Plângere contravenţională. Decizia nr. 192/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 4158/305/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.192/A
Ședința publică de la 05 mai 2015
Completul constituit din:
Președinte: V. I. A.
Judecător: R. I. C.
Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN împotriva sentinței civile nr. 2736 din 23 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sf. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se constată lipsa apelantei și a intimatului G. L..
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului de față au avut loc în ședința publică din data de 14 aprilie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru data de 21 aprilie 2015, 28 aprilie 2015 și 05 mai 2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2736 din 23 octombrie 2004 a Judecătoriei Sf. G. s-a admis plângerea formulată de către petentul G. L. cu domiciliul în S. G., .. 2, jud. C., CNP_ împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.08.2014 de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, CUI_, înmatriculat în Registrul Comerțului sub nr. J_ .
A anulat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.08.2014 de către intimată.
A exonerat petentul de plata amenzii aplicate.
A obligat intimata la plata către petent a sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință civilă, prima instanță reține că la data de 04.08.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incident nici una dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ, aspecte privind nelegalitatea procesului-verbal nefiind invocate nici de către petent prin plângere.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, prima instanță a reținut că potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 15/2002 „începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante EURO, de masa totală maximă autorizată MTMA și de numărul de axe, după caz”. În art. 8 din același act normativ prevăzându-se că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenției și se sancționează cu amendă”.
În procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/04.08.2014 s-a reținut că la data de 14.03.2014 autovehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ a circulat pe DN1C km 55+300m jud. D. fără a deține rovinietă valabilă.
Referitor la obligativitatea achitării tarifului de utilizare, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 15/2002 acesta revine utilizatorului vehiculului, acesta din urmă fiind, conform prevederilor art. 2 lit. b din același act normativ persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România (…).
În cauza de față, astfel cum rezultă din și din susținerile intimatei în baza de date a Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permis de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor petenta apare ca fiind proprietarul vehiculului.
Însă, la dosar au fost atașate copii de pe contract de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 21.12.2012 din care rezultă că la data indicată petentul a înstrăinat către J. A. autovehiculul în cauză, cu nr. de înmatriculare_ .
De asemenea, din adeverința emisă al data de 27.12.2012 emisă de Primăria Municipiului S. G. rezultă că autovehiculul a fost scos din evidența fiscală de pe numele petentului.
Or, în aceste condiții, chiar dacă în evidențele autorităților Ministrului Administrației și Internelor este menționat numele petentului în calitate de proprietar, acesta la data constatării faptei nu mai deținea această calitate, dreptul de proprietate asupra vehiculului fiind cedat către altă persoană. Tot astfel, s-a reținut că neefectuarea mențiunilor în certificatul de înmatriculare, respectiv în baza de date a Direcția Regim Permis de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nu-i sunt imputabile petentului, obligația în acest sens revenind noului dobânditor.
În consecință, din probele administrate rezultând că la data constatării faptei petentul nu avea calitatea de utilizator al autoturismului și astfel obligația de achitare a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale nefiind în sarcina acestuia, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 2/2001, sancționarea părții nefiind justificată.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis plângerea și a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției și a exonerat petentul de plata amenzii aplicate.
Conform art. 453 Noul C. proc. civ. „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească cheltuieli de judecată”.
Având în vedere aceste prevederi, prima instanță a admis plângerea și a obligat intimata la plata către petent a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-Cestrin, solicitând modificarea în tot a sentinței civile nr. 2736/2014 a Judecătoriei Sf. G., în sensul menținerii sancțiunii amenzii aplicate petentului-intimat prin procesul verbal contestat.
În motivarea apelului se arată că în fapt, din analiza dispozițiilor art. 7 și 8 coroborate cu prevederile art. 1 alin.1 pct.B din OG nr. 15/2002 reiese cu claritate că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției .
Înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile OG nr. 15/2002 privind tariful de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor ce nu au participat la încheierea lui, Această formă de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea ei se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic față de terți, el producând efecte doar între părțile contractante, nu și față de terți.
Apelanta a mai arătat că atât timp cât intimatul figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din OG nr. 15/2002 și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Totodată, apelanta a arătat că potrivit Ordinului nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie, petentul avea obligația să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului în sensul radierii acestuia de pe numele său și în baza datelor deținute de MAI- Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
In drept se invocă dispozițiile art. 446 Cod procedură civilă, ale O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică și O.G. nr. 2/2001.
Apelanta în apel nu a mai depus nici un înscris în susținerea acestuia și nici nu a solicita administrarea altor probe.
Intimatul-petent G. L. a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-Cestrin și menținerea sentinței civile nr. 2736/2014 pronunțată de Judecătoria Sf. G. ca fiind temeinică și legală
Intimatul a arătat că la data întocmirii procesului verbal de sancționare a unei contravenției . nr._, nu mai era proprietarul autoturismului descris în actul atacat pentru că îl înstrăinase către o altă persoană.
Analizând sentința atacată, prin raportare la actele și lucrările dosarului, tribunalul constată ca apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 04.08.2014, intimatul-petent G. L. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei potrivit art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, reținându-se că la data de 14.03.2014, vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ aparținând numitului G. L. a circulat la orele 13:10 pe DN1C km 55+300, D. fără a deține rovinietă valabilă(f.7 dosar fond).
Potrivit art.7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare, în cartea de identitate, în documentele vamale sau în alte documente oficiale, iar în cazul utilizatorilor străini, acestea revin în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului, iar conform art. 8 alin. 1 din același act normativ, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Tribunalul constată că la data de 27 noiembrie 2012, între intimatul – petent G. L., în calitate de vânzător, și numitul J. A., în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, prin care vânzătorul a înstrăinat vehiculului marca Ford Fiesta 1,3 cu nr. de identificare WF0BXXGAJB1D52903, cu nr. de înmatriculare_ pentru prețul de 950 euro, către cumpărător ( f.8 dosar fond) .
În acest context, vânzarea - cumpărarea autoturismului descris mai sus fiind perfect valabilă și anterioară datei încheierii procesului verbal contestat, tribunalul constată că apelanta a reținut în mod greșit comiterea contravenției în sarcina petentului-intimat, fost proprietar.
Totodată, cu privire la afirmațiile apelantei că petentul-intimat avea obligație să solicite radierea autoturismului de pe numele său, tribunalul constată că acestea sunt nefondate, întrucât potrivit art. 17 din OUG nr. 195/2002, radierea din evidență a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea doar în cazul scoaterii definitive din circulație a acestora, la cererea proprietarului.
Conform alin.2 din același articol, radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului.
Ba mai mult, conform art.8 din Ordinul nr. 1501/2001, transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza cererii noului proprietar.
În speță, intimatul-petent nu mai este proprietarul vehiculului marca Ford Fiesta 1,3 cu nr. de identificare WF0BXXGAJB1D52903, cu nr. de înmatriculare Cv-83-DGL din momentul încheierii la data de 21.12.2012 a contractului de vânzare-cumpărare, întrucât din acel moment dreptul de proprietate asupra bunul mobil s-a transferat la numitul J. A., care este din acel moment deținătorul și utilizatorul acestui vehicul.
Așadar, din data de 21.12.2012, obligația de achitare a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale revine numitului J. A. în calitate de proprietar – utilizator al vehiculului marca Ford Fiesta 1,3 cu nr. de identificare WF0BXXGAJB1D52903, cu nr. de înmatriculare Cv-83-DGL, chiar dacă în evidențele Ministerului Afacerilor Interne figurează numele și prenumele petentului intimat în calitate de proprietar, întrucât acesta din urmă nu mai este proprietarul bunului și implicit nu este subiect activ al contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002.
Pe cale de consecință, luând în considerare că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală – dar pentru motivele expuse anterior de instanța de apel – tribunalul constată că apelul este nefondat, sens în care, văzând și art. 477, art. 479 Cod procedură civilă raportat la art.480 alin.1 cod procedură civilă, acesta urmează a fi respins ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, în contradictoriu cu G. L. împotriva sentinței civile nr.2736 din 23 decembrie 2014 a Judecătoriei Sf. G., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.05.2015.
Președinte Judecător Grefier
V. I. A. R. I. C. C. A.
Red.VIA/12.05.2015
Tehnored. CA/15.05.2015
4 ex.
Jud. fond – B. K. Agota
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 05-05-2015, Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 178/2015.... → |
|---|
