Pensie întreţinere. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 185/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 185
Ședința publică din data de 2 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. D.
Judecător: B. Brînzică
Judecător: C. M. G.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil promovat de recurentul reclamant M. A. I. - CNP_ domiciliat în Târgoviște, .. 30, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 3959 din 30 octombrie 2014 împotriva sentinței civile nr. 3959 din 30 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimată pârâtă fiind M. M. I. - CNP_, domiciliată în Târgoviște, .. 30, ., județul Dâmbovița, sau în Târgoviște, .. 3, ., . R. G., dosarul având ca obiect recurs reducere pensie.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu suma de 20 lei conform chitanțelor nr._ din 12.12.2014 și_ din 2.02.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurentul reclamant M. A. I. personal, iar pentru intimata pârâtă M. M. I. lipsă a fost prezent avocat I. S. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs a fost legal timbrată, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Recurentul reclamant M. I. A. având cuvântul depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri, pe care le comunică și apărătorului intimatei pârâte, precum și note scrise. Nu mai solicită alte probe.
Apărătorul intimatei pârâte M. M. I. avocat S. I. având cuvântul nu mai solicită alte probe.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă raportat la art. 238 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile apărătorului intimatei, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
În conformitate cu art. 482 din Codul de Procedură Civilă raportat la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, tribunalul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședința din cameră de consiliu în aceeași zi, față de acordul părții prezente și, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra recursului, dând cuvântul părților prezente.
Recurentul reclamant M. A. I. având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, prima instanță a menționat în mod greșit că minorii sunt în Italia deoarece minorii se află împreună cu mama sa în Germania. Se mai susține totodată că intimata pârâtă nu a făcut dovada că minorii sunt în Germania, se impune astfel admiterea recursului și pe fond modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii.
Apărătorul intimatei pârâte M. M. I. avocat I. S. având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, a se menține sentința civilă a instanței de fond ca fiind legal îndeplinită, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Târgoviște în data de 27.05.2014, reclamantul M. A. I., în contradictoriu cu pârâta M. M. I., a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună reducerea pensiei de întreținere pentru minorii M. P. D. și M. Alexia I. stabilită prin convenția încheiată în procedura divorțului.
Legal citată pârâta nu a formulat întâmpinare însă a depus prin apărător concluzii scrise prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței generale a instanțelor române.
Prin sentința civilă nr.3959/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței generale a instanțelor române; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul M. A. I., în contradictoriu cu pârâta M. M. I., ca nefiind de competența generală a instanțelor judecătorești române.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță la ultimul termen de judecată instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței generale a instanțelor române pe care a admis-o, pentru următoarele motive:
Conform art. 189 din Tratat, regulamentele instituțiilor europene sunt de aplicabilitate generala, obligatorii in toate elementele lor si direct aplicabile in fiecare stat membru.
Conform art. 8 al Regulamentului nr. 2201/2003, instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente in materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuita in acest stat membru la momentul la care instanta este sesizata, sub rezerva dispozitiilor articolelor 9, 10 si 12.
Articolul 9 se refera la situatia in care copilul se muta in mod legal dintr-un stat membru in altul si dobandeste o noua resedinta obisnuita, caz in care istantele judecatoresti din statul membru al fostei resedinte obisnuite a copilului isi pastreaza competenta, prin derogare de la articolul 8, pe o perioada de trei luni de la mutare, pentru modificarea unei hotarari privind dreptul de vizita pronuntata in acest stat membru inainte de mutarea copilului, in cazul in care titularul dreptului de vizita in temeiul hotararii privind dreptul de vizita continua sa locuiasca in mod obisnuit in statul membru al fostei resedinte obisnuite a copilului, afara de cazul in care titularul dreptului de vizita mentionat a acceptat competenta instantelor judecatoresti din statul membru in care copilul are noua sa resedinta obisnuita prin participarea la o procedura in fata acestor instante fara a le contesta competenta, aceasta situatie nefiind incidenta in speta in conditiile in care minorul s-a mutat in Marea Britanie in anul 2008.
Articolul 10 se refera la competenta in situația răpirii copilului, de asemenea neincidența in cauza de fata.
Articolul 12 se refera la situația in care instanțele judecătorești din statul membru care exercita competenta in temeiul articolului 3 cu privire la o cerere de divorț, de separare de corp sau de anulare a casatoriei sunt competente in orice chestiune privind raspunderea parinteasca in legatura cu aceasta cerere, situatie care iarasi nu se regaseste in cauza de fata.
De altfel, rațiunea reglementarii cuprinse in art. 8 al regulamentului rezulta din preambulul acestuia, pct. 12: „Temeiurile de competenta stabilite prin prezentul regulament in materia raspunderii parintesti sunt concepute in functie de interesul superior al copilului si, in special, de criteriul proximitatii. Prin urmare, ar trebui sa fie competente in primul rand instantele statului membru in care copilul isi are resedinta obisnuita, cu exceptia unor cazuri de schimbare a resedintei copilului sau ca urmare a unui acord incheiat intre titularii raspunderii parintesti.``
Situația este identică și în privința Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 4/2009.
Conform art. 3-11 din acest ultim regulament, instanțele române ar fi competente pentru a se pronunța în materie de obligații de întreținere atunci când ar fi:
-instanța judecătorească de la locul reședinței obișnuite a pârâtului sau a creditorului, sau
-instanța judecătorească competentă să se pronunțe asupra acțiunii principale privind statutul unei persoane (de exemplu, în urma divorțului) sau răspunderea părintească, atunci când cererea cu privire la o obligație de întreținere este accesorie respectivei acțiuni, cu excepția cazurilor în care competența se întemeiază numai pe cetățenia uneia dintre părți.
-instanța aleasă de către părți, cu excepția cazului în care litigiul se referă la obligațiile de întreținere pentru copiii cu vârsta de sub 18 ani, când părțile nu pot conveni în acest sens (cazul din prezenta speță).
-instanța din statul membru în fața căreia se înfățișează pârâtul, cu excepția cazului în care pârâtul îi contestă competența.
Potrivit art. 6-7 doar în cazul în care nicio instanță dintr-un stat membru nu este competentă în conformitate cu articolele 3, 4 și 5 și:
-nicio instanță dintr-un stat parte la Convenția de la Lugano care nu este stat membru nu este competentă, în temeiul dispozițiilor respectivei convenții, sunt competente instanțele statului membru al cetățeniei comune a părților.
- există un caz excepțional, instanța dintr-un stat membru poate fi învestită cu cauza respectivă în situația în care procedura nu se poate iniția sau desfășura în mod rezonabil sau este imposibil să se desfășoare într-un stat terț cu care litigiul are o legătură strânsă.
In speță, reședința minorului reclamant de afla in Italia, acesta având mai puțin de 18 ani și locuind alături de mama sa în străinătate încă dinaintea sesizării instanței. De asemenea ambii părinți locuiesc tot în străinătate, în Italia și respectiv Germania.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. A. I., care a arătat că, intimata M. M.-I. nu poseda un act prin care eu, tatăl copiilor minori, sa-mi dau acordul ca minorii sa-si stabilească domiciliul in Germania. A făcut doar o declarație notariala prin care am fost de acord ca minorii M. P.-D. si M. Alexia-lrina sa călătorească in scop turistic in Germania pana in luna octombrie 2014 si am menționat ca minorii nu urmează sa ramana pe teritoriul Germaniei.
Lipsa declarației de atribuire de plin drept, dintr-o hotărâre judecătoreasca sau dintr-un acord intre noi, poate determina invinuirea părintelui care a dus copiii pe un teritoriu străin, de "răpire internaționala de minori", potrivit Convenției de la Haga, la 25 octombrie 1980. In cazul in care o persoana divorțata dorește sa-si aducă copiii minori in străinătate, pe langa sentința de divorț definitiva care atesta calitate ei de tutore, are nevoie si de o declarație notariala din partea celuilalt părinte prin care acesta sa-si dea acordul ca minorii sa-si stabilească domiciliul in străinătate si parata nu deține nicio astfel de hotărâre si retine minorii in mod ilicit.
Conform convenției incheiata intre ei, părinții copiilor, in 2013, nr.885, am convenit cu privire la minorii M. P.-D. si M. Alexia-lrina ca vor avea dupa divorț locuita la părintele M. M.-lonela la următoarea adresa: municipiul Targoviste, ..30, ., jud. Dambovîta, iar alta convenție cu privire la locuința copiilor minori nu exista intre noi, părinții minorilor. Mai mult, locuita in care stau acum este provizorie, una de flotant si nu una permanenta, iar la adresa din Germania, nu s-a efectuat nicio verificare a autorității tutelare prin care să se informeze despre felul în care sunt îngrijiți, crescuți și educați minorii.
Dreptul privind incredintarea la care face referire art. 3 din Convenția de la Haga rezulta din atribuirea conferita de legea statului in care copiii isi au reședința obișnuita menționata in ,,convenția procedurii divorțului cu copii minori ". In Regulament se definește termenii de „deplasare sau reținere ilicita" in art. 2 pct. 11 stabilind ca incredintarea va fi exercitata împreuna cand, urmare a unei hotărâri judecătorești, unul dintre titularii răspunderii părintești nu va putea decide locul de reședința al copilului fara consimțământul celuilalt titular al răspunderii părintești.
A mai menționat recurentul că, la data când el, a dat acordul ca minorii să plece in scop turistic cu mama lor M. M.-lonela, în Germania, în perioada 10.05.2014 si pana in 20.10.2014, cu ieșiri si intrări multiple din România, a convenit cu ea, ca se va intoarce cu copiii pana la acea data . Intimata M. M. I. avea in aceasta perioada locul de munca la Scoală Catunu-Cornesti din jud. Dambovita, fiind profesoara de istorie-geografie si nu avea intenția sa lucreze pe teritoriul Germaniei, neavand un contract prestabilit.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și a dispozițiilor art.488 Cod procedură civilă, reține că, prin sentința civilă atacată a fost respinsă acțiunea reclamantului M. A. I., prin care solicita reducerea pensiei de întreținere pentru minorii M. P.- D. și M. Alexia I., ca nefiind de competența instanțelor române.
În cererea de recurs, reclamantul susține că nu și-a exprimat acordul ca minorii să locuiască în altă țară, ci doar să călătorească în scop turistic.
Acest aspect se constată însă a fi fără relevanță în soluționarea prezentului recurs, cât timp atât pârâta – intimată, cât și minorii locuiesc în Germania, aspect necontestat de reclamant.
De altfel, reclamantul – recurent nici nu face referire, în motivele de recurs, la considerentele hotărârii atacate, care a stabilit că, față de dispozițiile Regulamentului nr.2201/2003, competența nu aparține instanțelor române, minorii locuind într-o altă țară.
Ca atare, în baza art.496 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.451 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul reclamant M. A. I. - CNP_ domiciliat în Târgoviște, .. 30, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 3959 din 30 octombrie 2014 împotriva sentinței civile nr. 3959 din 30 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimată pârâtă fiind M. M. I. - CNP_, domiciliată în Târgoviște, .. 30, ., județul Dâmbovița, sau în Târgoviște, .. 3, ., . R. G..
Menține hotărârea atacată.
Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 iunie 2015
PREȘEDINTE, JUDECATORI
S. D. B. Brînzică C. M. G.
GREFIER,
S. E. S.
PROCES- VERBAL
Pentru doamna judecător S. D.,
care este în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de către noi,
PREȘEDINTE,
j. f. S. I. A.
judecătoria Târgoviște
dosar nr._
red. CMG/AN
2 ex./02.07.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1045/2015.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 395/2015.... → |
|---|
