Plângere contravenţională. Sentința nr. 294/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 294/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 165/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 165/A
Ședința publică din 21 aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: O. N.
JUDECĂTOR: U. G.
GREFIER: I. E. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de agentul constatator I. de Muncă C. împotriva sentinței civile nr. 294 din 11 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Întorsura Buzăului în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata .” SRL având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 14 aprilie 2015, când părțile au lipsit, iar consemnările din încheierea de ședință din acea zi, fac parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera în baza art. 396 alin. 1 din codul de procedură civilă a amânat pronunțarea la data de astăzi 21 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 294 din 11 decembrie 2014 Judecătoria Întorsura Buzăului, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. PRESTAȚII I. “VULTURUL” S.R.L, în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ C., împotriva procesului-verbal . nr._/08.07.2014.
A anulat în parte procesul-verbal . nr._/08.07.2014, în sensul înlăturării amenzii de 5.000 de lei aplicată pentru contravenția ce încalcă prevederile art. 13 lit. q din Legea 319/2006.
A menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
A dispus restituirea amenzii, în cuantum de 2.000 de lei, achitate prin chitanța . nr._/10.07.2014, emisă de Trezoreria Municipiului S. G., județul C.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/08.07.2014, petenta S.C. PRESTAȚII I. “VULTURUL” S.R.L. a fost sancționată cu avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 13 lit. j și art. 20 alin. 1 din Legea 319/2006, iar cu amendă în cuantum de 5.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 13 lit. q din Legea 319/2006, reținându-se, în descrierea faptei, că, la data controlului din 08.07.2014, au fost constatate următoarele abateri: unitatea nu a asigurat controlul medical periodic pentru angajații săi; unitatea nu a asigurat instruirea periodică a angajaților în domeniul securității și sănătății în muncă; unitatea nu acordă echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor (elevator de mașină fără verificare tehnică). Procesul-verbal a fost încheiat în prezența reprezentantului legal al petentei, ce a semnat actul fără a avea obiecțiuni (f. 9,10).
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța de fond a reținut următoarele:
Relativ la motivele de nulitate invocat de petentă prin apărător, constând în ilizibilitatea procesului-verbal, neîntocmirea și necomunicarea înștiințării de plată, respectiv lipsa descrierii faptelor reținute în sarcina acesteia și a împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității acestora, prima instanță le-a respins ca vădit nefondate.
Procesul-verbal este întocmit citeț, apt de a da posibilitatea instanței să verifice legalitatea acestuia, conține înștiințarea de plată cu privire la amenda aplicată, comunicată și semnată de reprezentantul petentei, iar faptele sunt descrise favorabil verificării tipicității acestora cu modelul abstract prevăzut de legiuitor. Cu privire la împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptelor, singura situație în care se impunea existența acestora era legată de contravenția prevăzută de art. 13 lit. q din Legea 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, descrisă la punctul nr. 1 din procesul-verbal, ce a fost sancționată cu amendă peste minimul prevăzut de legiuitor. Referitor la aceasta, instanța reține că agentul constatator a consemnat împrejurările în discuție prin indicarea echipamentului de muncă ce prezenta pericol pentru angajați, respectiv elevator de mașină fără verificare tehnică, unealtă de muncă care, prin natura sa, constituie o sursă gravă de pericol pentru angajați, dacă nu funcționează corespunzător.
Raportat la motivul de nulitate, invocat din oficiu, constând în greșita indicare a temeiului de sancționare pentru contravenția prevăzută de art. 13 lit. q din Legea 319/2006, judecătoria a constatat că este temeinic, cu efectul anulării în parte a procesului-verbal contestat. Astfel, potrivit art. 16 din O.G nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, o condiție de fond obligatorie a procesului-verbal de contravenție o constituie indicarea actului normativ prin care se stabilește și sancționează contravenția, a cărei nerespectare reprezintă o cauză de nulitate virtuală. Ca orice nulitate a unui act juridic, este condiționată de existența unei vătămări a unui drept sau interes legal al unei persoane, vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
În speța de față, agentul constatator a indicat ca, temei de sancționare pentru încălcarea prevederilor art. 13 lit. q din Legea 319/2006, ce constituie de asemenea și temeiul legal de încadrare, art. 39 alin. 4 din același act normativ, ce prevede ca limite ale amenzii 4.000- 8.000 lei, deși era aplicabil pentru acea contravenție art. 39 alin. 5 din același act normativ, ce stipulează amenda între 3.500 și 7.000 lei. Existând limite mai reduse ale amenzii pentru temeiul corect de sancționare, este evidentă vătămarea produsă petentei prin indicarea greșită a temeiului de sancționare a faptei imputate. Totodată, această vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea parțială a procesului-verbal, întrucât instanța nu-și poate aroga competențele agentului constatator și să stabilească ea însăși temeiul corect de sancționare, în caz contrar s-ar produce o schimbare de roluri, nepermisă de lege lata. Rolul instanței este să verifice legalitatea sancțiunii aplicate potrivit textului legal de încadrare reținut de agentul constatator, iar nu să stabilească alt temei de sancționare.
Cu privire la celelalte contravenții sancționate prin procesul-verbal contestat, instanța de fond a reținut că au fost respectate condițiile de fond și formă prevăzute de art. 16,17 din O.G nr.2/2001.
În consecință, prima instanță a anulat parțial procesul-verbal contestat, în sensul înlăturării amenzii de 5.000 de lei, aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 13 lit. q din Legea 319/2006.
Referitor la temeinicia procesului-verbal de contravenție, judecătoria a avut în vedere doar celelalte două fapte, menținute în procesul-verbal contestat. Astfel, faptele prevăzute la punctele 2 și 3 în procesul-verbal, respectiv neasigurarea controlului medical periodic și neinstruirea periodică în domeniul securității și sănătății în muncă a angajaților petentei, au fost dovedite prin constatările personale ale organului de sancționare și prin înscrisurile depuse la dosar de intimat (f. 47-49). De altfel, însăși petenta a recunoscut săvârșirea acestora prin însușirea deficiențelor constatate și remedierea lor, astfel cum rezultă din conținutul plângerii și a înscrisurilor depuse la dosar (f. 5, 63-72).
Față de considerentele mai sus expuse, judecătoria a admis în parte plângerea formulată de petentă și a anulat în parte procesul-verbal contestat în sensul indicat anterior, menținând celelalte dispoziții ale acestuia.
Întrucât, petenta a făcut dovada achitării a jumătate din minimul prevăzut de lege pentru amenda aplicată, respectiv 2.000 lei, judecătoria a dispus restituirea amenzii de către beneficiarul acesteia, având în vedere soluția prefigurată în cauză (f. 11).
Cu privire la solicitarea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a reținut că petenta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli, motiv pentru care a respins ca nefondat aceste petit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel agentul constatator I. T. de Muncă C. solicitând schimbarea sentinței în sensul menținerii valabilității procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr.1827/08.07.2014 .
În motivarea căii de atac s-a arătat că greșita indicare a temeiului de sancționare contravențională, față de prevederile art.16 și art.17 din O.G nr.2/2001, nu poate atrage decât sancțiunea nulității relative care implică dovedirea unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului, or în cauza de față partea petentă nu a demonstrat existența unei asemenea vătămări, neregulile săvârșite de agentul constatator putând a fi invocate pe calea plângerii.
Apelantul I.T.M C. a mai susținut că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei, a fost aplicată în conformitate cu prevederile art.39 alin.4 din Legea nr.319/2006 și nu conform art.39 alin.5 din Legea nr.319/2006, inspectorul de muncă fiind sub presiunea situației din momentul controlului, fapta contravențională este în mod amănunțit descrisă, intimata și-a recunoscut deficiențele constatate la momentul controlului, a și achitat jumătate din minimul amenzii, semnând actul de control fără obiecțiuni.
Intimata . ” SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În apărare partea intimată a învederat că actul de sancționare contravențională este ilizibil, nu cuprinde înștiințarea de plată a amenzii, nu descrie faptele imputate și împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității acestora, temeiul sancționării contravenționale fiind în mod greșit indicat de agentul constatator, în fapt fiind vorba de art.39 alin.5 și nu de art.39 alin.4 din Legea nr.319/2006, prin urmare trebuie avut în vedere că temeiul corect de sancționare înscrie limite mai reduse ale amenzii, astfel că vătămarea pricinuită societății petente a fost în mod legal și temeinic reținută de prima instanță, și prevederile art.16 alin.7 din O.G nr.2/2001 fiind încălcate.
Apelantul I.T.M C. nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță prin hotărârea atacată, tribunalul reține că motivele de nulitate absolută ale unui proces verbal de contravenție sunt prevăzute de art.17 din O.G nr.2/2001, greșita indicare a temeiului de drept al sancționării contravenționale nefigurând printre aceste motive expres menționate.
Prin urmare, înscrierea de către agentul constatator a unui temei greșit al sancționării contravenționale nu poate constitui decât o cauză de nulitate relativă a procesului verbal de contravenție, cauză care decurge din încălcarea prevederilor art.16 alin.1 din O.G nr.2/2001 care se referă la indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, indicare care se prezumă că trebuie să fie cea corectă.
Cu toate că încadrarea faptei s-a realizat în mod greșit din punct de vedere al sancționării contravenționale, fapt recunoscut prin motivele de apel, acest lucru nu putea conduce la vicierea procesului-verbal de contravenție, decât dacă partea sancționată ar fi dovedit vătămarea în concret pricinuită și imposibilitatea înlăturării acestei vătămări în alt mod decât prin anularea actului.
Partea sancționată contravențional nu a probat nici vătămarea care i s-a adus prin greșitul temei de drept al sancționării sale contravenționale și nici faptul că anularea procesului verbal de contravenție este singura cale de a remedia vătămarea pe care ar fi suferit-o.
Dimpotrivă, sancțiunea contravențională aplicată se încadrează și între limitele minime și maxime ale normei de sancționare care trebuia reținută ( art.39 alin.5 în loc de art.39 alin.4 din Legea nr.315/2006 ) iar vătămarea este în acest context inexistentă, cu alte cuvinte indiferent de temeiul de drept care ar fi trebuit în mod corect înscris în actul de sancționare, amenda de 5.000 lei se încadrează și între limitele prevăzute de temeiul de drept greșit înscris și între limitele temeiului corect de drept.
În aceste condiții, mai trebuie menționat că greșita inserare a unui temei de drept al sancționării contravenționale aduce în discuție un caz de nulitate relativă, prin urmare judecătoria nu era îndrituită să invoce din oficiu un motiv de nulitate relativă, aceste nulități fiind conform art.178 alin.2 NCPC numai la îndemâna părții interesate nu și a judecătorului care poate invoca și pune în discuția părților numai motive de ordine publică, adică încălcarea unor norme imperative care generează nulități absolute.
A invoca din oficiu un caz de nulitate relativă semnifică a oferi părții petente posibilitatea completării plângerii contravenționale cu un nou motiv de ordine privată în condițiile în care partea care introduce plângerea are la dispoziție potrivit art.31 alin.1 din O.G nr.2/2001 numai 15 zile pentru a redacta și include în structura plângerii motivele acesteia, or invocarea motivului de nulitate relativă după împlinirea termenului de formulare și depunere a plângerii, înseamnă că motivele de ordine privată care decurg din însăși încheierea procesului-verbal de contravenție și pe care numai partea sancționată putea să le invoce, ar putea fi aduse oricând în discuție, chiar și după trecerea termenului de 15 zile pentru redactarea și introducerea plângerii.
Din acest punct de vedere soluția primai instanțe este nelegală și netemeinică, judecătoria pășind în câmpul nulității relative deși nu era îndrituită să o facă din oficiu.
Cu toate acestea, pe fondul cauzei trebuie reținut că la fila 78 din dosarul de fond se găsește adresa nr.45/16.10.2014 prin care intimata a solicitat unui operator autorizat să procedeze la verificarea tehnică periodică a elevatoarelor utilizate, prin urmare este evident că în urma controlului desfășurat de I.T.M C., partea intimată a conștientizat fapta sa omisivă și a solicitat intervenția celor în drept să o remedieze, de notat fiind că urmările faptei constau în crearea unei stări de pericol neurmată de producerea vreunor pagube.
O atare conduită probează atingerea scopului normei contravenționale chiar și fără suportarea sancțiunii pecuniare, relevă înțelegerea semnificației conduitei greșite din perspectiva contravenției prevăzute de art.39 alin.5 cu trimitere la art.13 lit q din Legea nr.319/2006, asumarea acesteia și strădania de conformarea față de cerințele normei contravenționale încălcate, ca atare, față de prevederile art.34 alin.1 din O.G nr.2/2001 sancțiunea trebuie reindividualizată, astfel că în raport de criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G nr.2/2001 avertismentul se dovedește a fi cea mai potrivită sancțiune, însoțită de recomandarea pentru partea intimată ca pe viitor să respecte norma încălcată .
Prin procesul verbal de contravenție s-au constatat trei contravenții, agentul constatator a defalcat sancțiunea aplicată pentru fiecare contravenție în parte, aplicând și o amendă de 5.000 lei pentru fapta adusă în discuție prin motivele de apel, prin urmare câtă vreme celelalte două fapte contravenționale nu au fost criticate într-un eventual apel al intimatei, înseamnă că în privința acestora sentința a trecut în puterea lucrului judecat .
Așa fiind, în baza art.480 alin.2 NCPC se va admite apelul se va schimba în parte sentința și în consecință se va înlocui sancțiunea amenzii de 5.000 lei cu cea a avertismentului, după care se vor înlătura dispozițiile sentinței referitoare la anularea în parte a procesului-verbal de contravenție și se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței, respectiv dispozițiile referitoare la restituirea amenzii în cuantum de 2.000 lei și la menținerea dispozițiilor din procesul-verbal cu privire la constatarea și încadrarea în drept a celor două fapte contravenționale sancționate cu avertisment, inclusiv constatarea faptei pentru care s-a aplicat avertismentul prin prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de agentul constatator I. T. de Muncă C., cu sediul în municipiul S. G., .-14. județul C., în contradictoriu cu intimata . ” SRL, cu sediul în oraș Întorsura Buzăului, ., ., județul C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, împotriva sentinței civile nr.294/11.12.2014 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pe care o schimbă în parte și în consecință înlocuiește cu sancțiunea avertismentului amenda în cuantum de 5.000 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/08.07.2014 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.13 lit q din Legea nr.319/2006.
Înlătură dispozițiile sentinței referitoare la anularea în parte a procesului-verbal de contravenție și păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
O. N. U. G. I. E. M.
Red.O.N./ 27.05.2015
Tehnored.IE/28.05.2015
4 ex
judecător fond N. B.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
