Întoarcere executare. Decizia nr. 729/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 729/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 450/262/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 729
Ședința publică din data de 16 septembrie 2013
Președinte – I. S.
Judecător – N. C.
Judecător – R. M.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta ., cu sediul în București, sector 1, ., împotriva sentinței civile nr.302 din 18.04.2012, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. M., domiciliat în Moreni, ..24A, ., având ca obiect – întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs este motivată, cererea de recurs este timbrată cu suma de 380 lei, conform ordinului de plată nr._/9.10.2012 (fila 15) și 5 lei timbru judiciar, prin încheierea din 13.05.2013, în conformitate cu disp.art.242 (1) pct.2 Cod procedură civilă s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților, iar prin cererea înregistrată la data de 10.07.2013 recurenta a solicitat repunerea pe rol a cauzei și judecarea în lipsă, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Instanța, având în vedere că nu s-au formulat cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni sub nr._ la data de 09.02.2012, urmare a declinării competenței dispuse de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ prin sentința civilă nr. 104/18.01.2012, reclamanta S.C. O. P. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. M. ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 10.817,40 lei, actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație și la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii de chemare în judecată introduse.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, titlul executoriu în temeiul căruia s-a efectuat executarea silită împotriva sa a fost desființat prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, iar prin această decizie instanța de recurs nu a dispus și cu privire la restabilirea situației anterioare executării silite. A mai arătat că cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei de timbru, deoarece are ca obiect întoarcerea executării unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva reclamantei într-un conflict de muncă, de categoria celor descrise de art. 15 lit.a din legea nr. 146/1997.
Reclamanta a prezentat situația de fapt, arătând că prin sentința nr. 986/03.06.2008 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ a fost obligată la plata unor compensații bănești, suma din sentință nefiind precizată de instanță. Pârâtul a început astfel executarea silită împotriva reclamantei, în temeiul sentinței menționate mai sus și s-a plătit astfel pârâtului suma de 10.817,40 lei. Ulterior, prin decizia nr.2398 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în data de 26.11.2008 a fost admis recursul reclamantei și s-a modificat în parte sentința pronunțată de instanța de fond, în sensul că a respins ca prescrisă cererea pârâtului de acordare a primei de Paști 2004, actualizată.
Astfel, a arătat reclamanta, deși o parte din obligațiile prevăzute în sarcina sa prin sentința modificată au fost înlăturate, suma achitată pârâtului și care reprezintă diferența nedatorată, nu i-a fost restituită. Având în vedere că instanța de recurs nu a fost învestită de reclamantă cu o cerere de întoarcere a executării și că desființarea titlului executoriu pus în executare silită a avut ca efect desființarea de drept a actelor de executare, s-a solicitat de către reclamantă revenirea la situația anterioară executării silite a titlului desființat, respectiv, restituirea sumelor achitate pârâtului în procedura de executare silită.
Prin sentința civilă nr.302/18.04.2012, Judecătoria Moreni a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță din oficiu, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. O. P. S.A., în contradictoriu cu pârâtul M. M., ca prescrisă și a obligat reclamanta la plata către pârâta a sumei de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.
A reținut instanța de fond că în cazul de față prescripția a început să curgă la data de 26.11.2011 când a fost pronunțată decizia Curții de Apel Ploiești nr. 2398 în dosarul nr._ . Instanța subliniază că la data intrării în vigoare a noului cod civil respectiv 01.10.2011, termenul de prescripție de 3 ani pentru promovarea cererii de întoarcere a executării silite, nu era împlinit.
Astfel, regimul juridic aplicabil prescripției extinctive în cazul prezentului raport juridic a fost cel prevăzut de Decretul nr. 167/1958. În consecință, termenul de prescripție aplicabil în prezentul litigiu era de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din acest act normativ. Acest termen de prescripție se aplică tuturor acțiunilor personale care urmăresc valorificarea unui drept de creanță cu excepția cazurilor în care legea prevede termene speciale de prescripție.
Termenul de prescripție, fiind neîmplinit a rămas aplicabil și după . noului cod civil, și în consecință prescripția extinctivă în cazul de față este supusă reglementării prevăzute de Decretul nr. 167/1958.
În acest sens art. 201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prevede că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Termenul de prescripție în privința dreptului de creanță al reclamantei de a solicita întoarcerea executării silite a început să curgă la data pronunțării decizie Curții de Apel susmenționată. Această hotărâre fiind irevocabilă nu se comunica părților la data respectivă întrucât această obligația a instanțelor a fost instituită prin pct. 10 al articolului unic din Legea nr. 276 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 482 din 13 iulie 2009, care completează Ordonanța de Urgență nr. 212 din 4 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 837 din 12 decembrie 2008.
Acest termen se calculează conform prevederilor art. 101 alin. 3 și 4 C.proc.civ. Astfel termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare ( alin. 3). Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârșește . nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit in ziua cea din urma a lunii. Termenul care se sfârșește . sărbătoare legala, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare (alin.4).
În concluzie termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data de 26.11.2008 și s-a împlinit la data de 26.11.2011.
Din adresa Companiei naționale Poșta Română nr. 221/2481/17.04.2012 rezultă că în București în data de sâmbătă 26.11.2011 un număr de 48 de subunități poștale au avut program de lucru cu publicul între orele 8-14, alte trei subunități au avut program între orele 8-19 iar o subunitate între orele 9-14.
Având în vedere acest aspect, instanța a apreciat că în cazul de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 101 alin. 5 C.proc.civ. care prevede că termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legala, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
Instanța apreciază că noțiunea de serviciu suspendat desemnează inclusiv serviciul poștal .
Ținând seama de cele susmenționate, rezultă că reclamanta nu se poate prevala de faptul că ultima zi a termenului de prescripție s-a sfârșit în data de sâmbătă 26.11.2011 și că fiind zi nelucrătoare pentru instanțele judecătorești, depunerea la oficiul poșta a cererii de chemare în judecată în data de 28.11.2008, prima zi lucrătoare următoare, a condus la neîmplinirea termenului de prescripție extinctivă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta ., solicitând admiterea recursului, și, pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, arătând că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt art.3 alin.1 și 7 din Decretul nr.167/1958, art.101 alin.3 și 5, art.104 Cod procedură civilă.Mai arată că acțiunea a fost transmisă prin poștă instanței cu respectarea termenului de prescripție.Astfel, față de prevederile art.101 alin.5, motivarea instanței în sensul în care, ziua de sâmbătă este zi lucrătoare la Poșta Română, este vădit nelegală, precizând că aceasta este și practica instanțelor de judecată în spețe similare, acestea reținând că, dacă termenul se sfârșește într-o zi de sâmbătă, deci nelucrătoare, atunci el se prelungește automat în temeiul art101 alin.5 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor din recurs, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată recursul fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a constatat în mod corect că termenul de prescripție al dreptului la acțiune al reclamantei pentru întoarcerea executării este de 3 ani, potrivit dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958 și că acesta curge de la data pronunțării hotărârii judecătorești-decizia nr.2398/26.XI.2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ (f.23-31 dosar nr._ ), însă greșește la calculul acestui termen, încălcând astfel dispozițiile art.101 alin.3 și 5 Cod procedură civilă și art.104 Cod procedură civilă.
În mod eronat prima instanță a reținut ca prescrisă acțiunea reclamantei privind întoarcerea executării silite, apreciind că ultima zi a termenului de prescripție este o zi de sâmbătă în care personalul poștei a lucrat efectiv, respectiv 48 unități poștale, după calculul 26.XI.2008-26.XI.2011, că dreptul la acțiune al reclamantei s-a împlinit la data de 26.XI.2011.
Cum data poștei primirii acțiunii este de luni, 28.XI.2011 (f.20 dosar fond), instanța de fond a reținut ca premisă această cerere, peste termenul de 3 ani precizat mai sus.
Aprecierea instanței de fond-în sensul că în sâmbăta din 26.XI.2011 s-a lucrat de organele poștale este subiectivă, încălcându-se interpretarea legală a termenelor procedurale, prevăzută de dispozițiile art.101 și urm. Cod procedură civilă.
După prevederile art.101 (3) Cod procedură civilă, termenele statornicite pe ani se sfârșesc în ziua anului corespunzătoare zilei de plecare, în cazul analizat, perioada în care reclamanta avea dreptul la acțiune pentru formularea cererii de întoarcere executare silită era cuprinsă între 26.XI.2008-26.XI.2011.
Se reține însă că data împlinirii termenului de prescripție al dreptului la acțiune este de 26.XI.2011, o zi de sâmbătă, nelucrătoare, potrivit art.101 (5) Cod procedură civilă, așa încât, acest termen se prelungește de drept până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, adică luni 28.XI.2011 când apare data poștei pe plicul de înaintare a acțiunii către instanță.
Această prelungire a termenului de prescripție constituie o prorogare legală a termenului de judecată, peste care nu poate trece nimeni, nici instanța de judecată.
În concluzie, termenul de 3 ani se prorogă în data de 28.XI.2011, dată în care a fost introdusă acțiunea reclamantei privind întoarcerea executării la organul poștal (f.20).
Prin urmare, în mod greșit prima instanță a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, tribunalul reținând că reclamanta a introdus în termenul legal de 3 ani cererea sa de întoarcere a executării silite.
Ca atare sunt întemeiate criticile recurentei reclamante din recursul formulat, prin care s-a arătat că termenul de 3 ani se prelungește automat când acesta sfârșește într-o zi de sâmbătă, ca în cazul analizat, într-o zi de sâmbătă 26.XI.2011-prelungirea fiind până luni 28.XI.2011, dată în care a fost înregistrată la poștă cererea de chemare în judecată.
Potrivit art.312 (5) Cod procedură civilă, tribunalul constată că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care, se impune casarea sentinței civile recurate și trimiterea acesteia spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta ., cu sediul în București, sector 1, ., împotriva sentinței civile nr.302 din 18.04.2012, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. M., domiciliat în Moreni, ..24A, ..
Casează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.09.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
I. S. | N. C. | R. M. |
GREFIER
N. D.
J.f. S. M. R.
Dosar nr._
Judecătoria Moreni
Red.I.S./CV
Ex.3/7.10.2013
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 115/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Fond funciar. Decizia nr. 1141/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
