decedat anterior începerii executării silite, fiind aplicabil art. 398 vechiul C.proc.civ.
Cu privire la „Notificarea Colectivă de Înștiințare a Moștenitorilor Defunctei” din data de 19.03.2014, aceasta a fost comunicată celor trei contestatoare la adresele acestora (vol. 1, f. 294-298), și nu la domiciliul deschiderii moștenirii. Cu privire la acest aspect, instanța a avut în vedere că, anterior, executorul judecătoresc a emis o „Notificare Colectivă de Înștiințare a Moștenitorilor Defunctei” la ultimul domiciliu al defunctului M. B., unde nu a putut fi afișată pentru a fi îndeplinită procedura (vol. 1, f. 288-290).
Dar „Notificarea Colectivă de Înștiințare a Moștenitorilor Defunctei” din data de 19.03.2014 a fost emisă în baza art. 397 vechiul C.proc.civ. și nu în temeiul art. 398 vechiul C.proc.civ., aplicabil în cauză. Mai mult, din dovezile de comunicare ale acestei notificări rezultă că notificarea nu a fost însoțită de titlurile executorii care se execută silit, cum se cere în art. 398 vechiul C.proc.civ. În consecință, actele de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 641/2011 în contra contestatoarelor sunt lovite de nulitate absolută, nefiind respectate prevederile art. 398 vechiul C.proc.civ.
Cu privire la apărările intimatei, din analiza art. 41 și art. 398 vechiul C.proc.civ. reiese că acestea nu impun moștenitorilor defunctului o obligație de a încunoștința creditorul sau executorul judecătoresc cu privire la decesul debitorului; dimpotrivă, partea adversă, creditorul sau executorul judecătoresc au obligația de a verifica dacă debitorul mai este în viață și, în cazul în care a decedat anterior începerii executării silite, de a comunica hotărârile și titlurile executorii la domiciliul deschiderii succesiunii pe numele moștenirii. Sancțiunea la care creditorul sau executorul judecătoresc se expun în cazul în care nu au făcut verificările de rigoare și nu au efectuat în mod legal comunicarea, este nulitatea. Faptul că, în acest caz, executorul judecătoresc putea efectua oricând verificările necesare și obține informațiile relevante privind decesul lui M. B. reiese din însăși faptul că, atunci când a făcut verificările, a obținut informațiile relevante privind decesul debitorului. Astfel, nu este relevantă pentru soluționarea temeinică și legală a acestei contestații la executare stabilirea faptului dacă, anterior anului 2014, contestatoarele aveau sau nu cunoștință de faptul că M. B. avea în proprietate imobilul situat în mun. Sf. G., .. 3, ., ..
Cu privire la cheltuielile de judecată, conform art. 274 alin. 1 vechiul C.proc.civ., instanța a admis cererea contestatoarelor privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 1050 lei (vol. 1, f. 3) și onorariul avocațial în cuantum de 1500 lei (vol. 2, f. 20-21).
De asemenea în baza art. 274 alin. 1 vechiul C.proc.civ., a respins cererea intimatei privind obligarea contestatoarelor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. S. C. S.R.L.
În motivarea apelului se arată că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
In fapt, creditoarea . a adresat către B. M. M. I., la data de 13.12.2011, cerere de executare silita imobiliara/poprire Împotriva debitorului M. B., aceasta formând obiectul dosarului de executare nr. 641/2011.
Aspectul învederat de către contestatori in sensul ca la data formarii dosarului execuțional nr. 641/2011, debitorul era decedat, era cunoscut doar de către moștenitorii acestuia, atât creditoarea, cat si executorul judecătoresc necunoscând acest aspect, nefiind informați de către moștenitorii legali ai debitorului M. B.. . de deces nr. 2150/07.09.2009 eliberat la B. reiese ca debitorul M. B. a decedat la data de 06.09.2009, executarea silita începând 13.12.2011, iar succesiunea după defunct a fost dezbătută la data de 30.08.2012.
In momentul in care executorul judecătoresc a avut anumite informații ca debitorul este decedat a procedat la emiterea de adrese către instituțiile statului pentru a i se comunica daca debitorul este decedat si data decesului si daca a fost dezbătută moștenirea si datele de identificare ale moștenitorilor. Dovada in acest sens stau adresa către Direcția Județeană de Evidenta a Persoanelor B. din 20.11.2013 (pg. 285 dosar) si adresa către Camera Notarilor Publici C. la data de 27.02.2014 (pg. 289 dosar). Ca urmare a informațiilor de la instituțiile statului si nu de la moștenitorii legali ai defunctului, executorul judecătoresc a emis la data de 19.03.2014 Notificarea colectiva de înștiințare a moștenitorilor debitorului M. B..
Astfel, executorul judecătoresc a respectat in totalitate prevederile codului de procedura civila in materia executării silite. Nu se prevede nicăieri obligativitatea executorului judecătoresc de a efectua demersuri pentru a afla daca debitorul este in viata sau a decedat. Obligația de informare revine moștenitorilor acestuia, doar aceștia putând face dovada decesului cu certificatul de deces.
Nu exista motive de anulare a actelor de executare Începute in dosarul nr. 641/2011 al B. M. M. I. atâta timp cat acestea au fost efectuate împotriva debitorului M. B. și a imobilului deținut de acesta, iar din momentul in care executorul judecătoresc a cunoscut faptul ca acesta a decedat, nu a efectuat nici un act de executare împotriva moștenitorilor sau a bunurilor, ci a emis notificarea colectiva prevăzuta de art. 397 cod de procedura civila, in care a menționat ca, daca moștenitorii debitorului nu achita suma de 20.810,54 EUR + 8.343,96 lei in termen de 8 zile, apoi se va continua executarea silita împotriva lor.
In mod greșit instanța de fond a apreciat ca „Notificarea Colectiva de înștiințare a Moștenitorilor Defunctei" din data de 19.03.2014 trebuia emisa in temeiul art. 398 vechiul cod de procedura civila, atâta timp cât la momentul începerii executării silite nu s-a cunoscut faptul ca debitorul este decedat si cu atât mai mult nu fusese dezbătută succesiunea, contestatorii dobândind calitatea de moștenitori in anul 2012. Chiar daca „Notificarea Colectiva de înștiințare a Moștenitorilor Defunctei" se emitea potrivit prevederilor art. 398 C. si nu potrivit prevederilor art. 397 C., iar aceasta notificare se comunica doar la ultimul domiciliu al defunctului sau doar la domiciliul deschiderii succesiunii, ci nu si la domiciliul fiecărui moștenitor, așa cum a procedat executorul judecătoresc, contestatorii nu ar fi avut cunoștința despre aceasta executare împotriva lor, deoarece tot ei susțin ca nu aveau cunoștința despre existenta imobilului supus executării silite, ultimul domiciliu al defunctului.
Contestatorii susțin că, la data dezbaterii succesiunii, in anul 2012 nu au avut cunoștință despre existența imobilului supus executării silite.
Se solicită a se reține, că imobilul supus executării silite se afla situat la adresa S. G., .. 3, ., acesta fiind de fapt și ultimul domiciliu al debitorului, iar așa cum rezultă din pct. 3 din Contractul de ipoteca autentificat sub nr. 341/01.02.2008 (pg. 35-37 dosar) imobilul a fost dobândit de către debitorul M. B. în baza contractului de vânzare - cumpărare nr._/1999 autentificat sub nr. 1460/19.02.1999 si a procesului-verbal de predare-primire nr. C1460/19.02.1999. Prin urmare, imobilul supus executării silite si de care contestatorii susțin ca nu au avut cunoștința a intrat in proprietatea debitorului in anul 1999. Este greu de crezut ca nici unul din cei patru frați, moștenitori legali ai debitorului nu au cunoscut faptul că M. B. deținea în proprietate imobilul, acesta probabil locuind în imobil, iar notarul public cu o simplă adresă la Direcția Fiscala S. G. putea obține informații cu privire la bunurile imobile și mobile deținute de debitor. Mai mult decât atât, chiar unul dintre frați, numitul M. L.-S., în anul 2012 avea domiciliul în municipiul S. G..
Certificatul de deces este un înscris autentic care dovedește persoana decedata, data decesului, ultimul domiciliu, iar așa cum reiese din Certificatul de deces . nr._, depus de către contestatori la dosarul cauzei, ultimul domiciliu al defunctului M. B. este în localitatea S. G., județul C..
In cazurile în care procedura succesorala se deschide la cererea moștenitorilor, a creditorilor acestora, a procurorului sau din oficiu, notarul public este obligat să ceară detalii de la primarii sau de la organul financiar cu privire la averea imobiliara a defunctului. Cererea pentru deschiderea procedurii succesorale se adresează notarului public competent. La primirea cererii pentru deschiderea procedurii succesorale, notarul public va verifica dacă aceasta cuprinde numele și prenumele defunctului, data decesului, ultimul domiciliu, numele, prenumele și domiciliul succesibililor, bunurile și datoriile defunctului. Cererea pentru inventarierea bunurilor ce intră în masa succesorala trebuie să cuprindă datele defunctului și ultimul domiciliu, datele moștenitorilor prezumtivi și domiciliile acestora, cu arătarea locului unde se află averea - activ și pasiv - ce se va cuprinde în inventar, în măsura cunoașterii acestora.
Dovada decesului se va face cu certificatul de deces. Același act va fi folosit și pentru dovada ultimului domiciliu.
Prin urmare susținerile contestatorilor că nu au cunoscut faptul că imobilul supus executării silite este în proprietatea fratelui lor, M. B., nu pot fi admise de instanța de judecata, atâta timp cât în toate actele apare ca ultim domiciliu al defunctului localitatea S. G., județul C., chiar Certificatul de moștenitor nr. 163/30.08.2012 fiind întocmit de BNP Grămada G., cu sediul în S. G., jud. C.. Astfel, debitorul M. B. trebuia să locuiască undeva în S. G., iar imobilul situat la adresa S. G., .. 3, ., județul C. era singura proprietate imobiliara deținută de debitorul M. B. în S. G..
Din înscrisurile aflate în dosarul de executare rezultă că, comunicarea către debitor a actelor emise de B. M. M. I. în dosarul execuțional nr. 641/2011 s-a efectuat prin afișare la imobilul supus executării, cu excepția dovezii de primire și a procesului-verbal de predare din 26.02.2013 (pg. 255 dosar) privind comunicarea adresei și a publicației de licitație care a fost semnată de Vancsa Rolland, în calitate de chiriaș.
Contestatorii nu au dovedit încălcarea de către executorul judecătoresc a vreunei norme legale care privește întocmirea actelor de executare silită. Întrucât toate actele de executare au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale din materia executării silite, prezenta contestație se impune a fi respinsă ca nefondata, demersul inițiat de contestatori nefiind decât o modalitate de tergiversare a executării și de eschivare de la plata creditului, creând astfel un precedent periculos. In realitate, contestația la executare nu a fost formulată pentru a se învedera încălcări ale normelor procedurale prin executarea silită, ci singurul scop a fost de a tergiversa executarea silită.
La termenul de judecată din 14 aprilie 2015, calea de atac a fost calificată drept recurs.
Din examinarea sentinței atacate prin prisma motivelor invocate Tribunalul reține următoarele:
Prin încheierea din 13.01.2012 a Judecătoriei Sf. G. s-a încuviințat executarea silită – în dosarul execuțional nr.641/2011 al B. M. M. I. – împotriva debitorului M. B. în baza contractului de credit nr._/1.02.2008 și a contractului de ipotecă autentificat sub nr.341/2008.
La data de 17.01.2014, executorul judecătoresc a primit o adresă de la Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor B. din care rezultă că debitorul M. B. a decedat la 7.09.2009.
Din cele expuse reiese că, la momentul începerii executării silite debitorul M. B. era decedat iar de la data emiterii încheierii de încuviințare a executării și până la 17.01.2014 toate actele de executare au fost emise față de o persoană decedată.
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, în situația în care debitorul a decedat înainte de începerea executări silite sunt aplicabile disp. art.398 VCpc, iar în cazul în care debitorul moare în cursul executării sunt aplicabile prevederile art.397 VCpc.
În situația de față sunt aplicabile disp. art.398 VCpc, de vreme ce debitorul a murit înainte de începerea executării.
De asemenea, în speță nu poate avea vreo relevanță împrejurarea că la data de 19.03.2014, executorul a trimis celor 3 contestatori (moștenitori ai debitorului) o „Notificare Colectivă de Înștiințare a Moștenitorilor Defunctului” în temeiul art.397 VCpc deoarece, așa cum am arătat mai sus, acest text de lege se aplică doar în cazul în care debitorul decedează în cursul executării. (prin urmare nu și în cazul de față, când debitorul a decedat înainte de declanșarea executării).
În fine, se constată că nu există un text de lege care să impună moștenitorilor obligația de a înștiința executorul despre decesul debitorului.
În lumina considerentelor expuse, având în vedere că executarea silită a început și s-a desfășurat (timp de 2 ani) față de o persoană lipsită de capacitatea de folosință, executorul judecătoresc neprocedând în conformitate cu disp. art.398 VCpc, Tribunalul apreciază că actele de executare sunt lovite de nulitate, toate motivele invocate în recurs fiind vădit nefondate.
Așa fiind, în raport cu cele ce preced, Tribunalul constată legală și temeinică sentința atacată, motiv pentru care va respinge recursul potrivit art.312 alin.1 VCpc.
Văzând și disp. art.316 rap. la art.274 VCpc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C. S. C. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 2604/12.12.2014 a Judecătoriei S. G..
Obligă recurenta S.C. S. C. S.R.L. să plătească intimaților S. E. Z., M. O. G. și M. M. E. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05 mai 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
V. I. A. R. I. C. B. A. D. C. A.
Red.RIC/18.05.2015
Tehnored. CA/22.05.2015
2 ex.
Jud. fond – B. T. M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2475/2015. Tribunalul COVASNA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 192/2015. Tribunalul... → |
|---|
