Plângere contravenţională. Sentința nr. 2686/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2686/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 3033/305/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 220/A
Ședința publică de la 19 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. N.
JUDECĂTOR: U. G.
GREFIER: I. E. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil formulat de agentul constatator I. T. de Muncă C. împotriva sentinței civile nr. 2686 din 18 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul N. S. A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în temeiul art.396 alin.(1) Cod procedură civilă în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 19 mai 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 2686 din 18 decembrie 2014 Judecătoria S. G. a admis plângerea formulată de către petentul N. S.-A., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr. 1118 încheiat la data de 16.06.2014 de către intimatul I. T. de Muncă C., și în consecință:
A anulat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr. 1118 încheiat la data de 16.06.2014 de către intimat.
A exonerat petentul de la plata amenzii aplicate și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut și motivat în esență următoarele:
La data de 16.06.2014 petentul N. S.-A., a fost sancționat contravențional în baza prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 și conform art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ i s-a aplicat amendă în cuantum de 30.000 lei.
S-a reținut în sarcina petentului că în ziua de 12.06.2014, a primit la muncă trei persoane, fără a încheia în formă scrisă, contracte individuale de muncă.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, prima instanță a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din O.G nr. 2/2001, în cauză nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 „Contractul individual de munca se încheie în baza consimțământului pârtilor, în forma scrisă, în limba romana. Obligația de încheiere a contractului individual de munca în formă scrisa revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului, iar art. 260 al. 1 lit. e din același act normativ prevede că „ primirea la muncă a unei persoane, fără încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă . anterior începerii raportului de muncă - reprezintă fapta contravențională, sancționată cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, pentru fiecare persoană identificată”.
În procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/16.16.2014 s-a menționat că petentul a primit la muncă trei persoane, fără a încheia în formă scrisă, contracte individuale de muncă.
Instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde realității, având în vedere că din probele administrate rezultă că petentul nu avea calitatea de angajator iar cele trei persoane care l-au ajutat la demolarea scării exterioare, nu aveau calitatea de angajați, aceștia conform declarațiilor fiind prietenii petentului și l-au ajutat în această calitate fără a fi fost remunerați.
Între petent și cele trei persoane care au prestat o muncă ocazională, nu au existat niciun raport de muncă din cele prevăzute de Legea nr. 53/2003, care să necesite încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă.
În consecință, din probele administrate în cauză, nu rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina lui și față de cele arătate în precedente, instanța de fond a admis plângerea și a dispus anularea procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 16.06.2014 de către intimat și a exonerat petentul de la plata amenzii aplicate.
Instanța de fond a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel agentul constatator I. T. de Muncă C. prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii petentului și menținerea procesului verbal de contravenție atacat.
În motivarea căii de atac, apelantul aduce două critici hotărârii atacate, și anume că instanța de fond nu ar fi apreciat în mod corect gradul de pericol social al faptelor și nu a avut în vedere încercarea de eludare a legii de către contravenient. Apreciază că munca nedeclarată are efecte negative atât pentru individ cât și pentru societate și bugetul de stat, existând o relație interdependentă între plata contribuțiilor și a impozitelor, accesul la drepturile de asigurări sociale și alte măsuri de protecție socială.
Sentința primei instanțe a mai fost criticată și pentru faptul că nu s-a avut în vedere că cele trei persoane identificate prestau activitate în favoarea petentului, participând la demolarea unei scări interioare dintr-un apartament, două dintre aceste persoane neavând un loc de muncă la momentul depistării lor, conform evidențelor bazei de date Revisal I.T.M C., anexate cererii de apel.
Intimatul-petent N. S. – A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, și păstrarea hotărârii atacate.
În esență, intimatul-petent a arătat că între el și cei trei prieteni care l-au ajutat la demolarea unei scări exterioare de la apartamentul proprietatea mamei sale nu au existat raporturi de muncă de genul angajator-angajați, lucrarea de demolare durând numai două ore.
S-a mai apărat intimatul argumentând că instanța de fond a reținut corect că fapta evidențiată în procesul-verbal de contravenție atacat nu se înscrie între cele prevăzute de art. 16 alin.(1) din Legea nr.53/2003, prin urmare contravenția reținută de agentul constatator nu există.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță prin sentința atacată tribunalul reține că, judecătoria a stabilit în mod judicios împrejurarea că starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție . nr._/16.06.2014 încheiat de apelantul I. T. de Muncă C., nu corespunde unei fapte contravenționale și în mod legal a constatat nulitatea procesului verbal atacat.
În descrierea făcută de agentul constatator în procesul verbal de contravenție atacat de petent, se arată că, în cadrul acțiunii de verificare privind identificarea cazurilor de muncă fără forme legale de angajare, la data de 12 iunie 2014 orele11,00 au fost identificate un număr de trei persoane care au desfășurat activitate de demolare a unei scări exterioare de la apartamentului proprietatea personală a mamei petentului fără ca cele trei persoane (prieteni ai petentului) să aibă încheiate contracte individule de muncă cu acesta.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că în mod just instanța de fond a constatat că petentul nu avea calitatea de angajator iar cele trei persoane care l-au ajutat la demolarea scării exterioare, nu aveau calitatea de angajați, aceștia conform declarațiilor lor fiind prietenii petentului care au prestat o muncă ocazională, neremunerată, bazată pe o relație de ajutor reciproc .
Fapta descrisă în procesul-verbal de contravenție atacat nu se încadrează în elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, cu alte cuvinte, aceasta nu există ca și contravenție, neexistând cele două cerințe legale, aceea ca petentul să aibă calitatea de angajator și cea de-a doua, ca cele trei persoane identificate de agentul constatator să aibă calitatea de angajați.
Potrivit art.10 din Legea nr.53/2003 contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Câtă vreme cele trei persoane nu au fost plătite pentru munca lor și nici nu au urmărit vreodată obținerea vreunui beneficiu bănesc de pe urma activității prestate în folosul intimatului, este evident că între părți nu s-a legat un raport de muncă bazat pe o dependență salarială, prin urmare față de aceste circumstanțe, din moment ce nu se putea ajunge vreodată la încheierea unui contract individual de muncă în care intimatul să aibă statutul de angajator, este cert că acesta nu putea săvârși contravenția prevăzută de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003.
Din această perspectivă, aserțiunile apelantului conform cărora instanța de fond nu ar fi apreciat corect pericolul social al faptei și nu a avut în vedere încercarea petentului de a eluda legea, urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate, legea contravențională nefiind încălcată iar pericolul social se apreciază atunci când fapta constituie contravenție nu atunci când fapta nu are conotație contravențională.
Față de cele reținute, tribunalul constată că în speța de față lipsește atât fapta contravențională cât și vinovăția celui sancționat, drept pentru care sentința atacată este la adăpost de orice de critică, pe cale de consecință urmează astfel ca în temeiul art. 480 alin. 1 din Cod procedură civilă apelul de față să fie respins ca nefondat iar hotărârea instanței de fond să fie păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat agentul constatator I. T. de Muncă C., cu sediul în municipiul S. G., .-14, județul C. în contradictoriu cu intimatul N. S. A., CNP_, cu domiciliul în municipiul S. G., .. 3, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.2686/18.12.2014 a Judecătoriei S. G., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința public astăzi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
O. N. U. G. I. E. M.
Red. U.G. /17.06.2015
Tehnored.IE/17.06.2015
4 ex
Judecător fond G. A.-M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 54/2015. Tribunalul COVASNA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2236/2015.... → |
|---|
