Fond funciar. Decizia nr. 1141/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1141/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 30-12-2013 în dosarul nr. 11014/315/2012
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1141
Ședința publică din data de 30 decembrie 2013
Președinte: A. S.
Judecător: D. Ș.
Judecător: G. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul reclamant I. F., domiciliat în municipiul Slatina, .. 5, ., etajul 1, ., împotriva sentinței civile nr. 2684 pronunțată la data de 04.06.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte Fărcuș G., domiciliată în municipiul Târgoviște, ., ., etajul 1, ., G. A., domiciliată în orașul P., ., județul Dâmbovița, C. L. Bucșani de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în ., nr. 1228, județul Dâmbovița, și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, și cu intimata reclamantă I. M., domiciliată în municipiul Slatina, . 12, ., ., având ca obiect constatare nulitate absolută titlu de proprietate (fond funciar).
Prezența și dezbaterile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată la 17 decembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la 23 decembrie 2013 pentru a da posibilitate recurentului reclamant să depună la dosarul cauzei note scrise, iar apoi a amânat pronunțarea la 30 decembrie 2013, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, dată la care, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâților C. L. de aplicare a Legii Fondului Funciar Bucșani și C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ /27.11.2012, reclamanții I. F. și I. M. au solicitat constatarea nulității absolute totale a Titlului de proprietate nr._/09.10.2001 precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând cererea, reclamanții au arătat că pârâtele au eliberat titlul de proprietate menționat pentru suprafața de 5.000 mp, numitului F. N., deși aceasta nu i-a aparținut acestuia ci reclamanților, conform registrului agricol, I. Gh. I. fiind bunicul reclamantului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă și art. 947 și 948 Cod civil.
S-au anexat cererii, în copie, Titlul de proprietate nr._ eliberat de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dâmbovița (f. 7), certificat de căsătorie nr. 97/05.10.1961 eliberat de Sfatul Popular P. (f. 8), certificat de naștere nr. 131/30.03.1963 eliberat de Sfatul Popular P. (f. 9), carte de identitate a reclamantului I. F. (f. 10), certificat de deces nr. 336/15.06.1997 eliberat de Primăria Municipiului Slatina (f. 11), adresa nr. 191/11.01.2006 emisă de C. L. de Fond Funciar Bucșani (f. 12) și în original: adresa nr. 4544/06.07.2007 emisă de Primăria Comunei Bucșani (f. 13) și procura autentificată sub nr. 66/12.01.2012 de către Biroul Notarial ,,Omnes” (f. 15).
Pârâta C. L. Bucșani a formulat întâmpinare (f. 18-20) invocând excepția autorității de lucru judecat, arătând că pe rolul Judecătoriei Târgoviște a mai existat dosarul nr._ în care a figurat ca reclamant I. F., dosarul având același obiect și cauză iar acțiunea a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în baza Legii nr. 167/1997, de pe urma defunctului I. (F.) I. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate fratele acestuia, F. N., pentru suprafața de teren de 0,77 ha și nefiind cereri din partea altor moștenitori, cererea a fost validată și s-a emis Titlul de proprietate nr._/09.10.2001. În anul 2005, în baza Legii nr. 247/2005 a formulat cerere de reconstituire și reclamantul I. F., în calitate de nepot de fiu, cererea fiind respinsă față de prevederile art. 2 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005 care prevede că titlurile de proprietate emise cu respectarea legii rămân valabile. A mai arătat că în baza aceleiași legi a mai formulat cerere de reconstituire și reclamanta I. M., în calitate de noră, acesta fiind de asemenea respinsă deoarece nu avea vocație succesorală, soluția de respingere fiind comunicată potrivit confirmării de primire din data de 21.11.2005 iar împotriva soluțiilor nu s-a formulat contestație. A menționat pârâta că validarea s-a realizat în ordinea claselor de moștenitori care au făcut cerere de reconstituire.
La întâmpinare au fost atașate înscrisuri (f. 21-52).
La 11.12.2012 reclamanții au depus cerere modificatoare (f. 58) prin care au arătat că înțeleg să cheme în judecată în calitate de pârâți și pe Fărcuș G. și G. A..
Pârâta Fărcuș G. (f. 61, 62) a formulat întâmpăinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. În apărare, pârâta a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat iar pe fond, a susținut că titlul de proprietate atacat a fost emis în mod legal, față de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005, față de împrejurarea că reclamanta I. V. M., având calitatea de noră a lui I. I. nu avea vocație succesorală și având de asemenea în vedere că soluția de respingere a cererii de reconstituire nu a fost contestată în termenul de 10 zile. A menționat că nu există vreo cauză de nulitate prevăzută de art. III din Legea nr. 169/1997. S-a invocat totodată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei I. M..
La data de 05.03.2013 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. A. iar pârâta Fărcuș G. a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată. Prin încheierea pronunțată la acea dată și pentru considerentele expuse în cuprinsul acesteia, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. A. și s-au respins ca neîntemeiate excepțiile autorității de lucru judecat, a lipsei calității procesuale active a reclamantei I. M. și a inadmisibilității cererii de chemare în judecată (f. 89-91).
Instanța de fond a încuviințat proba cu înscrisuri, a respins proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială solicitate de către reclamanta I. M. precum și proba cu interogatoriu solicitată de pârâta Fărcuș G.. De asemenea, la termenul din data de 28.05.2013 instanța a respins proba cu expertiză topocadastrală și proba testimonială (cerere reiterată) solicitate de către reclamantă.
Prin sentința civilă nr.2684/4.06.2013 s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâta G. A., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a respins cererea formulată și modificată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâții FĂRCUȘ G., , C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR DÂMBOVIȚA și C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR BUCȘANI, dispunându-se obligarea reclamanților la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâta Fărcuș G..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că titlul de proprietate nr._/29.10.2001 (f. 21) a fost emis de către C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dâmbovița, pe numele F. N., în calitate de moștenitor al defunctului I. I., pentru suprafața de teren de 7.700 mp situată în ., ca urmare a cererii numitului F. N., formulată în baza Legii nr. 169/1997 (f. 25).
S-a menționat că F. N. a fost fratele defunctului I. I., astfel cum rezultă din Certificatul de naștere nr. 66/20.09.1924 coroborat cu certificatul de deces nr. 40/31.03.1972 eliberat de Consiliul Popular al Orașului P. (f. 27). F. N. a decedat la data de 26.03.2004 iar calitate de moștenitor al acestuia are pârâta Fărcuș G., în calitate de fiică, astfel cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. 58/19.07.2004 eliberat de Biroul Notarului Public ,,N. C. G. (f. 78, 79).
S-a argumentat că la momentul emiterii titlului de proprietate atacat nu au existat alte cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel cum rezultă din evidențele Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar. Cu privire la acest aspect, reclamanții nu au făcut dovada, în condițiile legii, că autorul lor, I. I. (născut la data de 23.04.1936 și decedat la data de 14.06.1998 conform certificatului de deces nr. 336/15.06.1997 eliberat Primăria Municipiului Slatina – f. 11) a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991 sau în baza Legii nr. 169/1997, dându-se eficiență probatorie evidențelor unei instituții (în speță C. L.), apreciind că reclamanții nu puteau face dovada cu martori a existenței unei cereri de reconstituire formulate în baza celor două legi anterior menționate.
De asemenea, s-a constatat că în anul 2005, în baza Legii nr. 247/2005 a formulat cerere de reconstituire și reclamantul I. F., în calitate de nepot de fiu al defunctului I. I., astfel cum rezultă din certificatul de naștere nr. 131/30.03.1963 eliberat de Sfatul Popular P. – f. 9), cererea fiind înregistrată sub nr. 7724/28.11.2005 (f. 31).
În baza aceleiași legi, a formulat cerere de reconstituire și reclamanta I. M., soția lui I. I. (născut la data de 23.04.1936 și decedat la data de 14.06.1998) și nora defunctului I. I. (născut la data de 10.11.1911 și decedat la data de 30.03.1972 conform certificatului de deces nr. 40/31.03.1972 eliberat de Consiliul Popular al Orașului P. – f. 27). Cererea acesteia a fost înregistrată sub nr. 5228/22.08.2005 (f. 37).
S-a evidențiat că ambele cereri formulate de către reclamanți au primit propunere de respingere, soluție comunicată cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 19.01.2006, respectiv 21.11.2005 (f. F. 35, 36, 51 și 52), iar eclamanții nu au formulat plângere împotriva modalității de soluționare a cererilor de reconstituire.
Analizând modalitatea în care a fost emis titlul de proprietate atacat, instanța de fond a apreciat că acesta a fost legal emis, având în vedere următoarele considerente:
Conform legislației în materie de fond funciar, persoanele care se considerau îndreptățite la reconstituire au avut posibilitatea să formuleze cereri în baza Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997 și Legii nr. 247/2005.
I. I. (născut la data de 23.04.1936), tatăl reclamantului I. F. respectiv soțul reclamantei I. M. nu a formulat cereri de reconstituire în baza Legii nr. nr. 18/1991 sau a Legii nr. 169/1997 de pe urma tatălui său, I. I. (născut la data de 10.11.1911). Aceasta a fost rațiunea pentru care judecătoria a respins ca nefiind utilă cauzei proba cu martori solicitată de către reclamanți având în vedere că aceștia urmăreau să dovedească (conform tezei probatorii indicate) că ei înșiși au formulat cereri de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991. Or, în condițiile în care la acel moment era în viață tatăl, respectiv soțul reclamanților nici nu prezenta relevanță împrejurarea că aceștia ar fi formulat astfel de cereri. Nici probarea existenței unor înțelegeri și discuții purtate între moștenitori nu prezintă relevanță, câtă vreme nu a existat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate anterioară celei formulate de autorul pârâtei Fărcuș G..
Astfel, prima cerere a fost formulată de către autorul pârâtei Fărcuș G., F. N., fratele defunctului I. I. (născut la data de 10.11.1911), fiind emis Titlul de Proprietate atacat.
În drept, s-a constatat incidența dispozițiilor art. 2 alin. (2) din L. nr. 1/2000 (modificată prin L. nr. 247/2005) în conformitate cu care ,,drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nicio altă confirmare”.
Astfel, Titlul de proprietate nr._/29.10.2001 a fost considerat ca fiind emis cu respectarea principiilor devoluțiunii legale a moștenirii (în speță cu respectarea principiului chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori legali) deoarece la acel moment nu existau cereri de reconstituire formulate de rude dintr-o clasă mai apropiată. În acest context, o cerere ulterioară formulată de un moștenitor dintr-o clasă mai apropiată, în condițiile în care deja a fost emis titlul de proprietate nu poate invalida actul, având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 (modificată prin L. nr. 247/2005) redate anterior.
De asemenea, astfel cum au arătat și pârâtele C. L. și Fărcuș G., reclamanta I. M. nici nu avea calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire deoarece nora nu face parte din nicio clasă de moștenitori legali prevăzută de dispozițiile art. 659, 669-675 C.civ. de la 1864.
Solicitarea pârâtei Fărcuș G. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, s-a considerat întemeiată, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul susținând că tatăl său a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în luna martie 1991, pentru 0,77 ha teren, atribuindu-i-se număr de înregistrare de către Primăria Bucșani, împrejurare în care recurentul a solicitat în anul 2003 să i se emite titlul de proprietate ca unic moștenitor al tatălui său, însă i-a fost comunicată adresa 4882/48/28.08.2003 în sensul că s-a depus cerere de către F. N., fratele tatălui său, fiind deja emis titlul în beneficiul acestuia.
S-a menționat că în anul 2005 recurentul a adresat cerere Primăriei comunei Bucșani, respinsă pe considerentul că nu a formulat contestație în termenul de 10 zile, cu toate că a formulat această contestație.
În privința lui F. Gh. N. s-a arătat că la 15.01.1998 a formulat cerere declarând în fals că este unicul moștenitor, câtă vreme și recurentul era moștenitor de drept al autorului, dar înțelegerea intervenită între acesta și moștenitorii legali, semnați de martori, nu există la dosar.
În acest context, recurentul contestă toate actele depuse la dosarul de fond (cererea de reconstituire și declarația pe propria răspundere aparținând lui F. N., copia registrului agricol din perioada 1956 – 1958) nefiind semnate de primar, secretar sau alte organe emitente.
În continuare s-a făcut trimitere la cererea pe care recurentul a adresat-o Judecătoriei Târgoviște în 2007, respinsă prin hotărâre ce nu i-a fost comunicată precum și la acțiunea în anularea T.P._/09.10.2001 promovată în 2010, respinsă de asemenea pe motiv că nu s-a depus cerere la primărie.
De asemenea, s-a precizat că cererile formulate în 1991 și 1998 nu au număr de înregistrare iar pe de altă parte recurentul afirmă că nu recunoaște că F. Gh. N. este fratele lui I. Gh. I., născut în Lucieni și F. N. în . poartă același nume, sens în care solicită ca primăria să depusă actele de stare civilă.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece recurentul a fost lipsit de apărare prin respingerea probei cu martori și expertiză.
S-au anexat declarației de recurs în copie, certificate de stare civilă, titlul de proprietate menționat și certificatul de moștenitor nr. 63/24 mai 1999, emis de BNP R. B., corespondența purtată de recurent și mandatara sa cu C. locală Bucșani de fond funciar, înscrisuri aflate și în dosarul de fond.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, respectiv art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul apreciază recursul ca nefondat.
Se reține că așa cum a constatat și instanța de fond, persoana ce se consideră îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate privată în temeiul legilor fondului funciar, are obligația de a formula cerere în condițiile prevăzute de art. 8(3) din Legea nr. 18/1991.
Potrivit înscrisurilor înaintate de intimata C. locală Bucșani, (filele 25-30) la 15.01.1998 doar F. N. a formulat cerere de reconstituire a proprietății private de pe urma autorului său, I. I..
Se mai are în vedere că cererea de reconstituire precum și declarația pe propria răspundere sunt semnate de titularul acestor înscrisuri, context în care nu prezintă nici o relevanță juridică faptul că recurentul nu le recunoaște, până la proba contrară aceste acte bucurându-se de prezumția de validitate.
Pe de altă parte comisia locală nu avea obligația să certifice ori să contrasemneze ea însăși aceste acte.
În situația în care Legile fondului funciar subsecvente celei inițiale, apărută sub nr. 18/1991, respectiv Legile nr. 169/1997, nr. 1/2000 și 247/2005 au repus în termen pe moștenitorii ce nu au formulat cereri de reconstituire, această problematică se referă exclusiv la ipoteza în care nici unul dintre moștenitori nu a cerut reconstituirea. Însă în cazul în care unul dintre moștenitorii cu vocație succesorală concretă a formulat o cerere de reconstituire a proprietății, chiar dacă este în grad de rudenie mai îndepărtat față de alți comoștenitori, în conformitate cu art. 13 alin.1, titlul de proprietate se eliberează în favoarea solicitantului, toți ceilalți succesibili fiind decăzuți din dreptul de a beneficia de reconstituire.
Prin urmare formularea unei pretinse cereri în baza Legii nr. 247/2005 oricum apare ca tardivă în comparație cu cererea formulată de alt comoștenitor în baza unei legi anterioare.
Raportat la cele expuse, în mod justificat prima instanță a respins cererea de încuviințare a probelor cu martori pentru a dovedi formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în condițiile în care o asemenea dovadă nu se poate face decât cu cererea însăși, iar nu cu dovezi extrinseci, contrar dispozițiilor art. 8(3) din Legea nr. 18/1991.
Se va înlătura și critica prin care se contestă calitatea de moștenitor în baza căreia s-a emis titlul de proprietate contestat, câtă vreme sarcina probei incumbă reclamantului, iar pe de altă parte această problemă s-a invocat pentru prima dată în recurs, neputând face obiectul examinării direct în calea de atac, potrivit art. 316 raportat la art. 292 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, se apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, considerent pentru care se va respinge recursul ca nefondat potrivit art. 312(1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant I. F., domiciliat în municipiul Slatina, .. 5, ., etajul 1, ., împotriva sentinței civile nr. 2684 pronunțată la data de 04.06.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte Fărcuș G., domiciliată în municipiul Târgoviște, ., ., etajul 1, ., G. A., domiciliată în orașul P., ., județul Dâmbovița, C. L. Bucșani de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în ., nr. 1228, județul Dâmbovița, și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, și cu intimata reclamantă I. M., domiciliată în municipiul Slatina, . 12, ., ..
Menține hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. S. D. Ș. G. S.
GREFIER,
I. M.
J.f. S. A. V.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Tehnored. A.S./A.P.
06.01.2014/2 exemplare
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 729/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 549/2013.... → |
|---|
