Plângere contravenţională. Decizia nr. 471/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 471/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 471/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C. Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.471/A
Ședința publică din data de 27 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. A.
Judecător: R. I. C.
Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de petentul R. Ș. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUN. S. G., împotriva sentinței civile nr. 1109 din 18 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria S. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelurilor de față au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru data de 20 octombrie 2015 și 27 octombrie 2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.1109/18 iunie 2015 a Judecătoriei S. G. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul R. Ș., CNP_, cu domiciliul în mun. S. G., ., ., ., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI S. G. cu sediul în mun. S. G., .. 4, jud. C..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 06.03.2015 întocmit de intimata Poliția L. a mun. S. G., petentul R. Ș. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 877,5 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.1 pct.14 din OUG nr.195/2002, reținându-se că, în calitate de proprietar al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, nu a comunicat identitatea persoanei căreia i-a încredințat autovehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice în data de 10.02.2015, la cererea și în termenul solicitat de către Poliția L. a mun. S. G..
Conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, « instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării ».
Referitor la legalitatea procesului – verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta conține toate mențiunile ale căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută, conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal atacat, față de probatoriul administrat, instanța a constatat următoarele:
Petenta recunoaște faptul că nu a dat curs solicitării intimatei Poliția L. de a comunica datele conducătorului auto, în urma depistării autovehiculului proprietatea sa, care era staționat într-o zonă unde oprirea nu era permisă.
Însă, în apărare, petentul arată că în comunicarea ce i s-a transmis ar fi trebuit să se menționeze mai multe date cu privire la constatarea contravenție, cum ar fi: numele și funcția agentului constatator, locul exact al opririi/staționării, imobilul în fața căruia a fost depistat autoturismul, modul de oprire/staționare, dacă se afla sub incidența unui indicator și distanța de acesta, dacă împiedica circulația altor vehicule sau pietoni, dacă bloca . instituții etc., foto cu autoturismul oprit/staționat.
Sub acest aspect, instanța a constatat că apărarea petentului este nefondată, întrucât datele mai sus menționate nu sunt necesare pentru ca persoana vizată să poată răspunde solicitării legale a poliției de a comunica identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus ( în cazul în care ar fi încredințat vehiculul unei alte persoane). Solicitarea transmisă petentului și căreia acesta nu i-a dat curs nu reprezintă un proces verbal de contravenție, pentru a cuprinde toate datele necesare în vederea unei descrieri complete a faptei contravenționale.
De asemenea, contrar susținerilor petentului, polițiștii din cadrul Poliției Locale – Biroul Rutier au calitatea de polițiști rutieri și pot solicita datele de identitate prevăzute de art.102 alin.1 pct.14 din OUG nr.195/2002. Astfel, din moment ce potrivit dispozițiilor art.7 lit. h din Legea nr.155/2010 poliția locală are dreptul de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, nu se poate interpreta textul art.102 alin.1 pct.14 din OUG nr.195/2002 în sensul că poliția locală nu poate solicita datele de identificare ale conducătorilor auto, întrucât în lipsa acestor date nu ar putea constata și sancționa contravențiile mai sus menționate.
Cu privire la modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție, instanța a constatat că aceasta s-a efectuat în mod legal, potrivit dispozițiilor art.27 din OG nr.2/2001, mai întâi prin poștă, cu aviz de primire, recomandata fiind returnată întrucât nu a fost ridicată de la poștă de către petent, iar ulterior prin afișare. Faptul că prin această modalitate de comunicare s-ar fi dezvăluit datele de identitate ale petentului nu are nici o relevanță în analiza legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, atâta timp cât procedura de afișare este prevăzută de lege (art.27 din OG nr.2/2001) și constituțională (Decizia nr.635/2014 a Curții Constituționale - fila 32).
De asemenea, faptul că petentul are calitatea de expert judiciar auto nu îl exonerează de răspunderea contravențională.
Față de aceste considerente și întrucât sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, fiind aplicat cuantumul minim al amenzii prevăzute de art.102 alin.1 pct.14 din OUG nr.195/2002, instanța a constatat că plângerea formulată de petent este nefondată, motiv pentru care, conform art. 34 din OG nr. 2 / 2001, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, menținându-se procesul - verbal ca fiind legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel R. Ș..
În motivarea apelului se arată că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În fapt se învederează că, la data de 18.02.2015 petentul a primit aviz de la Oficiul Poștal nr.1 – Sf. G., pentru a ridica o recomandată, deoarece factorul poștal nu l-a găsit la domiciliul și pe care a ridicat-o în aceeași zi.
A primit comunicarea Poliției Locale Sf. G., semnată de directorul executiv, prin care i s-a solicitat conform art.39 din OUG nr.195/2002, comunicarea datelor de identificare ale persoanei care la data de 10.02.2015, ora 08,38 a condus autoturismul său, cu nr._, încălcând prevederile legale privind oprirea/staționarea pe . precizări, privind constatarea contravenției, cum ar fi: numele și funcția agentului constatator, locul exact al opririi/staționării, imobilul în fața căruia a fost depistat autoturismul, modul de oprire/staționare, dacă se afla sub incidența unui indicator și distanța de acesta, dacă împiedica circulația altor vehicule, sau pietoni, dacă bloca . instituții, foto cu autoturismul oprit/staționat.
În lipsa datelor enumerate mai sus, este imposibilă reconstruirea traseului pe care a circulat autoturismul în cauză, locațiile posibile vizitate în interesul activității, de către persoanele care ar fi putut utiliza autovehiculul.
Un indicator „Oprire interzisă”+ semnul adițional ridicare autovehicule, este montat pe gardul S.P.C.R.P.C.I.V. C. din ..21-23, al doilea indicator „Oprire interzisă” este montat pe stâlpul porții de acces, pe . de incidență fiind cca. 35-40 m, montarea lor constituind, o zonă „motivată” de control Poliției Locale, în contradictoriu cu art.142, lit. f din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, care prevede oprirea interzisă la mai puțin de 25 m de colțul intersecției (cazuri similare există pe . Tivadar, . Sf. G.).
Conform foto anexate ale Poliției Locale, autoturismul său este oprit pe partea stângă a drumului cu sens unic, la mai mult de 25 m de colțul intersecției, lângă trotuar, asigurând trecerea pietonilor.
La emiterea hotărârii nu s-au luat în considerare prevederile art.2 din OUG nr.195/2002, coroborat cu art.177 alin.1-2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, privind îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice numai de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care are obligația să i-a măsurile legale, în cazul în care constată încălcări ale acestora, cu mențiunea că „polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziția inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române”.
Deși Legea nr.155/2010, art.7 lit.h prevede că Poliția L. are dreptul de a constata contravenții la normele privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor, nu este abilitată să constate și să aplice sancțiuni contravenționale, în temei legal, în baza OUG nr.195/2002, din motivele arătate mai sus.
În susținerea apelului, se solicită a se avea în vedere Decizia nr.9/25.05.2015, emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, la sesizarea Avocatului Poporului, publicată în M.Of. nr.526/15.07.2015, partea I, în baza căreia a motivat plângerea împotriva procesului verbal în cauză: - „..regulile în materie de competență, fiind de strictă interpretare și aplicare, înseamnă că un organ al administrației publice nu poate adopta/emite acte în afara competenței sale prevăzute prin lege și nici nu își poate atribui competențe proprii, de reglementare, în afara celor prevăzute de lege și actele administrative de autoritate de nivel superior, sancțiunea pentru încălcarea acestor norme de ordine publică, referitoare la competență, fiind nulitatea absolută a actului administrativ astfel emis/adoptat”.
În concluzie, hotărârile consiliilor locale adoptate în vederea reglementării procedurii privind ridicarea vehiculelor oprite/staționate neregulamentar, constatarea și aplicarea contravențiilor sunt lovite de nulitate, întrucât stabilesc și sancționează contravenții în domeniul circulației rutiere, prin depășirea competenței ce le revine.
În situația dată, aplicarea art.102 alin. (2) din OUG nr.195/2002, privind necomunicarea datelor, de către Poliția L. este absolut nelegală și netemeinică.
Mai mult, Poliția L. nu are dreptul de a opri autovehicule în trafic, decât în situații limitate și în consecință recurge la fotografierea autovehiculelor, fără a identifica persoanele contraveniente la fața locului, astfel activitatea lor în domeniul rutier fiind de doar câteva minute.
Se menționează că, invocarea calității de expert judiciar a fost făcută cu intenția de a arăta necesitatea confidențialității datelor sale personale și în nici un caz de a fi exonerat de răspunderea contravențională, în temei legal.
Din examinarea sentinței atacate prin prisma motivelor invocate Tribunalul constată următoarele:
Prin procesul – verbal supus controlului judiciar petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art.102 alin.1 pct.14 din OUG nr.195/2002 – reținându-se că în calitate de proprietar al vehiculului cu nr._ nu a comunicat în termen identitatea persoanei care a condus acest vehicul la 10.02.2015 la cererea Poliției Locale a mun. Sf. G..
Sub aspect formal, procesul – verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor prev. de art.16, 17 din OG nr.2/2001.
Astfel, în ceea ce privește competența agenților din cadrul poliției locale de a constata și sancționa contravenția dedusă judecății, Tribunalul a avut în vedere că, potrivit art.7 din Legea nr.155/2010, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții:
h) constată contravenția și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
Din interpretarea rațional – teleologică a textului de lege citat rezultă că atribuțiile poliției locale vizează întreaga procedură de constatare a contravențiilor menționate, procedură ce presupune în mod necesar, și identificarea contravenientului. Or, în vederea identificării făptuitorului, agentul constatator trebuie să aibă la dispoziție toate mijloacele legale pentru obținerea datelor contravenientului de la persoana care le cunoaște, deci inclusiv posibilitatea de a sancționa această din urmă persoană în cazul în care refuză să furnizeze respectivele date.
Așadar dispozițiile art.7 lit. h din Legea nr.155/2010 trebuie interpretată în sens larg căci o altfel de interpretare – în urma căreia este exclusă posibilitatea poliției locale de a aplica sancțiuni în baza art.102 alin.1 pct.14 din OUG nr.195/2002 – ar goli de conținut însuși dreptul agenților din cadrul poliției locale de a constata și sancționa contravențiile enumerate la art.7 lit. h din lege.
Față de cele expuse, Tribunalul reține că, în cadrul procedurii de constatare și sancționare a contravențiilor prev. de art.7 lit. h din Legea nr.155/2010, poliția locală are competența de a sancționa, în temeiul art.102 alin.1 pct.14 din OUG nr.195/2002, proprietarul (sau utilizatorul după caz) care nu comunică în termen date referitoare la cel căruia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus, Decizia nr.9/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție neavând relevanță în speță.
De asemenea, se reține că solicitarea adresată petentului de către organele Poliței Locale Sf. G. nu constituie un proces – verbal de contravenție, prin urmare această solicitare nu trebuie să îmbrace forma cerută de OG nr.2/2001, adică nu trebuie să conțină toate datele prevăzute de art.16 din OG nr.2/2001 (cum, în mod eronat, susține apelantul).
Referitor la modalitatea de comunicare a procesului – verbal, se constată că această comunicare s-a realizat cu respectarea prevederilor art.27 din OG nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, din toate probele administrate în cauză reiese că petentul, în calitate de proprietar al autoturismului cu nr._, nu a comunicat în termen datele de identitate ale persoanei care a condus acest vehicul la data de 10.02.2015 deși i s-a solicitat expres acest lucru de către organele Poliței Locale Sf. G..
Față de cele expuse, Tribunalul reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prev. de art.102 alin.1 pct.14 din OUG nr.195/2002, procesul – verbal fiind legal și temeinic întocmit iar sancțiunea just individualizată.
Așa fiind, în raport cu cele ce preced, Tribunalul constată sentința atacată ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care va respinge apelul potrivit art.480 alin.1 NCpc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul R. Ș., domiciliat în mun. S. G., ., ., . în contradictoriu cu intimata SPOLIȚIA L. A MUN. S. G., cu sediul în mun. S. G., ..4, județul C., împotriva sentinței civile nr.1109 din 18 iunie 2015 a Judecătoriei S. G., pe care o pastreaza.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2015.
Președinte Judecător Grefier
V. I. A. R. I. C. C. A.
Red.RIC/03.11.2015
Tehnored. CA/04.11.2015, 4 ex.
Jud. fond – B. L. M.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul... | Anulare act. Hotărâre din 15-09-2015, Tribunalul COVASNA → |
|---|
