Contestaţie la executare. Decizia nr. 121/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Tribunalul DÂMBOVIŢA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 121/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 3832/232/2012

DOSAR NR._ RECURS

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 121

Ședința publică din data de 17 aprilie 2015

PREȘEDINTE: M. I.

JUDECĂTOR: B. Brînzică

JUDECĂTOR: D. Ș.

GREFIER: I. Mãrgãrit

Pe rol se aflã pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta contestatoare N. M., domiciliatã în municipiul București, sectorul 3, .-119, ., etajul 10, . domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul Târgoviște, ., nr. 8, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1688 pronunțată la data de 13.09.2013 de cãtre Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. C. I. S.A., cu sediul în municipiul București, sectorul 1, .-80, înregistratã la ORC sub nr. J40/_/2002, având CUI RO_, și B. E. Judecătoresc „C. M.”, cu sediul în municipiul Ploiești, ., județul Prahova, având ca obiect contestație la executare.

Prezența pãrților a fost consemnată în încheierea pronunțatã la data de 10 aprilie 2015, care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, când tribunalul a amânat pronunțarea la 17 aprilie 2015 pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei note scrise, datã la care, deliberând, a pronunțat urmãtoarea decizie:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._, contestatoarea N. M., în contradictoriu cu intimații . și B. C. M., a formulat contestație la executare împotriva executării silite încuviințată în dosarul nr._, solicitând anularea încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite, suspendarea tuturor actelor de executare până la soluționarea contestației și constatarea și înlăturarea clauzelor abuzive și nelegale.

În motivare contestatoarea arată că în anul 2006 a contractat un credit de consum pentru bunuri de folosință îndelungată, pe care l-a rambursat integral, împreună cu costurile acestuia, iar în cursul anul 2007 a primit un card prin poștă, cu suma de 4000 lei, pe care i-a utilizat și a rambursat suma utilizată.

Mai arată că începând cu luna mai 2010, a fost agresată telefonic de angajații C. care îi solicitau să ramburseze sume pe care nu le recunoaște. A solicitat acestora să îi trimită cuantumul sumelor pe care le datorează, pentru a solicita reeșalonarea și a primit un acord de reeșalonare pentru un contract pentru care nu a formulat cerere și nu a acceptat sau semnat un contract. Susține că începând cu luna mai 2010 nu a mai extras nicio sumă de pe card și a alimentat constant cardul în timp ce pretinsa datorie în loc să scadă, a crescut.

Deși a solicitat în scris societății creditoare să-i pună la dispoziție exemplarele contractului pe care ea le-a semnat și acceptat, nu a primit nici un răspuns și a fost refuzată telefonic.

Învederează că nu are sume restante, nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar cererea de executare silită este netemeinică și nelegală și solicită efectuarea unei expertize contabile care să stabilească cuantumul corect și legal datorat și dacă orice eventuală sumă este pretinsă în baza unei cereri din partea ei, sau a nuni contract semnat și acceptat de ea ca titular.

În drept: art. 399 alin. 1 și 2, art. 623, art. 653, art. 656 C.p.c., Legea nr. 193/1999, D93/13/CEE.

Probe: înscrisuri.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._, contestatoarea N. M., în contradictoriu cu intimații ., și B. C. M., a formulat contestație la executare împotriva executării silite încuviințată în dosarul nr._, solicitând anularea titlului executoriu, lămurirea sau modificarea acestuia, suspendarea tuturor actelor de executare până la soluționarea contestației, constatarea și înlăturarea clauzelor abuzive și nelegale.

Arată, de asemenea, că a solicitat explicații, fără să primească răspuns, cu privire la următoarele aspecte: pentru ce fel de servicii datorează suma, modul cum a fost calculată și defalcarea debitului principal de alte pretenții financiare, să fie prezentate copii ale documentelor în baza cărora se pretinde că datorează această sumă, să se demonstreze că dreptul de a pretinde suma nu este prescris.

Susține că a fost înșelată de intimată și nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar cererea de executare silită este netemeinică și nelegală și solicită efectuarea unei expertize contabile care să stabilească cuantumul corect și legal datorat și dacă orice eventuală sumă este pretinsă în baza unei cereri din partea ei, sau a nuni contract semnat și acceptat de ea ca titular.

În drept: art. 399 alin. 1 și 2, art. 623, art. 653, art. 656 C.p.c., Legea nr. 193/1999, D93/13/CEE.

Intimata . a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației la executare.

În motivare intimata arată că a încheiat cu contestatoarea contractul de credit de consum nr._/04.09.2006 prin care s-au acordat:

-un credit de consum în valoare de 5390,55 lei pentru achiziționarea unui bun de la magazinul Flanco, credit care nu face obiectul executării silite începute împotriva contestatoarei;

-un card de credit cu o linie de credit tip revolving, activat și utilizat de contestatoare începând cu data de 11.07.2007.

Intimata învederează că executarea silită se referă la debitul în valoare de_,30 lei datorat de contestatoare ca urmare a utilizării cadrului de credit emis în baza contractului menționat, contract prin care aceasta și-a exprimat acordul în vederea emiterii unui card de credit, în conformitate cu art. 11.5 din Condițiile generale de creditare. Astfel, arată intimata în continuare, a emis pe numele contestatoarei un card de credit cu nr. de dosar_, activat de contestatoare la data de 11.07.2007, având atașat o linie de creditare tip revolving care se putea utiliza prin trageri succesive și se reîntregea pe măsura rambursării, în condițiile Regulamentului BNR 6/2006, decizia de activare și utilizare a cardului aparținând în totalitate contestatoarei.

Mai arată intimata că ulterior activării cardului, condițiile de card au fost modificate și actualizate ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 113/2009 și au fost semnate de contestatoare la data de 10.12.2009, iar potrivit acestor dispoziții legale și potrivit Regulamentului BNR nr. 6/2006, modificările costurilor cardului se puteau face și prin notificare, fiind considerate acceptate în lipsa expedierii refuzului expres din partea deținătorului cardului.

În urma activării cardului de credit, contestatoarea l-a utilizat pentru efectuarea de cumpărături la comercianți și retrageri numerar de la ATM-urile bancare, toate acestea fiind evidențiate în extrasele de card de credit emise, în care se regăsesc și costurile care s-au aplicat fiecărei tranzacții și sumele care trebuiau plătite pentru rambursarea liniei de credit utilizate, precum și plățile efectuate de contestatoare în returnarea unei părți din linia de credit utilizată. Ultima plată efectuată de contestatoare în rambursarea sumelor datorate ca urmare a utilizării cardului de credit s-a înregistrat la data de 20.12.2011.

În continuare intimata arată că potrivit art. 6.1 din Condițiile generale de creditare, nerespectarea de către contestatoare a obligațiilor de plată duce la declararea scadenței anticipate a creditului. Precizează că suma datorată de contestatoare este de_,3 lei, din care 7403,59 lei capital utilizat restant, 1224,92 lei dobândă restantă, 1370,98 lei penalități, 112,81 lei asigurare, 12 lei comisioane. Invocă art. 52 din Legea nr. 93/2009 și învederează că contractul de credit în speță constituie titlu executoriu, iar Judecătoria Găești a încuviințat executarea silită prin încheierea din data de 11.07.2012.

Susține intimata că ultima tranzacție a fost efectuată de contestatoare la data de 10.02.2010, dată la care linia de credit utilizată era de 8472,80 lei. La această sumă s-au adăugat lunar costurile creditului, respectiv dobânzi, comisioane, prima de asigurare, iar plățile contestatoarei nu au fost efectuate în fiecare lună și nici în sumă minimă de plată comunicată prin extras, fiind aplicate penalități. În condițiile în care ultima plată în rambursarea creditului efectuată de contestatoare a fost înregistrată la data de 20.12.2011, apreciază că creanța nu era prescrisă la data când a solicitat executarea silită, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă.

În drept: C.p.c., Regulamentul BNR 6/2006, OUG nr. 113/2009, Legea nr. 93/2009, OG nr. 28/2006.

Se solicită judecarea cauzei în lipsă.

Prin încheierea din data de 21.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .

Contestatoarea și-a precizat acțiunea la data de 04.01.2012 și a arătat următoarele:

contestă încheierea de încuviințare a executării silite din data de 11.07.2012, pentru că nu există un act adițional ca contractul de credit de consum nr._/04.09.2006 semnat de ea, astfel că nu există titlu executoriu care să facă obiectul încuviințării silite. În consecință, contestă orice formă de executare silită demarată în temeiul acestei încuviințări de executare silită.
contestă clauzele abuzive din presupusul titlu executoriu și solicită a fi avute în vedere dispozițiile art. 399 alin. 3 C.p.c.. invocă existența în cuprinsul celor două contracte a unor clauze abuzive, generatoare de obligații nejustificate, împovărătoare, care au creat artificial un debit exagerat față de creditul acordat.

Invocă art. 1, art. 4, art. 6 și anexa din Legea nr. 193/2000, Directiva Consiliului 93/13/CEE din 05.04.1993, art. 78 din Legea nr. 296/2004, art. 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992, art. 40, art. 41 și art. 44 din OUG nr. 50/2010 și față de aceste dispoziții legale, solicită să se constate că în contractul supus analizei există clauze abuzive, după cum urmează: clauzele contractuale nu au fost negociate, ci au fost preformulate, fără ca ea să aibă posibilitatea exprimării vreunui punct de vedere și al influențării conținutului lor, iar sarcina dovezii în sensul că a fost informată asupra clauzelor contractuale, că acestea au fost negociate înainte de a fi inserate în contract, revine intimatei; contractul de creditare sau Condițiile generale de creditare sunt de fapt contracte de adeziune, iar contractul de adeziune în sine provoacă prezumția de clauză abuzivă; clauza prevăzută la pct. 11.5 din Condițiile generale de creditare, este o clauză abuzivă, deoarece intimata, în mod unilateral, a hotărât că, odată dat acordul pentru a primi un card de credit, să nu mai existe posibilitatea renunțării la acesta; lipsa explicării condițiilor concrete de costuri și plată constituie clauză abuzivă, iar ambiguitatea și neclaritatea formulării clauzelor profită consumatorilor; perceperea comisionului de scadență anticipată și a altor penalități constituie o clauză abuzivă, fiind interzisă prin art. 35 din OUG nr. 50/2010; aderarea la un grup de asigurare pentru care contestatoarea nu a încheiat o asigurare, neînțelegând să fie obligată la plata acestor sume.

Pentru aceste motive, consideră că executarea silită nu poate continua, iar formele de executare silită trebuie desființate.

Solicită să se constate existența clauzelor abuzive în urma cărora a fost obligată să achite sume calculate potrivit acestor clauze și nedatorate și solicită restituirea lor sau, în subsidiar, redirecționarea lor în contul eventualelor obligații de plată.

Învederează că potrivit calculelor intimatei, la un volum al tranzacțiilor de_ lei, a efectuat plăți în sumă de_ lei.

În drept: art. 132 alin. 1 C.p.c. și actele normative invocate.

Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr.1688/13.09.2013 prin respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerea acțiunii.

În considerentele sentinței s-a reținut că între contestatoare, în calitate de împrumutat și intimata ., în calitate de împrumutător, s-a încheiat contractul de credit de consum nr._/04.09.2006, având ca obiect acordarea de către intimată, contestatoarei a unui împrumut în sumă de 4950 lei. Potrivit art. 11.5 din condițiile generale de creditare, parte din acest contract, contestatoarea și-a dat acordul irevocabil pentru a primi din partea intimatei un card de credit însoțit de condiții de utilizare. S-a prevăzut în același articol că activarea cardului de credit se va face exclusiv la dorința expresă a contestatoarei, iar primirea cardului și a documentației aferente nu implică nicio obligație materială sau de altă natură din partea contestatoarei.

Cât privește excepția prescripției dreptului material la acțiunea în constatarea nulității unor clauze abuzive, invocată de intimată, instanța apreciază că această excepție este neîntemeiată și urmează să o respingă. Aceasta deoarece în cauză este invocată nulitatea absolută a unor clauze contractuale apreciate de contestatoarea ca fiind abuzivă, iar acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic este imprescriptibilă.

Așa cum rezultă din situația de tranzacții depusă de intimată la dosar, la data de 11.07.2007 contestatoarea a activat cardul de credit emis pe numele ei.

Clauza contractuală cuprinsă în art. 11.5 din contract nu poate fi considerată abuzivă atâta timp cât numai primirea cardului de credit nu generează nicio obligație în sarcina contestatoarei, iar activarea și folosirea cardului sunt manifestarea voinței unilaterale a acesteia.

La data de 10.12.2009 aceleași părți, respectiv contestatoarea și intimata, prima în calitate de împrumutat și a doua în calitate de împrumutător, au încheiat un contract cuprinzând condiții generale pentru linie de credit cu card de credit atașat și condiții generale de creditare C. (f 37-51 dosar conexat). În art. 5 din condițiile generale pentru linie de credit cu card de credit atașat sunt cuprinse clauze privind dobânzi, taxe și comisioane, acestea fiind detaliate în Lista dobânzi, taxe și comisioane pentru linie de credit cu card de credit atașat. În art. 4 din condițiile generale de creditare C. sunt prevăzute dobânda, penalitățile, comisioanele și alte costuri. Potrivit acestor clauze contractuale, în cazul declarării scadenței anticipate, intimata poate percepe o singură dată, un comision de 10% din suma finanțată nerambursată.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Față de acestea, instanța apreciază că niciuna din clauzele menționate mai sus nu pot fi considerate abuzive, nefiind dovedită crearea de către acestea a unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Din concluziile raportului de expertiză contabilă și din răspunsul la obiecțiuni instanța de fond reține că, în baza contractului de credit de consum nr._/04.09.2006 încheiat cu intimata și în urma activării și folosirii cadrului de credit emis pe numele său, contestatoarea datorează suma de_,30 lei, formată din 7403,59 lei capital nerambursat, 1224,92 lei dobândă scadentă restantă, 740,35 lei penalități scadență anticipată 10%, 630,63 lei penalități calculate, 112,81 lei prima de asigurare restantă și 12 lei comisioane restante.

Mai reține instanța că potrivit art. 52 alin. 1 din Legea nr. 93/2009, contractele de credit încheiate de o instituție financiară nebancară, precum și garanțiile reale și personale afectate garantării creditului, constituie titluri executorii. Se constată astfel că încuviințarea executării silite a contractul de credit de consum nr._/04.09.2006 a fost dispusă în condițiile prevăzute de textul de lege menționat, contractul fiind titlul executoriu.

Împotriva acestei sentințe, contestatoarea N. M. a declarat recurs.

În motivarea în fapt a cererii, recurenta a arătat că judecătorul ce a făcut parte din completul de judecată este recuzabil pentru că a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite, fiind incident art.304, alin.1 Codul de procedura civila.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea art.379, alin.2, 3 Codul de procedura civila. Întrucât între părți nu există un act adițional propus de creditor și acceptat de debitor, creanța nu poate fi certă, hotărârea instanței fiind neîntemeiată. De asemenea, creanța nu este determinată prin actul de creanță.

Neexistând un act adițional la contractul de credit nr._/04.09.2006 mențiunea făcută în cuprinsul acestuia de intimată potrivit căreia acordarea cardului de credit face parte integrantă din contract, nu este dovedită și drept urmare, nu produce efecte juridice.

Instanța a reținut greșit că la 11.09.2009 s-a încheiat un contract cuprinzând condiții generale pentru linie de card atașat, pentru că nu există un asemenea contract, fiind vorba de modificarea condițiilor generale pe care recurenta nu le-a acceptat.

Încheierea de încuviințare a executării silite a fost dată cu încălcarea competenței teritoriale de același complet care a judecat cererea de contestație, care nu a verificat competența de rezolvare a cererii executorului judecătoresc.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea art.304, pct.5 Codul de procedura civila în sensul că nu au fost comunicate actele de procedură la domiciliul recurentei, nefiind comunicate nici încheierile de dezbateri din 13.09.2013 prin care a fost pronunțată hotărârea de respingere a acțiunii, recurenta nefiind citată nici la efectuarea expertizei la fața locului, neînsușindu-și raportul de expertiză.

A arătat recurenta că la solicitarea sa de a se preciza eventualele sume datorate de recurentă ca urmare a derulării contractului de credit de consum nr._/04.09.2006, care constituie titlu executoriu, expertul repetă de mai multe ori că acest contract nu face obiectul executării silite dar face trimiteri la condițiile generale de linie de credit cu card atașat fără să prezinte vreo dovadă c recurenta ar fi încheiat un contract sau act adițional pentru acordarea acestui card de credit.

Mai arată recurenta că, referitor la dobânda anuală efectivă, la nivelul acesteia,expertul susține că nu are importanță întrucât „ea este un indicator utilizat mai mult pentru compararea ofertelor de credit” . În realitate această dobândă este esențială pentru că stă la baza calculului ratelor de rambursare a creditului, nivelul ei este direct proporțional proporțional cu valoarea ratei.

A mai invocat recurenta disp. art.4 din legea 193/2000 ce reglementează caracterul abuziv al clauzelor contractuale.

Recurenta a solicitat ca instanța să aibă în vedere și dispozițiile O.G. 174/2008 pentru a se vedea dacă așa zisul „contract de credit” condițiile generale de credit, respectă normele legale în materie.

Așadar, apreciază recurenta comparând dispozițiile legale cu conținutul condițiilor generale, care, după opinia intimatei, constituie contractul dintre părți, se va observa cu ușurință că aceste dispoziții nu sunt cuprinse în contract.

În dovedire solicită proba cu înscrisuri.

Recurenta solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare conform principiilor competenței.

Intimata . a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, referitor la susținerea recurentei că soluționarea cauzei s-a făcut de judecători recuzabili, se precizează că recurenta contestatoare avea posibilitatea să invoce motivul de recuzare înainte de începerea oricărei dezbateri iar nu prin formularea recursului, prin urmare acest motiv fiind inadmisibil.

Referitor la susținerea că nu s-ar fi lămurit suma pusă la dispoziție prin intermediul clauzei 11.5, solicită respingerea acestui argument întrucât astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă și din hotărârea pronunțată m, rezultă clar că suma utilizată prin folosirea cardului de credit a fost de 10.124,30 lei.

Pentru stabilirea caracterului cert al creanței, arată intimata, instanța s-a raportat la documentele aferente contractului de credit .

Referitor la motivația că în mod greșit s-ar fi reținut de instanță faptul că s-a încheiat un contract cuprinzând condiții general pentru linie de credit cad atașat, condiții pe care nu le-a acceptat, solicită să se constate netemeinica acestuia, față de împrejurarea că pe de o parte contestatoarea a senat condițiile de creditare credit card iar pe de altă parte, în data de 10.12.2009 aceasta a luat cunoștință și a semnat de primire pentru condițiile cuprinzând facilitățile aplicabile cardului de credit pe care îl deținea și care fac parte integrantă din contractul de credit.

În drept s-au invocat prevederile coduluid e procedură civilă, Regulamentului BNR nr. 6/2006, OUG nr. 113/2009, Legea nr. 93/2009, OG nr. 28/2006.

A solicitat proba cu înscrisuri.

Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Între recurentă, în calitate de împrumutat și intimata ., în calitate de împrumutător, s-a încheiat contractul de credit de consum nr._/04.09.2006 (filele 24 și urm. dosar nr._ ), având ca obiect acordarea de către intimată, contestatoarei a unui împrumut în sumă de 4950 lei. Potrivit art. 11.5 din condițiile generale de creditare, parte din acest contract, contestatoarea și-a dat acordul irevocabil pentru a primi din partea intimatei un card de credit însoțit de condiții de utilizare. S-a prevăzut în același articol că activarea cardului de credit se va face exclusiv la dorința expresă a recurentei, iar primirea cardului și a documentației aferente nu implică nicio obligație materială sau de altă natură din partea acesteia.

Art.1, capitolul IV din condițiile generale prevede cum cardul poate fi folosit și anume doar de împrumutat, numai până la concurența limitei de credit acordate de C., împrumutatului, acesta din urmă purtând întreaga răspundere pentru modul de folosire a cardului, iar art.2 și 3 din condițiile generale de creditare credit card determină modul de folosire a liniei de credit prin utilizarea cardului, dobânda aferentă utilizării acestei sume, datoriile împrumutatului în legătură cu operațiunile cu carduri, constituind obligații directe de plată ale deținătorului, către C. – art.2, pct.2.3. La art.7, pct.7.2 se prevede că C. poate decide încetarea raporturilor privind cardurile, oricând constată apariția unui caz de culpă a împrumutatului reglementat de art.6.1, lit.a-i, caz în care va ține obligat împrumutatul la achitarea tuturor datoriilor către C. născute din tranzacțiile cu carduri, inclusiv cele privind limita de credit aferentă.

Astfel cum s-a arătat, la art.11, pct.11.5 se prevede că prin prezentul contract, împrumutatul își dă acordul irevocabil pentru a primi din partea C., un card de credit însoțit de condiții de utilizare. Activarea cardului se va face exclusiv la dorința expresă a împrumutatului.

Acest înscris a fost însușit de recurentă prin semnarea lui, la filele 37 și următoarele din dosar aflându-se condițiile generale pentru linia de credit cu card de credit atașat încheiat între părți la 10.12.2009, înscris semnat de către recurentă, astfel încât, contrat celor afirmate prin motivele de recurs, între părți există un contract referitor la folosirea cardului de credit.

Prin încheierea din camera de consiliu din 11.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Găești a încuviințat executarea silită a contractului de credit de consum nr._/04.09.2006, încheierea fiind pronunțată de același judecător ce a soluționat cauza pe fond. Urmare a încuviințării executării silite, debitoare a fost somată să achite suma de 10.124,30 lei reprezentând debit principal și 1.212,43 lei cheltuieli de executare silită.

Se mai reține că între părți s-au încheiat două contracte de credit, primul în data de 04.09.2006 având ca obiect suma de 4950 lei în cuprinsul căruia recurenta și-a exprimat acordul pentru emiterea cardului de credit și deci, întocmirea celui de al doilea contract de credit – din 10.12.2009, acest din urmă contract făcând obiectul executării silite. În aceste condiții, nu se poate afirma că creanța nu are o existență certă, obligația nefiind asumată printr-un înscris semnat și însușit de părți, din moment ce contractul de credit din 10.12.2009, este semnat de debitoare.

Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul altor acte.

Conform suplimentului raportului de expertiză contabilă (filele 113 și urm. dosar) coroborat cu condițiile generale de creditare credit card (fila 25 verso), art.3, pct.38 limita maximă de creditare este de 20.000 lei, expertul arată că creditul efectiv acordat a fost în valoare de 4.000 lei, ulterior fiind majorat la 8.000 lei, apărând în extrasele lunare de card de credit. Verificând aceste extrasuri de cont, aflate la filele 57-110, tribunalul constată că într-adevăr în cuprinsul acestor înscrisuri, apare o limită de credit aprobată de 8.000 lei, precum și alte informații referitoare la soldul final, disponibil, sold inițial, etc. În aceste condiții nu se poate susține că valoarea liniei de credit acordată, nu este determinată, fiind deci îndeplinită condiția prevăzută de textul de lege menționat anterior.

Nici în ceea ce privește stabilirea taxelor, dobânzilor, anuităților, etc. aferente liniei de credit, afirmațiile recurentei nu se confirmă, deoarece în condițiile generale pentru linie de credit cu card de credit atașat (filele 37 și urm. dosar), la art.5, aceste sume sunt prevăzute, stabilindu-se criteriile pentru determinarea lor, existând și o listă a dobânzilor, taxelor și comisioanelor pentru linie de credit, în cuprinsul aceluiași contract. De altfel, caracterul determinat al sumei datorate de debitoarea recurentă rezultă și din verificarea corectitudinii acestor calcule efectuate inițial de creditoare, de către expert, care în suplimentul raportului de expertiză a concluzionat că aceasta datorează suma de_,30 lei, adică exact valoarea sumei a cărei executare silită a fost încuviințată de instanță.

În ceea ce privește caracterul exigibil al creanței, art.379 C.pr.civ. face referire în aprecierea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței la posibilitatea ca acestea să rezulte și „din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”, aceasta fiind situația în speța de față, în temeiul art.11.5 din contractul de credit încheiat în anul 2006, fiind emis cardul de credit și întocmit în data 10.12.2009, cel de al doilea contract de credit, în cuprinsul căruia sunt prevăzute valoarea creditului acordat, a dobânzilor, comisioanelor și a celorlalte accesorii ale debitului principal, ambele înscrisuri fiind însușite prin semnătură de debitoarea recurentă.

Referitor la celelalte critici pe care recurenta le aduce sentinței, instanța le apreciază, de asemenea, neîntemeiate.

Argumentele recurentei privitoare la faptul că la întocmirea expertizei tehnice contabile, nu a fost citată, sunt nefondate, pentru că în conformitate cu art.208 Codul de procedura civila părțile sunt citate la întocmirea expertizei, doar dacă această lucrare presupune o deplasare la fața locului. În speță, fiind vorba despre o expertiză contabilă ce a avut la bază înscrisurile întocmite între părți, nu a fost necesară deplasarea la fața locului, nefiind deci necesară nici citarea părților.

În privința pretinsei incompatibilități a judecătorului ce a soluționat cauza, tribunalul reține, în primul rând că (din lecturarea încheierilor de ședință din dosarul cauzei) partea asistată/reprezentată de apărător Vrezgo Lucreția cunoștea identitatea magistratului învestit cu soluționarea cauzei încă de la începutul litigiului, însă a înțeles la acel moment să nu formuleze cerere de recuzare a acestuia.

Astfel, nu este admisibilă, în raport de dispozițiile art. 29 din Codul de procedură civilă, invocarea prin recurs a uneia dintre situațiile prevăzute de art. 27 din Codul de procedură civilă, cu privire la completul de judecată ce a soluționat fondul cauzei, întrucât motivul de recuzare nu s-a ivit după începerea dezbaterilor, subzistând la momentul judecării fondului litigiului.

Referitor la necompetența teritorială a instanței de fond, prin art.9, pct. 9.3 din condițiile generale de creditare rezultă că părțile au convenit ca litigiile dintre ele, de orice fel să se soluționeze pe cale amiabilă și dacă nu este posibil altfel, de instanțele judecătorești competente, de la sediul C. din București, .-80, sector 1. Această clauză are valoarea unei clauze atribuitive de competență în baza căruia intervine prorogarea de competență, în temeiul art.10, pct.1 Codul de procedura civila, ce stabilește o competență teritorială alternativă/relativă în favoarea instanței indicate în contractul încheiat între părți.

Potrivit art. 304, pct.3 Codul de procedura civila, necompetența teritorială relativă poate fi invocată în recurs, numai de către pârât (art.158, alin. final Codul de procedura civila) și numai dacă excepția a fost invocată la instanța de fond prin întâmpinare sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare, și aceasta a respins-o sau a omis să se pronunțe asupra ei.

În litigiul de față, excepția a fost invocată de recurenta contestatoare, și nu de intimată așa cum dispune textul de lege, necompetența relativă nefiind supusă discuției instanței de fond în termen legal, aceasta nepronunțându-se deci asupra ei, motiv pentru care tribunalul constată că nici această apărare nu poate fi invocată direct în calea de atac a recursului.

Nici omisiunea citării la domiciliul corect al recurentei nu este o critică pertinentă, deoarece din cuprinsul încheierilor de ședință și a practicalei sentinței recurate se poate observa că recurenta a fost prezentă fie personal, fie prin apărător la termenele de judecată, astfel încât nu poate invoca existența unui viciu de legalitate a procedurii de citare, hotărârea judecătorească fiindu-i comunicată la 28.10.2013 conform dovezii de comunicare de la fila 145 dosar, dovadă pe care aceasta a semnat-o personal, indicând și datele de identificare.

În aceste condiții, pe de o parte nu există un viciu de legalitate a procedurii de citare/comunicare, iar pe de altă parte pretinsul viciu s-a acoperit prin prezentarea personală sau prin apărător a părții, la termenele de judecată.

În ceea ce privește susținerea recurentei referitoare la caracterul abuziv al unor clauze cuprinse în condițiile generale, în special al clauzei inserate la punctul 11.5, tribunalul o apreciază neîntemeiată.

Instanța reamintește că Legea 193/2000 prevede la art. 4: prevede „1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de profesionisti pe piața produsului sau serviciului respectiv. (…)”

Referindu-ne la clauza 11.5, care este vizată în mod expres de către recurenta-contestatoare, aceasta nu este de natură a dobândii un caracter abuziv, ea creând oportunități pentru opțiunea exclusivă a împrumutatului în folosirea sau nu a cardului de credit, din cuprinsul ei rezultând că primirea cardului nu creează nici o obligație în sarcina împrumutatului. Prin urmare, activarea acestui card s-a făcut exclusiv la inițiativa recurentei-contestatoare.

În ce privește referirile pe care contestatoarea le face cu privire la caracterul abuziv al celorlalte clauze prevăzute în condițiile generale de creditare, aceste referiri sunt generice, nu arată în concret de cel ele trebuie apreciate ca fiind generatoare de obligații prea oneroase în sarcina contestatoarei, care sunt consecințele care ar fi de natură să creeze convingerea caracterului lor abuziv, astfel că, așa cum corect apreciază instanța de fond, susținerile contestatoarei privind caracterul abuziv al respectivelor clauze nu sunt întemeiate.

Din dispozițiile legale mai sus menționate (și invocate de recurentă în susținerea acțiunii) se înțelege că nu în orice situație o clauză care nu a fost negociată de părți poate fi considerată abuzivă, ci caracterul abuziv trebuie să rezulte cert din efectele pe care aceasta le produce, respectiv crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților.

Or, raportându-ne la datele cauzei nu poate fi reținut un astfel de dezechilibru. Astfel cum s-a constatat în urma expertizei efectuate în cauză, recurenta-contestatoare în mod deliberat a activat și utilizat cardul de credit (activare care nu era necesară pentru acordarea creditului de consum pentru care contestatoarea contractase cu intimata), a retras din linia de creditare suma de 11.213,46 lei după care, neachitând la timp obligațiile financiare, s-a ajuns la declararea scadenței anticipate a împrumutului și perceperea penalităților de întârziere - penalități care, raportate la debitul restant, pot fi considerate ca având un cuantum rezonabil, stabilite în limitele bunei credințe.

Pentru aceste considerente, potrivit art.304, pct. 3,9, 10, 304¹ coroborat cu art.312, alin.1 Codul de Procedură Civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul civil declarat de recurenta contestatoare N. M., domiciliatã în municipiul București, sectorul 3, .-119, ., . domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul Târgoviște, ., nr. 8, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1688 pronunțată la data de 13.09.2013 de cãtre Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. C. I. S.A., cu sediul în municipiul București, sectorul 1, .-80, înregistratã la ORC sub nr. J40/_/2002, având CUI RO_, și B. E. Judecătoresc „C. M.”, cu sediul în municipiul Ploiești, ., județul Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2015.

PREȘEDINTE,	JUDECĂTOR,	JUDECĂTOR,
M. I.	B. Brînzică	D. Ș.

GREFIER

I. Mãrgãrit

Jud. fond N. M. E.

Judecătoria Găești

Dosar fond nr._

Red. M.I. / Tehnored. A.Gh. / I.M.

2 ex - 13.05.2015

← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 83/2015....		Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 87/2015.... →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 121/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 121/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA