Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 482/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 482/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 3485/315/2013
DOSAR NR._ APEL - noul cod de procedură civilă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 482
Ședința publică din data de 14 iulie 2015
Președinte: M. I.
Judecător: G. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelantul reclamant M. C., domiciliat în . Deal, nr. 188, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 3406 pronunțată la data de 24.09.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte M. G., cu domiciliul ales în țară la Cabinetul de avocat „V.M. D.”, prin avocat D. M., cu sediul în orașul Găești, .. 35 A, județul Dâmbovița, și M. E.-F., domiciliată în . Deal, nr. 127, județul Dâmbovița, și cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat „V.M. D.”, prin avocat D. M., cu sediul în orașul Găești, .. 35 A, județul Dâmbovița, având ca obiect constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare.
Prezența pãrților și susținerile acestora au fost consemnate în încheierea pronunțatã la data de 05 iunie 2015, care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, când tribunalul a amânat pronunțarea la 12 iunie 2015 pentru a da posibilitate pãrților sã depunã la dosarul cauzei note scrise, iar apoi a amânat pronunțarea la 19 iunie 2015 pentru imposibilitatea reunirii completului de judecată, magistratul S. G. fiind în concediu medical, iar pentru același motiv a amânat pronunțarea la 26 iunie 2015, la 01 iulie 2015 și la 14 iulie 2015, datã la care, deliberând, a pronunțat urmãtoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ din data de 05.04.2013, reclamantul M. C. în contradictoriu cu pârâtele M. G. și M. E.-F. a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2572/26.08.2011.
În motivarea cererii, reclamantul a menționat că a dobândit apartamentul situat în municipiul Târgoviște, nr.12 situat pe ., ., etj.3, județul Dâmbovița, în timpul căsătoriei cu pârâta, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3348/2005 de BNP Asociați Veritas.
În anul 2011, la insistențele pârâtei, părțile au convenit să doneze apartamentul fiicei lor, însă în urma consultării unui notar au încheiat un contract de vânzare-cumpărare.
A mai precizat, reclamantul că actul a fost intitulat, în mod fictiv, contract de vânzare-cumpărare deși în realitate este vorba de o donație deghizată, că în anul 2011 fiica lor era minoră și nu avea niciun fel de venit, iar în cuprinsul actului nu se menționează plata prețului.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul și martori.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1295, 948, 949 Cod civil.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2711 lei (f.4).
La cerere au fost anexate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2572/26.08.2011 de BNP G. D. (f.6-7), sentința civilă nr.1123/17.08.2011 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._ (f.8-9).
Legal citată, pârâta M. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată motivat de faptul că prețul vânzării există fiind stabilit la suma de 55.000 lei și numai în situația în care acest element lipsea sancțiunea era nulitatea absolută a actului, neplata prețului având ca sancțiune rezoluțiunea contractului.
Instanța de fond a încuviințat pentru ambele părți probele cu înscrisuri, interogatoriu și proba cu martori.
În cauză au fost audiați martorii E. E. și Ș. C. V., propuși de reclamant, ale căror declarații au fost consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei (f.100-101).
Pârâtele au fost decăzute din dreptul de a administra proba cu martori, în temeiul dispozițiilor art.185 Cod procedură civilă.
La solicitarea instanței de fond BNP D. G. a transmis, în copii certificate, înscrisurile care au stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr.2572/26.08.2011 (f.41-52).
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a depus următoarele: adresa nr.235/25.09.2013 a Asociației de proprietari nr.65 Târgoviște (f.55), sentința civilă nr.1609/03.09.2013 pronunțată de judecătoria Găești în dosarul nr._ (f.56-57), decizia civilă nr.182/27.05.2014 a Tribunalului Dâmbovița (f.86-93), cartea de identitate eliberată de Republica Italiană pe numele reclamantului (f.94), autorizația de construcție nr.10/19.12.1997 eliberată de Primăria comunei Cobia, județul Dâmbovița (f.95), certificatele de moștenitor nr.176/17.11.2000, nr175/17.11.2000, nr.182/03.12.2002 și nr.183/03.12.2002 eliberate de BNP B. I. (f.96-99).
Prin sentința nr. 3406/24.09.2014 s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâtele M. G. și M. E.-F..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 26.08.2011 între reclamant și pârâta M. G., în calitate de vânzători și pârâta M. E. F., în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2572 de BNP G. D. având ca obiect imobilul apartament situat în Târgoviște, ., ., etj.3, județul Dâmbovița pentru prețul de 55.000 lei.
Potrivit art.948 C.civ. aplicabil în cauză în temeiul dispozițiilor art.3 și 102 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicarea Legii nr.287/2009 privind Codul civil având că este vorba de un contract încheiat anterior intrării în vigoare a NCC, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită. Neplata prețului de către cumpărător nu reprezintă o cauză de nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare, vânzătorul putând cere obligarea cumpărătorului la executarea silită a obligației, invoca excepția de neexecutare a contractului ori putând să solicite rezoluțiunea contractului în condițiile prevăzute de lege pentru fiecare dintre aceste sancțiuni ale neîndeplinirii de către cumpărător a obligației de plată a prețului.
Referitor la prețul vânzării, instanța constată că este menționat în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare și îndeplinește condițiile generale esențiale, fiind stabilit în bani, determinat, sincer si serios.
Cum potrivit dispozițiilor art.1295 C.civ.: „vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat”¸ iar reclamantul și pârâta M. G. confirmă existenta acestui element esențial asupra căruia trebuie să se realizeze acordul de voință în contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicita a fi constatată, acțiunea urmează a fi respinsa ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art.453 NCPC a fost obligat reclamantul la plata către pârâta M. G. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Împotriva sentinței a declarat apel MINDRICAN C., apreciind hotărârea ca fiind netemeinica si nelegala si a solicitat admiterea apelului, modificarea soluției instanței de fond, in sensul admiterii acțiunii si să se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare- cumpărare autentificat nr. 2572 din 26 august 2011,iar pe cale de consecința, apartamentul sa reintre in posesia vânzătorilor.
Prin motivarea în fapt a cererii a arătat că prin acțiunea introdusa pe rolul Judecătoriei Targoviste, a solicitat instanței de judecata, în contradictoriu cu paratele, Mindrican G. si Mindrican E.- F., sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 2572/26-08-2011.
Instanța de fond, a respins acțiunea de chemare in judecata, cu motivarea ca, nu sunt încălcate nici una din condițiile de valabilitate ale contractului, respectiv: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obliga, un obiect determinat și o cauza licită, neplata prețului, așa cum a calificat acțiunea instant de fond, nefiind motiv de nulitate absoluta a contractului de vânzare-cumpărare.
Soluția instanței de fond, contravine legii, precum și probatoriului administrat în fata instanței de fond. Așa cum am arătat, în acțiunea de chemare în judecată, după ce in 26-august 2011,a divorțat de d-na M. G., pentru a nu mai trece printr-un proces de partaj, deoarece amândoi au lucrat in Italia,au făcut această convenție, de a trece casa pe numele fetei lor, Mindrican F., ca un fel de donație, în realitate nu s-a convenit niciun pret, pentru ca apelantul să rămână cu casa de la țara, construita pe terenul părinților săi.
Nu este vorba de neplata a prețului, așa cum a interpretat instanța de fond, ci de lipsa prețului, ca element de baza, pentru existenta unui contract de vânzare-cumpărare.
A făcut dovada, cu probele administrate în cauză, asupra situației de fapt, iar faptul ca, la notariat, nu s-a plătit niciun preț în fața Notarului, a dat posibilitatea administrării probei testimoniale. Astfel, a fost audiată însăși procuratoarea de fonduri, martora E. E., care a relatat clar ca, minora nu avea posibilitatea de a achita suma trecuta în act și că, nici nu s-a pus problema vreunui preț, ci înțelegerea a vizat drept scop evitarea unui proces îndelungat și costisitor de partaj.
Ulterior, prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului civil nr._, la Judecătoria Gaesti, fosta soție a apelantului, a solicitat partajul casei de la tara, dorind să-l deposedeze și de acesta.
A solicitat să se aibă în vedere dispozițiile legale și situația de fapt, corectă, așa cum reiese din întreg probatoriul administrat și să se modifice soluția instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii.
Arată că s-a recunoscut, prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei că, nu a fost un contract de vânzare- cumpărare real, valabil încheiat, ci doar o înțelegere intre părți, iar pârâtele, deși au solicitat martori, cu care ar fi dorit sa încerce să dovedească că, minora ar fi plătit, nu a adus nicio proba în acest sens, pentru ca, nimeni nu ar fi putut dea o astfel de declarație mincinoasă.
A solicitat proba cu înscrisuri.
În drept s-au invocat art 466 C pr civilă.
Prin întâmpinarea formulată, înregistrată la instanță la data de_, intimatele M. G. și M. E. F., au solicitat respingerea apelului .
În motivare au arătat că actul de vânzare cumpărare este perfect valabil, prețul fiind consemnat prin contract. Chiar și în situația în care actul autentic de vânzare cumpărare nu ar fi fost valabil pentru un motiv sau altul, intimatele apreciază că acesta este valabil ca donație în situația în care apelantul susține că aceasta ar fi fost intenția reală a părților, fiind îndeplinite toate cerințele legale pentru o astfel de operațiune juridică.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelantul M. C. a solicitat să nu se dea curs argumentelor pârâtelor intimate întrucât nu corespund realității.
A arătat apelantul că a invocat neplata prețului ca urmare a inexistenței lui și că nu poate fi valabil actul indicat nici ca donație deoarece intenția părților nu a fost să o gratifice pe fiica lor ci evitarea unui proces de partaj, întrucât părțile munceau în Italia și procesul de partaj le-ar fi prejudiciat din toate punctele de vedere .
În ceea ce privește recunoașterea vânzătoarei Mândrican G. că ar fi primit prețul, apelantul precizează că la divorț fiica a fost încredințată mamei și că intimata M. G. este în mod direct interesată să se mențină actul, pentru că cel prejudiciat este apelantul.
În drept a invocat prevederile art 205 C pr civilă .
Examinând apelul în raport de motivele formulate, de actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea adresată instanței de fond, reclamantul apelant a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2572/26.08.2011 pentru neplata prețului, întrucât încheierea acestuia s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 1295 și următoarele C.civ., prețul menționat în act nefiind datorat în realitate.
Prin contractul a cărui nulitate se solicită a fi constatată, reclamantul împreună cu pârâta M. G. au vândut fiicei acestora (pârâta Mândrican E. F.) apartamentul nr. 12 situat în Târgoviște, Bulevardul IC B., . de 55.000 lei, cu rezerva dreptului de uzufruct. Vânzătorii menționează în contract că au primit la data întocmirii actului prețul vânzării prin intermediul curatorului (cumpărătoarea fiind minoră) care este și procurator de fonduri.
În susținerea acțiunii reclamantul arată că în realitate prețul nu s-a plătit și nici nu se intenționa a fi plătit întrucât acest act ar fi mascat o înțelegere a celor doi vânzători - foști soți, interesați de partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei – de a se evita un proces de partaj, înțelegere conform căreia, în schimbul vânzării apartamentului către fiica acestora, vânzătoarea M. G. să renunțe la pretențiile sale cu privire la un alt imobil dobândit în timpul căsătoriei - înțelegere pe care aceasta nu a respectat-o.
Având în vedere situația de fapt mai sus expusă, tribunalul constată în primul rând că instanța de fond a apreciat corect că motivul invocat de către reclamant, respectiv neplata prețului nu poate constituii motiv de nulitate a contractului de vânzare. Așa cum corect se arată, prețul a fost stabilit, iar în cazul în care vânzătorul face dovada nerespectării de către cumpărător a obligației sale de plată a prețului acesta are la îndemână mai multe posibilități, respectiv să ceară obligarea cumpărătorului la plata prețului, să solicite rezoluțiunea contractului, sau să invoce excepția de neexecutare a contractului.
În acest sens sunt și prevederile art. 1295 C.civ. pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea „ Vinderea este perfecta între pãrți și proprietatea este de dreptu strmutata la cumperatoru, în privinta vendetorului, îndatã ce pãrțile sau invoitu asupra lucrului și asupra prețului, de și lucrulu încã nu se va fi predatu și pretulu încã nu se va fi numeratu.(…)”
Pe de altă parte, analizând susținerea reclamantului-apelant referitoare la existența unei înțelegeri privind renunțarea de către pârâta-intimată M. G. la pretențiile sale cu privire la un alt imobil în schimbul încheierii prezentului contract (în sensul justificării caracterului fictiv al prețului), tribunalul reține că aceasta nu este cert dovedită.
Declarațiile martorilor E. E. și Ș. C. V. nu sunt convingătoare, aceștia vorbind despre discuții purtate între părți și nu despre o înțelegere clară în acest sens, martorul Ș. C. V. menționând că aceste discuții au avut loc în anul 2012, deci ulterior încheierii contractului, iar martora E. E. declară că nici nu își mai amintește dacă s-a plătit sau nu prețul cu ocazia încheierii contractului de vânzare (la a cărei încheiere a fost, de fapt, prezentă). De altfel, martorii declară că în perioada anterioară încheierii contractului pârâtele erau stabilite în Italia venind în țară numai în scopul încheierii contractului de vânzare cumpărare, aspect care face și mai îndoielnice relatările acestora despre faptul că au asistat la înțelegerea părților anterior încheierii contractului. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin răspunsul la interogatoriu (pag. 59), chiar reclamantul recunoaște că discuțiile referitoare la înstrăinarea apartamentului s-au purtat numai între părți, fără prezența altor persoane.
Pentru considerentele ce preced, tribunalul apreciază soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală motiv pentru care în baza art. 480 C.pr.cvi. va respinge ca fiind neîntemeiat apelul.
În baza art. 453 C.pr.civ. apelantul va fi obligat la cheltuieli de judecată către intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul reclamant M. C., domiciliat în . Deal, nr. 188, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 3406 pronunțată la data de 24.09.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte M. G., cu domiciliul ales în țară la Cabinetul de avocat „V.M. D.”, prin avocat D. M., cu sediul în orașul Găești, .. 35 A, județul Dâmbovița, și M. E.-F., domiciliată în . Deal, nr. 127, județul Dâmbovița, și cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat „V.M. D.”, prin avocat D. M., cu sediul în orașul Găești, .. 35 A, județul Dâmbovița.
Păstrează sentința civilă apelată.
Obligă apelantul la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. I. G. S.
GREFIER,
I. M.
Jud. fond I. M. C.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red. M.I. / Tehnored. A.Gh.
5 ex
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 115/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 473/2015. Tribunalul... → |
|---|
