Plângere contravenţională. Decizia nr. 171/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 171/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 171/A
Ședința publică de la 24 aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte: V. I. A.
Judecător: U. G.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN împotriva sentinței civile nr. 2660 din 18 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data 17 aprilie 2015, când părțile au lipsit, iar consemnările din încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în temeiul art. 396 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 24 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Constată că, prin sentința civilă nr. 2660 din 18 decembrie 2014, Judecătoria S. G. a admis plângerea formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și în consecință:
A anulat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 19.08.2014 de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut și motivat în esență următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 19.08.2014 de intimata CNADNR S.A., petenta S.C. T. SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002, reținându-se că la data de 17.05.2014, ora 13.46, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat pe raza localității L. Câlnicului, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă.
Conform prevederilor art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Referitor la legalitatea procesului – verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută, conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal prima instanță a reținut că potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 15/2002 începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante EURO, de masa totală maximă autorizată MTMA și de numărul de axe, după caz. În art. 8 din același act normativ se arată că „ fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă”.
Referitor la obligativitatea achitării tarifului de utilizare, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 15/2002 acesta revine utilizatorului vehiculului, acesta din urmă fiind, conform prevederilor art. 2 lit. b din același act normativ persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
În cauza de față, astfel cum rezultă și din susținerile intimatei, în baza de date a Ministerul Afacerilor Interne – Direcția Regim Permis de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, petenta apare ca fiind proprietarul vehiculului.
Însă, s-a avut în vedere că din factura fiscală nr._/17.10.2009 depusă la dosar rezultă că petenta, la data de 17.10.2009, deci anterior constatării faptei, a înstrăinat vehiculul către Kondor M..
Or, în aceste condiții, chiar dacă în evidențele Ministerului Afacerilor Interne este menționat numele petentei în calitate de proprietar, aceasta la data constatării faptei nu mai deținea această calitate, dreptul de proprietate asupra vehiculului fiind transmis către altă persoană.
Tot astfel, s-a reținut că neefectuarea mențiunilor în certificatul de înmatriculare, respectiv în baza de date a Direcției Regim Permis de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nu este imputabilă petentei, obligația în acest sens revenind noului dobânditor.
Lacuna unor prevederi legislative care să permită vânzătorului să solicite Ministerului Afacerilor Interne să facă mențiunile corespunzătoare cu privire la noul proprietar al autovehiculelor doar pe baza actului de înstrăinare, în speță factura fiscală, care are efect translativ de proprietate și a certificatului fiscal emis de Primăria de reședință, nu poate fi imputată petenților care se află în această situație.
În consecință, din probele administrate rezultând că la data constatării faptei petenta nu avea calitatea de utilizator al autoturismului și astfel obligația de achitare a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale nu era în sarcina acesteia, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 2/2001, sancționarea părții nefiind justificată.
Pentru aceste considerente, instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel agentul constatator C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal contestat.
În motivarea apelului s-a arătat că față de prevederile art.7 și 8 coroborat cu art.1 alin.1 pct. B din O.G nr.15/2002, responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al acestuia, prin urmare pentru reținerea contravenției este indiferent cine este persoana care conduce în mod efectiv autoturismul la momentul constatării faptei contravenționale .
A apreciat apelanta că înscrierea deținătorului sau utilizatorului în cartea de identitate a mașinii reprezintă o condiție de opozabilitate a înstrăinării acesteia, în lipsa întocmirii acestei formalități actul juridic al înstrăinării producând efecte numai între părțile contractante, fiind astfel inopozabil terților.
Apelanta a criticat soluția primei instanțe pentru greșita interpretare a actului dedus judecății, subliniind că cel care figurează drept proprietar în certificatul de înmatriculare al mașinii, fiind evidențiat ca atare și în registrele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, în sarcina lui fiind potrivit art. 24 alin.2 lit. d din Ordinul M.A.I nr.1501/2006 obligația de a radia autoturismul de pe numele său, tocmai pentru a face opozabil transferul dreptului de proprietate .
Intimata . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență că autovehiculul în litigiu nu-i mai aparține, fiind înstrăinat încă din data de 17.10.2009 numitei Kondor M..
La data constatării faptei petenta nu avea calitatea de utilizator al autoturismului și astfel obligația de achitare a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale nu era în sarcina acesteia.
În fine, intimata arată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și nu suportă nicio critică.
Examinând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel și actele dosarului în baza art. 479 din Cod procedură civilă., tribunalul constată că apelul nu este fondat.
Instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică prezentând o situație de fapt corectă în consens cu conținutul probelor administrate în cauză.
De asemenea, prima instanță a aplicat corect textele legale incidente speței, interpretate în litera și spiritul lor reținând în final următoarele;
Autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ din litigiu, care la data de 17.05.2014, ora 13.46, a circulat pe raza localității L. Câlnicului, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă., a fost înstrăinat de petentă la data de 17.10.2009, deci anterior constatării faptei, numitei Kondor M., iar contravenția care a făcut obiectul procesului verbal de contravenție, a fost săvârșită și constatată după 4 ani și 5 luni de la data vânzării autovehiculului.
Intimata-petentă nefiind subiectul activ al contravenției constatate de apelantă, răspunderea contravențională nu a putut fi reținută în sarcina acesteia, motiv pentru care, pe temeiul art. 34 din OG 2/2001, prima instanță a anulat procesul verbal din litigiu.
Calitatea de contravenient și răspunderea contravențională presupune întrunirea elementelor constitutive ale contravenției, inclusiv vinovăția.
În speță, petenta nu este utilizator și nici vinovăție nu are, iar după vânzarea autovehiculului nu mai are obligația să achiziționeze rovinieta .
Legat de criticile apelantei, acestea urmează a fi înlăturate ca nefondate de instanța de control judiciar pentru următoarele considerente:
Într-adevăr față de prevederile art.7 din O.G nr.15/2002 responsabilitatea achiziționării rovinietei revine utilizatorului, definit potrivit art.1 lit. b din același act normativ drept persoana care este înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România
Așadar, obligația achitării rovinietei revine celui care este înscris în certificatul de înmatriculare al mașinii și care o are în proprietate sau o folosește în baza unui titlu legal, or, din acest punct de vedere, dacă prima condiție este îndeplinită în cauza de față ( petenta este înscrisă în certificatul de înmatriculare al mașinii ), însă cea de-a doua condiție nu este îndeplinită, în sensul că odată cu vânzarea autovehiculului la data de 17 octombrie 2009 intimata-petentă nu mai este proprietar al autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ .
Normele legale mai sus amintite nu pun condiția ca proprietatea să fi fost făcută opozabilă prin efectuarea formalităților de radiere – înmatriculare pe numele noului proprietar, ci stabilesc că subiectul contravenției prevăzute de art. 8 din O.G nr.15/2012, este proprietarul mașinii care este înscris cu această calitate în certificatul de înmatriculare, or, conform celor probate în cauza de față, proprietar al mașinii este persoana fizică Kondor M., prin urmare, persoana sancționată contravențional deși este înscrisă drept proprietar al mașinii, din punct de vedere juridic și-a pierdut această calitate .
Așa fiind, intimata-petentă . nu poate fi sancționată contravențional pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o, odată cu vânzarea autovehiculului acesta transferând paza juridică a bunului asupra noului dobânditor căruia îi revin toate obligațiile aferente folosirii bunului, inclusiv obligația achiziționării rovinietei.
A sancționa în continuare pe vechiul proprietar pentru o faptă ca cea din prezenta speță, doar pentru că nu a efectuat ori nu a contribuit la efectuarea formalităților de radiere a autoturismului de pe numele său, ar însemna a socoti că vânzarea - cumpărarea de autoturisme capătă un efect translativ doar în momentul înscrierii noului proprietar în certificatul de înmatriculare al mașinii, acest lucru neputând fi validat din moment ce față de un alt terț, respectiv față de instituția fiscală de la domiciliul petentei, în speță Primăria Ghidfalău, autovehiculul în discuție, este socotit ca nemaifiind un bun supus impozitării pe numele petentei-intimate, cu alte cuvinte, este imposibil ca actul juridic al vânzării cumpărării consensuale de mașini să fie prin simpla sa încheiere opozabil unui terț, Primăria Ghidfalău, și inopozabil altui terț, apelanta de față .
Pentru aceste considerente, soluția primei instanțe este legală și temeinică drept pentru care în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA cu sediul în București, sector 6, .. 401A, Cod Unic de Înregistrare_, nr. de ordine Reg. ..01.2004, în contradictoriu cu petenta ., cu sediul în comuna Ghidfalău, ., județul C., înregistrată la Oficiul Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, împotriva Sentinței civile nr. 2660/18 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria S. G., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2015.
Președinte Judecător Grefier
V. I. A. U. G. V. E.
Red. U.G./13.05.2015
Tehnored. V.E./13.05.2015
4 ex.
Judecător fond – B. L. M.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 05-06-2015, Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 90/2015.... → |
|---|
