Obligaţie de a face. Decizia nr. 54/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 2014/322/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 54/R
Ședința publică din data de 12 mai 2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: V. M. D.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta C. G. împotriva sentinței civile nr. 894 din 18.12.2014 a Judecătoriei Tg. S., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra cauzei de față, au avut loc în ședința din 21.04.2015, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 28.04.2015, 05.05.2015, și apoi pentru data de astăzi, 12.05.2015.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 894/18 decembrie 2014 a Judecătoriei Târgu S. s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. G. prin împuternicitul M. G. în contradictoriu cu pârâții D. T. sen., D. T. jun. și Orașul C. prin Primar, ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că reclamanta, prin acțiunea formulată, a solicitat obligarea în solidar a pârâților la demolarea construcțiilor (gard, magazie, balcon, bucătărie de vară) edificate fără autorizație de construire pe . 1352/4, înscris în CF nr._ (fost CF nr. 5712 C.) C., proprietatea Statului Român.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin H.C.L. C. nr. 95/2009 Consiliul local a atribuit dreptul de servitute de trecere familiilor C. și Vierescu, asupra parcelei cu nr. top 1352/4, înscris în CF nr._ (fost CF nr. 5712 C.) C.. Cu ocazia întocmirii expertizei cadastrale s-a constatat că suprafața de 305 mp destinat servituții de trecere are în realitate 300 mp, iar imobilul proprietatea lui C. G. înscris în CF nr._ C. cu nr. top 1352/3 are în realitate 227 mp fată de cea tabulară de 212 mp. Arată că pentru constatarea și modificarea suprafețelor înscrise în CF nr._ (fost CF nr. 6275 C.) C., cu nr. top 1352/3, proprietatea reclamantei și stabilirea liniei de hotar a parcelelor cu nr. top 1352/3, cu nr. top 1352/2 din CF nr._ (fost CF 6151 ) și cu nr. top 1352/d din CF nr._ (fost CF 5712) C. a promovat acțiune ce a format obiectul dos. nr._ al acestei instanțe conexat la dos. nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 485/10.05.2012. Prin sentința instanței s-a constatat că imobilul de sub nr. top 1352/4, înscris în CF nr._ C. are o suprafață reală de 300 mp fată de cea tabulară de 305 mp si formează proprietatea Statului Român.
A mai arătat că experții au constatat și faptul că din . 1352/4, înscrisă în CF nr._ C., asupra căreia s-a acordat dreptul de servitute de trecere 15 mp este îngrădit de fam. Vierescu iar 95 mp este ocupat abuziv de către pârâți. A mai arătat că pentru a aduce la îndeplinire sentința mai sus precizată i-a solicitat în repetate rânduri atât pârâților cât si pârâtei P. C. demolarea construcțiilor edificate de pârâții D., fără vreo autorizație de construire, nici unul dintre pârâți însă nedând curs solicitării sale.
A fost efectuată o expertiză topografică de către ing. Ambrus A., constatându-se că suprafața reală al imobilului din litigiu și care a fost acordată cu destinația de drept de servitute, are suprafața măsurată de 300 mp față de 305 mp cu care figurează în acte. S-a constatat faptul că, contrar susținerii reclamantei, pe suprafața de teren asupra căreia se poartă procesul evidențiat în CF nr._ sub nr. top 1352/4, există doar o construcție anexă cu suprafața construită de 1 mp, fiind utilizată ca afumător. Totodată pe terenul aservit accesului reclamantei și pârâților fam. D., aceștia din urmă au ridicat un gard de scândură sprijinit cu stâlpi de fier, pe o lungime de 21,17 m, suprafața delimitată însumând 54 mp. Conform explicației expertului dar astfel cum constată și instanța din fotografiile depuse în expertiză, prin gardul edificat în vederea delimitării proprietății pârâților, aceștia nu stânjenesc folosința imobilului pârâtei, având loc de a circula atât cu mașina mică dar cât și cu un autocamion ori alt utilaj de mare tonaj, asupra imobilului fiind aprobat drept de servitute pentru toți vecinii, astfel pârâta nu are nici un interes în a solicita demolarea gardului care împrejmuiește imobilul pârâților D..
În constatarea netemeiniciei acțiunii promovată de reclamantă prima instanță a luat în vedere și faptul că gardul edificat de pârâții D. este paralel cu imobilul asupra căruia s-a instituit dreptul de servitute, pârâții neavând nici o posibilitate de a bloca accesul la imobilele vecinilor, inclusiv cel al reclamantei.
Cu privire la terasa al cărei demolare o solicită reclamanta s-a constatat că aceasta aflându-se la etajul I a casei de locuit are o amprentă pe sol de 0,32 mp în total, iar restul construcțiilor indicate prin acțiune, nu există pe teren, acestea fiind demolate de către pârâți.
Reținând și culpa procesuală a reclamantei, instanța a obligat-o la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorar parțial de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta recurentă C. G., solicitând rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii acesteia în sensul demolării construcțiilor ilegal ridicate de pârâții D. pe .. 1352/4 înscrisă în Cf_ C. - imobil aflat în proprietatea Orașului C. și care este grevat cu servitute de trecere în favoarea terenurilor proprietatea recurentei, a familiei Vierescu și D.. Această parcelă de teren, constituie calea de acces spre imobilele celor trei familii mai sus arătate și are o suprafață de 300 mp.
S-au solicitat cheltuieli de judecată în toate instanțele de la intimații D. sen. și D. jr.
În motivarea recursului s-a arătat că . sub top. 1352/4 aparține domeniului privat al orașului C. și este grevată cu servitute de trecere în favoarea celor trei imobile al recurentei, al familiei Vierescu și al familiei D.. . de 300 mp și destinația incontestabilă este cea de cale de acces deci nu poate fi ocupată - parțial sau total - de nimeni. Având în vedere caracterul indivizibil al unei servituți nu se poate ,,partaja" în nici un fel folosirea acesteia.
În urma efectuării ultimei expertize topo de către expertul Ambrus A., s-a decelat necontestat de nimeni, faptul că o suprafață de 54 mp din .. top. 1352/4 este ocupată de familia D., aceasta îngrădind cu gard respectiva suprafață și îngustând calea de acces la jumătate. De asemenea se mai evidențiază existența unei construcții de 1 mp și una de 0,32 mp, tot de terenul grevat cu servitute de trecere.
În pofida acestor dovezi incontestabile - arată recurenta - instanța de fond respinge acțiunea introductivă constatând drept temeinică ocuparea parțială a unei căi de acces (servitute de trecere) de către D. T. sen. și D. T. jr., care au și ei un drept de trecere pe acea parcelă. De asemenea prima instanță a constatat drept temeinică și existența unor construcții pe . de trecere - deși acestea s-au ridicat fără autorizație, în mod abuziv și prin încălcarea dreptului proprietarilor fondului dominant.
Instanța nu a dat pondere faptului că reclamanta a acționat în deplin drept, tinzând la apărarea dreptului conferit de servitutea de trecere, instituită și în favoarea sa și care nu poate fi limitat sau negat de către cineva prin ocuparea în parte a terenului grevat de servitute, sub nici un pretext. Sentința atacată a depășit nepermis cadrul învestirii sale, deoarece, în fapt, a ,,consfințit" o adevărată ,,împroprietărire" a familiei D. cu o suprafață de teren din domeniul privat al orașului C., în detrimentul servituții de trecere.
Au formulat întâmpinare intimații D. T. senior și D. T. junior solicitând respingerea ca neîntemeiat, greșit încadrat legal și nefondat a recursului formulat de reclamanta C. G. pentru următoarele motive:
În mod temeinic și legal Judecătoria Tg. S. a constatat netemeinicia acțiunii promovată de către reclamanta C. G., împotriva pârâților intimați D. T. senior și D. T. junior, în solicitarea obligării lor în solitar la demolarea unor construcții, care nu existau construite, pe o parcelă proprietatea statului și instituită cu drept de servitute pentru toate imobilele construcții limitrofe, conform celor probate prin însăși efectuarea expertizei topografice întocmite de către ing. Ambrus A., în această cauză.
Situația de fapt a fost reținută în mod pertinent de instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză, atât prin expertiza topografică inițială, cât și ulterior prin raportul de expertiză tehnică judiciară - în completare, raportul fiind unul corect, real și pertinent în toate cele cinci obiective stabilite de către instanța de judecată, iar situația de facto, precum și cea juridică a fost surprinsă imparțial și neutru.
Pe cale de consecință motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția este una conform prevederilor legale în domeniu. Reclamanta, în susținerea acțiunii formulate, a înțeles să construiască tot felul de situații și a făcut afirmații distorsionante, neadevărate și neconforme cu realitatea, a dat normelor legale interpretări care nu pot fi decât străine acestei cauze și nu a reușit să propună alte probe cu înscrisuri în dovedirea alegațiilor de construcție a unei realități holografice induse.
În ceea ce privește obiectivele expertizei topografice judiciare și explicațiilor expertului, dar așa cum a constatat și instanța de fond, obiectivele au arătat și argumentat cele susținute de către intimați pe toată perioada judecării acestei cauze. Astfel, conform primului obiectiv din expertiza topografică, cu privire la gardul existent și amplasamentul aliniamentului acestuia fixat din perioada comunistă s-a dovedit conform expertizei că nu stânjenește calea de acces la imobilul familiei C., așa cum fals și sfidător a susținut permanent reclamanta C.. Deci, îngustarea căii de acces s-a făcut paralel și în întregime cu proprietatea familiei Vierescu. Calea de acces este îngustată încă din perioada comunistă și în această lățime a fost achiziționat imobilul construcție de familia Vierescu, în anii 80 și care nu a avut niciodată nici o pretenție asupra căi de acces cu drept de servitute, dar nu a manifestat niciodată vreo nemulțumire față de familia D., deși calea de acces este toată în dreptul proprietății Vierescu și pe cale de consecință nu are cum stânjeni sub nici o formă și cu atât mai puțin considerabil buna exploatare a căii de acces din dreptul proprietății reclamantei C.. Instanța de fond a statuat foarte clar faptul că ,, ... în vederea delimitării proprietății pârâților, aceștia nu stânjenesc folosința imobilului pârâtei, având loc de a circula atât cu mașina mică, dar cât și cu un autocamion, ori utilaj de mare tonaj, asupra imobilului fiind aprobat drept de servitute pentru toți vecinii, astfel pârâta nu are nici un interes în a solicita demolarea gardului care împrejmuiește imobilul pârâților D.."
Cu privire la al doilea obiectiv, expertiza confirmă faptul că dimensiunile drumului de acces nu sunt modificate; terenul Statului Român instituit cu drept de servitute a fost îngustat de autoritățile comuniste de la acea vreme, iar lățimea parcelei de teren a fost îngustată de la 7,12 m, la lățimea de 4,47 m probabil considerându-se că este o lățime suficientă pentru folosința ca drum de acces pentru familia Vierescu.
Drumul de acces al reclamantei C. are lățimea de 5,21 m și o suprafață de 300 mp măsurată, dar în schimb se arată vădit nemulțumită pentru faptul că familia D. poate beneficia de o suprafață de 54 mp în dreptul de folosință a proprietății construcție și paralel doar cu imobilul construcție proprietatea familiei Vierescu. Mai mult, având în vedere faptul că . nr. top 1352/4, cu suprafața de 300 mp măsurată este proprietatea Statului Român, reclamanta nu se poate substitui Statului Romn, respectiv UAT C. și nu poate dispune pe proprietatea unui terț, chiar și în contextul existenței unui drept de servitute atât timp cât acest drept nu-i este afectat sub nici o formă de nici o terță persoană.
Așa cum corect și pertinent s-a constatat în expertiză, . mare tonaj, la imobilul construcție al reclamantei C. poate decurge ca și până în prezent, nefiind condiționată de gardul familiei D., care nu stânjenește sub nici o formă imobilul proprietate a reclamantei.
În cazul imobilului familiei Vierescu, identificat cu nr. top 1352/2, accesul la imobilul construcție cu utilaje de mare tonaj este posibil, dar nu mai este condiționat de gardul familiei D. pentru a justifica un spațiu de manevră redus semnificativ, deoarece concesionarea parcelei cu nr. top 1353 din imediata vecinătate a familiei Vierescu, de către Consiliul Local C., precum și lățimea de 4,38 m lățime a acestei parcele oferă familiei Vierescu un spațiu de manevră mai mult decât suficient și de bun simț.
Deși a existat o poartă încă din anii 70, aceasta a fost refăcută la un interval de câțiva zeci de ani de către fam. D., având în vedere deteriorarea ei în timp. Având în vedere faptul că exista o poartă la frontul stradal de acces spre imobil, nu au fost nevoiți intimații a solicita autorizație de construire și nici procura acte, iar în ultimii 15 ani nu au mai construit nimic și nici nu au mai fost interesați de această poartă, având în vedere conflictul procesual deschis cu reclamanta C. și acuzațiile nefondate și neadevărate aduse intimaților. Așa cum a observat în mod pertinent expertul, nu este montată poartă și oricine poate să pătrundă pe imobil la orice oră a zilei.
Observația expertului, în sensul că se putea edifica gardul și mai aproape de casa familiei D., este contrazisă de intimați care consideră că limita de hotar afecta în mod cert casa de locuit și ar avea drept consecință exploatarea anevoioasă a propriei curți, în contextul în care familia C. are o suprafață de servitute de 300 mp. asupra căreia pretinde drept de exclusivă servitute.
Referitor la solicitarea demolării terasei, în fapt un balcon la etajul I, intimații arată că s-a constatat prin expertiza topografică că acest balcon suspendat are o suprafață de 0,32 mp, iar amprenta acestuia la sol nu depășește suprafața limitelor exterioare hotarului parcelei de teren, proprietatea acestora și cu atât mai puțin poate stânjenii dreptul de servitute al apelantei, servitute cu care nu se intersectează. În schimb se arată că și recurenta C. s-a „împroprietărit" cu suprafața de 15 mp., din terenul domeniu privat al orașului C., în detrimentul servituții intimaților, iar acest drept de servitute de trecere convențional nu o îndreptățește să ocupe, să se comporte ca și proprietară, cu o parte din . de trecere și în favoarea altor persoane.
S-a mai solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile se constată că recursul este întemeiat.
Astfel, Tribunalul constată la fel ca și prima instanță, că prin H.C.L. C. nr. 95/2009 a Consiliului local s-a atribuit dreptul de servitute de trecere în favoarea imobilelor cu nr. top 1352/3 înscris în CF nr._ și nr. top. 1352/2, înscris în CF nr._ (imobile aflate în folosința fam. C. respectiv Vierescu) asupra parcelei cu nr. top 1352/4 înscrisă în CF nr._ C..
Suprafața din acte a parcelei cu top 1352/4 este 305 mp iar suprafața măsurată este 300 mp.(f.406 dosar fond).
De asemenea, potrivit raportului de expertiză topografică întocmit de către ing. Ambrus A. în cauză, recepționat O.C.P.I., pe suprafața de teren înscrisă în CF_ C., top 1352/4 există o construcție anexă cu suprafața construită de 1 mp, ce are destinația afumător și un gard de scândură sprijinit cu stâlpi de fier, pe o lungime de 21,17 m, suprafața delimitată însumând 54 mp.
Gardul și afumătoarea aparțin fam. D..
De asemenea s-a arătat că terasa de la etajul I a casei de locuit aflată în proprietatea fam. D. are doi stâlpi de sprijin, amprenta pe sol a acestora însumează 0,32 mp dar nu se identifică pe ./4 (f.343,350 dosar fond)
Din raportul de expertiză rezultă că nu este stânjenit accesul la imobilul recurentei C. G. însă este posibil ca accesul cu utilaje de mare tonaj la imobilul fam. Vierescu să fie afectat de acest gard deoarece lățimea medie a drumului de acces este de 4,36 m în loc de 7,23 m. (f.398 dosar fond).
În speță se constată că servitutea de trecere a fost instituită sub imperiul vechiului cod civil care, în art. 616 C.civ. dispune că ,,proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.
Rezultă că dispozițiile art. 616 C.civ. acordă drept de trecere peste locul vecinului pentru a asigura proprietarului fondului înfundat exploatarea terenului său, prin loc înfundat înțelegându-se acel loc care nu are nici o ieșire la calea publică.
Servitutea este deci o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt proprietar; este dreptul real, principal, derivat, perpetuu și indivizibil, constituit asupra unui imobil numit fond aservit, pentru uzul și utilitatea altui imobil, numit fond dominant, imobile care aparțin unor diferiți proprietari.
Potrivit art. 635 și 636 din Codul civil ,,…acela ce are un drept de servitute nu-l poate întrebuința decât după cuprinderea titlului său, fără a putea face nici în fondul supus servituții, nici în fondul pentru care servitutea este înființată, vreo schimbare împovărătoare celui dintâi fond…Servituțile încetează când lucrurile se găsesc în astfel de stare, încât servitutea nu se poate exercita.”
În speță servitutea de trecere fiind stabilită prin H.C.L. 95/2009, nu poate fi modificată ulterior doar prin voința unilaterală a unuia din proprietarii limitrofi.
Servitutea fiind un drept perpetuu, va dura cât timp imobilele există și se menține situația care a determinat constituirea ei. Caracterul perpetuu al servituții este de natura acestui drept și nu de esența lui și în consecință servitutea este susceptibilă de a fi limitată sau stinsă prin convenția proprietarilor fondului aservit și ai celor dominante. Rezultă deci că prin fapta unuia din proprietarii limitrofi nu se poate limita dreptul de servitute.
Un alt caracter juridic al servituții este indivizibilitatea cerea ce înseamnă că servitutea profită întregului fond dominant și grevează în întregime fondul aservit.
Prin edificarea gardului și afumătorii s-a limitat suprafața fondului aservit. Nu are relevanță în speță faptul că partea recurentă are acces pe proprietatea sa cu orice fel de autovehicule fără a fi stânjenit accesul de gardul și afumătoarea identificate de expert pe teren, după cum nu are relevanță faptul că exploatarea terenului intimaților poate fi mai anevoioasă. Reclamanta recurentă are dreptul de a face toate lucrările necesare pentru a se servi de servitute și a o păstra în forma în care a fost constituită. (conform art. 630 cod civil)
Interesul recurentei în a solicita demolarea gardului care împrejmuiește imobilul pârâților D. decurge tocmai din prerogativele pe care legea de acordă proprietarilor fondurilor dominante și care nu poate fi îngrădit în vreun fel de instanță sau de terți.
D. proprietarul fondului aservit poate solicita restrângerea dreptului de servitute și doar în anumite condiții.
Față de cele arătate se va admite recursul și se va dispune admiterea în parte a acțiunii reclamantei-recurente în sensul obligării pârâților D. T. sen. și D. T. jun. la demolarea construcției cu destinația afumător și a gardului în lungime de 21,17 m edificate pe ./4 din CF nr._ C., întrucât s-a dovedit că doar aceste construcții au fost edificate pe terenul - fond aservit.
Se vor respinge ca nefondate restul pretențiilor recurentei-reclamante.
Cererea de obligare solidară a intimatei P. orașului C. de a demola construcțiile menționate împreună cu intimații D. este nefondată deoarece nici o prevedere legală nu impune acestei entități obligația de demolare a construcțiilor edificate pe fondul aservit de proprietarii limitrofi acestuia, în solidar cu aceștia.
Tribunalul în recurs mai constată că prin acțiunea introductivă a fost chemată în judecată, în calitate de pârât P. orașului C., care a fost citată în proces în această calitate. Totuși în dispozitivul sentinței civile nr. 894/2014 a Judecătoriei Tg. S. a fost menționat în calitate de pârât Orașul C., reprezentat prin Primar iar în practicaua aceleiași hotărâri s-a menționat P. orașului C..
În calea de atac nici una din părți nu a invocat un motiv de recurs legat de acest aspect, astfel că în recurs instanța din oficiu nu poate invoca nici un motiv de casare.
Recurenta reclamantă a dovedit că a suportat suma de 1504 lei cheltuieli de judecată în recurs din care suma de 1500 lei onorariu avocațial și 4 lei taxă judiciară de timbru iar în fond suma de 1293 lei cheltuieli de judecată reprezentând cost raport expertiză (300+280+238+475 lei).
Văzând și prev. art. 274 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta C. G. împotriva sentinței civile nr. 894/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg S. în dosarul civil cu nr._ *, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta-recurentă C. G. în contradictoriu cu pârâții-intimați P. ORAȘULUI C., D. T. sen. și D. T. jun.
Obligă pârâții-intimați D. T. sen. și D. T. jun., în solidar, să demoleze construcția anexă „ afumător” C1, având suprafața construită de 1m.p. și gardul de scândură în lungime de 21,17 m, situat pe aliniamentul dat de punctele 2, A, B, C 16, marcate în planul de situație-anexa nr. 7 din raportul de expertiză întocmit de expert A. A. (fila 350, vol. II, dosar fond), edificate pe .. top 1352/4 înscrisă în CF nr._ C..
Respinge restul pretențiilor reclamantei.
Obligă pârâții D. T. sen. și D. T. jun. să plătească reclamantei C. G. suma de 1293 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond și suma de 1504 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.05.2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. C. A. C. V. M. D. P. E.
Red.V.M.D./03.06.2015, Tehnored.P.E./03.06.2015, 2 exp.
Jud. fond. - F. F. C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2228/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2686/2015.... → |
|---|
