Acţiune în constatare. Decizia nr. 205/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 768/284/2012
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.205
Ședința publică din data de 30 iunie 2015
Președinte: A. S.
Judecător: C. M. G.
Judecător: B. Brînzică
Grefier: N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantã D. S., domiciliată în orașul B., ., județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 929 pronunțatã la data de 16.10.2014 de cãtre Judecãtoria Rãcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtã S.C. K. C. S.R.L., cu sediul în localitatea Afumați, Șoseaua București-Urziceni, nr. 291, camera 2, județul Ilfov, înmatriculatã la ORC sub nr. J_, având CUI_, reprezentatã legal prin administrator Anastasios Dimitriou, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la data de 30.06.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ reclamanta D. S. a chemat în judecată pe numiții G. E., G. G., G. M. A., R. I., I. A. și . pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate prin comparare de titluri că reclamanta este proprietara asupra terenului situat în ., T22, P 900, 904, 905, 906, 907, 909 înscris în Cartea funciară 5562 cu număr cadastral 7694, teren în suprafață de 2000 mp conform Sentinței Civile nr. 1913/2008 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr. 2441/2005 definitivă și irevocabilă și că dreptul reclamantei de proprietate este preferabil față de drepturile pe care succesiv le-au avut sau le au pârâții.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut în esență că la data de 25.06.1991 între reclamantă și pârâții G. E. și G. G. s-a încheiat o promisiune de vânzare cumpărare a unui imobil compus din locuință și teren aferent de 2000 mp situat în . având ca vecini: de o parte P. A. P., pe cealaltă latură cu restul proprietății vânzătorilor, în spate pe N. I. și la față drum comunal.
Actul cu privire la teren nu a putut fi încheiat în formă autentică întrucât pârâții nu aveau reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului, astfel că s-a depus o cerere în temeiul legii 18/1991 la Primărie.
În urma încheierii convenției, reclamanta a plătit prețul stabilit, a primit în proprietate deplină construcția și a intrat în posesia și folosința terenului.
Se mai arată că reclamanta a stăpânit în mod pașnic, neîntrerupt și sub nume de proprietar în locuința cumpărată până la data de 08.11.2002, când autori necunoscuți au incendiat locuința, terenul rămânând, astfel liber de construcții.
Ulterior a fost emis Titlul de Proprietate asupra terenului nr._/03.06.2004, însă datorită creșterii prețurilor terenurilor în zonă, pârâții nu au mai dorit să respecte convenția dintre părți, necomunicând reclamantei că au primit titlul de proprietate și refuzând prezentarea la notariat în vederea perfectării actelor.
Raportat la atitudinea pârâților, reclamanta a formulat acțiunea prin care solicitase pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, care a fost admisă de Judecătoria Răcari prin sentința civilă nr. 1913/18.06.2008 în dosarul 2441/2005, deși pârâții, în plin litigiu, au înstrăinat pe baza unor contracte către rudele lor apropiate diferite porțiuni din terenul în suprafață de 2000 mp.
Ulterior s-a procedat la dezlipirea terenului prin actul de dezlipire autentificat sub nr. 70/31.03.2008 de BNP C. R. M. în trei suprafețe componente din care 2 câte 500 mp și una de 1000 mp.
Apoi, cele trei suprafețe de teren au fost vândute prin contracte autentice de vânzare cumpărare, dobânditorii au vândut, la rândul lor, prin contract de vânzare cumpărare autentificat, terenurile către pârâta ..
Se mai arată că au fost formulate plângeri penale împotriva pârâților pentru comiterea infracțiunilor de fals, uz de fals și fals în declarații, plângere soluționată prin aplicarea unei amenzi administrative în baza art 10 lit b ind 1 C pr pen.
Se precizează de către reclamantă că acțiunea sa este admisibilă având în vedere că exercită toate atributele dreptului de proprietate: posesia, folosința și dispoziția asupra imobilului, însă este tulburată în fapt de pârâții G. E. și G. G. și în drept de pârâta ., prin aceea că și-a intabulat dreptul de proprietate la OCPI Dâmbovița blocând astfel orice demers al reclamantei în vederea exercitării depline a dreptului de dispoziție, ca prerogativă a dreptului său de proprietate pe lângă celelalte atribute posesia și folosința, pe care le exercită din plin.
În consecință, reclamanta arată că, în fapt, solicită instanței să constate existența dreptului său de proprietate asupra terenului în cauză și corelativ, a inexistenței unui drept de proprietate al pârâților care să îi fie opozabil. Se mai arată că o acțiune în realizare nu este posibilă câtă vreme reclamanta are posesia și folosința terenului.
Prin sentința civilă nr.929/16.10.2014, Judecătoria Răcari a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta ., a respins acțiunea formulată de reclamanta D. S., în contradictoriu cu pârâta . și a obligat reclamanta la plata către pârâta a sumei de 9.734 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
A reținut instanța de fond că reclamanta D. S. și concubinul acesteia P. I. Astrid au încheiat la data de 25.06.1991 cu numiții G. E. și G. G. o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare asupra unei case de locuit și un teren aferent în suprafață de 2000 mp, situat în . ( înscris aflat la fila 205 dosar).
În baza acestui înscris și având la bază refuzul promitenților - vânzători de a încheia actul de vânzare cumpărare în formă autentică, reclamanta s-a adresat cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic, în urma căreia s-a pronunțat sentința civilă nr. 1191/18.06.2008 în dosarul 2441/2005 prin care s-a admis acțiunea reclamantei constatându-se intervenită vânzarea cumpărarea potrivit chitanței încheiate la data de 25.06.1991 această sentință a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac.
S-a reținut că dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2000 mp a fost dobândit de cei doi promitenți vânzători prin reconstituirea dreptului de proprietate, fiind emis Titlul de Proprietate nr._/03.06.2004 ( fila 148).
Construcția achiziționată odată cu terenul a fost distrusă în urma unui incendiu ce a avut loc la data de 08.11.2002 . potrivit înscrisului de la fila 182 dosar.
Pârâta, . a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 2000 mp prin trei contracte de vânzare cumpărare autentificate la BNP C. R. M., respectiv prin contractul nr. 1701/13.11.2008 (fila 143) a achiziționat suprafața de 500 mp de la numita I. A., care la rândul său l-a achiziționat prin contractul autentificat sub nr 71/31.03.2008 de BNP C. R. M. de la numiții G. E. și G. G. ( fila 154); prin contractul nr. 1700/13.11.2008 (fila 138) a achiziționat suprafața de 500 mp de la numitul R. I., care la rândul său l-a achiziționat prin contractul autentificat sub nr 72/31.03.2008 de BNP C. R. M. de la numiții G. E. și G. G. ( fila 157), iar prin contractul nr. 1699/13.11.2008 ( fila 133) a achiziționat suprafața de 1000 mp de la numita G. M. A., care la rândul său l-a achiziționat prin contractul autentificat sub nr. 73/31.063.2008 de BNP C. R. M. de la numiții G. E. și G. G. ( fila 160).
S-a mai reținut că, după obținerea titlului de proprietate nr._/03.06.2004, care privea reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 1 ha și 1800 mp ( din care 6609 mp teren arabil extravilan și 5191 mp teren intravilan), numiții G. E. și G. G., au încheiat un act de dezlipire cu privire la suprafața de 4835 mp teren intravilan așa cum a reieșit din măsurători pentru suprafața de 5191 mp din acte. Astfel a fost încheiat actul de dezlipire autentificat sub nr. 70/31.03.2008 ( fila 152) prin care terenul mai sus numit a fost dezmembrat în 5 loturi, din care totul 5 în suprafață de 1000 mp a fost înstrăinat, așa cum am arătat mai sus numitei G. M. A., lotul nr. 3 în suprafață de 500 mp a fost înstrăinata numitei I. Adraian, iar lotul nr. 4 în suprafață de 500 mp a fost înstrăinat numitului R. I..
După achiziționarea celor trei suprafețe de teren, pârâta . a procedat la înscrierea în Cartea Funciară a dreptului său de proprietate ( potrivit actelor de la filele 136, 141, 146).
Potrivit raportului de expertiză efectuat de dl expert G. E. ( fila 258) rezultă că cele două suprafețe de teren, respectiv cea dobândită de reclamantă prin sentința civilă nr. 1913/2008 și respectiv chitanța din, 25.06.1991 și de pârâtă prin cumpărare, se suprapun perfect atât ca amplasament, cât și ca dimensiuni.
Cu privire la excepția invocată privitoare la inadmisibilitatea acțiunii, raportat la precizarea obiectului acțiunii în sensul că a formulat o acțiune în revendicare și nu în constatare întemeiată pe art 111 C pr civ, instanța a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă ca fiind nefondată.
Cu privire la fondul cauzei, având în vedere obiectul acțiunii, revendicare prin comparare de titluri și ținând cont de starea de fapt reținută de instanță, se poate concluziona astfel:
Atât reclamanta cât și pârâta dețin titluri prin care fac dovada dreptului de proprietate asupra aceleiași suprafețe de teren, aspectul reieșind atât din actele depuse de părți cât și din raportul de expertiză topografică care atestă faptul suprapunerii perfecte dinte cele două terenuri.
În același timp ambele părți au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2000 mp de teren de la același autor, reclamanta prin chitanța încheiată cu G. E. și G. G. consfințită apoi prin Sentința Civilă 1913/2008 a Judecătoriei Răcari, iar pârâta prin cumpărare de la persoane care la rândul lor au cumpărat de la G. E. și G. G..
În atare situație, în care ambele părți au dobândit dreptul de proprietate pe baza unui titlu ce provine de la același autor ( G. E. și G. G.), instanța a dat eficiență regulii instituite de practica judiciară cu referire la o asemenea situație, potrivit căreia, în situația în care părțile dețin titluri provenite de la același autor, se va acorda preferință acelei părți care a îndeplinit prima cerința publicității imobiliare.
S-a constatat că doar pârâta . a îndeplinit cerința publicității imobiliare, prin intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar filele 136, 141, 146, astfel că nu poate fi admisă acțiunea reclamantei în sensul de a se constata că dreptul său de proprietate este preferabil celui al pârâtei.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta D. S., arătând că hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină (art. 304 pct 7 cpc.).
Prevederile art. 261 alin. 1 din codul de procedură civilă au consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare, potrivit art.304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, rolul textului fiind acela de a se asigura buna administrare a justiției și posibilitatea exercitării controlului judiciar.
Motivarea hotărârii judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară și constituie, printre altele, o garanție împotriva arbitrarului pentru părțile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.
În cazul în care motivarea lipsește sau e incompletă, adică atunci când nu se arată care sunt considerentele pentru care cererile și mijloacele de apărare invocate de parte prin cerere/întîmpinare au fost înlăturate, hotărârea este nulă și se impune casarea sa, cu reluarea judecății.
La instanța de fond, au invocat, cu ocazia dezbaterilor, atât verbal, cât și prin concluziile scrise depuse la dosar la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile, preferabilitatea titlului lor de proprietate față de titlurile de proprietate invocate de intimata pîrîtă ., arătînd că: este mai vechi provine de la adevăratul proprietar, în timp ce titlurile invocate de intimata pârâtă provin de la persoane care nu mai puteau dobândi legal în proprietate terenul în litigiu, deoarece fusese înstrăinat subsemnatei și fostului său concubin, înstrăinare validată de instanța de judecată prin hotărîre irevocabilă; a fost încheiat cu bună credință, pe cînd titlurile intimatei pârâte au fost încheiate abuziv, în timp ce terenul era în litigiu; a avut o cauză ilicită, fiind încheiat în scopul ca ea și fostul concubin să aibă o locuință, în timp ce titlurile invocate de intimata pîrîtă au fost încheiate în scopul de a împiedica instanța de judecată să pronunțe o hotărîre care să țină loc de act de vînzare cumpărare.
Prin sentința recurată, instanța de fond a respins acțiunea ce avea ca obiect revendicarea terenului situat în comună Crevedia, J. Dîmbovița, înscris în CF nr. 5562 cu nr. cadastral 7694, de la intimata pîrîtă, fără să analizeze în considerente vreuna din susținerile noastre, anterior arătate și fără să indice temeiul juridic al soluției pronunțate.
Motivarea sentinței primei instanțe se rezumă la două fraze în care se reține preferabilitatea titlurilor de proprietate invocate de intimata pîrîtă deoarece numai aceasta a îndeplinit cerința publicității imobiliare, prin intabularea dreptului său în cartea funciară.
O astfel de motivare nu întrunește, nici pe departe, exigențele dispozițiilor art. 261 c.pr.civ, încalcă grav principiul disponibilității care guvernează procesul civil și obligă instanța de judecată să analizeze toate motivele invocate de parte, iar prejudiciul creat astfel subsemnaților, a căror cerere, astfel cum a fost motivată, nu. a fost deloc analizată de instanță, nu poate fi altfel înlăturat decît prin admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.
Mai arată că sentința recurată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor legale care reglementează revendicarea imobiliară (art. 304 pct 9 c.pr.civ):
Din probele administrate a rezultat că subsemnata dețin dreptul de proprietate asupra terenului revendicat prin acțiune în baza unei convenții de vînzare cumpărare încheiată cu numiții G. E. și G. G., Ia data de 25.06.1991, validată de instanța de judecată prin sentința civilă nr. 1913/18.06.2008 pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul civil nr. 2441/2005, și nu prin sentința civilă nr. 1191/18.06.2008. cum în mod eronat a reținut prima instanță.
Intimata pîrîtă ., la rîndul său, susține că a dobîndit dreptul de proprietate asupra aceluiași teren prin 3 acte de vînzare cumpărare, respectiv contractul de vînzare cumpărare autentificat sub nr.1701/13.11.2008. încheiat cu numita I. A., contractul de vînzare cumpărare autentificat sub nr. 1700/13.11.2008, încheiat cu numitul R. I. și contractul de vînzare cumpărare autentificat sub nr. 1699/13.11.2008, încheiat cu numita G. M. A..
În condițiile în care intimata pîrîtă invoca acte de vînzare cumpărare încheiate cu alte persoane decît cele de la care a dobândit imobilul, este evident că reținerea instanței de fond, în sensul că fiind titluri de proprietate ce provin de la același autor are preferință cel care a fost primul transcris este nelegală.
Titlurile provin de la autori diferiți, iar instanța ar fi trebuit să constate că titlul nostru este preferabil, fiind mai vechi, singurul care provine de la adevăratul proprietar, încheiat cu bună credință și avînd o cauză licită, în timp ce titlul invocat de intimata pîrîtă era mai nou, încheiat cu persoane care nu mai aveau nici un drept asupra imobilului și în timp ce imobilul se afla în litigiu.
Pentru ipoteza în care instanța de recurs va aprecia, însă, că ne aflăm în ipoteza titlurilor de proprietate ce provin de la același autor, dat fiind faptul că persoanele de la care intimata pîrîtă a cumpărat terenul îl dobîndiseră, ca și subsemnata, de, la numiții G. E. și G. G., solicită instanței de control judiciar să constate că tot titlul lor este preferabil, în virtutea posesiei pe care o exercit asupra terenului de peste 23 de ani de zile.
Intimata pîrîtă nu a avut niciodată posesia imobilului în litigiu, ceea ce dovedește, pe lîngă preferabilitatea titlului său, invocată anterior și reaua credință a acesteia la momentul încheierii actelor de vînzare cumpărare pe care le invocă. Nici o persoană de bună credință nu ar cumpăra un imobil, fără să solicite să-l vadă, ocazie cu care intimata pîrîtă ar fi putut constata că persoanele de la care a cumpărat imobilul nu mai aveau posesia acestuia, dezmembrămînt important al dreptului de proprietate, deloc de neglijat.
Pe de altă parte, înstrăinarea terenului către subsemnata și concubinul său în prezent decedat era de notorietate în comună, astfel că intimata putea, cu minime diligente să afle situația reală a acestuia și să nu mai încheie acte de vânzare cumpărare cu persoane care nu mai aveau nici un drept asupra terenului înstrăinat de autorul lor cu mult timp înainte.
Potrivit art. 563 alin. 3 din NCC dreptul de proprietate dobândit cu bună credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut, iar în cauza de față numai subsemnata a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cu bună credință, nu și intimata pârâtă.
Textul de lege anterior menționat a fost, însă, ignorat de prima instanță, ca și textul de lege ce interzice, sub sancțiunea nulității absolute, înstrăinarea imobilelor aflate în litigiu.
A mai arătat că instanța de fond a încălcat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1913/18.06.2008, pronunțată de Judecătoria Răcari, irevocabilă prin decizia civilă nr. 168/09.02.2010 pronunțată de Tribunalul Dîmbovița (art. 304 pct. 5 c.pr.civ).
Puterea de lucru judecat, spre deosebire de autoritatea de lucru judecat, împiedică instanța de judecată să dea problemelor de drept dezlegate prin alte hotăriri irevocabile o altă dezlegare, fără ca pentru existența acesteia să fie necesară îndeplinirea triplei identități de părți, obiect și cauză.
Prin hotărîrile judecătorești anterior menționate, instanța de judecată a admis în parte cererea subsemnatei, în contradictoriu cu pîrîții G. E. și G. G. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de interveninetul F. F. și a constatat că între subsemnata și autorul intervenientului, în calitate de cumpărători și pîrîții G. E. și G. G., în calitate de vînzători a intervenit vînzarea cumpărarea în cote părți egale de cîte Vt. a terenului intravilan în suprafață de 2000 mp situat pe teritoriul comunei Crevedia, județ Dîmbovița.
In considerentele deciziei civile nr.168/09.02.2010 pronunțată de
Tribunalul Dîmbovița, s-a reținut că în timpul soluționării acestui proces pîrîții
vînzători G. E. și G. G. au înstrăinat terenul prin trei
acte de vînzare cumpărare încheiate nelegal, cu sfidarea normelor de conduită,
prin vînzarea unor bunuri ce aparțineau altor persoane (respectiv subsemnatei),
cauzînd acestora un prejudiciu substanțial."
Încălcînd puterea de lucru judecat a acestei hotărîri judecătorești, instanța de fond, în sentința recurată, dă o altă dezlegare aceleași probleme de drept și acordă preferabilitate titlurilor invocate de intimata pîrîtă.
O astfel de soluționare a cauzei este în mod evident nelegală și se impune a fi sancționată de instanța de recurs prin admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare sau modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii subsemnatei, astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea formulată pârâta . a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu obligarea reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecată având în vedere următoarele:
Cu privire la primul motiv de recurs prin care s-a invocat încălcarea disp.art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă arată că aceste critici sunt neîntemeiate, întrucât instanța și-a întemeiat soluția pe o amănunțită cercetare a fondului iar motivarea sa este pertinentă, completă și întemeiată, incluzând atât împrejurări de fapt, cât și temeiurile de drept care au fondat hotărârea instanței.
În cadrul celei de-a doua critici că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor legale care reglementează revendicarea imobiliară-art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, arată că în dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta nu indică însă nici un text de lege pretins a fi încălcat de prima instanță, ci reiterează o . susțineri în legătură cu situația de fapt, toate aceste susțineri fiind neîntemeiate.
În cadrul celei de-a treia critici prin care se invocă că prin sentința dată, instanța de fond a încălcat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.1913/18.06.2006, încadrată de recurentă la art.304 pct.5 Cod procedură civilă, de asemenea nu este întemeiată, întrucât reclamanta avea posibilitatea, încă de la data introducerii acțiunii să solicite notarea în cartea funciară a litigiului și să-și facă în acest fel publice pretențiile, însă nu a uzat de această posibilitate, astfel încât sentința mai sus amintită nu le este opozabilă.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază recursul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Primul motiv de recurs referitor la nemotivarea sentinței recurate, art.304 pct.7 Cod procedură civilă este neîntemeiat.
Astfel, din lecturarea sentinței atacate, rezultă că instanța de fond a respectat cerințele prevăzute de art.261 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârea cuprinzând atât stabilirea în concret, clar și concis a stării de fapt, cu trimitere expresă la probele administrate și care au determinat reținerea împrejurărilor respective, cât și încadrarea în drept a situației astfel reținute. De asemenea, instanța de fond fiind în cadrul unei acțiuni în revendicare și stabilind din probe că ambele părți dețin titluri de proprietate, a procedat la compararea acestora, justificând în considerente de ce a dat preferabilitate titlului de proprietate al pârâtei.
Nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă-hotărârea recurată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale care reglementează revendicarea imobiliară nu este fondat.
În mod corect într-o primă fază instanța a constatat că ambele părți dețin titluri de proprietate și ca acestea provin de la același autor, prin autor înțelegându-se autorul primar, astfel că susținerile recurentei că titlurile provin de la autori diferiți întrucât ea a dobândit dreptul de proprietate de la G. E. și G. G. iar pârâta de la G. M. A. (nepoata lui G. G. și G. E.) nu pot fi primite.
Instanța de fond a sesizat în mod corect că numita G. M. A. dobândise dreptul de proprietate prin contract de vânzare-cumpărare autentic de la G. E. și G. G., aceiași autori cu care reclamanta încheiase promisiunea de vânzare-cumpărare validată prin hotărâre judecătorească.
În această situație în care este cert că titlurile de proprietate provin de la același autor, criteriul care se aplică, conform doctrinei și practicii judecătorești în materie, este îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, dându-se preferabilitate părții care a înscris titlul de mai întâi, potrivit principiului qui prior tempore, potior iure, aceasta, chiar dacă actul înscris fusese încheiat ulterior celuilalt act.
Criteriile privind vechimea titlului sau posesia actuala se aplică numai în cazul în care nici una dintre părți nu au îndeplinit formalitățile de publicitate imobiliară, situație care nu se regăsește în speță, întrucât pârâta ..R.L și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Aspectele privind buna sau reaua credință a părților semnatare ale contractului de vânzare-cumpărare, nu au relevanță în speță, întrucât în cazul acțiunii în revendicare prin comparare de titluri provenind de la același autor, se aplică principiile și criteriile sus enunțate, regulile privind soluționarea acțiunii în revendicare fiind diferite de cele care reglementează acțiunea în nulitatea contractului de vanzare cumparare, acțiune cu care instanța nu a fost investită.
Din același punct de vedere nici susținerile recurentei cu privire la cauza ilicită și disproporția de preț dintre cele două vânzări succesive, nu pot fi avute in vedere în cadrul acțiunii în revendicare, actiune care nu impune examinarea nevalabilității titlului pârâtei.
Ultimul motiv de recurs, încadrat de recurentă în art.304 pct.5 Cod procedură civilă, încalcarea prin hotărâre judecătorească a puterii de lucru judecat a sentinței civile nr.1913/18.06.2006 este de asemenea neîntemeiat.
Așa cum s-a arătat anterior, în cadrul procesual astfel cum el a fost stabilit de reclamantă, nu se pune problema stabilirii relei sau bunei credințe a vânzătorilor G. E. și G. G. pe de o parte, și a cumpărătoarei G. M. A., pe de altă parte, pentru a se invoca sentința civilă nr.1913/18.06.2006 cu putere de lucru judecat, ci judecătorul nu are decât e examina titlurile părților din perspectiva îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară, instanța nefiind investită cu o acțiune în constatarea nulității titlului vânzătoarei G. M. A. și respectiv a titlului pârâtei.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul în conformitate cu disp.art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința civilă recurată, respingând pe cale de consecință și cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantã D. S., domiciliată în orașul B., ., județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 929 pronunțatã la data de 16.10.2014 de cãtre Judecãtoria Rãcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtã S.C. K. C. S.R.L., cu sediul în localitatea Afumați, Șoseaua București-Urziceni, nr. 291, camera 2, județul Ilfov, înmatriculatã la ORC sub nr. J_, având CUI_, reprezentatã legal prin administrator Anastasios Dimitriou.
Menține hotărârea atacată.
Respinge cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. S. C. M. G. Brînzică B.
GREFIER,
N. P.
Proces verbal
Pentru doamna judecător C. M. G., aflată în concediu de odihnă, prezenta hotărâre se semnează de către noi,
Președinte,
G. S.
Proces verbal
Pentru doamna grefier P. N., aflată în concediu de odihnă, prezenta se semnează de către noi,
Grefier șef,
JF M. D.
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
Red.BB/tehnored.CV
2 ex/6.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 25-06-2015, Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 204/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
