Plângere contravenţională. Decizia nr. 375/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 375/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 375/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 375/A
Ședința publică din data de 15 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. N.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: I. E. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de petentul M. S. G., prin Primar și de intimatul C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru în subordinea căreia este C. Județean pentru Protecția Consumatorilor C. împotriva sentinței civile nr. 2747 din 29 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Se constată că dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 08 septembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea deliberării în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 septembrie 2015.
Tribunalul, în urma deliberării, a pronunțat decizia de mai jos.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 2747 din 29 decembrie 2014 Judecătoria S. G. a admis în parte plângerea formulată de către petentul M. S. G. prin Primar în contradictoriu cu intimatul C. R. pentru Protecția Consumatorului Regiunea Centru – C. Județean Pentru Protecția Consumatorilor C..
A dispus reducerea cuantumului amenzii aplicate în temeiul prevederilor art. 14 alin. 1 lit. e din HG nr. 435/2010 de la suma de 8000 lei la suma de 1500 lei.
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate în cuantum de 200 lei în temeiul prevederilor art. 14 alin. 1 lit. d din HG nr. 435/2010 cu sancțiunea avertismentului.
A atras atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
A menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 29.07.2014 de către intimată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Instanța a reținut că la data de 29.107.2014 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 200 în temeiul art. 14 alin. 1 lit. d din GG nr. 435/2010 și amendă în sumă de 8000 lei în temeiul art. 14 alin. 1 lit. c din același act normativ.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța de fond a constatat faptul că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incident nici una dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ, aspecte privind nelegalitatea procesului-verbal nefiind invocate nici de către petent prin plângere.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal prima instanță a reținut că potrivit art. 14 alin. 1 lit. d din HG nr. 435/2010 constituie contravenție „nerespectarea prevederilor (…) art. 7 lit. c (…)”.
Conform acestei din urmă dispoziții „înainte de punerea în funcțiune a echipamentului pentru agrement pe orice amplasament, deținătorul echipamentului pentru agrement trebuie să se asigure că pe fiecare echipament sunt inscripționate lizibil, durabil și vizibil informațiile prevăzute în anexa nr. 2”, respectiv denumirea echipamentului, codul de identificare al echipamentului pentru agrement, . de fabricație, producător/reprezentant autoriza al producătorului/importator, caracteristici tehnice după caz: limita de vârstă pentru utilizarea echipamentelor, greutatea maximă admisă, înălțimea maximă admisă, numărul maxim de utilizatori admis, viteza maximă admisă a echipamentelor de agrement, numărul certificatului de conformitate.
În procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/29.07.2014 s-a reținut că în urma controlului efectuat la data de 24.07.2014 la spațiile de joacă aparținând municipiului S. G., respectiv parcul central, . bl. 1, . bl. 12, . F. în fața . constatat că balansoarele, leagănele nu sunt inscripționate cu informațiile prevăzute în anexa nr. 2 din HG nr. 435/2010.
Prin plângere s-a solicitat anularea, învederându-se că obligația stabilită de art. 7 din HG nr. 435/2010 vizează doar momentul punerii în funcțiunea a echipamentelor. Însă, instanța de fond nu poate reține aceste aspecte ca întemeiate, obligația de afișare a elementelor prevăzute de anexa nr. 2 pe echipamentele de agrement existând atât în momentul punerii lor în funcțiune cât și ulterior, legea prevăzând expres că aceste inscripționări trebuie să fie lizibile, durabile și vizibile.
Tot astfel, s-a reținut de instanța de fond că din planșele foto depuse la dosar rezultă că doar o parte din mențiunile obligatorii sunt inscripționate sau afișate alături de echipamentele de agrement.
Or, față de aceste aspecte, s-a reținut că dispozițiile art. 7 lit. c din HG nr. 435/2010 nu au fost respectate în totalitate, constatându-se întrunirea elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 14 lit. d din același act normativ.
În ceea ce privește cea de a doua faptă, prima instanță a reținut că potrivit art. 14 alin. 1 lit. c din HG nr. 435/2010 constituie contravenție „nerespectarea prevederilor (…) art. 5 alin. 4 (…) art. 6 lit. a – i (…)”.
Referitor la aceste din urmă obligații art. 6 alin. 1 din HG nr. 435/2010 prevede că „administratorul parcului de distracții, indiferent dacă parcul de distracții se află pe un amplasament temporar sau definitiv trebuie: să obțină, să dețină și să pună la dispoziția organelor de supraveghere și control, la cerere, autorizație de funcționare a parcului de distracții, emisă de autoritățile publice locale; să asigure împrejmuirea parcului de distracții”.
Tot astfel s-a reținut de către judecătorie că potrivit art. 5 alin. 4 din același act normativ „deținătorii/administratorii/locatarii trebuie să dețină și să prezinte, la cerere, organelor de control documentele menționate la alin. 1”.
În procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/29.07.2014 s-a reținut că în urma controlului efectuat la data de 24.07.2014 la spațiile de joacă aparținând municipiului S. G., respectiv parcul central, . bl. 1, . bl. 12, . F. în fața bl. 2, ., s-a constatat, alături de încălcarea prevederilor art. 7 lit. c indicate anterior și faptul că administratorul spațiilor de joacă nu deține autorizație de funcționare pentru aceste spații, în același timp nefiind asigurată împrejmuirea spațiilor de joacă, administratorul neprezentând documentele solicitate, respectiv desenul de ansamblu al echipamentelor de agrement, instrucțiunile de utilizare, instrucțiunile de montaj și instrucțiuni de întreținere redactate în limba română.
Petentul a solicitat anularea procesului-verbal, învederându-se în primul rând că obligațiile prevăzute la art. 6 din HG nr. 435/2010 au în vedere parcurile de distracții. Însă, judecătoria nu a putut reține aceste susțineri ca și întemeiate, de natură a exclude calitatea părții de posibil subiect activ al contravenției. Conform art. 2 lit. c din HG nr. 435/2010 spațiul de joacă este „perimetrul delimitat și amenajat pentru jocul copiilor, în care este instalat cel puțin un echipament pentru spațiile de joacă”, acest din urmă echipament fiind definit de art. 2 lit. b ca și „echipament pentru agrement, acționat exclusiv prin greutatea sau forța fizică a omului, destinat a fi utilizat în special de copii, pe un spațiu de joacă, temporar ori permanent”. Or, conform art. 6 alin. 2 din HG nr. 435/2010 „prevederile alin. 1 sunt aplicabile în mod corespunzător și administratorilor spațiilor de joacă”.
Având în vedere aceste aspecte, din probele administrate precum și din susținerile părților rezultând că verificarea efectuată de către agenții constatatori a vizat spațiile de joacă situate în municipiul S. G., iar conform dispozițiilor arătate obligațiile administratorilor parcurilor de distracție sunt aplicabile și pentru administratorii spațiilor de joacă, instanța de fond a apreciat că petentul are calitate de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa.
Referitor la starea de fapt, prima instanță a reținut că în cauză nu s-a efectuat dovada că pentru funcționarea spațiilor de joacă enumerate ar exista autorizație de funcționare emis conform prevederilor legale, nefiind depuse niciun înscris în acest sens.
Tot astfel, din planșele foto depuse rezultă deși că există zone de agrement împrejmuite cu gard, delimitarea nu s-a efectuat la fiecare spațiu de joacă.
În ceea ce privește obligația prezentării documentelor stabilit de art. 5 alin. 4 din HG nr. 435/2010, chiar prin plângere s-a învederat că acestea nu au fost puse la dispoziția organelor de control, angajatul care se ocupă de aceste spații fiind în concediu.
În consecință, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 14 lit. c din HG nr. 435/2010.
În ceea ce privește sancțiunea, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede că la aplicarea acesteia vor fi avute în vedere limitele amenzii prevăzute de actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, fiind necesară ca sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Raportat la aceste dispoziții la prima faptă reținută în sarcina petentului, judecătoria a reținut că deși s-a constatat că instrucțiunile nu au fost afișate în mod corespunzător, necuprinzând nici toate elementele prevăzute de lege, cu toate acestea, din probele administrate rezultă că pe echipamentele de agrement au fost inscripționate date privind producătorul, fiind amplasate în apropierea acestora și afișe cu modalitatea de folosire, atenționare, unele caracteristici tehnice. Or, în aceste condiții s-a apreciat că sancțiunea pecuniară aplicată este disproporționată de gradul de pericol social redus al faptei săvârșite, impunându-se înlocuirea amenzii cu avertisment.
În ceea ce privește cea de a doua faptă, ținând seama că sub aceste aspecte s-a constatat încălcarea mai multor obligații, printre care și nedeținerea autorizației, prima instanță a constatat că sancțiunea amenzii corespunde gradului de pericol social. Referitor însă la cuantumul amenzii, judecătoria a avut în vedere că, deși nu au fost prezentate, documentele solicitate, respectiv instrucțiuni de utilizare, de montaj, de întreținere, declarații de conformitate, certificate de conformitate sunt deținute de către administratorul spațiilor de joacă. Tot astfel, s-a constatat, astfel cum s-a arătat în precedente, că deși nu toate zonele de agrement, însă unele din acestea sunt împrejmuite cu grad, altele fiind amplasate în zone ferite de circulația vehiculelor.
Așadar, în raport de aceste aspecte s-a apreciat că se impune aplicarea unei sancțiuni pecuniare îndreptate spre minimul prevăzut de lege, cu consecința diminuării amenzii de la suma de 8000 lei la suma de 1500 lei.
În consecință, pentru considerentele arătate instanța de fond a admis în parte plângerea, și a hotărât reducerea cuantumului amenzii aplicate în temeiul prevederilor art. 14 alin. 1 lit. e din HG nr. 435/2010 de la suma de 8000 lei la suma de 1500 lei, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate în cuantum de 200 lei în temeiul prevederilor art. 14 alin. 1 lit. d din HG nr. 435/2010 cu sancțiunea avertismentului. De asemenea i s-a atras atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale, fiind menținute celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 29.07.2014 de către intimată.
Sentința sus menționată a fost atacată cu apel de către petentul-apelant M. S. G. prin Primar, solicitându-se schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul înlocuirii amenzii de 1500 lei cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea apelului se arată că sancțiunea aplicată prin procesul-verbal contestat este mult prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Acest lucru rezultă din împrejurarea în care fapta a fost săvârșită, în speță neproducându-se urmări grave. Siguranța copiilor nu a fost pusă în pericol prin contravenția reținută de agentul constatator, atingerea adusă valorilor sociale fiind minimă. În plus, din atitudinea procesuală a petentului rezultă buna credință a acestuia, partea prezentându-se prin reprezentant în instanță și depunând la dosar actele pe care nu le-a putut prezenta în momentul încheierii procesului-verbal de contravenție.
În drept, au fost invocate prevederile art.466, art. 476, art. 480 Codul de procedură civilă; art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Sentința judecătoriei a fost atacată cu apel și de către intimatul-apelant C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru, solicitându-se schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea acestui apel se arată că în mod greșit a procedat instanța de fond la reindividualizarea sancțiunilor aplicate petentului prin procesul-verbal ce face obiectul cauzei. În speță nu se poate reține faptul că cele două amenzi sunt disproporționate față de gradul de pericol social al faptelor deoarece cuantumul amenzilor este unul modic. Judecătoria trebuia să aibă în vedere împrejurarea că spațiile de joacă pentru care au fost aplicate sancțiunile sunt des frecventate și destinate copiilor.
În drept, au fost invocate prevederile art. 466-482 din Codul de procedură civilă, HG nr. 435/2010, OG nr. 2/2001.
Intimatul C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru a formulat întâmpinare (fila 17) solicitând respingerea ca nefondat a apelului declarat de apelantul M. S. G. prin Primar. Intimatul apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect săvârșirea ambelor contravenții de către petentul sancționat, procesul-verbal de contravenție fiind legal și temeinic încheiat. În speță nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul pentru cea de-a doua faptă deoarece aceasta are un grad de pericol social ridicat.
La rândul său, intimatul-apelant M. S. G. prin Primar a formulat întâmpinare (fila 20) solicitând respingerea ca nefondat a apelului declarat de C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru. În cuprinsul acestei întâmpinări se arată că judecătoria a apreciat în mod corect că în speță sancțiunea aplicată pentru prima faptă este disproporționată față de gradul de pericol social al acesteia. În ceea ce privește cea de-a doua contravenție constând în neprezentarea documentelor solicitate, instanța a reținut că în afară de autorizație de funcționare pentru spațiile de joacă, actele solicitate sunt deținute de administratorul respectivelor spații. Pentru aceste motive, în mod just, prima instanță a dispus diminuarea amenzii de la suma de 8000 lei la suma de 1500 lei.
În apel nu au fost administrate noi probe.
Verificând, în limitele fiecărei cereri de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul apreciază cele două apeluri ca fiind nefondate.
În speță, prin procesul-verbal ce face obiectul cauzei, petentul M. S. G. prin Primar a fost sancționat contravențional pentru două fapte, astfel:
1. nerespectarea prevederilor art. 7 lit. c din HG nr.435/2010, anume lipsa inscripționării balansoarelor și a leagănelor amplasate în parcurile de copii ce au făcut obiectul controlului, cu informațiile prevăzute în anexa nr. 2 din HG nr. 435/2010;
2. nedeținerea autorizației de funcționare pentru spațiile de joacă, neasigurarea împrejmuirii acestora; neprezentarea de către administratorul parcurilor a documentelor solicitate de inspectori (desenul de ansamblu al echipamentelor de agrement, instrucțiunile de utilizare, instrucțiunile de montaj, instrucțiunile de întreținere, toate redactate în limba română).
Prima faptă a fost sancționată cu amendă de 200 lei în temeiul art. 14 alin. 1 lit. d din HG nr. 435/2010 iar cea de-a doua faptă a fost sancționată cu amendă de 8000 lei conform art.14 alin. 1 lit. e din HG nr. 435/2010.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat în cauză, instanța de fond a reținut, în mod corect, că acest înscris respectă condițiile de valabilitate prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, cele două contravenții reținute în sarcina petentului fiind săvârșite de către acesta în calitate de administrator al spațiilor de joacă amplasate pe teritoriul municipiului, spații care au fost supuse controlului. Aceste rețineri ale instanței de fond nu au fost criticate în nici unul din cele două apeluri formulate în cauză, cele statuate de judecătorie cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție intrând astfel în puterea lucrului judecat.
Apelanții formulează critici cu privire la modalitatea de reindividualizare a sancțiunilor contravenționale operată de instanță.
Astfel, apelantul M. S. G. prin Primar susține că în mod greșit instanța de fond nu a dispus înlocuirea în totalitate a amenzii aplicată conform art. 14 alin 1 lit. e din HG nr. 435/2010 cu sancțiunea avertismentului, solicitând instanței de control judiciar să dispună în apel această înlocuire. Critica și cererea acestui apelant sunt nefondate.
Tribunalul reține prevederile art. 21 alin3 din OG nr. 2/2001, care stipulează: sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Judecătoria a procedat în speță la reindividualizarea celor două sancțiuni contravenționale aplicate petentului, reindividualizarea făcându-se, în mod corect, în funcție de criteriile prevăzute de art. 21 alin 3 anterior citat. Pentru fapta ce a fost sancționată în temeiul art. 14 alin 1 lit. e din HG nr. 453/2010 amenda contravențională corespunde gradului de pericol social deoarece, pe de o parte, în baza acestui text legal au fost sancționate și reținute mai multe abateri ale contravenientului (nedeținerea autorizației; neîngrădirea zonelor de agrement, neprezentarea tuturor documentelor solicitate de către inspector); pe de altă parte lipsa autorizației pentru spațiile de joacă administrate reprezintă o serioasă încălcare a normelor legale.
Susținerea apelantului referitoare la lipsa pericolului social al acestei contravenții prin prisma împrejurării că, în speță, nu s-a produs nici un accident rezultat din folosirea de către copii a spațiilor de joacă, este nefondată. Administratorul acestor parcuri destinate activității, jocului copiilor, este obligat să respecte cerințele minime esențiale de securitate enumerate în anexa cu nr. 1 a HG nr. 435/2010 pentru a preîntâmpina orice eveniment de natură a vătăma sau pune în pericol siguranța, integritatea fizică a utilizatorilor. Astfel fiind, tribunalul reține că fapta contravențională sancționată în temeiul art. 14 alin 1 lit. e din HG nr. 435/2010 prezintă pericol social.
Ca urmare, în mod just, instanța de fond a reținut că cea de a doua faptă săvârșită de petent trebuie sancționată cu amenda, însă la stabilirea cuantumului amenzii instanța a avut în vedere limita minima a acesteia înlocuind suma de 8000 lei aplicată de agentul constatator cu suma de 1500 lei.
Apelantul C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru critică însă această reindividualizare operată de instanța de fond cu privire la sancțiunea contravențională. Criticile sunt nefondate.
Judecătoria a dispus înlocuirea amenzii de 200 lei cu sancțiunea avertismentului în mod legal, în urma analizei criteriilor de individualizare stipulate de art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001, cum s-a arătat mai sus, reținând că echipamentele de agrement au fost inscripționate, potrivit celor rezultate din probele administrate în cauză, cu date privind producătorul, fiind amplasate în apropierea acestora și afișe cu modalitatea de folosire, atenționare precum și unele caracteristici tehnice ale lor.
Referitor la cea de-a doua contravenție, instanța de fond a înlocuit amenda de 8000 lei cu cea de 1500 lei reținând cuantumul minim prevăzut de legiuitor. S-a avut în vedere în acest sens de către judecătorie împrejurarea că unele dintre abaterile sancționate conform art. 14 alin 1 lit. e din HG nr. 435/2010 au fost acoperite, în sensul că documentele cerute de inspectori la data controlului, deși nu au fost atunci prezentate, erau deținute de petent; pe de altă parte, unele zone de agrement sunt împrejmuite cu gard, iar cele neîmprejmuite au o amplasare ferită de circulația vehiculelor. Astfel, instanța fondului a reindividualizat amenda în mod corect, bine argumentat.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază ambele apeluri ca fiind neîntemeiate urmând a dispune, în temeiul art. 480 alin 1 C procedură civilă respingerea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelantul M. S. G. prin PRIMAR, cu sediul în S. G., . numărul 2, județul C., în contradictoriu cu intimatul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU, cu sediul în B., . numărul 12, județul B., împotriva sentinței civile nr 2747/29.12.2014 pronunțată de Judecătoria S. G., pe care o păstrează.
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU, cu sediul în B., . numărul 12, județul B., în contradictoriu cu intimatul M. S. G. prin PRIMAR, cu sediul în S. G., . numărul 2, județul C., împotriva aceleiași sentinței civile, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
O. N. D. C. I. E. M.
Red. D.C. / 09.10.2015
Tehnored.IE/09.10.2015
5 ex
Judecător fond B. K. Agota
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 512/2015. Tribunalul... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
