Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 395/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 395/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 395/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 395
Ședința publică din data de 2 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. D.
Judecător: C. M. G.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil promovat de apelantul pârât R. C. - CNP_ domiciliat în B., .. 15, ., împotriva sentinței civile nr. 259 din 19 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, intimată reclamantă fiind Z. E. A. CNP_ domiciliată în ., dosarul având ca obiect apel exercitarea autorității părintești.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței nr._ din 18.03.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat apelantul pârât R. C. personal, și intimata reclamantă Z. E. A. personal și asistată de avocat M. Olivian în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015.
Procedura de citare legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apelantul pârât R. C. având cuvântul solicită încuviințarea probei cu acte ( actele fiind celel depuse la dosar ) precum și efectuarea unei anchete sociale la domiciliul său și proba testimonială cu 2 martori, pentru a dovedi condițiile de locuit de care dispune.
Apărătorul intimatei reclamante Z. E. A. avocat M. Olivian având cuvântul se opune la proba testimonială cu 2 martori și anchetă socială, întrucât la instanța de fond cererea reconvențională formulată de apelant a fost respinsă ca fiind tardiv formulată. In ceea ce privește proba cu actele aflate deja la dosar nu se opune la încuviințarea acesteia.
Tribunalul după deliberare, apreciază ca fiind utilă soluționării cauzei proba cu acte iar referitor la proba cu anchetă socială și proba testimonială cu 2 martori urmează a fi respinse, ca fiind neconcludente soluționării cauzei.
Apelantul pârât și apărătorul intimatei reclamante avocat M. Olivian având pe rând cuvântul nu mai solicită alte probe.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă raportat la art. 238 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile apărătorului intimatei, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
În conformitate cu art. 482 din Codul de Procedură Civilă raportat la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, tribunalul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea apelului în ședința publică aceeași zi, față de acordul părților prezente, și, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra cererii dând cuvântul apărătorilor părților.
Apelantul pârât R. C. având cuvântul solicită admiterea cererii de apel astfel cum a fost formulată a se dispune stabilirea locuinței minorei la domiciliul său, urmând ca intimata reclamantă să plătească o pensie de întreținere în funcție de veniturile realizate. Mai precizează că nu este deacord ca minora să fie crescută de bunicii materni întrucât intimata reclamantă este plecată din țară. .
Apărătorul intimatei reclamante Z. E. A. avocat M. Olivian având cuvântul solicită respingerea apelului, a se menține sentința civilă atacată ca fiind legală și temeinică, urmând a se avea în vedere faptul că deși apelantul solicită ca minora să îi fie încredințată, acesta nu are un domiciliu pe numele său. Solicită totodată și cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.259/19.02.2015, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Z. E.-A., în contradictoriu cu pârâtul R. C.; s-a dispus exercitarea către reclamantă și pârât a autorității părintești asupra minorei R. Giulia M., s-a stabilit locuința minorei R. Giulia M. la reclamantă; a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 170 lei/lună; a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1610 lei reprezentând c/val. cheltuielilor de judecată; s-a respins ca tardivă cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant R. C..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că se impune stabilirea domiciliului minorei la mamă care poate asigura acesteia condiții optime de creștere și dezvoltare în cadrul dezvoltării armonioase a minorei un loc important ocupându-l existența unei relații firești între minoră și mamă.
Din probele administrate în cauză rezultă existența unei asemenea relații între mamă și fiică, fiind create astfel premisele dezvoltării armonioase în bune condiții a minorei.
În ceea ce privește însă exercitarea autorității părintești, instanța dispus exercitarea autorității părintești în comun de către reclamantă și pârât, nerezultând din actele dosarului că dispunerea unei soluții contrare în acord cu cele solicitate de reclamantă ar fi în interesul superior al minorului.
Este adevărat că martorii au atestat existența unui comportament violent al pârâtului față de reclamantă iar fișa de cazier judiciar a relevat existența unor condamnări ale pârâtului pentru infracțiuni săvârșite contra patrimoniului, însă aceste aspecte nu prezintă relevanță în ceea ce privește exercitarea autorității părintești asupra minorei atâta timp cât ele nu sunt coroborate cu comportament vădit necorespunzător al pârâtului față de minoră, împrejurare în care ar fi în interesul superior al copilului exercitarea autorității părintești numai de către mamă.
În speță însă, probatoriul administrat nu a relevat asemenea împrejurări, ba chiar a rezultat că pârâtul și-a dorit să se implice în creșterea minorei, luând-o pe aceasta la domiciliul său.
Stabilind domiciliul minorei la mamă, instanța va obliga pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei prin raportate la venitul minim net pe economie.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă a fost obligat pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces și dovedite de reclamantă.
În ceea ce privește cererea sa reconvențională, instanța a respins-o ca tardivă, fiind depusă peste termenul prevăzut de lege conform dispozițiilor art.209 alin.4 Cod procedură civilă, rap.la art.201 alin.1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul susținând că nu este de acord cu stabilirea locuinței deoarece, reclamanta nu este în stare să se ocupe de minoră, de altfel, ea, după primirea hotărârii, a și plecat din țară, lăsând-o pe min oră în grija bunicilor materni, iar aceștia nu au cum să se ocupe de ea, deoarece nu știu să facă acest lucru, ei fiind mereu sub influența băuturilor alcoolice; că reclamanta a plecat în străinătate, deoarece ea se ocupă ca damă de companie prin diferite baruri și localuri ( asta se poate deduce și din fotografiile depuse la dosar).
Apelantul consideră că minora nu are ce învăța de la bunicii materni și nu are mediul necesar pentru o dezvoltare psihică și fizică, armonioasă.
A mai arătat apelantul cât a stat minora la el în B., urma cursurile unei grădinițe, avea grup de prieteni, era îndrumată și supravegheată îndeaproape pentru a crește și a se dezvolta corespunzător vârstei pe care o are; că nu este adevărat că i-ar fi aplicat minorei corecții fizice, din contră, consideră că avea o relație specială cu aceasta, fiind foarte atașați unul de celălalt. Solicită ca reclamanta să plătească minorei o pensie de întreținere, raportat la venitul mediu pe economie.
La data de 28.04.2015 intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit disp. art.476 Cod procedură civilă, reține că apelantul solicită ca locuința minorei R. Giulia .- M., născută la data de 21.08.2010, să fie stabilită la domiciliul său din municipiul B., ..15, ., județul B..
Potrivit art.478 al.1,2 și 3 Cod procedură civilă „ Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri. În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi”.
În cauză, cererea reconvențională a apelantului, prin care solicită a fi stabilită locuința minorei la domiciliul său a fost respinsă ca tardiv formulată, nefiind analizată în fond.
Ca atare, cum în apel nu se pot formula pretenții noi, instanța nu poate analiza cererea apelantului de stabilire a locuinței minorei la domiciliul său.
În ceea ce privește admiterea cererii reclamantei de stabilire a locuinței minorei la domiciliul acestuia, tribunalul constată că, din probele administrate, respectiv declarațiile de martori și ancheta socială, reiese că minora dispune de condiții optime de creștere și educare, fiind corespunzător îngrijită de mamă și bunicii materni.
Susținerile apelantului din cererea de apel, în sensul că bunicii materni sunt mai mereu sub influența băuturilor alcoolice, iar mama se ocupă cu practicarea prostituției în străinătate, nu au fost dovedite, și ca atare, nu pot fi reținute de către instanță.
Având în vedere că locuința a fost stabilită la domiciliul mamei, în mod corect tatăl pârât a fost obligat să contribuie la cheltuielile de creștere și educare a minorei, astfel că și acest motiv de apel va fi respins ca nefondat.
Astfel tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre deopotrivă legală și temeinică și urmează ca, în baza art.480 Cod procedură civilă, să respingă apelul ca nefundat.
În baza art.451 Cod procedură civilă, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil promovat de apelantul pârât R. C. - CNP_ domiciliat în B., .. 15, ., împotriva sentinței civile nr. 259 din 19 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, intimată reclamantă fiind Z. E. A. CNP_ domiciliată în ..
Păstrează hotărârea atacată.
Obligă apelantul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 iunie 2015
PREȘEDINTE, JUDECATOR
S. D. C. M. G.
GREFIER,
S. E. S.
Proces- verbal
Pentru doamana judecător S. Duvală,
care este în concediu de odihnă, prezenta se semnează
de către noi,
PREȘEDINTE,
j.f. M. G.
Judecătoria P.
Dosar nr._
red.CMG/AN
4 ex./2.07.2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Înregistrare tardiva a nasterii. Decizia nr. 101/2015.... → |
|---|
