Plângere contravenţională. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 292/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 292/A
Ședința publică de la 16 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. R. I.
JUDECĂTOR: O. N.
GREFIER: I. E. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de petenta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN împotriva sentinței civile nr. 27 din 13 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul A. S. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 9 iunie 2015, când părțile au lipsit, iar consemnările din încheierea de ședință din acea zi, fac parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de astăzi 16 iunie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 27 din 13 ianuarie 2015 Judecătoria S. G. a admis plângerea formulată de către petentul D. A. S. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 25.07.2014 de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
A anulat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 25.07.2014 de către intimată.
A exonerat petentul de plata amenzii aplicate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
La data de 25.07.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G nr. 15/2002.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, prima instanță a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din O.G nr. 2/2001, în cauză nefiind incident niciuna dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ, aspecte privind nelegalitatea procesului-verbal nefiind invocate nici de către petent prin plângere.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 alin. 2 din O.G nr. 15/2002 „începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante EURO, de masa totală maximă autorizată MTMA și de numărul de axe, după caz”. În art. 8 din același act normativ se prevede că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenției și se sancționează cu amendă”.
În procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/25.07.2014 s-a reținut că la data de 11.02.2014 autovehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ a circulat pe DN67 km 99+500m Soarta fără a deține rovinietă valabilă.
Referitor la obligativitatea achitării tarifului de utilizare, judecătoria a reținut că potrivit prevederilor art. 1 din O.G nr. 15/2002 acesta revine utilizatorului vehiculului, acesta din urmă fiind, conform prevederilor art. 2 lit. b din același act normativ persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România (…).
În cauza de față, astfel cum rezultă și din susținerile intimatei, în baza de date a Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permis de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor petentul apare ca fiind proprietarul vehiculului.
Însă, la dosar au fost atașate copii de pe contract de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 08.02.2012 din care rezultă că la data indicată petentul a înstrăinat către T. C. D. autovehiculul în cauză, cu nr. de înmatriculare_ .
De asemenea, din certificatul de atestare fiscală nr. 6634/10.02.2012 emis de Municipiul S. G. – Direcția Finanțe Publice Municipale rezultă că autovehiculul a fost scos din evidența fiscală de pe numele petentului.
Or, în aceste condiții, chiar dacă în evidențele autorităților Ministrului Administrației și Internelor este menționat numele petentului în calitate de proprietar, acesta la data constatării faptei nu mai deținea această calitate, dreptul de proprietate asupra vehiculului fiind cedat către altă persoană. Tot astfel, s-a reținut că neefectuarea mențiunilor în certificatul de înmatriculare, respectiv în baza de date a Direcția Regim Permis de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nu-i sunt imputabile petentului, obligația în acest sens revenind noului dobânditor.
În consecință, din probele administrate rezultând că la data constatării faptei petentul nu avea calitatea de utilizator al autoturismului și astfel obligația de achitare a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale nefiind în sarcina acestuia, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G nr. 2/2001, sancționarea părții nefiind justificată.
Pentru aceste considerente, judecătoria a admis plângerea, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției și a exonerat petentul de plata amenzii aplicate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel agentul constatator C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A solicitând schimbarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea căii de atac s-a arătat că hotărârea primei instanțe este criticabilă deoarece din analiza dispozițiilor art.7 și art.8 din O.G nr.15/2002 coroborate cu cele cuprinse în art.1 alin.1 pct. B din O.G nr.15/2002 reiese că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.
Apelanta C.N.A.D.N.R S.A a susținut că înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate iar formalitățile de înmatriculare a vehiculului pe numele noului proprietar, în caz că nu sunt respectate, se sancționează cu inopozabilitatea față de terți a actului juridic de vânzare-cumpărare, acesta producând efecte doar între părțile contractante.
S-a mai arătat că netranscrierea dreptului de proprietate pe numele dobânditorului nu poate fi imputată CESTRIN, subiect activ al raportului juridic contravențional fiind persoana care figurează ca și proprietar în certificatul de înmatriculare și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, acestuia revenindu-i obligația de a face dovada valabilității rovinietei, responsabilitatea proprietarului înscris în certificatul de înmatriculare fiind reținută și de Curtea Constituțională prin deciziile nr.217/2013 și nr.623/2012.
Apelanta a mai susținut că un vânzător diligent are la dispoziție suficiente mijloace legale pentru îndeplinirea formalităților de transcriere a dreptului de proprietate, trebuind a se avea în vedere sub acest aspect prevederile Ordinului nr.1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, respectiv art.24 alin.2 lit. d referitoare la radierea din baza de date a M.A.I a înstrăinătorului mașinii.
S-a solicitat judecarea apelului în lipsă pe temeiul art.411 pct.2 NCPC.
Intimatul D. A. S. a formulat întâmpinare prin care a arătat că sentința primei instanțe este corectă, obligația de înmatriculare a autovehiculului pe numele cumpărătorului revenind acestuia, eliberarea certificatului de atestare fiscală dovedind legalitatea vânzării-cumpărării.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii prin hotărârea atacată tribunalul reține că într-adevăr față de prevederile art.7 din O.G nr.15/2002 responsabilitatea achiziționării rovinietei revine utilizatorului, definit potrivit art.1 alin.1 lit.b din același act normativ drept persoana care este înscrisă în certificatul de înmatriculare, și care are în proprietate sau care poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România .
Așadar, obligația achitării rovinietei revine celui care este înscris în certificatul de înmatriculare al mașinii și care o are în proprietate sau o folosește în baza unui titlu legal, or din acest punct de vedere, dacă prima condiție este îndeplinită în cauza de față ( intimatul este înscris în certificatul de înmatriculare al mașinii ), atunci cea de-a doua condiție nu este îndeplinită, în sensul că odată cu vânzarea mașinii în data de 07.02.2012, intimatul și-a pierdut calitatea de proprietar, autoturismul cu număr de înmatriculare_ devenind proprietatea cumpărătorului T. C. D..
Normele mai sus amintite nu pun condiția ca proprietatea să fi fost făcută opozabilă prin efectuarea formalităților de radiere – înmatriculare pe numele noului proprietar, ci stabilesc că subiectul contravenției prevăzute de art.8 din O.G nr.15/2012, este proprietarul mașinii care este înscris cu această calitate în certificatul de înmatriculare, or, conform celor probate în cauza de față, proprietar al mașinii este T. C. D., prin urmare persoana sancționată contravențional deși este înscrisă în talon drept proprietar al mașinii, din punct de vedere juridic și-a pierdut această calitate.
Așa fiind, intimatul D. A. S. nu poate fi sancționat contravențional pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o, odată cu vânzarea autovehiculului acesta transferând paza juridică a bunului asupra noului dobânditor căruia îi revin toate obligațiile aferente folosirii bunului, inclusiv obligația achiziționării rovinietei.
A sancționa în continuare pe vechiul proprietar pentru o fapta ca cea din prezenta speță, doar pentru că acesta nu a constrâns pe cale judecătorească pe noul dobânditor la efectuarea formalităților de radiere a autoturismului de pe numele său, ar însemna a socoti că vânzarea cumpărarea de autoturisme capătă un efect translativ doar în momentul înscrierii noului proprietar în certificatul de înmatriculare ar mașinii, acest lucru neputând fi privit ca valabil în condițiile în care înstrăinarea autoturismelor este un contract consensual, întocmirea contractului de vânzare-în formă scrisă servind numai în probațiune.
Deciziile Curții Constituționale nr.217/2013 și nr.623/2012 nu se referă la responsabilitatea contravențională a fostului proprietar pentru neachiziționarea rovinietei de către noul proprietar, ci aceste decizii tratează în considerentele lor păstrarea responsabilității pentru lipsa rovinietei de către persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare al mașinii, și care cedează autoturismul sau îl încredințează spre folosință altei persoane, prin urmare este vorba de o folosință temporară transmisă altei persoane, nu de înstrăinarea autovehiculului în mod definitiv către un cumpărător, de observat fiind și faptul că în aceleași decizii Curtea Constituțională menționează că existența unei persoane înscrise în certificatul de înmatriculare determină să se prezume că acea persoană are în proprietate sau folosește ca utilizator acel autovehicul, așadar însăși Curtea Constituțională a admis în mod implicit că înscrierea din certificatul de înmatriculare nu are caracter absolut, ci constituie o prezumție, care poate fi răsturnată, în sensul că autovehiculul aparține altcuiva decât cel înscris în certificat, așa cum s-a probat în cauza de față.
Pentru aceste considerente, soluția primei instanțe va fi apreciată ca legală și temeinică drept pentru care în baza art.480 alin.1 NCPC apelul agentului constatator va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, CUI_, înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J_ în contradictoriu cu intimatul - petent D. A. S., CNP_, cu domiciliul în municipiul S. G., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 27 din 13 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16 iunie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Z. R. I. O. N. I. E. M.
se află în concediu de odihnă
în temeiul art. 426 alin. 4 NCPC
semnează președintele instanței
judecător O. N.
Red.O.N./01.07.2015
Tehnored.IE/02.07.2015
4 ex
Judecător fond B. K. Agota
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2743/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 471/2015. Tribunalul... → |
|---|
